Ţiglina I - ţânţărime, sacru şi profan
Locuiesc în cartierul Ţiglina 1 de aproape 15 ani şi pot spune că mă voi despărţi cu greu de această zonă. Însă vara lui 2009 mă face să mă gândesc din nou la numeroasele inconveniente pe care sunt nevoit să le "înghit" an de an. Am Dunărea şi Faleza foarte aproape, sunt considerat de unii un privilegiat, însă, odată cu încălzirea vremii, ţânţarii şi alte mici vietăţi zburătoare primesc parcă directive clare să scoată oamenii zonei din minţi. Bun, înţeleg că este frumos şi cu fluviul şi cu ecosistemul şi toate acestea, însă edilii locali au la îndemână câteva măsuri pentru a face mai puţin simţită prezenţa acestor "aspecte" sâcâitoare. Sau ar trebui să aibă. Spre deosebire de anul trecut, acum nu şi-au făcut deloc simţite prezenţa, fonic, în primul rând, avioanele de mici dimensiuni sau stropitorile manuale dotate cu materiale chimice pentru dezinsecţie. Carevasăzică, nici măcar la nivel de senzaţie nu se percepe nimic. Este luna iulie şi gălăţenii par a fi pierdut lupta cu ţânţarii în cartierele din apropierea Dunării, nu mai vorbim de Faleză. Zilele acestea, eşti considerat "olimpic" dacă nu ţi se ia abuziv măcar o dată o mostră, cât pentru aflat grupa sangvină, când părăseşti locuinţa. Să ne fi împotmolit din nou în lipsa de fonduri de la buget pentru substanţele speciale cu pricina? Un lucru e cert: deocamdată, Primăria nu ajută destul la stârpirea larvelor de ţânţari, ci la stârpirea confortului gălăţenilor.
Clopote, fără Mitică!
O altă problemă este legată de confortul fonic al locatarilor din blocurile de pe strada Saturn, numărul 5, în zona Grădinii Botanice. Având în imediata vecinătate o cârciumă şi o biserică, destul de aproape una de alta (şi chiar în "relaţii bune", în sensul că localul organizează mese la "ocazii", adică după nunţi şi slujbe de pomenire), tabloul e complet. Programul e fix şi rareori suferă modificări. Ca totul să fie perfect, începe la sfârşitul săptămânii, sâmbăta. Dimineaţa bat clopotele prelung, fără Mitică! Slujba se poate auzi chiar din cameră, fără deranj şi în condiţii foarte bune. După acest exerciţiu spiritual, seara te "delectezi" cu o parte din bucuriile altora. Chiuituri, cântări, dedicaţii, muzică din toate genurile. Să nu se supere nimeni. Acum, vara, se întâmplă şi unele recitaluri în aer liber, "rafinate", din care nu lipsesc acordeonul, chitara sau vioara. Ritualul se repeta şi în sfânta zi de odihnă, duminica. Dimineaţa, înviorarea în acorduri de...clopot, iar seara, să fie petrecere şi voie bună, că acum începe iar săptămâna şi gălăţeanul trebuie să pornească la lucru cu chef de muncă.
În concluzie, această zonă a devenit pe nesimţite şi un "centru cultural" puternic, în care locatarul "saturnian" se poate familiariza cu fel şi fel de acorduri: mai grave sau mai suave, moderne sau învechite, sacre sau profane.
Andrei Ionaşcu, student
http://www.viata-lib... ... a_I_2.html





Sus


