80 răspunsuri la acest subiect

[Relu]

katman, pe 22 martie 2010 - 15:21, a spus:

[...]
Incurajarea sistemului actual de asistenta sociala ne baga oricum in faliment, cu sau fara criza.

Unii mi-au replicat ca daca nu e de munca, unde sa munceasca? Si atunci vin eu cu intrebarea: Nu e de munca in Romania?? Nu sint atitea chestii de facut care nu se fac din lipsa de bani? sau se fac si se duc banii la altii? Cind jumatate din populatia tarii sta degeaba?


[...]
Parerea mea...

Optica asta era necesară încă din anii '90... Dar poate că timpul nu e pierdut. Dar chiar și așa, tot trebuie capabil să facă rotițele să se miște...
Prea mult ne-am gândit la huzurul propriu în dauna comunității... Acea comunitate în care cu toții dorim să trăim.

Ceea ce se întâmplă în țara asta, acum, nu face altveva decât să pregătească terenul pentru extremismul politic. Și va veni. Cum au ajuns comuniștii la putere în Rusia, dacă nu sprijiniți de o populație analfabetă și îndobitocită? Într-o Italie în haos, Mussolini a pus ordine, ...doar în aparență. Cine l-a ajutat pe Hitler să se impună, dacă nu defavorizații Germaniei? Într-o Chină subjugată și umilită, Mao era privit ca un zeu.
Astăzi, în România, după douăzeci de ani de incompetență, Ceaușescu e amintit din ce în ce mai des... Și oricât le-am ține partea celor de azi, nu se ridică nici măcar până la genunchiul împușcatului

[Functionarul]

Copii cresc si vad ca doar smecheria si hotia are valoare. Daca ai invatat si ti-ai vazut de treaba ta in mod cinstit, aproape sigur duci o existenta modesta. Revenind la astia mici. Ei simt cel mai bine si sunt cei mai desavarsiti manipulatori. In fata lor e greu sa argumentezi situatii precum profesor/functionar/angajat la privat = sarac/des concediat si Udrea/Sexy Braileanca/Vanghelie/EBA= succes(uri)

Reteta succesului s-a schimbat.

Scoala s-a schimbat si ea incercand sa faca fata tentatiilor, uneori dand si ea tonul in tendinta elevului de a alege calea ce mai usoara...

Nepotismul e in crestere iar exemplul cel mai evident este dat de seful statului, care a ajuns acolo, in profida vietii tumultoase si a nenumaratelor gafe, departe de ceea ce reprezinta viata unui intelectual, a unui om cu aptitudini in a conduce o tara. Am schimbat un cizmar cu un marinar.

DIn pacate toata tagma politica abunda in astfel de relicve, smecherii si ratatii profesional fiind baza.

[Functionarul]

Imi cer scuze, din cauza unei erori am postat de 2 ori acelasi mesaj.
Nu a fost cu intentie.
Toate bune !

Acest mesaj a fost editat de Functionarul pe: 07 aprilie 2010 - 12:20.

[toto]

Un grup de cercetători... Andrei Pleşu

Dacă urmăreşti, candid, toate micile revoluţii ştiinţifice de pe mapamond şi eşti mai slab de înger, n-ai cum să nu intri la idei şi să nu ajungi la fandacsie.

O stafie bântuie universul! Ea se numeşte „un grup de cercetători". Nu e zi să nu afli că undeva, în lume, o mână de oameni tocmai descoperă lucruri aiuritoare, de natură să-ţi schimbe viaţa. În Marea Britanie, în marile universităţi americane, în Canada, în Japonia, în Australia, mă rog, mai peste tot se fac teste pe oameni şi animale, se activează tehnologii noi, se emit (şi se confirmă) ipoteze cutremurătoare.


