Pe langa destinatia lor pentru traficul de marfuri si pasageri, toate porturile de la Mehedinti, trecand pe la Galati si pana la Constanta mai au ceva in comun si anume interesul oamenilor de afaceri de a acapara cele mai profitabile segmente de activitate la Dunare si mare, mai ales daca e sa ne luam dupa recomandarile Comisiei Dunarii pentru reorientarea de la transportul feroviar si rutier la cel pe apele interioare.
Daca transportul pe Dunare este in cea mai mare proportie asigurat de susidiara Navrom Galati, acum TTS-ul domnului Mihailescu vrea sa se dezvolte si pe partea de operator in portul Constanta prin preluarea Socep, caci parteneriatul cu Transeuropa lui Mircea Toader in porturile de la Mehedinti si pana la Giurgiu a fost mai mult decat profitabil.
La Galati insa Gavaneanu de la Metaltrade s-a miscat mai repede si a pus mana pe porturile Docuri si Bazinul Nou, astfel ca Mihailescu, Toader & Co s-au multumit cu silozul de cereale din danele 31-32, opera lui Anghel Saligny de la sfarsitul secolului XIX.
Toate oportunitatile de contracte pe Dunare sunt prinse de prelungirile tentaculare ale TTS-ului, Navrom si Superquatro din Galati fiind implicate in tot ceea ce inseamna dragaj, imbunatatirea conditiilor de navigatie si intretinerea lucrarilor hidrotehnice, ranfluari de nave, reparatii de nave ale Administratiei Fluviale a Dunarii de JOs - Afdj si Administratiei Porturilor Dunarii Maritime - Apdm.
In acest caz nu este de mirare ca strategia Apm-ului galatean prevedea pentru anul 2010,ca obiective investitionale prioritare modernizarea danei 31 din portul Docuri Galati si a danelor 23-25 din portul Braila, sau poate ca asta era prinsa in planul de monitorizare de care vorbea domnul Toader pe 25.01.2009 in conferinta de presa sustinuta la instalarea lui Mihai Ochialbescu la sefia Apdm.
Se pare ca revitalizarea porturilor Dunarii Maritime, chiar daca la Galati si Braila nu sunt asigurate nici macar adancimi ca navele sa acosteze in siguranta, trece in primul rand prin prietenia dintre Ochialbescu si Compania de Navigatie Navrom, nu conteaza aici ca este firma mama sau filialele sale Navrom Reparatii ori Superquatro.
Daca pentru Superquatro si ranfluarea epavei Transilvania va mai curge multa apa pe Dunare pana sa aflam daca vor fi penalizate intarzierile de peste un an de la termenul de 23 octombrie 2009, Navrom Reparatii s-a lipit de un contract de peste 1 milion de euro pentru un amarat de ponton despre care se spune ca doar prietenia directoului cu firma galateana a facut sa coste asa de mult.
Si daca totusi se vrea sa se stie cum s-a facut, e bine ca DNA-ul sa puna niste intrebari pe ici pe colo caci pontonul de peste 1 milion de euro este mai mult decat o jumatate de nava!





Sus
