8 răspunsuri la acest subiect

[dcp100168]

Talciocul îşi va dubla suprafaţa
În jur de 800 de maşini vor încăpea în talcioc, după ce graniţele acestuia vor fi mutate cu un hectar şi jumătate mai la sud. „Acum, talciocul are o suprafaţă de 1,3 hectare şi, după realizarea extinderii, va ajunge la 2,8 hectare”, a declarat, ieri, directorul societăţii Gospodărire Urbană, Eduard Grosu.
Lucrările nu vor demara, însă, prea curând. Abia s-au găsit bani pentru întocmirea studiului de fezabilitate. „Primăria a alocat recent fonduri pentru realizarea a trei studii de fezabilitate pentru tot atâtea lucrări pe care dorim să le realizăm la obiectivele pe care le administrăm. Printre acestea se numără şi lucrarea de extindere a talciocului, al cărei studiu de fezabilitate va costa 20.000 de lei”, a spus oficialul Gospodărire Urbană.
În cel mai realist scenariu, extinderea talciocului nu va fi finalizată anul acesta.
Abonamente pentru locuri asigurate
În paralel, conducerea societăţii edilitare analizează posibilitatea introducerii unor abonamente la talcioc. Un asemenea abonament va avea o perioadă de valabilitate de 30 de zile şi va costa, cel mai probabil, 100 de lei, fără TVA. Titularul acestuia va avea un loc asigurat acolo în toate cele patru weekenduri ale lunii. Totodată, de luni până vineri, când talciocul este închis, el îşi va putea lăsa acolo maşina pe care vrea să o vândă.
Trebuie să spunem, însă, că achiziţionarea unui abonament nu va fi avantajoasă pentru cei care nu-şi vor putea lăsa automobilul în talcioc în zilele lucrătoare. Asta pentru că, venind doar sâmbătă şi duminică şi achiziţionându-şi bilet, în valoare de 10 de lei pe zi, ei vor plăti în final doar 80 de lei într-o lună.
La ora actuală, talciocul generează venituri lunare de 40.000 de lei, potrivit datelor comunicate de Gospodărire Urbană. Ele s-ar putea dubla după ce suprafaţa târgului auto va creşte.
viata-libera.ro

[dcp100168]

Talciocul înghite peste două milioane de lei
Nu mai puţin de 1.517 gălăţeni au semnat în 2010 pentru mutarea talciocului din Micro 39C, la iniţiativa unuia dintre candidaţii la Primărie. Semnăturile lor ar fi trebuit să fie motorul unui proiect de hotărâre de Consiliu Local care să schimbe amplasamentul Talciocului, iar în locul lui să se facă un parc cu locuri de joacă pentru copii.
