33 răspunsuri la acest subiect

[dcp100168]

Luaţi-vă gândul de la vile pe malul Dunării!
* „Pădurea de la malul Dunării va rămâne pădure şi nu vom permite niciun fel de construcţii civile între dig şi malul Dunării”, a precizat purtătorul de cuvânt al Direcţiei Apelor Prut * Aşadar, doritorii pot să-şi ia adio de la planul de transformare a malului Dunării în zonă exclusivistă *
„Apele Române”, prin Direcţia Apelor Prut (instituţie cu sediul la Iaşi şi care răspunde şi de malul Dunării în zona Galaţi), ne-a transmis o serie de precizări cu privire la statutul juridic al zonei dintre digul de apărare şi malul fluviului. Textul transmis de Apele Române le dă veşti proaste celor care sperau că vor transforma malul Dunării în zonă exclusivistă pentru şmecheri. Iată precizările: „Sistemul  de Gospodărire a Apelor (SGA) Galaţi administrează sectorul de Dunăre cuprins între confluenţa râului Siret cu Dunărea şi confluenţa râului Prut cu Dunărea (20 km). Pe sectorul de 10,55 km, cuprins între S.C. Oil Terminal şi Giurgiuleşti, S.G.A. Galaţi administrează digul de apărare Bădălan. În zona dig-mal a fluviului Dunărea, pe judeţul Galaţi există o perdea de protecţie forestieră, care are o suprafaţă totală de 207,1 ha, din care: 174,7 ha proprietate de stat şi 32,4 ha proprietate privată. S.G.A. Galaţi are obligaţia să urmărească păstrarea integrităţii perdelei de protecţie, urmărind ca suprafeţele pe care se execută tăieri să fie reîmpădurite prin Programul de împăduriri al Direcţiei Silvice Galaţi. Zona dintre digul de apărare şi malul Dunării pe sectorul cuprins între S.C. Oil Terminal şi  S.C. Zătun are o lăţime de circa 150–170 m. În conformitate cu prevederile Legii Apelor (Legea nr. 107/1996), pentru lăţimi ale cursului de apă mai mari de 50 m (cum este şi cazul Dunării), zona de protecţie dinspre mal spre dig este de 20 m. Diferenţa până la 150–170 m este în administrarea Direcţiei Sivice Galaţi”.
Ce se înţelege de aici? Că privatizarea malului Dunării nu poate include o porţiune de 20 de metri de la marginea Dunării spre dig, unde accesul nu poate fi îngrădit sub nicio formă de către proprietarul sau administratorul pădurii. În aceste condiţii, este de la sine înţeles că oricine poate merge la pescuit sau la plajă, însă nu este foarte clar pe unde se poate ajunge acolo, câtă vreme prin pădurea dintre mal şi drumul de acces nu se poate trece. Probabil doar cu barca, ceea ce este uşor absurd...
Dan Buruiană, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Apelor Prut, şi-a arătat disponibilitatea de a furniza orice fel de informaţii legate de zona respectivă. „Pot să îi asigur pe gălăţeni că «Apele Române» va face toate demersurile legale pentru ca zona să rămână împădurită. De asemenea noi nu vom permite niciun fel de construcţie civilă acolo”, a mai spus Buruiană.
http://www.viata-lib... ... rii_2.html

[dcp100168]

Nu putem tolera abuzul de la malul Dunării!
* Chiar dacă argumentele criticilor campaniei iniţiate de „Viaţa liberă” sunt credibile, nu trebuie să ignorăm că s-a încălcat grav legea *
De la începutul campaniei noastre pentru ca privatizarea frauduloasă a 32,4 hectare din malul Dunării (de la Zona liberă la lacul Zătun) s-au găsit şi voci care au o altă poziţie decât a cea a „Vieţii libere”. O spunem cu sinceritate: le respectăm punctul de vedere.
Suntem de acord că zona respectiva devenise foarte murdară din cauza agrementului neorganizat, uneori cu accente de nesimţire. Însă nu este o regulă şi nu închiderea accesului este soluţia, ci amenajarea utilităţilor ce ţin de civilizaţie: apă curentă, containere de gunoi, toalete ecologice. Ceea ce Primăria nu s-a deranjat să facă.
Suntem de acord că maşinile nu trebuie parcate în pădure. Dar autorităţile ar fi trebuit să amenajeze parcări (ştiind că acolo ajung zilnic mii de oameni în lunile de vară), în loc, spre exemplu, să bage zeci de miliarde de lei în modernizările de la complexul „Zătun”, care deserveşte doar câţiva zeci de funcţionari cu funcţii înalte.
Suntem de acord că proprietatea este sfântă în România. Dar nu putem să acceptăm „ingineriile” făcute cu terenuri, în ultimii 20 de ani, la Galaţi. Familia Alessiu (de fapt şmecherii aflaţi în spatele demersurilor juridice făcute în numele familiei Alessiu) nu avea de ce să primească teren la malul Dunării, câtă vreme moşia ei a fost la Şerbăneşti-Lieşti, loc unde mai este o gărmadă de pădure disponibilă pentru retrocedări.
Cine a aprobat această „teleportare” de pădure şi de ce? O vom afla probabil după finalizarea anchetei cerută de prefectul Claudiu Brânzan. Şi dacă DNA-ul se va întrebuinţa să dea curs solicitărilor pe această temă.
Suntem, de asemenea, de acord că este legal să faci bani din tranzacţii imobiliare. Însă atunci când tranzacţia încalcă legea doar pentru că unii nu se mai satură de bani, iar angajaţii statului păstoresc abuzul, suntem datori să luăm atitudine.
În concluzie, putem accepta orice fel de opinie, dar nimeni nu ne poate cere să acceptăm batjocorirea legii şi a cetăţenilor acestui oraş. Vrem malul Dunării înapoi, pentru gălăţeni!
http://www.viata-lib... ... rii_2.html

