0
PDL-iştii fură cu barja
* Sponsorii PDL au dat năvală în bugetul Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos. Diverse firme transformă nămolul în bani cu utilajele "de la stat".
Ministerul Transporturilor s-a transformat într-o vacă numa' bună de muls banii publici, la care s-au abonat aleşii locali, dar şi sponsorii Partidului Democrat Liberal (PDL). În tandem. Banii ajung la oamenii de partid prin diverse inginerii financiare orchestrate şi puse în practică de regiile autonome aflate în subordinea Ministerului Transporturilor. Una dintre acestea este Administraţia Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Regia Autonomă Galaţi care îndeplineşte funcţia de autoritate de căi navigabile pe sectorul românesc al Dunării de la intrarea în ţară până la vărsarea în Marea Neagră, pe toate căile navigabile. Această instituţie trebuie să asigure condiţiile de navigaţie pe Dunărea maritimă şi fluvială prin dragaje de întreţinere ale fluviului precum şi prin ducerea la îndeplinire a obligaţiilor ce revin statului român din convenţiile şi acordurile internaţionale la care ţara noastră este parte.
De vreo 10 ani, Administraţia Fluvială a Dunării de Jos RA Galaţi (AFDJ) a externalizat operaţiunile de dragaj a Dunării, respectiv de curăţare a fundului fluviului de aluviunile care se depun de-a lungul anului, lucrări necesare pentru păstrarea anumitor cote de adâncime necesare navigaţiei. Pentru ca afacerea să meargă unsă, AFDJ a licitat încheierea unor contracte cadru cu o valabilitate de câte patru ani. Lucrările au fost atribuite la sfârşitul lunii iulie. Atunci, Administraţia a împărţit frăţeşte peste 35 de milioane de lei, aproximativ 8,5 milioane de euro, unor firme apropiate PDL, partid condus de premierul Emil Boc. Culmea, o parte din lucrări vor fi realizate cu utilajele Administraţiei, care le-a închiriat unei firme care a câştigat un contract de dragaj.
Intenţia AFDJ era cunoscută încă din luna aprilie când anunţul a fost făcut public. Ca să nu încalce normele europene, AFDJ a publicat anunţul şi în Jurnalul European de achiziţii publice al Uniunii Europene. Se pare că AFDJ s-a gândit mai întâi la firmele autohtone, pentru că lucrarea a fost împărţită în trei loturi apropiate ca valoare. Câte unul pentru fiecare, ca să nu se supere nimeni. Firmele care s-au războit în oferte la licitaţie au fost: Argos S.A. Cernavodă, S.C. Comision Trade S.R.L. Brăila şi S.C. Superquatro Grup S.R.L. Galaţi. Cele trei firme au licitat pentru fiecare lot în parte pentru a respecta procedura de achiziţie. Într-un final, nimeni nu a plecat cu mâna goală de la licitaţie, pentru că fiecare şi-a adjudecat câte un lot. Prezenţa la licitaţie a fost semnată şi de firma S.C. Romprima S.R.L. din Galaţi care a fost descalificată din start pentru că angajaţii firmei s-au încurcat în socoteli. Romprima are un cu totul alt obiect de activitate, respectiv comercializarea de articole de papetărie. De altfel, participantele şi câştigătoarele la licitaţie descriu tabloul unei familii de "abonaţi" la banii AFDJ şi apropiaţi pe tot felul de canale subterane ale conducerii instituţiei.
Într-un răspuns adresat Jurnalului Naţional, AFDJ a menţionat explicit că lucarea a fost împărţită în trei loturi din motive practice, considerând că nici o societate nu ar putea efectua cele trei lucrări simultan. Şi totuşi, aşa cum s-a văzut, procedura de licitaţie a permis participarea doar a trei societăţi, care s-au concurat... în fals. "În mod frecvent ne confruntăm cu situaţia de fi nevoiţi să acţionăm simultan pe toate cele 3 perimetre care fac obiectul loturilor. Acest lucru presupune, în situaţia în care este un singur contractant, ca acesta să deţină trei utilaje de dragare şi şase utilaje pentru transportul materialului dragat. Această condiţie ar conduce la restricţionarea participării operatorilor economici la licitaţie", scrie negru pe alb în răspunsul AFDJ. Cu toate că erau conştienţi că participanţii calificaţi nu îndeplinesc condiţiile pentru executarea decât a lucrărilor pe câte unul din tronsoanele licitate, reprezentanţii AFDJ, cu participarea membrilor din comisia de licitaţie trimişi de la Ministerul Transporturilor, au simulat o perfect legală licitaţie, procedură impusă de lege.