Pe net a circulat chiar şi o petiţie electronică a concetăţenilor care doreau să scape de „coşmarul de mizerie şi gălăgie” asortat cu fapte antisociale mărunte, furtişaguri, consum excesiv de alcool, înjurături şi scrâşnet de roţi. Demersul a rămas însă în aer.
La începutul acestui an, aleşii locali au decis să dubleze suprafaţa actuală a Talciocului pentru a răspunde cerinţelor crescânde ale gălăţenilor, având în vedere că spaţiile existente au devenit insuficiente pentru valorificarea autoturismelor şi a altor vehicule, valorificarea pieselor de schimb, a utilajelor de mici dimensiuni şi pentru valorificarea produselor mărunte. Acestea se tăvălesc întinse direct în mizeria noroioasă de pe jos: macrameurile bunicii, pantofii purtaţi şi alte vechituri mai mult sau mai puţin utilizabile.
Talciocul va fi extins în partea de sud cu o suprafaţă de circa 1,50 hectare, mărindu-se cu încă 400 de locuri spaţiul disponibil în târgul auto. Iată şi ce se doreşte: amenajarea de alei şi platforme dalate care să asigure desfăşurarea de expunere a autovehiculelor, vehiculelor şi altor utilaje şi obiecte, construirea unui grup sanitar, a unui gard, achiziţionarea şi montarea unor cabine demontabile pentru administraţie şi vânzarea biletelor, reţea de apă şi canalizare pentru grupul sanitar şi reţele de iluminat. Valoarea totală a investiţiei se ridică la 2.445.255 de lei de la bugetul local, iar durata de realizare este de 12 luni.
Talciocul se află în prezent în grija SC Gospodărire Urbană, singurul SRL al Primăriei. Potrivit directorului tehnic Neculai Zburlea, ultima investiţie a municipalităţii în Talcioc a fost renovarea unei toalete. Potrivit lui Zburlea, în 2010 Talciocul a avut venituri totale de 474.647,65 de lei, din care 451.771,32 de lei din taxe şi 22.876,65 de lei din chirii, iar cheltuielile s-au ridicat la 100.004,8 lei. Prin taxe se înţelege tariful de intrate pentru persoane, autovehicule, comercianţi, iar prin chirii veniturile obţinute din închirierea spaţiilor pentru desfăşurarea de activităţi comerciale (alimentaţie publică, birouri de copiat acte etc).
viata-libera.ro