[dcp100168]

Nu cedăm până când malul Dunării nu revine la gălăţeni
* Ameninţări voalate, sfaturi „prieteneşti”, insinuări şi furie * Cu asta încearcă unii (inutil!) să oprească această campanie *
Este mai mult decât evident că demersul nostru pentru ca malul Dunării să se întoarcă la gălăţeni (pentru că privatizarea lui este ilegală!) deranjează anumite persoane. Ne referim aici, în mod expres, la cei care au profitat de această aşa-zisă retrocedare  - şi de altele asemănătoare (că mai sunt sute astfel de „inginerii” la Galaţi) - pentru a se umple de bani sau pentru a pune la cale tunuri imobiliare.
În ultimele zile, am primit „semnale” de la mai mulţi oameni „potenţi” ai judeţului nostru. Nu le dăm deocamdată numele pentru că sperăm că se potololesc şi  vor înţelege că, măcar teoretic, în faţa legilor suntem toţi egali, indiferent de mărimea contului bancar, de numărul de la pantofi sau de cifra de cifra de afaceri sau de talentul literar.
Unul dintre „potenţi” ne-a atras atenţia – cică prieteneşte – că ne aflăm pe nisipuri mişcătoare şi că s-ar putem să ne „ardem degetele”. Că o să vedem noi ce necazuri or să ne pască dacă nu ne liniştim. Ei, na! De-abia aşteptăm să vedem ce se va întâmpla.
Un alt personaj „cu forţă” s-a ofuscat teribil şi ne-a acuzat că i-am stricat o posibilă afacere de multe milioane de euro, căci făcuse vorbele să investească în zona de la care a pornit tot scandalul. Omul nici în ruptul capului nu a vrut să înţeleagă că noi n-am demolat şi nu demolăm afaceri, ci doar am cerut şi cerem respectarea legilor. Atât! Iar cine se supără, nu are decât. Nu ne poate convinge să renunţăm la campania noastră.
Altcineva, tot bine mobilat la portofel, ne reproşa că i-am trimis DNA-ul pe cap (o fi început deja ancheta?!), pentru că unul dintre terenurile din morişca „Alessiu-Munteanu” a ajuns acum în posesia sa. Ciudată optică! De parcă DNA ar fi la ordinul „Vieţii llibere”. Sau de parcă un control al unei instituţii a statului ar fi ceva rău. Cine respectă legea nu are de ce să se teamă!
Un altul a afirmat – nici mai mult, nici mai puţin – că fie directorul „Vieţii libere”, fie semnatarul acestor rânduri au interes în a obţine acel teren de la malul Dunării. Interes este, evident, dar nu pentru a-l lua noi, ci pentru a se întoarce la gălăţeni. Şi asta cât mai urgent!
http://www.viata-lib... ... eni_2.html

[dcp100168]

Privatizarea malului Dunării - o picătură într-un ocean de hoţii
* Pe măsură ce investigaţia noastră avansează, descoperim că „ingineria” s-a făcut cu sprijinul autorităţilor! * Mii de hectare „teleportate” din alte judeţe sau de la sat la oraş, prin păgubirea statului * Cititorii insinuează că demersul „Vieţii libere” nu va avea succes pentru că „prea mulţi au băgat degetele în miere” *
Controversata privatizare a malului Dunării este efectul unui mecanism diabolic de deturnare a terenurilor de stat cu potenţial imobiliar. Acest mecanism, care a vizat mii de hectare de teren din judeţul Galaţi, are la bază persoane care par să se fi sfiit să dea mită, să facă trafic de influenţă, să ameninţe. Pe măsură ce avansăm în investigarea acestui caz, descoperim o adevărată filieră a mafiei imobiliare, în care ar putea fi cuprinşi şi angajaţi ai unor instituţii ale statului, fapt ce complică imens situaţia. Nu de alta, dar ni se pare greu de crezut că vom putea să obţinem sprijin de la cei care au pus umărul (şi nu degeaba!) la privatizarea malului Dunării. Modul cum s-a procedat este o lecţie de abilitate. Mii de hectare de teren au fost „teleportate” la Galaţi din alte judeţe, sau din zone cu potenţial imobiliar insignifiant în zone cu potenţial imobiliar exploziv. Punctele-cheie în  această mega-afacere sunt Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Romsilva - Direcţia Silvică Galaţi.
Un angajat al Direcţiei Silvice ne-a dezvăluit - sub rezerva anonimatului – că schimburile de terenuri au fost o modă în ultimii 15 ani. „Oameni cu  păduri aflate în locuri izolate au făcut schimb cu Romsilva pentru păduri aflate la şosele principale sau aproape de oraşe. Totul s-a făcut pe baza unor procese verbale de evaluare care ţineau cont de potenţialul forestier al terenului, nu de valoarea de piaţă. Dacă o să verificaţi, o să vedeţi că s-au dat la schimb terenuri ce nu făceau nici 10 cenţi pe metrul pătrat pentru terenuri de 40-50 de euro pe metrul pătrat. Jaf curat!”, ne-a mărturisit sursa care, cum spuneam, ne-a rugat să-i protejăm identitatea. Omul ne-a dat şi câteva exemple concrete, despre care vom scrie în perioada imediat următoare, după ce vom face verificările necesare.
Privatizarea malului Dunării este însă doar o picătură într-un ocean de hoţii. Aşteptăm cu nerăbdare ca organele de cercetare penală de la Galaţi să se autosesiseze şi să demareze o anchetă serioasă în ceea ce priveşte mafia imobiliară păstorită de angajaţii statului. Tare ne este teamă, însă, să nu aşteptăm degeaba... Nu puţini dintre cititorii care ne-au scris sunt foarte neîncrezători că se va face dreptate, deoarece se pare că ar exista persoane din sistemul Justiţiei care au beneficiat de schimburi (avantajoase!) de terenuri pe amintita filieră. Nouă ne vine extrem de greu să credem astfel de speculaţii, dar suntem datori să investigăm şi acest aspect. Să vedem ce surprize ne va rezerva viitorul!
http://www.viata-lib... ... tii_2.html