Unele plonjează în istorie şi stabilesc cum arăta, de fapt, Iisus Hristos. Sau cum a murit Hitler (altfel decât credem). Altele avansează vertiginos în biologie: un grup de cercetători italieni este gata să descopere secretul longevităţii pe baza studierii unui grup de şoareci foarte bătrâni. Câţiva americani au descoperit un „ferment al fricii", care poate fi decuplat. Câţiva experţi din echipa NASA au reuşit să provoace levitaţia câtorva broaşte. Cercetătorii britanici au reuşit, pe de altă parte, să demonstreze că peştii Piranha nu sunt atât de agresivi pe cât o lasă să se înţeleagă unele filme rău-voitoare şi zvonul public. Alte grupuri ne informează că urşii polari au un fel de ochelari de soare naturali, care îi protejează de albul zăpezii.Dacă urmăreşti, candid, toate micile revoluţii ştiinţifice de pe mapamond şi eşti mai slab de înger, n-ai cum să nu intri la idei şi să nu ajungi la fandacsie. Căci noutăţile nu se străduiesc să cadă de acord între ele şi nici să confirme tezele tradiţionale ale înţelepciunii omeneşti. Din contră! Sunt imprevizibile, stupefiante, drăgălaş scandaloase, anume făcute să te lase cu gura căscată. Gama domeniilor de interes care fac subiectul feluritelor „grupuri de cercetători" este infinită.

Spectaculoase sunt descoperirile savanţilor cu privire la sănătate: la Tel-Aviv s-a putut constata, prin mijloace ştiinţifice, că persoanele căsătorite stau mai bine cu sănătatea decât burlacii de ambe sexe. Asta, fireşte, cu condiţia unor căsătorii reuşite, căci în caz contrar, lucrurile se petrec exact pe dos. Un grup de cercetători britanici a observat, în plus, că bărbaţii căsătoriţi îşi găsesc mai uşor de lucru decât ceilalţi. S-a mai dovedit, în altă ordine de idei, că minciuna provoacă sterilitate (la femei) şi că tot femeile sunt mai predispuse la demenţă senilă decât bărbaţii, mai ales după nouăzeci de ani! Dar asta n-ar fi nimic! Un grup de cercetători de la Universitatea din Illinois ne învaţă că ceaiul negru e ideal pentru sănătatea bucală. În schimb dietele sănătoase reduc fertilitatea.

Un grup de cercetători spanioli ne asigură că alcoolul reduce cu 55% riscul bolilor cardiace, cu specificarea că trebuie să bei mult şi divers (riscând, e drept, unele deteriorări la nivelul creierului şi ficatului). De la alţi cercetători aflăm că fumătorii care beau şi cafea (sau ceai) sunt loviţi mai rar de apoplexie decât cei care se mulţumesc doar cu fumatul. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea New South Wales au probe că memoria lucrează mai bine când eşti prost dispus şi când afară e vreme urâtă.

În faţa atâtor grupuri dezlănţuite, mă declar o mulţime cu un singur element. Sunt nevrotic. Ani de zile mi s-a spus că vinul roşu face rău la tensiune. Acum mi se recomandă mai ales vinul roşu. Aflu când că sexul te omoară, când că te face om. Mai aflu că un act sexual „normal" durează 7 până la 13 minute, că bărbaţii preferă femeile cu picioare scurte şi femeile bărbaţi efeminaţi. Că totul e mereu altfel. Mă smintesc când văd cu ce se ocupă savanţii lumii. Vreau o pauză. Vreau un grup de cercetători care să mă lase în pace.

http://www.adevarul...._238846117.html

[mambo]

In Parlament iei masa cu 60.000, portii duble. Aveti reduceri si cand mergeti la curve?

Tu esti deputat sau senator. Se caciuleste portarul in fata ta. Femeia de serviciu iti zice “sarumana” si zambeste fara dinti, dupa care isi duce mana la gura si lasa capul jos cand o sagetezi cu privirea. Indrazneste poama sa te deoache?! Toti cei din jur te iau cu “domn ministru” si mor de frica ta. Au si de ce! Cine mai e ca tine!