[riaji]

Deci s-a inteles, da? Pe alesi ii doare in pix de petitiile oamenilor din zona. Problema lor o reprezinta veniturile pe care samsarii le aduc la buget. Pentru asta, cetatenii din zona respectiva vor indura in weekenduri de 2 ori mai multa marlanie.

[Legumix]

daca prin "extindere catre sud" se intelege disparitia masinilor din parcarea blocurilor si de pe partea carosabila...nu vad care-i problema.

[dcp100168]

Investiţii cu lanţ în talcioc
Incitaţi de sugestiile unor cititori la bursa subiectelor, de pe www.viata-libera.ro, ne-am dus să vedem de-aproape ce şi mai ales cum se mai vinde în talcioc. Sincer, am rămas surprinşi să constatăm nu doar că cititorii noştri au dreptate, dar nemulţumirea lor e mult prea mică la cât de crudă e realitatea.
Locuri puţine pe lângă „rezervate”
Intrarea în talcioc se face la cinci dimineaţa, conform orarului afişat. Doar că, la ora aceea, trei sferturi din locuri sunt ocupate. Şi nu atât de maşini aliniate frumos, perpendicular pe alei, cum le-ar sta bine în târg, la vânzare. Pe majoritatea locurilor stau maşini puse de-a latul, eventual la peste un metru distanţă, dar insuficient ca să mai încapă alt autovehicul între ele. Iar acolo unde nu sunt maşini, sunt lanţuri prinse în ţăruşi de metal.
Deja, după ora 8:00, încep să se blocheze aleile. Practic, dacă ai intrat cu maşina la mai mult de 20 de metri de poartă, n-o mai poţi scoate de acolo. Încep şi primele certuri, mulţi cerând acces măcar la locurile „rezervate” din fund, că la cele din preajma porţii nu îndrăzneşte nimeni să facă glas.
„Asfaltangiii” talciocului au rezervare
Pe administratorul târgului, Ovidiu Puescu, l-am găsit în mijlocul unei „dezbateri” aprinse pornite, evident, de la maşini parcate ca să ţină locuri ocupate. Novici într-ale vânzării de autoturisme second-hand se făceau că nu pricep preempţiunea de care se bucură veteranii. „Locurile astea sunt ale celor care au turnat beton aici, fiindcă vin în fiecare duminică şi nu pot să stea în noroi să-şi vândă maşinile”, ne spune cu seninătate administratorul. Are aceeaşi mimică impasibilă şi când îl întrebăm pe ce bază li s-a dat voie unor particulari să investească pe domeniul public, în baza cărei licitaţii, cu ce autorizaţie de construcţie... „Oamenii ăştia vând maşini de ani de zile, de dinainte de a fi talcioc aici, sunt clienţii noştri vechi”, ne spune. Unii dintre cei vizaţi ne încercuiesc şi privesc neîncrezători semnele nostree de întrebare, inclusiv cele referitoare la statutul lor: vânzători ocazionali sau „afacerişti” în domeniul auto second-hand? „Suntem persoane fizice autorizate”, ne spune unul mai cu tupeu. Şi aşa mai învăţăm o chestie, că talciocul e un târg pe bani publici, dar unde unii sunt mai egali decât alţii...
Trei locuri la cinci lei pe noapte?
Deşi ştiam că încă nu s-au decis tarife pentru vânzătorii care vor să-şi lase maşinile peste noapte, administratorul ne spune că cei ce şi-au lăsat maşini de cu seară plătesc cinci lei în plus. Îi arătăm două furgoane care ţin şase locuri ocupate. Într-unul din ele se văd pe banchetă două bilete de 10 lei şi altele de altă culoare, asemănătoare cu cele pentru vizitatori.
„Ei, se scuză Ovidiu Puescu, a plătit pentru cele două maşini şi pentru celelalte plăteşte când le bagă pe poartă, că am vorbit eu cu el, e cu ele la spălătorie”. Este deja ora 10 şi-l invităm pe administrator să meargă cu noi la bufetul unde se servesc mici, să vedem dacă putem mânca azi şi plăti mâine...
Unul din locurile împrejmuite cu lanţ, suficient să încapă trei maşini nu s-a ocupat toată ziua. L-am întrebat pe administrator cum îl cheamă pe abonat şi cât a plătit pentru rezervare. Nu ne-a răspuns. Şi nici când l-am întrebat ce trebuie să facem ca să betonăm şi noi vreo două sute de locuri, să le avem rezervate.
Cum în fundul talciocului zăpada ocupa vreo şase locuri, l-am întrebat pe administrator dacă n-ar putea s-o dea la o parte, să nu mai stea oamenii cu maşinile pe alei blocate. Ne-a răspuns că n-are bani de utilaj, că nu i-au fost aprobate. I-am cerut 20 de lei şi-o lopată să-l scăpăm de ea cam în 40 de minute. Nu ne-a dat. Se adunase lumea ca la urs şi probabil că n-avea bani mărunţi la dumnealui...
viata-libera.ro