[dcp100168]

Privatizarea malului Dunării - Apele (tulburi) duc la Primărie!
* O afacere cu multe mandate (electorale) în urmă… * Terenul pentru staţia de epurare - la schimb cu malul Dunării? * „Din punct de vedere tehnic” şi cadastral totul este OK * Un „bine intenţionat” pentru bugetul local? * Dintre două rele, care e mai mare? *
În zadar am aşteptat din partea autorităţilor publice gălăţene o reacţie concretă vizavi de controversata chestiune a privatizării malului Dunării. Toată lumea din mediul oficial se face „că plouă”. Cetăţenii aşteaptă, totuşi, un răspuns, o explicaţie, dovadă fiind şi „bombardamentul” de solicitări postate pe site-ul „Vieţii libere”. „Ce-ar fi fost dacă autorităţile Parisului ar fi vândut malurile Senei? Vă spun eu: ar fi ieşit o adevărată revoluţie!”, ne scrie unul dintre cititori. Poate că tăcerea autorităţilor nu este, legal vorbind, acuzatoare. Poate că este vorba „doar” de… indiferenţă. Dar indiferenţa faţă de locuitorii Galaţiului pentru care Dunărea ne/privatizată mai are o valoare este, în sine, acuzatoare. Reluăm eforturile de a descâlci iţele acestei afaceri. O luăm „din uşă în uşă” la instituţiile abilitate să dea, măcar în parte, un răspuns la această chestiune. Începem astăzi cu Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI) Galaţi, dar şi cu surse colaterale.
Tehnic, stăm bine…
Din capul locului, directorul OCPI Galaţi, Nicolae Reti, a ţinut să precizeze că, în toată această chestiune, instituţia pe care o conduce are un rol pur tehnic. „Nu Oficiul de Cadastru stabileşte un drept de proprietate. Noi eliberăm titlul de proprietate, dar nu  noi punem în posesie. Nu avem nici o calitate de a stabili amplasamentul. Aceasta a fost atribuţia Comisiei Judeţene, respectiv a Comisiei Locale de aplicare a Legilor Proprietăţii. Iar din acest punct de vedere nu a fost nimic de obiectat”, ne-a declarat  directorul OCPI Galaţi. Pe înţelesul tuturor, ideea ar fi că pe parcursul între revendicarea familiei Elizei Alessiu, respectiv a intermediarului Nistor Munteanu, şi privatizarea malului Dunării, totul s-a făcut cu respectarea normelor legale, cel puţin din punctul de vedere al OCPI Galaţi. „Ce am făcut noi? În urma unui proces-verbal întocmit de către Primăria Galaţi, am scris un titlu de proprietate. Asta era atribuţia noastră în urma validărilor Comisiei Judeţene (de punere în posesie - n.r.). Pe vremea aceea era prefect dl Traian Mândru… Direcţia Silvică a pus la dispoziţie terenul proprietarului, care la momentul respectiv era Primăria, unde, cui să îl dea, în baza celor stabilite de comisiile de aplicare a legilor proprietăţii”, a explicat directorul Nicolae Reti.
Malul a fost împărţit în loturi
Un detaliu deloc de neglijat în contextul acestei afaceri, după cum rezultă din evidenţele OCPI Galaţi, este că noul proprietar al celor 32,4 hectare de pe malul Dunării, Nistor Muntean, a procedat, după cum reiese dintr-un plan cadastral întocmit în februarie 2008, la împărţirea în loturi, în medie cam de aproape un hectar, a terenului pe care mai nou îl deţinea şi l-a scos la vânzare. Şi din acest punct de vedere, în ceea ce priveşte normele OCPI Galaţi, totul a fost în regulă. „Acel cetăţean a făcut o dezmembrare şi a făcut nişte loturi pe care le-a vândut la diverse persoane. Noi am avut datoria să verificăm şi să avizăm dacă este corectă lucrarea - dacă el e proprietarul, dacă există acces la suprafeţele respective etc. Şi, din punct de vedere tehnic, totul era corect”, susţine directorul OCPI Galaţi.
Interesul public, bată-l vina!
În atâta corectitudine, cel puţin „din punct de vedere tehnic”, am încercat să aflăm care este legătura între privatizarea malului Dunării - Primăria Galaţi şi filiera Alessiu - Munteanu. Din surse bine informate, am aflat că, în fapt, este vorba de o poveste mai lungă. Astfel, „a fost odată ca niciodată”, cam pe vremea în care la Galaţi apărea ideea construirii unei staţii de epurare, adică prin 2001-2002 („leat” cu prefectul Traian Mândru şi primarul Dumitru Nicolae - n.r.), autorităţile locale şi-au pus problema terenului necesar amplasamentului unui obiectiv atât de ambiţios. Nu-i vorbă, locaţia vizată era încă în proprietatea statului, dar aceasta trebuia scoasă din circuitul silvic. Ei bine, asta costa municipalitatea, la vremea respectivă, undeva la 7 miliarde de lei, bani pe care Primăria nu-i avea în vistierie. La asta se adăuga şi un timp lung al formalităţilor. Curată fatalitate! Cineva, „nu se mai ştie cine”, a venit cu o soluţie: Mai simplu, mult mai ieftin ca taxe, era dacă terenul trecea la o persoană fizică. La ce s-au gândit minţile luminate de la acea vreme? „Hai să-i dăm lui Alessiu (Munteanu) terenul unde ne gândim noi să facem staţia de epurare şi apoi facem un schimb de terenuri!” Chestiunea este că, la acea dată, Primăria Galaţi nu putea să dea la schimb decât terenurile de pe malul Dunării, singurele pe care le avea în proprietate la nivelul unei asemenea tranzacţii. Şi uite-aşa, malul Dunării, bată-l vina, a ajuns proprietate privată! Altfel spus, dacă ar fi să ne ţinem de glume, poate că ar trebui să-i acordăm şi titlul de „Cetăţean de Onoare” domnului Nistor Munteanu, cel care a ajuns în final proprietarul terenurilor de la Dunăre, pentru faptul că a ajutat municipalitatea să pună în practică planul privind staţia de epurare! Dar nu ne arde de glume într-o chestiune atât de serioasă, aşa că ar trebui să ne întrebăm dacă intenţiile aleşilor locali, când au fost de acord cu acest schimb de terenuri, au fost chiar atât de caritabile precum par „la nivel oficial”. Dar cum şi „poveştile” au miez de adevăr, în ediţiile următoare vom încerca să vă prezentăm unde se termină „bunele intenţii” şi de unde încep anumite interese.
http://www.viata-lib... ... rie_2.html

