0
Primarul cavalerisit de Traian Basescu
Printre cei 21 de primari evidentiati de dl. presedinte "in semn de apreciere pentru eforturile depuse de-a lungul timpului", in cele trei mandate - cazul Galatiului - se afla si pesedistul Dumitru Nicolae. Nu cunosc aptitudinile marcante ale celorlalti 20 de muschetari cu tricolorul in banduliera, insa atribuirea cadoului simbolic celui de la mila 80 a Dunarii este un act caraghios si absolut gratuit.
In duzina de ani cat s-a aflat pe capra docarului galatean, Nicolae a reusit "performanta" de a smochini obrazul unei urbe aflate candva pe locul al saselea in tara ca importanta si realizari. Acum, Galatiul se zbate intr-o jalnica pozitie de retrogradare (37 din 41 de judete) din toate punctele de vedere. Un vadit regres cauzat in mare masura de septuagenarul gospodar-prim.
Cetatea are alura unei asezari anodine, terne, saracacioase. Un semimaidan ancorat intre cutii imobiliare ridicate in pripa, cu decenii in urma, pentru cocsarii si macaragiii combinatului siderurgic. Alegerea pe trei mandate consecutive a lui Dumitru Nicolae este simptomul net al marginirii romanului, in cazul de fata provincial. De fapt, al masochismului celui nestiutor de elementare litere din alfabetul democratiei.
E prea de tot ca in secolul XXI, galateanul sa stea la coada cu galeata langa sacaua cu apa potabila. Ori sa plateasca noianul de procese pierdute suvoi din pricina unui primar mai secundar in gandire decat un proprietar de tarla.
Recent, primarul Galatilor s-a gandit sa-si puna gandurile pe caprarii. Fenomenul se petrecea la o intalnire cu public politic si gazetaresc. Invins de intrebari interioare, sau de situatii in cumpana, Nicolae a parasit temporar realitatea, impletindu-si genele dalbe.
Omenesc as zice. Fotoliu inalt si capitonat, atmosfera non-beligeranta, temperatura optima, zumzet de prisaca starnit de trantori in jurul matcii. Reteta garantata pentru un somn de nou nascut in scutece matlasate. Chiar daca o cetate are nevoie de veghe around the clock.
Sigur, pretiosului edil nu-i poate fi oferit in dar un ceas CFR, mare cat un ibric cu doua capacele, ca ar suna a bascalie cu efect intarziat. I s-a dat, in schimb, mai mereu, un foarfece de care-i mandru mai abitir decat Traian cand taia pe la 101 via colonizarii Daciei. Aici a fost punctul forte al primarului. Cu instrumentul sau taios, Nicolae a retezat, in interminabila-i cariera, panglici tricolore cat leghele terestre dintre Ecuator si Tropicul Racului.
"Asta este un lucru bun (sic!)", ca sa-l citam pe ctitorul ombilicelor textile asezonate cu sufleuri in aspic, somon cu maioneza si sampanie de caterin(ca)g. Toate bune si frumoase, e firesc sa se festiveasca intrarea in casa noua a sucursalelor bancare, sediilor de magazine opulente etc.
Cineva trebuie sa-si asume astfel de corvoade. Insa, tot acel cineva are in fisa postului muntii de petitii ajunse la marginea exasperarii. Ori la limita vietii, cum statea situatia grevistului foamei, facut sandvis intre perfuzii si salile de judecata. Chiriasii azvarliti sub clar de luna, retrocedarile imobiliare acoperite cu colb de-un stanjen, balonarea facturilor de apa rece, calie sau baltita si cate altele or mai fi in sipetul Primariei Galatiului isi reclama stringent rezolvarea.
Sa amintim de obrazul bubos al cvartalelor periferice. Valea Orasului, vechi cartier, leaganul industriei locale, rivalizeaza cu privelistile acelea din 9/11.
Sistemul de canalizare functioneaza pe strazi conform sariturii calului pe tabla de sah. Este oricand binevenita o arca antediluviana la intersectii de ulite cu pretentii de strazi citadine. Trotuarele, acolo unde exista, sunt adevarate teste de glezna supusa la forte de intindere, compresiune, rasucire, forfecare. Sunt in asteptare genunchii, grumazul si coatele pedestrasilor din orasul de pe malul stang al Dunarii.
Se poate scrie cu doua maini despre colinele gunoioase ale orasului. Imposibil, intrucat e musai ca unul din brate sa obtureze instinctual fosele olfactive. Caini-cercetasi cu ochii stinsi si blana testoasa, rozatoare cu dimensiuni terradinamice, cai costelivi tanjind dupa matraguna izbavitoare, stalpi de iluminat cu glaucom la bec, maiadane fara dragoste imprejmuite pe diagonala, cu un par in colt si o scandura vizavi. Elemente de decor ale unei panze naive intitulate "Natura moarta cu ghiveci fetid".
Devin astfel de inteles tristetile provinciale ale primarului Nicolae, strivit intre grja "taioasa" si frustrarile ce-l incoltesc. Acelea ca nu va reusi pana la urmatorul mandat din 2092 sa puna un semn de echivalenta intre urbea pastorita si alte aglomerari citadine cu ten subtire. Mai mult chiar, strada Portului sa eclipseze malul Tamisei, iar cartierul "Micro 40 de hoti" sa-i faca superior cu ochiul depravatului Harlem.
Nu sunt visuri de prim-edil, ci clipiri prelungi ale unui om care se burzuluieste la gazetari atunci cand nu se scrie laudativ despre ce mai trebaluieste. Ce daca isi mai ascunde, cand si cand, pupilele! Fotoliul este inalt, atmosfera non-beligeranta, temperatura... Cineva trebuie sa-si asume un asemenea calvar. Cu cat e mai cocotat ierarhic, sinapsele se cer odihnite.
Totul e sa nu fii comod in gandire si, mai cu seama, sa nu suferi de somnambulism. Altfel, mergi noaptea in transa pe acoperisul Primariei, infigi drapelul Europei unite in poarta unei cocioabe limitrofe si cauti cu opaitul piatra de hotar dintre Galati si Braila.
Orasul de care vorbim este adormit intr-o lancezeala ranceda, din cauza unui conducator inrosit in creuzetul pesedist. Asa cum s-a intamplat de la Revolutie incoace. Fostul matelot de apa sarata i-a conferit vremelnicului sau omolog de barcaz dunarean Ordinul National "Pentru Merit" in grad de Cavaler. Inca o dovada ca sistemul de valori in Romania aduce cu o epava pavoazata.
Constructie subreda, care ia apa prin toate incheieturile, dar e sustinuta in viata artificial si pagubos. Ca insusi sistemul ce-i da girul din foarte multe puncte de vedere.
Dan Mladinoiu
ziare.com
Sus
