Trage barca la mal! Dacă ai unde...
* Din păcate, la Galaţi sunt doar 74 de locuri de acostare (particulare) pentru 2500 de ambarcaţiuni * Nu există nicio utilitate publică pentru ambarcaţiuni, de ai zice că oraşul nostru e pe Himalaya, nu la malul Dunării
Nu credem să existe în toată Europa un oraş mai bine plasat decât Galaţiul din punct de vedere al apelor. Oraşul nostru se află pe Dunărea maritimă, la intersecţia acesteia cu două râuri parţial navigabile (Prutul şi Siretul) şi la 80 de mile de Marea Neagră. De la Galaţi la Brăila faci, pe apă, cam o jumătate de oră, la Tulcea ajungi în vreo două ore, iar fabuloasa Deltă a Dunării îţi e foarte uşor accesibilă. Teoretic, Galaţiul are şanse foarte mari să fie un paradis nautic. Practic, însă, suntem în epoca de piatră în ceea ce priveşte navigaţia.
Abandonaţi de autorităţi
Potrivit datelor oficiale, la Galaţi sunt peste 2.500 de posesori de bărci şi şalupe. O comunitate frumuşică, am zice. Din păcate, aceşti oameni, cărora li se adaugă mii de turişti dornici să facă o plimbare pe Dunăre, nu beneficiază de nici cel mai mic sprijin din partea autorităţilor. Sunt impozitaţi şi atât. Nimeni de la primărie sau de la Consiliul judeţului nu se gândeşte că un loc de acostare a bărcilor ar crea un adevărat "boom" turistic la Galaţi. Brăilenii, bunăoară, beneficiază de un astfel de debarcader, făcut cu ajutorul edililor. Şi se cunoaşte: la Brăila poţi să închiriezi o barcă, să faci o plimbare pe apă cu familia, una-alta, însă la Galaţi - ioc!
Un lucru l-am stabilit, deci: Primăria se face că plouă. De 18 ani încoace, în clădirea de pe strada Domnească nr. 38 problema debarcaderului e pe apă de ploaie. Mai mult, străzile ortului la Dunăre sunt proaste, parcurile arată ca naiba, oraşul miroase, iar zonele de aşa-zis agrement parcă-s moştenite de pe vremea invaziei cumane. Iar fluviul� imensul nostru potenţial turistic � este, pentru autorităţi, doar o noţiune abstractă. Ca să nu mai vorbim de celelalte ape: Siret, Prut, lacul Brateş�
Iniţiativa privată - încă timidă
În acest moment, cele 2.500 de bărci gălăţene (plus alte sute ale unor bucureşteni, tecuceni, focşăneni, ieşeni etc) au la dispoziţie, pentru acostare, fix 74 de locuri. În trei debarcadere private: clubul nautic "Monaco" (situat la 100 de metri în amonte de Palatul Navigaţiei) - 32 locuri, asociaţia sportivă "Nautica" (la mila 77 - circa un kilometru în aval de staţia de pompare pentru irigaţii) - 30 locuri şi debarcaderul "IVAS" (la intrarea la plaja "Dunărea") - 12 locuri. Oamenii au făcut şi ei ce au putut, după buget, şi probabil că în timp vor evolua. Însă este clar că nu putem aştepta utilităţi publice numai de la firmele private...
Din păcate, la câte e Galaţiul de mare, avem o singură rampă "ca lumea" de lansare la apă din remorcă a şalupelor (la mila 77), în rest treaba făcându-se cu macarale terestre închiriate sau pe rampe improvizate şi extrem de periculoase. În schimb, la Galaţi nu există nici o pompă de benzină pentru bărci, aşa cum, spre exemplu, există la Brăila şi în toate porturile serioase din lumea asta.
Despre costuri şi tarife
Chiar dacă nu sunt locuri de acostare decât pentru o infimă parte dintre bărcile gălăţenilor, merită să vă spunem cam cât costă o astfel de treabă.
La pontonul IVAS, pentru o barcă de cinci metri şi 40 CP se iau 180 de lei, iar pentru una de şapte metri şi 200 de cai - 500 de lei. Pe lună. Din păcate, însă, acest loc de acostare este deja plin, aşa că speranţa este în extinderea lui sau în plecarea unor bărci în croazieră.
La clubul nautic "Monaco" nu ştim cum stau lucrurile, pentru că n-am găsit pe-acolo nici un lucrător.
În schimb, la spaţiul de acostare de la mila 77 am putut discuta cu unul dintre membrii fondatori ai asociaţiei sportive "Nautica", cunoscutul constructor de ambarcaţiuni Mihai Mihail. El ne-a explicat că tariful de închiriere a unui loc de acostare se stabileşte în funcţie de capacitatea motorului şi lungimea bărcii. Spre exemplu, o barcă de cinci metri şi 40 CP se taxează cu 40 de euro pe lună, iar tariful include paza non-stop, lansarea la apă şi scoaterea la mal ori de câte ori doreşte clientul. Se mai asigură şi service pentru bărci (dar pe costuri separate), precum şi piese de schimb. În amintitul punct am descoperit şi un superb iaht apaţinând unui bucureştean dar, din păcate, nu l-am putut vizita pentru că proprietarul nu era prin zonă.
Debarcaderul de la mila 77 arată chiar foarte bine, însă costurile de amenajare au fost destul de mari. Descurajante pentru investitori. "A trebuit să aducem câteva sute de basculante de pământ şi piatră pentru a scoate la lumină acest loc. Plus investiţiile în rampă, ponton, clădiri. Noi am investit pentru că navigaţia e o mare pasiune a membrilor clubului nostru, care au fost dispuşi să cheltuiască nişte bani pe care nu îi vor recupera vreodată. Altfel, nu ne-am fi apucat, pentru că amortizarea investiţiei, în actualele condiţii fiscale din România, ar fi durat secole", ne-a declarat Mihai Mihail.
Cât despre proiectele autorităţilor, acestea arată precum Pânzarul moldovenesc. Adică eşuate pe mal.
http://www.viata-lib... ... l&id=25738





Sus