[GAMET]

Ce sa-i facem.......Traim in Romania si asta...spune tot...

[dcp100168]

Cine a privatizat malul Dunării
* De la Prefectură, Primărie şi proiectele ISPA, la terenurile din zona Barboşi şi pădurea de pe malul Dunării * Pe filiera Munteanu-Alessiu, în loc de terenuri forestiere la „Cucuieţii” de Lieşti, împroprietăriri la Galaţi, cu terenuri care întotdeauna au aparţinut statului * În timp ce se fac tranzacţii imobiliare de zile mari, gălăţenii rămân după garduri *
În încercarea de a descâlci iţele în cazul privatizării malului Dunării ne-am adresat şi Direcţiei Silvice Galaţi. Astfel, am aflat că Nistor Munteanu, în calitate de reprezentant al Elizei Alessiu, a reuşit să pună mâna pe pădurile de la fluviu, care din totdeauna au fost ale statului, prevalându-se de chichiţele din legile privind restituirea proprietăţilor. A fost nevoie, ce-i drept, de mai mulţi paşi, dar traseul a fost parcurs cu o suspect de mare uşurinţă, cu sprijinul comisiilor de punere în posesie de la nivel local şi judeţean. Asta, poate, şi din cauză că Primăria Galaţi a ajuns să facă schimburi de terenuri taman cu Nistor Munteanu, pentru a obţine amplasamentele necesare punerii în aplicare a proiectelor ISPA.
Bucluc în fondul forestier
Ideea construirii unei staţii de epurare şi a unei staţii de tratare a apelor uzate este, după „Viaţa liberă” a relatat, de prin 2001-2002. Chestiunea era că locaţia vizată trebuia scoasă din fondul silvic al statului şi trecută în domeniul public al Primăriei. Ceea ce nu-i un lucru tocmai uşor. „O scoatere din fondul forestier şi schimbarea categoriei de folosinţă se poate face fie prin compensare cu o suprafaţă ce trebuie împădurită, fie fără a compensa cu suprafaţă - pentru realizarea unor obiective de utilitate publică, în schimb sunt nişte valori foarte mari în materie de taxe. În cazul de faţă, Primăria a încercat, în urmă cu vreo 5 ani, să scoată din fondul forestier (trupul de pădure de la Barboşi), în jur de 36 hectare, suprafaţa necesară pentru cele două proiecte ISPA”. „Obiectivele sunt, desigur, de utilitate publică, dar Primăria nu avea, la vremea respectivă, o suprafaţă la schimb pentru reîmpădurire. Şi de data asta, taxele şi costurile erau imense. De exemplu, pe lângă contravaloarea terenului, numai cheltuielile de împădurire - pregătirea terenului, puieţii, manopera - ajunge destul de mult”. „Un hectar de stejar poate să coste vreo 300 milioane lei (vechi), numai împădurirea. Înmulţit cu 30 de hectare se ajunge la vreo nouă miliarde lei (vechi). După 2008, Codul Silvic a devenit şi mai restrictiv, iar compensaţiile la fondul forestier sunt de câteva ori mai mari”, ne-a declarat Gheorghe Luca, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Silvice Galaţi.
Şi Guvernul îşi bagă coada
Povestea cu taxele pentru scoaterea din fondul forestier a terenurilor de la Barboşi a dus chiar la declanşarea unui mic „război rece” între Primăria Galaţi şi Direcţia Silvică. Ba, nu mică ne-a fost surpriza să constatăm, pe parcursul investigaţiei noastre, că iţele au dus tocmai la… Guvern. Mai precis, prin două hotărâri (nr. 1009/2005 şi nr. 1010/2005) semnate de prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu, se transmiteau 24 ha şi, respectiv, 12 ha de teren forestier, exact cele în discuţie, din domeniul public al statului şi administrarea Direcţiei Silvice Galaţi, în domeniul public şi administraţia municipalităţii gălăţene. Se dădea chiar şi un termen de 30 de zile pentru punerea