[riaji]

Crede-ma, Legumix, ca si daca se mai extinde talciocul cu 20 de hectare pan` la poarta combinatului, martalogii mai cu mot la care se face referire in articol tot acolo si le vor alinia, la intrare, pe carosabil sau in parcarea blocurilor de vis-a-vis.

[dcp100168]

Se rupe poarta, biletele mai puţin
Există o expresie: "a face pe cineva la lanţ", adică a-l păcăli în mod repetat. Talciocul e o păcăleală pe multe planuri. Cum vă relatam ieri, pe locurile de expunere unii au prioritate, consfinţită cel mai adesea cu lanţ împrejmuitor, investiţiile în modernizarea spaţiilor se fac pe ochi frumoşi, iar administraţia n-are iniţiativă nici cât să dea câţiva metri cubi de zăpadă la o parte. Să vedem însă cum produce bani pentru municipalitate acest târg, cum se taxează şi, mai ales, cine e şmecher la poarta talciocului.
Îngrămădeală ca la pomul lăudat
Administratorul Ovidiu Puescu ne-a lăsat singuri după discuţia despre bunul gospodar, în care i-am cerut 20 de lei şi o lopată să-i dăm zăpada la o parte. Rămaşi pe cont propriu, ne-am apucat de numărat, ca ăia de nu pot s-adoarmă de grija încasărilor la bugetul local. După jumătate de oră de patrulat printre maşini, am ajuns la 422. Şi încă mai intra, răzleţ, câte o maşină la cinci minute, deşi aleile se umpluseră până la refuz, mai puţin a doua pe stânga, cea cu locurile betonate…
Taxare cu „roade” incerte
La final, trecem din nou pe la administrator, să-l întrebăm dacă ştie câte maşini are în târg la acea oră. Ne-a zis ceva între 320 şi 360. Am încercat să obţinem o cifră clară, şi-a sunat şeful şi ne-a spus că nu se poate. „Mâine vă zice el”.
Am mers la doamna de la poartă, s-o iscodim de seriile cotorului de bilete. Avea 121 de bilete date pentru autoturisme. „Restul, s-or fi dat de colega de la casă…” Greu de crezut că cineva s-ar opri în intersecţia talciocului să coboare din maşină şi să ia bilet de la casă, când poate foarte bine s-o facă aproape din mers, la poartă. Iar cum uşa spre casieriţele dinăuntru era „păzită” de administrator, ne-am lăsat păgubaşi. Oricum, ne-am dat seama că lucrurile nu sunt deloc pe cât de riguroase ar trebui să fie. Mulţi vizitatori se strecurau pe poarta de autoturisme, profitând de faptul că o singură taxatoare nu le poate ţine piept…
Intersecţia - stand de prezentare pentru şmecheri
De fapt, haosul comerţului cu autoturisme, scăpat din mână de municipalitate, e vizibil din stradă, nu trebuie să intri în talcioc ca să-ţi faci o idee. În mijlocul intersecţiei, pe tot caroiajul din faţa talciocului se vând maşini. Şi nu doar acolo.
Ne-am mutat fix lângă maşina de poliţie şi alte câteva autoturisme cu afişe-n geamuri. Un break alb, nemţesc, impunător stă chiar lângă Loganul tricolor.
Vine o poliţistă: „N-aveţi voie aici! Vă rog să plecaţi.” „Cu respect, nu vreau!” Face ochii mari, nu-i vine să creadă, apoi încep să-i vibreze cerceii. Înainte s-apuce să ne ceară actele, preling legitimaţia de presă pe geamul maşinii, doar către ea. „Plec şi eu când pleacă ăsta”, arăt spre breakul teuton şi alb. La care, o figură întunecată-ceafă lată cu lanţ gros iese pe geamul vitrinei cu numere de Germania: „Ce arăţi spre mine, fraiere! Eu sunt şmecher, bă! Tu eşti şmecher?! Că vin la tine să văd!…”
Am plecat ca să nu-i mai creăm probleme suplimentare poliţistei, schimbată la faţă precum capota frigiderului nemţesc. Oricum, în jumătate de oră, nu mai era nici zare de oameni ai legii, iar maşinile la mezat obturau aproape total intersecţia spre cartier.
viata-libera.ro

[dcp100168]

Talciocul, veriga slabă din lanţul slăbiciunilor - Modernizăm sau facem unul nou?