De la inaltimea ochilor ce nu au asemanare in smechereala nativa, la nasul coroiat de om zdravan de la tara si cu frica lui Dumnezeu (oricine ar fi el), la puparnita lacoma care baleste dupa orice fundulet nostim… da, tu esti! Semnele de bunastare sunt toate acolo: nevasta cu permanent si unghii mereu ingrijite la pedichiurista din colt, careia i se lauda ce bine o duce cu tine (“mai calca omul stramb, dar tot acasa vine! cine a mai pomenit barbat sa nu sara gardul? imi aduce bani? ma plimba? atat imi trebuie!”); secretara blonda cu radacini de 2 centimetri negre, cu fusta pana-n sezut si gura nesatula; soferul combinator pe care il cari cu tine la toate mesele si bautele in cinstea ta, si care linge blidele pe acolo si iti multumeste ca l-ai facut om – tot el e cel care se asigura de fiecare data ca ai cu cine sa dormi, sa nu iti fie frica singur; trei copii analfabeti, care rup gura targului cu ultimul soi de masina si pitipoanca la brat, dar care se opresc in pom cu prima ocazie si mai omoara si oameni nevinovati – lasa ca ii scapa tata; si acum, tu insuti: nu iti mai vezi de ani de zile varful picioarelor din cauza burtii – semn de bunastare, cand te duci la pisoar te chinui sa dibui obiectul muncii, nu stii nicio limba, nu ai nici vagi cunostinte despre lege, Romania, sau orice legat de ea, dormi lung si des si mai ales Parlamentul te indeamna la asta – nu, nu formatia de muzica si nici tigarile. Da, esti domnu’ senator.

Sa iti fac un calcul:

Tu ai o leafa de aproximativ 5.000 de lei pe luna. Doar leafa. La care se adauga cheltuieli de protocol de circa 12.000 lei. Din acestea, tu dai 7.600 de lei pe hoteluri. O chirie de maxim lux in Bucuresti nu depaseste la 1.000 de euro (4.000 de lei), daca vrei neaparat sa te lafai. Dar pe tine te doare undeva, doar nu te deranjezi sa economisesti cand statul iti pune banii in bot.

Tu, domnule senator, mananci in Parlament cu aproximativ 30 de lei, in total, de trei ori pe zi, portii mari si mancaruri “sanatoase” (adica mari, ca iti urez numai sanatate sa nu iti aduca). In oras, mesele asemanatoare ar costa de 2-3 ori mai mult, pentru un om normal, ca mine. Dar tu ai subventii, ca tu ne reprezinti in Parlament, te ocupi de binele nostru. Nu o sa iti vorbesc despre rusine, ca sigur nu ai avut acces la cuvinte complexe. Iar eu de abecedar am trecut de multa vreme. Ti-am dat doar cateva exemple, tu stii foarte bine ca mai ai si alte beneficii – masina, deplasari, etc.

O sa iti spun un singur lucru. Un DOCTOR (da, in medicina, nu diplome de care ti-ai tras tu la Spiru sa dea bine la CV) a ajuns sa munceasca, la statul pe care il reprezinti tu, cu 1.200 de lei pe luna.

Jegule.

PS: Cei 60.000 din titlu sunt vechi. Sase lei noi, da?



Sursa

[Relu]

bine spus: JEGULE

[floriano]

Vai ce dureros de bine scris.. Cine e fata asta? Merită felicitată pentru coerența aproape poetică din descrierea senatorului român!

[dcp100168]