în aplicare a hotărârilor. Chestiunea a fost că, în aceleaşi documente, se preciza că trebuie respectate dispoziţiile legale în materie de fond funciar, Cod Silvic etc. Adică, fără bani de taxe şi reîmpăduriri, „HG”-urile nu au putut fi puse în aplicare. Spre norocul municipalităţii, dar în final spre ghinionul celor ce ţin la Dunăre, în aceeaşi perioadă începea să urce la orizontul afacerilor imobiliare steaua lui Nistor Munteanu. Acesta a revendicat în numele familiei Alessiu atribuirea a peste 90 de hectare de pădure din fostele moşii din zona Lieştiului. Numai că, fie pădurile nu mai existau, fie aparţineau deja altor instituţii, nu se mai putea face reconstituirea pe vechiul amplasament şi trebuiau identificate alte locaţii. Comisia judeţeană de stabilire a dreptului de proprietate, avându-l drept preşedinte pe prefectul Mihai Capră, a stabilit în 2007 să i se atribuie lui Munteanu terenurile din zona Barboşiului (manevră făcută la sugestia Comisiei locale Galaţi şi, implicit, a primarului Dumitru Nicolae). Dar pentru că la măsurători au ieşit că sunt acolo doar vreo 80 ha de pădure, restul de zece hectare i s-au dat… în pădurea de plopi de pe malul Dunării. Şi uite aşa s-a făcut un pas decisiv în procesul de privatizare a uneia din zonele la care gălăţenii ţineau foarte mult.
Pretenţii cu repetiţie
Tot în baza cererilor de revendicare, Nistor Munteanu a mai ridicat pretenţii la încă vreo 23 hectare de pădure. Într-o primă fază, acestea i-au fost atribuite - n-o să credeţi! - în aria protejată de la Roşcani! Cum din punctul de vedere al legii într-o astfel de pădure nu se poate muta nici măcar un pai, Nistor Munteanu a refuzat amplasamentul oferit şi, tot pe lege, a solicitat comasarea proprietăţilor. Ce a însemnat asta? Încă 23 hectare de pădure de pe malul Dunării s-au adăugat celor zece pe care deja le avea. Şi uite aşa, Nistor Munteanu a ajuns să deţină în total 33 hectare de terenuri la Dunăre, pe care să le împartă gospodăreşte în loturi şi să le scoată la vânzare!
Fiecare cu socoteala lui
Într-un fel, din această morişcă a retrocedărilor, toată lumea a ieşit fericită. Primăria Galaţi a făcut un schimb de terenuri cu Nistor Munteanu şi a obţinut în sfârşit mult dorita locaţie pentru proiectele ISPA. Ce-i drept, problemele încă nu s-au sfârşit, pentru că de reîmpăduriri tot nu scapă, dar măcar o poate face pe bucăţele. În ceea ce priveşte Direcţia Silvică, nu sunt prea mulţi care să plângă după pădurea de la Barboşi sau pădurea de pe malul Dunării, pentru că pădurarii au scăpat de grija de a păzi zona de grataragii, de a strânge mormanele de gunoi rămase după picnicuri  sau de a fugări indivizii ce intrau la furat de lemne. Mai mult, Direcţia Silvică mai scoate şi un ban, prin faptul că a încheiat un contract de pază cu noul proprietar. Cât îl priveşte pe Nistor Munteanu, din vânzarea loturilor de teren rezultate din privatizarea malului Dunării, are perspectiva de a câştiga nişte milioane bune. Singurii care rămân în pierdere sunt gălăţenii pentru care Dunărea mai înseamnă ceva. Pe locurile care, în calitate de cetăţeni ai acestui stat, le aparţineau cândva, astăzi se sapă şanţuri, se ridică garduri şi se bat ţăruşi cu avertismentul „Trecerea interzisă! Proprietate privată!” Pentru că aşa e la noi, o nedreptate se poate face şi în numele legii!
http://www.viata-lib... ... rii_2.html

[Relu]

Mâine, poimâine, auzim că va fi cineva împroprietărit și cu o porțiune din fâșia de frontieră...

[dcp100168]