În episoadele trecute, am încercat să zugrăvim talciocul aşa cum este. Brambureală pentru publicul larg, locuri rezervate şi betonate pentru cei aleşi pe sprânceană, nepăsare în administrare, încasări incerte şi domnia şmecherilor, inclusiv dincoace de poartă. Talciocul ar trebui să reprezinte un minim de comerţ civilizat pentru orice cetăţean şi o sursă de venit semnificativă pentru municipalitate.
Dar să vedem ce părere au cei ce răspund pentru buna lui funcţionare şi cum ne afectează pe noi, cetăţenii, realitatea din teren.
Gospodărire Urbană nu vede nimic anormal
Contactat de noi, directorul Eduard Grosu n-a văzut nimic neobişnuit în faptul că unii şi-au făcut rezervare pe spaţiile comerciale la care ar trebui existe acces democratic.
„Şi care-i problema? ne-a luat scurt directorul firmei Gospodărire Urbană a Consiliului Local Galaţi. Nu-i nimeni scutit de nicio taxă, dacă nu ni s-au dat bani să facem investiţii, nici nu puteam să lăsăm oamenii să stea în noroi cu maşinile. Cine a vrut să contribuie cu o pietruire sau o betonare a fost lăsat s-o facă. Oricine vrea să vină, poate să vină. Şi pe dumneavoastră, dacă vreţi, vă las să vă amenajaţi spaţiul”.
Nu, mulţumim. Mai degrabă nişte cifre de încasări, să vedem cum arată contabilitatea. Şi le-am primit, prompt, nu-i vorbă, dar difereau faţă de ce am văzut noi pe teren.
Talciocul în cifre şi realităţi
Sâmbăta trecută au intrat în talcioc 282 de autovehicule şi au fost închiriate opt tarabe. Duminică au fost 329 de autovehicule şi s-au închiriat 10 tarabe. Faţă de cele 422 de maşini numărate de noi la ora 9, diferenţa e cam de-un sfert. Probabil că ne-au ieşit nouă cu două-trei în plus.
Pentru un exerciţiu şi din partea dumneavoastră, vă rugăm să număraţi tarabele din fotografie. Şi oricine a fost duminică în talcioc ştie că ceea ce se vede acolo e doar un rând din cele trei. Ca să nu mai vorbim de multitudinea de „standuri de vânzare” încropite direct pe pământ, ca la târgul sătesc, de cele cu pneuri uzate sau reşapate, de măsuţele cu produse aduse prin micul trafic de frontieră, de vânzătoarele de seminţe, etc.
Aşadar, ce rost mai are să menţionăm faptul că în talcioc, din contabilitatea Gospodărire Urbană, reiese că au intrat în week-end 3.121 de persoane, dacă la autovehicule şi tarabe nu iese? Oricine a fost măcar o dată în târg ştie că intră cel puţin o persoană la cinci secunde şi plăteşti la fiecare intrare. Avem deci toate motivele să credem că realitatea la vizitatori a fost, de fapt, aproape dublă.
Talciocul din curtea blocului
Cei care locuiesc în preajma acestui târg, organizat într-un mod total nefericit de municipalitate, au toate motivele să se plângă. Ne mirăm că oamenii ăia mai plătesc şi taxă de habitat şi impozite la fel ca noi toţi, fără să crâcnească.
Talciocul se extinde mult în interiorul cartierului Micro 39C. Cale de două parcări şi jumătate de stradă, numai lucruri de vânzare întinse pe trotuare, maşini expuse la vânzare. Nici vorbă de locuri de parcare riverane centurii. Mizerie şi poluare fonică începând de la cinci dimineaţa, nici n-are rost să mai spunem că sigur îi apucă nervii pe cititorii noştri care locuiesc acolo.
Am fost şi marţi, să nu fi dat cu piatra aiurea când de fapt talciocul nu este folosit ca parcare permanentă pentru anumite „exponate”. Din păcate, am avut dreptate, se vede în fotografia făcută peste gard. Domnule administrator, ne scuzaţi - n-am venit doar când eraţi!
viata-libera.ro

[dcp100168]