Dovlecei cu varză acră
Nu, nu i se spune sărăcie. I se zice planificarea bugetului familial, sau cât costă copilul – hm, scump al dracu’, păcat că nu merge la retur, cât costă maşina – mult, mai bine iau autobuzul, cât face să scot de pe card – pfuuu, o avere, cine naiba spune că băncile nu pot trăi din comisioane, ia să încerce să nu le dea.
Mai deunăzi, într-una din sălile de conferinţe din oraş – întotdeauna m-au intimidat oamenii care participă la conferinţe, zici că sunt neamuri cu Bulă cel cu ţeasta pătrată. Numai că ei sunt mândri de protuberanţele regulat-turtite, nu plângăcioşi ca în bancul în care mămica îl consolează duios pe colţuri pe personajul amintit – ’fo 30 de inşi ne-am întâlnit să seminarizăm despre cum să cheltuim deştept. Adică să comparăm „produsele” – asta însemnând creditele, doar nu sortimentele de salam, cum mă îndemna necuratul să cred. Şi să folosim inteligent „instrumentele” – adică site-ul X, unde sunt deja tipizate listele pe care ni le facem lunar, şi după, şi înainte de salariu, că de planificat planificăm şi banii post-Apocalipsa maiaşă, din 2012.
Exemplu: mobil linioară n lei, lumină linioară n-1 lei, chirie linioara…?, benzină linioară, pantofi, ete, brâu, pantofi!, las’ că tăiem linioara de la lumină, şi pe-aia de la mobil, şi luăm pantofi. Dar, na, dacă în loc de „Ţaţo, mor, iar am zis că uite ce de bani mi-au rămas din leafă, credeam că-s eu bogată, dar am cheltuit rata pentru mobilă”, vorbim despre „Cele trei probleme româneşti – nesiguranţă financiară, neîncredere socială şi neînţelegere a conceptelor financiare”, e clar că ni se scurg mai cu schepsis crăiţarii din buzunare.
Fie că facem ochii turtiţă şi aprobăm des, a câine de maşină, fie că nu înţelegem nimic, dar datoriile, impozitele, creditele şi ratele încă există - apăi înseamnă că suntem manageri slab instruiţi, nu săraci, pe punctul de a rămâne fără serviciu.
Teoriile moderne ţin loc de spaime nocturne, în care ne trezim bâjbâind după portofel şi răcnim când dăm doar peste un dreptunghi de plastic. Vorbitorul din sala de conferinţe ne dăscălea doct să negociem fiecare sfanţ, să cumpănim serios dacă mergem la bancomat sau plătim electronic.
Că noi nu suntem consumatori deştepţi, asta e mai mult decât evident. Aşadar, cine e atât de bogat ca să-şi poată permite să umble de nebun, să adune oferte şi apoi să decidă că mai bine cumpără de la Brăila, unde găseşte punga de alune în vid la preţ de nasturi vrac?
Imaginaţi-vă la raft gospodina gureşă ţinând teorii savante – „Şeri, pardon, dar achiziţionarea unei pateu de ficat de porc nu se justifică financiar, deşi moral nu avem niciun post regulamentar de ţinut, fapt pentru care am putea mânca şi săptămâna asta pe la mă-ta, c-am auzit că iar face dovlecei umpluţi cu varză acră, şi doar i-am zis că-mi face rău la fiere”.
Mi-am însuşit lecţia – sărăciei nu-i spui sărăcie, iar crizei îi zici cumpătare. După care tragi un credit, şi ia mai dă-i naibii de bani, că doar o viaţă avem, îi aburim pe-ai noştri să ne ajute şi tot plătim rata.
http://www.viata-lib...rza_acra_2.html

[dcp100168]