DNA a închis dosarul privatizării malului Dunării. Nedreptate în numele legii
* După luni de zile de anchetă, procurorii anticorupţie au dispus neînceperea urmării penale împotriva celor implicaţi în trecerea, pe filiera Munteanu-Alessiu, a 33 de hectare de pădure în proprietate privată * Din rezoluţia prezentată, rezultă însă că ancheta DNA a fost superficială şi orientată spre ţinte false * Primele zece hectare intrate pe filiera retrocedărilor, cheia întregului caz, uitate de procurori! * Discreţia se păstrează în continuare, nu numai la DNA, dar şi la Primărie, şi Prefectură * Astfel, gălăţenii se aleg cu o nedreptate în numele legii! *
Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Galaţi le-a făcut un cadou neaşteptat, chiar înainte de Crăciun, celor implicaţi într-un fel sau altul în privatizarea dubioasă a celor aproape 33 hectare de pe malul Dunării, intraţi în proprietatea lui Nistor Munteanu, în calitate de reprezentant al familiei Alessiu. Un mare NUP (rezoluţie de neîncepere a urmării penale) a fost dat de procurorii anticorupţie, pe 21 decembrie, în dosarul nr.100/P/2009, referitor la acest caz.
Documentul ne-a parvenit prin bunăvoinţa preşedintelui Alianţei Pensionarilor pentru Consiliere din România, Emil Toderaşc, unul dintre cei ce s-au alăturat, inclusiv printr-o sesizare depusă la DNA, demersurilor întreprinse de „Viaţa liberă” pentru descâlcirea iţelor acestei afaceri. Şi spre surprinderea noastră, analizând rezoluţia, concluzia imediată a fost că procurorii au ocolit, de fapt, să-şi formeze o imagine de ansamblu asupra cazului şi s-au concentrat asupra unor fragmente disparate care nu pot aduce vreo incriminare cuiva!
Anchetă din doi în doi
În primul rând, din rezoluţia DNA rezultă că principalul vizat de anchetă a fost Corneliu Anghel, directorul Direcţiei Silvice Galaţi! Asta cu toate că, dacă vine vorba de retrocedări, mai potrivit ar fi fost ca în vizor să fie luaţi, de exemplu, primarul Dumitru Nicolae şi prefectul Mihai Capră, cei aflaţi, în 2007, când s-a făcut retrocedarea, în fruntea Comisiei locale şi, respectiv, a Comisiei judeţene de aplicare a legilor proprietăţii. Desigur, luaţi la puricat poate că ar merita să fie toţi membrii comisiilor cu pricina.
A doua observaţie este aceea că  procurorii analizează modul în care s-a făcut retrocedarea doar a 23  hectare de pădure şi nu a aproape 33 hectare câte sunt în discuţie! Mai precis, se sare peste etapa în care Nistor Munteanu reuşea să pună mâna pe primele zece  hectare de pe malul Dunării! Oare sintagma „nu mă-ntrebaţi cum am făcut primul milion” a devenit literă de lege? După cum v-am relatat în paginile ziarului nostru, Nistor Munteanu a primit primele zece hectare în urma unui schimb de terenuri cu Primăria Galaţi. Dedesubturile acestei afaceri au rămas neelucidate până acum, cert este că interesul declarat al municipalităţii era de a obţine un teren necesar dezvoltării proiectului ISPA în zona Barboşiului. Problema era că terenul se afla sub incidenţa regimului silvic, ajungându-se chiar la un conflict cu Direcţia Silvică. Spre norocul municipalităţii, dar în final spre ghinionul celor ce ţin la Dunăre, la mijloc a apărut Nistor Munteanu. Acesta a revendicat în numele familiei Alessiu atribuirea a peste 90 de hectare de pădure din fostele moşii din zona Lieştiului. Numai că, fie pădurile nu mai existau, fie aparţineau deja altor instituţii, nu se mai putea face reconstituirea pe vechiul amplasament şi trebuiau identificate alte locaţii. Comisia judeţeană de stabilire a dreptului de proprietate, avându-l drept preşedinte pe prefectul Mihai Capră, a stabilit în 2007 să i se atribuie lui Munteanu terenurile din zona Barboşiului (manevră făcută la sugestia Comisiei locale Galaţi şi, implicit, a primarului Dumitru Nicolae). Dar pentru că la măsurători au ieşit că sunt acolo doar vreo 80 ha de pădure, restul de zece hectare i s-au dat… în pădurea de plopi de pe malul Dunării. Şi uite aşa s-a făcut un pas decisiv în procesul de privatizare a uneia dintre zonele la care gălăţenii ţineau foarte mult.
Ancheta procurorilor DNA se concentrează doar asupra următoarei cereri de revendicare înaintate de Nistor Munteanu, ce viza restituirea a încă 23 hectare de pădure. Într-o primă fază, acestea i-au fost atribuite în aria protejată de la Roşcani! Cum, din punctul de vedere al legii, într-o astfel de pădure nu se poate muta nici măcar un pai, Nistor Munteanu a refuzat amplasamentul oferit şi, tot pe lege, a solicitat comasarea proprietăţilor. Şi, minune, s-au identificat încă 23 hectare de pe malul Dunării ce s-au adăugat primelor zece. Cursul este logic, curat legal, nimeni nu se poate „agăţa” de el. Dar cum rămâne cu primele zece hectare, cu implicarea Primăriei şi a Prefecturii în povestea asta?
Filantropie cu profit
Aşa, ca să stăm liniştiţi, rezoluţia DNA mai că-l scoate pe Nistor Munteanu şi mare filantrop odată ce a acceptat în schimbul pădurii de la Roşcani „prăpădita” de pădure de pe malul Dunării! Iată argumentaţia: „masa lemnoasă din Lunca Dunării unde se regăsesc specii de salcie şi plop şi unde s-a realizat punerea în posesie au un preţ de vânzare pe metru cub mult mai mic decât speciile de arbori din aria protejată din grupul de pădure Breana-Roşcani de pe vechiul amplasament”. De parcă de sălcii şi plopi era vorba aici! Spre ştiinţa DNA, Nistor Munteanu a împărţit terenul de la Dunăre în loturi şi l-a scos la vânzare! Fapt ce poate fi confirmat şi de Oficiul de Cadastru! În fine, măreţul dosar de la DNA se încheie cu următoarea concluzie: „Din cercetările efectuate s-a constat că împuternicitul făptuitor Munteanu Nistor nu a dat bani, bunuri sau alte valori reprezentanţilor Direcţiei Silvice Galaţi, cu ocazia stabilirii amplasamentului sau altor persoane cu atribuţiuni în acest sens”. Aşa cum era de aşteptat, în cauză se dispune neînceperea urmării penale şi faţă de Corneliu Anghel, folosit mai degrabă pe post de ţintă falsă.
Dreptate, când o face plopul pere!
Mai facem precizarea că ancheta DNA la care s-a făcut referire în materialul de faţă nu se referă numai la sesizarea depusă de Alianţa Pensionarilor pentru Consiliere din România. În cauză au fost comasate toate sesizările primite de DNA pe subiectul privatizării malului Dunării. Altfel spus, din punctul de vedere al DNA, cazul este închis, cu toate că, în mod evident, cetăţenii Galaţiului au fost văduviţi de un colţ de rai ce le aparţinea de când lumea. Dar nu numai DNA a avut o evoluţie dezamăgitoare. Cu toate că este băgată până peste cap în acest caz, Primăria Galaţi nu a răspuns niciodată la solicitarea de a lămuri circumstanţele în care a ajuns să facă afaceri cu Nistor Munteanu. La Prefectură, în caz se fac de câteva luni „verificări interne”. Verificări care până acum nu s-au soldat decât cu tergiversarea prezentării unui rezultat concret. Încă o dovadă că, pe meleagurile gălăţene, o nedreptate se poate face şi în numele legii!
http://www.viata-lib... ... gii_2.html