Soarta talciocului, în mâna primarului
Din câte aţi putut citi până acum, talciocul pare a fi un lanţ al slăbiciunilor: un loc nefericit ales, o crasă lipsă de investiţii în timp şi o administrare rezultând în haos, mizerie şi domnia bunului plac. Însă, chiar dacă investiţia în modernizarea unui târg greşit din faşă a trecut de votul Consiliului Local, primarul încă mai poate schimba ceva. Suma consistentă alocată măcar ar putea fi direcţionată cu folos.
Talciocul - probleme la scară municipală
Amplasarea, subdimensionarea, dar şi administrarea defectuoasă a talciocului creează probleme aproape tuturor gălăţenilor. E situat e prea aproape de o zonă rezidenţială, se „rechiziţionează” locuri de parcare, fum de mici, mizerie şi zgomot fix în zilele de odihnă, cu o poliţie locală mai mult decorativă.
În oraş, cetăţenii normali nu-şi pot vinde civilizat o maşină, asta şi prin complicitatea legiuitorilor locali. „Vestitul” HCL 307/2006 sancţionează expunerea spre vânzare a unui autovehicul, chiar dacă acesta e parcat în faţa casei proprietarului său. Singura şansă e vânzarea greoaie pe internet sau pe te miri ce către samsarii de maşini „protejaţi” de un talcioc prea mic, la care numai ei au acces, având locuri „rezervate”.
Fiindcă nici brăilenii n-au un talcioc, bătaia pe un loc de vânzare e cu atât mai mare. Iar de câştigat în niciun caz nu câştigă oamenii obişnuiţi, vânzători ocazionali ai bunurilor proprii.
Tanda pe manda bugetar
În 2010, talciocul a adus bugetului local 475.000 de lei. În week-endul vizitei noastre, talciocul a produs 10.000 de lei. Deci asta e media. Aşadar, suma votată de Consiliul Local spre a fi investită în modernizarea sa, de 2.500.000 de lei, nu este altceva decât suma produsă de acest târg în ultimii cinci ani.
Dar pentru plata personalului, întreţinerea curentă, energie şi apă la toalete, serviciile patrulei de poliţie locală, de salubrizare, etc.? Socotind, rezultă că au fost acoperite din primii cinci ani din cei 10 de când funcţionează în această locaţie (din 2002).
Una peste alta, aşadar, talciocul e tanda pe manda. Adică înghite tot ce produce, mai puţin nervii şi mizeriile provocate cetăţenilor care şi-ar dori un loc civilizat şi democratic de vânzare a bunurilor personale.
Măcar de-ar produce bugetului de stat, prin taxe plătite de aşa-zisele persoane fizice autorizate, care se ocupă cu achiziţia şi vânzarea de autoturisme. Greşit! Ştiţi câte asemenea persoane evidenţiază Oficiul Registrului Comerţului din Galaţi? Două mari şi late.
La câte maşini se vând în talcioc de aceiaşi „negustori” săptămânal, la câte se expun pe stradă, în diferite parcări ocolite de poliţia locală, această activitate (cod CAEN 4511 – vânzare de autoturisme şi autovehicule, noi şi uzate, cu masa totală până în 3,5 tone) produce oficial doar două locuri de muncă.
Primarul indecis, votul a decis. De tot?
Consilierul local Victor Dobrea susţine că primarul Dumitru Nicolae şi-ar fi retras de pe ordinea de zi hotărârea prin care aloca bani pentru modernizarea talciocului. Se pare că primarul şi-a dat seama în ultimul moment că banii ar putea fi aruncaţi practic pe geam. Cu toate acestea, preşedinte de şedinţă fiind, liberalul Mihai Manoliu a reintrodus-o şi ea a fost votată cu 20 la 7, pedeliştii fiind împotrivă.
Victor Dobrea susţine că motivul a fost tocmai insuficienţa spaţiului şi imposibilitatea extinderii semnificative a acestuia, plus apropierea prea mare de zona rezidenţială. La ce să investeşti un car de bani în ceva care e defect din start? Asta pe lângă proasta deservire cu mijloace de transport, dificultăţile create circulaţiei pe centură etc.
Totuşi, din punct de vedere tehnic, ca iniţiator, primarul poate introduce o nouă hotărâre, în şedinţa de consiliu care se apropie. Şi, dacă tot a fost decisă investiţia, măcar s-o facă într-un loc adecvat. Un cititor ne-a sugerat pe site un spaţiu între Şantierul Naval şi poarta Bazinului Nou, altul terenul serelor dezafectate de pe drumul către Smârdan, la jumătate de kilometru de Fileşti. Noi ne-am gândit la un teren în zona cartierului Dimitrie Cantemir sau, de ce nu?, un parteneriat cu brăilenii, eventual şi cu participare din partea unui privat. Ar putea fi un prim pas spre metropola visată, dacă tot avem bani de investit.
Oricum, e cert că pe final de mandat, primarul ar putea schimba soarta comerţului de târg, punând bazele unui talcioc civilizat.
viata-libera.ro