Licitaţia organizată de Administraţia Fluvială a Dunării de Jos Galaţi a început, aşa cum era normal, cu atribuirea primului lot, la care au participat toate cele trei firme. Lucrările de dragare pentru acest lot urmau să fie efectuate în aproprierea oraşului Cernavodă, acolo unde se află sediul şi flota firmei Argos. Aşa cum era de aşteptat, firma Argos a câştigat licitaţia. Suma cerută de firmă a fost aproximativ 13 milioane de lei. Nimeni nu s-a opus, nimeni nu a comentat, iar contractul a fost semnat. Această societate a fost fondată în anul 1949, fiind amplasată pe malul drept al Dunării la km 298, la intersecţia cu Canalul Dunăre-Marea Neagră. Statul nu mai deţine nici o acţiune la această firmă pe care a privatizat-o rapid, după căderea regimului comunist. Potrivit Registrului Comerţului, Argos S.A. este controlată de omul de afaceri Lucian Lazia, pe care o administrează împreună cu Emil Postole şi Gheorghe Nicolau. Însă, Lucian Lazia deţine şi funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie. Fiul său, Dorin Mihai Lazia, a fost uns director general al societăţii. Cei doi Lazia au împreună mai multe afaceri în judeţul Constanţa, societăţile lor fiind abonate la contractele pe bani publici. O altă firmă aflată în grupul de firme controlat de familia Lazia este Dobroport SA. Acţionar principal la această societate este firma Argos. Prin Dobroport, familia Lazia administrează cele trei porturi din Dobrogea: Cernavodă, Medgidia şi Basarabi. Pe Lazia jr l-am găsit la sediul firmei din Constanţa. După o scurtă prezentare am urcat în biroul său spaţios cu vedere spre port. Acesta a explicat cum a câştigat firma Argos licitaţia. "Sediul nostru principal este la Cernavodă. Pe noi ne interesează să dragăm cât mai aproape de noi. Dacă draghez mai departe am costuri mult mai mari şi nu mai am un preţ la fel de bun ca la Cernavodă. La celelalte puncte au venit alte firme cu un preţ mai mic datorită cheltuielilor minime pe care le au cu dislocarea utilajelor. Dacă trebuie să îmi duc utilajele la Galaţi mă costă câteva zeci de mii de euro, iar preţul pe care îl cer este mai mare", a explicat Lazia.
Dar familia Lazia nu a stat deoparte şi s-a implicat şi în politică. Potrivit datelor din Monitorul Oficial, în anul 2009, Argos şi Dobroport au donat PDL suma de 80.000 de lei. În anul 2008, Argos a împărţit bani atât PSD, cât şi PDL. Întrebat care au fost motivele pentru care cele două firme au donat bani unui partid politic, Lazia a răspuns sec că nu îl interesează politica. După câteva clipe de bâlbâială, junele Lazia a mormăit ca pentru sine: "Acuma... toată lumea... ââââ... dă bani la partidele politice. Politica, normal că nu mă interesează... e o chestiune... cum să vă zic eu... se întâmplă în toată lumea". Atâta timp însă cât Argos îşi susţine afacerile în principal din contracte pe bani publici, implicarea societăţii în campania electorală nu poate decât ridica semne de întrebare.
Pentru executarea lucrărilor aferente lotului 2, AFDJ a estimat că poate scoate din vistieria publică nu mai puţin de 13,3 milioane de lei, fără TVA. După deschiderea plicurilor oferta cea mai avantajoasă a fost a firmei Superquatro Grup SRL, din Galaţi, care a oferit un preţ cu aproximativ 200 de mii de lei mai mic decât concurenţii. Potrivit Registrului Comerţului, Superquatro Grup este controlată de Florin Aurel Moldoveanu (70%), Sterică Atanasiu (20%) şi Lucian Crăciun (10%). Funcţia de administrator i-a revenit lui Sterică Atanasiu, unul dintre fondatorii societăţii, care a precizat că dacă ar fi câştigat un singur agent economic toate cele trei loturi nu ar fi avut capacitatea de a lucra în toate cele trei puncte în acelaşi timp, pentru că ar fi fost nevoie de foarte multe utilaje. Până la mijlocul anului trecut, Superquatro Grup SRL îi avea asociaţi pe Sterică Atanasiu şi tânăra Mara-Irina Niculescu. Aceasta este fiica vitregă a unui mare nabab din Ministerul Transporturilor, Şerban Cucu, fost şef al Direcţiei de Transporturi Navale. Adică exact omul căruia i se subordona AFDJ în perioada în care Superquatro şi-a înfipt ancora în banii instituţiei. Între timp, tânăra a ieşit din afacere, iar Cucu a fost recuperat de partid având sarcina să împartă banii europeni din Programul Operaţional Sectorial Transport. Un amănunt însă deloc nesemnificativ este acela că, deşi ia bani de la Administraţia Fluvială pentru dragare, Superquatro a închiriat de la aceasta două şalande - echipamentele esenţiale operaţiunii de dragare. Cele două utilaje vor fi folosite la transportul aluviunilor scoase de pe fundul Dunării. "Astăzi noi lucrăm cu două şalande închiriate de Administraţia Fluvială pe care le folosim la lucrările de dragare. Cu aceste şalande transportăm aluviunile spre locul de deversare. Plătim cam 8.000-9.000 de euro pe lună cu tot cu echipaj", ne-a precizat Sterică Atanasiu. În schimb, şeful Serviciului Achiziţii din cadrul AFDJ, Cristian Şendrea susţine că utilajele din dotarea administraţiei nu au fost închiriate, ba, din contră, au fost scoase la vânzare.