[Mikka]

Bun, deci s-a lamurit  

[dcp100168]

Ziarul „Viaţa liberă”, suspectat de DNA că are interese subterane!
* Procurorul şef, Gheorghe Ivan, consideră ancheta jurnalistică privind cazul privatizării malului Dunării drept un atac la persoana sa şi a instituţiei pe care o conduce! *
Articolul publicat vineri în „Viaţa liberă”, „DNA închide dosarul privatizării malului Dunării – Nedreptate în numele legii”, a stârnit o reacţie neaşteptată din partea procurorului şef al Serviciului Teritorial Galaţi din cadrul DNA, Gheorghe Ivan. Domnul Ivan s-a arătat deranjat de întrebările puse de noi ca urmare a lecturii rezoluţiei de neîncepere a urmării penale în cazul trecerii în proprietate privată a 33 hectare din pădurea de pe malul Dunării. Desigur, nu ne-am fi aşteptat ca dl Ivan să fie încântat de observaţiile noastre, mai ales că rezoluţia în cauză era dată chiar de domnia sa, dar am rămas consternaţi când domnul procuror a considerat ancheta „Vieţii libere” drept un atac la adresa sa şi nu ca pe o încercare de elucida iţele unei afaceri în care cetăţenii Galaţiului au fost grav păgubiţi!
În cadrul unei discuţii telefonice, domul procuror şef l-a întrebat pe autorul articolului „dacă are vreo problemă cu el” şi „ce interes” ar avea jurnalistul în acest dosar! Mergând pe aceeaşi logică, ne-am putea întreba „ce interes” ar putea avea oricare procuror să rezolve un caz în lumina adevărului, fie că într-un dosar se dă sau nu o rezoluţie de neîncepere a urmării penale. Şi în cazul ziaristului, şi în cazul procurorului, răspunsul ar trebui să fie unul singur: INTERESUL PUBLIC! Lucru valabil, vă asigurăm, în cazul menţionat, în ceea ce ne priveşte. Ne-am fi aşteptat ca domnul procuror să mulţumească ziarului „Viaţa liberă” că, atât cât îi permit instrumentele jurnalistice, încearcă să apere interesele gălăţenilor. Însă părerea domniei sale a fost că, prin criticile aduse, „se face publicitate negativă instituţiei”, şi ne-a suspectat de interese subterane la adresa sa.
Nici în cadrul discuţiei telefonice avute, nici sub forma unui drept la replică în ziar (variantă ignorată de domnul procuror, deşi i s-a adus la cunoştinţă cât se poate de clar că poate apela la un asemenea instrument), nu ni s-au prezentat argumente care să ne schimbe opinia că ancheta DNA în cazul pădurii de la malul Dunării se putea face într-un mod mult mai riguros. Repetăm: nu contestăm concluziile la care DNA a ajuns în ce priveşte 23 hectare din pădurea de pe malul Dunării a ajuns în posesia lui Nistor Munteanu. Dar acesta este abia „pasul doi” al întregii afaceri. Ceea ce întrebăm încă o dată, iar domnul procuror a evitat să ne răspundă, este de ce ancheta nu a început, printre altele, cu analizarea modului în care, anterior celor 23 hectare, au fost atribuite primele 10 hectare de pe malul Dunării. Singura observaţie a procurorului şef al DNA Galaţi a fost că el „nu se subordonează” jurnalistului, „că nu lucrează sub presiune” şi că „nu dumneavoastră dirijaţi anchetele mele”. Procurorul şef Gheorghe Ivan a subliniat ferm că „hotărârea (dată de DNA – n.r.) poate fi atacată pe căile legale de persoanele nemulţumite”. De asemenea, domnul procuror a mai făcut o afirmaţie cu care suntem perfect de acord: „Cine a greşit să plătească, cine n-a greşit să nu plătească!” Deocamdată, singurul fapt absolut incontestabil pe care îl avem este acela că, până în prezent, nimeni n-a plătit, nici legal, nici moral, pentru imensa nedreptate făcută gălăţenilor.
http://www.viata-lib... ... rane_.html

[AndreiM]

Trebuia să ne fi așteptat la asemenea reacții „ adverse ” . Mergând pe zicala dânsului „ cine a greșit ( Viața Liberă ) să plătească și cine nu a greșit ( domnul Procuror ) să nu plătească ” ajungem să schimbăm DNA cu DNC . Lor le-ar conveni oricum

