241 răspunsuri la acest subiect

[dcp100168]

Alin Ion - omul care a aruncat în aer 180 de tone de proiectile, grenade şi bombe
Gălăţeanul Alin Ion este genist şi, în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, se ocupă cu distrugerea muniţiei rămase neexplodate, care provine din al Doilea Război Mondial. În 13 ani de carieră, a participat la peste 600 de misiuni.
La cei 36 de ani ai săi, maistrul militar Alin Ion este cel mai vechi membru al Echipei Pirotehnice din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Galaţi.
Are o meserie riscantă. Ca pirotehnician, lucrează cu bombe şi tot felul de dispozitive explozibile.
A fost angajat la Inspectoratul de Protecţie Civilă în 1998 şi de atunci, a participat la peste 600 de misiuni de distrugere a muniţiei rămase neexplodate din al Doilea Război Mondial.
Alin Ion este genist. A absolvit Institutul de Geniu de la Râmnicu Vâlcea, în 1996, şi, timp de doi ani, şi-a practicat meseria la Constanţa, dar pentru că în şcoală a învăţat să facă şi distrugeri cu explozibili, a fost transferat la Galaţi. „Aici m-am specializat în astfel de misiuni. Numai anul acesta am participat la 56 de distrugeri, pentru 1030 de elemente de muniţie. În cei 13 ani de activitate, am distrus cam 180 de tone de muniţie, socotind o medie de 300 de kilograme la o misiune, dar au fost şi unele cu 500 de kilograme", afirmă pirotehnicianul
„Ciorchinele" de bombe din Siret
Spune că mai ales în zona Moldovei este descoperită frecvent muniţie neexplodată şi ne-a oferit o sumedenie de exemple. „În general, piesele de muniţie sunt găsite cu ocazia lucrărilor agricole, dar nu este o regulă. De exemplu, am găsit şi în albia Siretului. Intrând în apă, am scos pe rând 100 de bombe de aruncător, de calibru 82 milimetri", povesteşte Alin Ion
Pirotehnicianul spune că aspectul proiectilelor ruginite poate da impresia că acestea au devenit inofensive ceea ce este fals. „Să ştiţi că fonta din care sunt turnate corpurile acestora este corodată doar la exterior. Componentele interne sunt inoxidabile, iar explozibilul este în perfectă stare. Sunt la fel de periculoase ca şi cele noi", afirmă Alin Ion.
Din acest motiv elementele de muniţie descoperie sunt dezgropate, manipulate, transportate şi distruse cu extremă precauţie. Un şoc oricât de mic le poate detona. „Transportul se face în lăzi cu nisip, iar maşina cu care le cărăm nu are voie să depăşească 30-40 de kilometri la oră. Cele mai periculoase sunt grenadele pentru că siguranţele acestora pot fi complet corodate" , ne explică Alin Ion.
Muniţia neexplodată este dusă într-un poligon din comuna Braniştea şi apoi fiecare „piesă" în parte este aşezată cu grijă pe fundul unei gropi. Dacă o grenadă sau un proiectil ar fi scăpat din mâini, din greşeală, şi ar exploda, pirotehnicianul aflat în groapă şi cel de pe marginea acesteia ar fi pur şi simplu pulverizaţi. „Într-un an, la o distrugere, am pus trotilul peste muniţie, cu două fitile pentru iniţierea exploziei. După o jumătate de oră, explozia nu s-a produs. Eu şi domnul colonel Ene ne-am apropiat de groapă ştiind că deflagraţia se poate produce cu întârziere. Am găsit fitilul gâtuit la 30 de centimetri de buza gropii aşa că l-am aprins pe celălalt şi am îndeplinit misiunea", povesteşte pirotehnicianul.
Alin Ion este căsătorit şi are o fetiţă în vârstă de 10 ani. În fiecare zi, când pleacă la servici, soţia sa îi spune să aibă grijă. Este ca un ritual. „Sigur că există o doză de teamă în timpul misiunilor, dar atâta câtă este necesară pentru a lucra cu maximă prudenţă şi concentrare. Dacă aş fi stat în tensiune la fiecare misiune, m-aş fi lăsat de această meserie", declară pirotehnicianul.
adevarul.ro

[dcp100168]

Maria Năstase donează sânge de 33 de ani!
Maria Năstase, cel mai vechi donator de sânge din Galaţi, are o grupă sanguină rară, AB IV negativ. Când o persoană accidentată sau grav bolnavă are nevoie de sângele ei „special", este chemată de acasă şi niciodată n-a ezitat să sară în ajutor.
Când spunem oameni care salvează semeni, în mod automat ne gândim la medici, la asistenţi medicali, la paramedici şi la pompieri. Îi pierdem din vedere, în mod nedrept, pe cei fără a căror contribuţie, de cele mai ulte ori, n-ar fi posibilă salvarea de vieţi: donatorii de sânge.
Maria Năstase este unul dintre cei mai vechi donatori din Galaţi şi mai are ceva care o scoate din comun, o grupă de sânge rară, AB IV cu Rh negativ. Doar 4 % din populaţia lumii are această grupă. „Am donat prima oară în februarie 1978. Lucram în combinat, la secţia Căi Ferate Uzinale, şi un coleg, şeful de gară, a fost accidentat grav şi a avut nevoie de sânge. De atunci am continuat, cu regularitate, la fiecare două luni. Sunt puţini cei cu AB IV negativ aşa că s-a întâmplat de mai multe ori să fiu chemată de acasă pentru cazuri grave la care era nevoie de mult sânge ca al meu", spune Maria Năstase.
Întâmplarea a făcut ca donatoarea, în vârstă de 60 de ani, astăzi pensionară, să fi lucrat pe vremuri şi la Şantierul Naval, o altă unitate industrială cândva renumită şi pentru numărul mare al accidentelor de muncă. „Am dat sânge pentru mulţi colegi zdrobiţi sau cu amputaţii. Mi se pare un gest absolut normal şi nu-i suport pe fricoşii care nu ajută un om aflat cumpăna dintre viaţă şi moarte pentru că se tem să nu leşine. Şi aici, la Centrul de Transfuzii, am asistat la scene incredibile în care unii au luat-o la fuga de frica acului", spune interlocutoarea noastră, gălăţeancă „get-beget" din Braniştea.
Şi în viaţa Mariei Năstase a existat o teribilă cumpănă şi poate că a trecut-o cu bine tocmai pentru că a făcut mult bine.
Răsplată nepreţuită pentru binele făcut
„În urmă cu câţiva ani, băiatul meu, care este alpinist utilitar, a căzut de la 24 de metri. A stat trei luni în Reanimare, dar medicii Spitalului de Urgenţă au făcut minuni. Astăzi, fecior-miu face aceeaşi meserie de care este prea îndrăgostit ca să poată renunţa la ea", povesteşte femeia convinsă că „dar din dar se face rai", mai ales când este vorba de viaţă.
Maria Năstase nu s-a gândit niciodată la recunoştinţa celor salvaţi cu sângele său dar păstrează printre amintirile cele mai dragi una care a marcat-o. „Tatăl unui băieţel călcat de maşină, stând în spital lângă copil, mi-a citit numele pe o pungă cu sânge. S-a interesat, mi-a aflat adresa şi m-am trezit cu el la uşă. Mi-a mulţumit cu lacrimi în ochi şi mi-a oferit un buchet superb de flori", îşi aminteşte generoasa donatoare de viaţă.
adevarul.ro