La masa bogaţilor s-a aşezat şi PDL-istul Florin Eugen Cîrligea, fostul subprefect al judeţului Brăila şi apropriat al generalului Eugen Bădălan, actual parlamentar. Înainte de a fi uns pe funcţia de subprefect de către Emil Boc, Cîrligea îşi vedea liniştit de afaceri, dar mai ales de consiliul local al Brăilei unde era mandatat să reprezinte interesele alegătorilor. Declaraţia lui de interese nu a scăpat de ochiul vigilent al Agenţiei Naţionale de Integritate care l-a găsit incompatibil cu funcţia de consilier local, pentru că avea calitatea de asociat unic al firmei Comision Trade SRL, societate care vindea motorină către regia de transport locală, deţinută de Consiliul Local. Dar Cîrligea nu a stat prea mult nici în funcţia de subprefect, pentru că acelaşi Emil Boc l-a demis la începutul lunii iulie. În tot acest timp, afacerile lui Cîrligea au mers mai departe. Ultimul lot scos la licitaţie de AFDJ a fost adjudecat de firma Comision Trade SRL, care a cerut pentru lucrările de dragare puţin peste 9 milioane de lei. Şi a primit. Până nu de mult, firma îl avea ca unic acţionar pe Cîrligea, care s-a retras strategic din firmă. Însă societatea nu a rămas pe butuci, pentru că a fost trecută pe numele lui Sandu Gheorghe Moroianu. Am încercat să îl găsim pe Cîrligea la sediul firmei, însă, secretara a spus că revine în câteva ore.
În schimb, actualul patron în acte, Sandu Moroianu a spus că: "De ce mă întrebaţi de domnul Cîrligea? Prea curios sunteţi. Haideţi, la revedere!", a răcnit Moroianu. La scurt timp, am reuşit să stăm de vorbă şi cu Florin Cîrligea, care a plecat din politică pentru că s-a săturat de politichei ca dracu' de tămâie, după cum a spus el. Plin de pilde din mediul de afaceri autohton, a început să explice cum stă treaba cu părţile sociale ale firmei: "Nu mai sunt la Comision Trade, vă luaţi după ce zice lumea? Firma am vândut-o. E cesionare de părţi sociale. Pot să le cesionezi cui vrei şi cum vrei. Am visat aşa într-o noapte ceva şi le-am dat gratis". Asta declară Cârligea, dar la o privire atentă se poate constata că firma Comision Trade este implicată în alte trei societăţi comerciale D.C. Petroleum SRL, DRAF SA, Industrie BAU SRL unde actualul asociat Moroianu dă mâna ba cu părinţii fostului subprefect, ba cu soţia acestuia.
De altfel, când ne-am deplasat la sediul firmei, îşi avea parcată maşina de teren în faţa clădirii chiar doamna Luminiţa Cârligea. Florin-Eugen Cârligea şi-a păstrat însă calitatea de acţionar în Draf SA, firmă în care Comision Trade este acţionar majoritar. Legăturile acestuia cu ţeava pe care se scurg banii publici rămân invizibile doar pentru cine nu vrea să le vadă. La fel de puţin transparente sunt legăturile Comision Trade cu partidul de guvernământ: sediul administrativ al firmei a folosit ca sediu de campanie electorală pentru PDL la alegerile din 2008 şi 2009.
www.jurnalul.ro
Sus