[Relu]

Stimatul domn procuror-șef să facă bine și să se întoarcă în epoca feudală ... căreia îi aparține  

[dcp100168]

A început defrişarea malurilor Dunării
La doi ani de la scandalul retrocedării pădurii de pe malul Dunării, din zona digului Bădălan, unul dintre noii proprietari a început defrişarea pădurii sale. Înainte de asta, a avut grijă să marcheze zona cu un panou pe care scrie "proprietate privată". La doi-trei metri distanţă este un alt panou care atrage atenţia că zona respectivă face parte din Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Interior. Acest moment marchează debutul distrugerii ultimei zone de agrement de pe malul Dunării la care mai aveau acces gălăţenii. Din primăvară până toamna, zilnic mii de gălăţeni iau cu asalt malul Dunării în zona digului Bădălan şi a plajei de la Cotul Pisicii, pentru a-şi petrece vremea la pescuit, un grătar şi un pic de plajă. Farmecul zonei este dat de faptul că aici nu sunt nici un fel de construcţii şi gălăţenii se simţeau cu adevărat în mijlocul naturii. Puteau face plajă sau puteau sta la umbră în pădurea de pe malul Dunării.  Acum, a început şi distrugerea acestei zone.
Împroprietărire tărăgănată
Scandalul retrocedării a celor 32,4 ha din pădurea de pe malul Dunării a debutat în primăvara lui 2009, când au început să iasă la iveală detaliile acestei afaceri. A fost de fapt un schimb de terenuri în cadrul unei retrocedări. Moştenitoarele familiei Alessiu, două bucureştence de 80, respectiv 55 de ani, obţinuseră în instanţă retrocedarea a 90 ha de pădure din moşia de la Lieşti. Pentru că la Lieşti nu mai erau suprafeţe de pădure disponibile şi punerea în posesie era tărăgănată de autorităţi, cele două femei au ajuns la o înţelegere cu un cunoscut, Nistor Munteanu, fost pădurar la Lieşti, care ştia mai bine cum se rezolvă o astfel de problemă. El a avut şansa unei conexiuni cu personaje influente din cadrul Consiliului Municipal, care i-au propus o "morişcă" prin care să obţină şi retrocedarea pădurii pe un amplasament foarte avantajos, toată afacerea urmând să fie camuflată de rezolvarea unei probleme de interes public.
Combinaţie imobiliară de dragul interesului public
Primăria Galaţi urma să dezvolte proiectul ISPA, dar nu avea terenul de 36 hectare pe malul Siretului, în zona Barboşi, pe care, conform proiectului, să fie amplasate staţia de tratare a apelor uzate şi staţia de sortare a deşeurilor. Terenul de acolo era în proprietatea statului, transferul se putea rezolva, dar scoaterea terenului din circuitul silvic ar fi costat primăria cel puţin 7 miliarde lei vechi. Nici aceşti bani nu ar fi fost o problemă pentru municipalitate. La Galaţi se risipeşte mult mai mult. Acest "impediment" a fost creat artificial, pentru a deveni cât de cât credibilă intrarea Primăriei Galaţi într-o combinaţie imobiliară de schimb de terenuri. Aşa că s-a mers pe compromisul iniţiat de doi consilieri municipali, care au convins şi alţi consilieri de utilitatea publică a "proiectului" lor şi împreună l-au îmbrobodit pe primarul Dumitru Nicolae, care a devenit şi el un adept al acestei manevre.
La doi ani de la scandalul retrocedării pădurii de pe malul Dunării, din zona digului Bădălan, unul dintre noii proprietari a început defrişarea pădurii sale. La sugestia comisiei locale şi a primarului Dumitru Nicolae, Comisia judeţeană de stabilire a dreptului de proprietate din Prefectura Galaţi a stabilit în 2007 ca Nistor Munteanu să fie pus în posesie cu 80 ha în zona Barboşi. Nistor Munteanu a pus la dispoziţia primăriei 36 ha, primind de la municipalitate un teren mai mare în zona hypermarketului Selgross, dar şi un teren în Micro 21, pe care l-a donat Bisericii Sf. Atanasie Patelarie. Alte 10 ha, restul până la 90, i-au fost date în amplasamentul de pe malul Dunării. Prin HG nr. 1009/2005 şi 1010/2005, Guvernul tocmai trecuse terenul cu pădurea de pe malul Dunării, din domeniul public al statului şi administrarea Direcţiei Silvice Galaţi, în domeniul public şi administrarea Primăriei Galaţi. Era vorba de două suprafeţe, de 24 ha şi 12 ha, în total 36 ha. Ulterior, Nistor Munteanu a mai revendicat 22,4 ha. Imediat după ce a intrat în posesia terenului, Munteanu l-a împărţit pe loturi de 1 ha şi l-a vândut. Gălăţenii au reacţionat vehement la ideea privatizării malului Dunării, dar asta nu a folosit la nimic. Jocurile erau făcute.
O anchetă a DNA l-a vizat pe fostul director al Direcţiei Silvice Galaţi, Corneliu Anghel, care nu avusese nici un rol în stabilirea dreptului de proprietate, aşa că în mod corect dosarul a fost soluţionat cu NUP.  Cei care au pus la cale "morişca" cu terenurile de pe malurile Siretului şi Dunării nu au păţit nimic. Mulţi dintre ei s-au mai ales şi cu câte o bucată de teren, unii în Micro 21, alţii pe malul Dunării. Acum, noii proprietari au început defrişările pentru a-şi pune în operă proiectele.
romanialibera.ro