De ce aş pleca din România?
Ei bine, nu prea ştiu cu ce să încep. Cu sistemul medical în care trebuie să dai şpagă la bodyguard ca să poţi întra în spital să-i duci mâncare mamei tale? În care trebuie să-i dai şpagă asis­tentei ca să îţi schimbe bandajul sau, şi mai imperativ, să îţi aducă plosca de făcut pipi dacă eşti ne­trans­por­­tabil? Despre sumele cvasifixe pe care trebuie să i le dai chirurgului să te opereze? Sau despre asistentele care, dacă încep să te cunoască, vin să îţi ceară un algocalmin pentru pa­cienţii în dureri, deoarece spitalul aron­dat la Casa de Asigurări Medi­cale nu a mai primit medicamente de un an? Sau poate un subiect mai bun ar fi justiţia în România. Zi-mi pe cine cunoşti şi (că numai "sau" nu este suficient) câtă şpagă îmi dai ca să îţi spun cine câştigă procesul?
Despre poliţia autohtonă decorativă, care se teme să intervină pentru că nu se ştie ce numere de gene­rali de poliţie are infractorul în agenda telefonului mobil? Se ştie că traficul este infernal în Capitală şi că ni­meni nu vrea să ajungă la Circulaţie.
Sau să încep cu sistemul de în­văţământ în care se copiază la extemporale, la teze şi la bacalaureat, iar apoi admiterea la facultate este în func­ţie de notele obţinute la ciclul gim­n­azial şi la liceu? Sau despre fa­cul­tăţile private unde, dacă ai nişte bani, diploma este doar o chestiune de timp? De fapt, aspectul ăsta s-a generalizat, sunt aceiaşi profesori şi la stat, şi la particulară; uneori, dacă vrei diplomă, trebuie doar să cotizezi.
Sau să vorbesc despre grija ţării faţă de viitorul ei? Despre cum 22 din cele 26 de creşe din Sectorul 3 au fost desfiinţate, iar acum trebuie să "ai relaţii" pentru a-ţi da copilul într-o creşă de stat?
Sau mai bine să vorbesc despre respectul ţării faţă de cei care au dus ţara în spate: pensionarii? Banii pe care i-au pus deoparte o viaţă de om sunt apoi împărţiţi cu Guvernul care, citez, "nu mai are bani să le susţină pensiile"? Băi, guvernanţilor, să vă intre în cap, nu voi îi ţinţi în spate, ci ei v-au ţinut pe voi, iar acum voi le furaţi banii.
Sau, şi mai bine, să vorbesc despre o României care m-a/ne-a lăsat fără compania naţională de petrol, fără compania naţională de comunicaţii, fără bănci naţionale, fără sistem energetic, fără Sidex Galaţi, iar acum, pentru "eficientizare", vrea să ne "uşureze" şi de CFR Marfă?
De fapt nu are rost să vorbim des­pre toate astea. Totul estompează în fa­ţa motivului principal pentru care vreau să plec: nu vreau ca fetiţa mea să crească în mijlocul unei naţii atât de proaste şi de laşe încât să permită ca toate cele de mai sus să se în­tâm­ple. Nu vreau să fiu martir şi nici să fac parte, alături de copiii mei, din eterna generaţie de sacrificiu a acestei ţări. Eu vreau normalitate pentru mi­ne şi familia mea. Vreau să plecăm!
http://miscareaderez...nia-544627.html
http://acspot.ro/201...ca-din-romania/

[mambo]

Cerşetorul de solidaritate.
Te ştiu de mult, mi te agăţi în fiecare zi de picioare, umil şi mieros ca un cerşetor. Întorc îngreţoşat capul şi te aud cum mă înjuri pe la spate de mamă. N-ai nevoie de banul meu, obrazul ăla gros îţi plesneşte de sănătate, dar aşa te-ai învăţat: să mă buzunăreşti, să mă fraiereşti, să mă faci. Pentru tine, am fost întotdeauna un prost bun de jefuit. Ai mei m-au învăţat să las de la mine, să învăţ, să las loc de bună ziua şi chiar să fiu căpos ca să răzbesc, dar nu mi-au zis nimic despre tupeu.Tu, maestru al tuturor şmecheriilor, ai tupeu din plin. Ce altceva decât tupeul te împinge să cerşeşti azi solidaritatea mea? Spui că ţi-e greu, că trebuie să fim solidari în faţa crizei. Eu, solidar cu tine?! N-am nimic de-a face nici cu hoţia, nici cu prostia ta. Când tu te-ndopai, eu strângeam cureaua. Când tu petreceai la iarbă verde cu mici şi bere, eu strângeam gunoiul în urma ta. Când tu încingeai folcloristele de toate sărbătorile legale, eu făceam ore peste program. Când tu te uitai la filme porno pe o poală de bani la stat, eu băgam sâmbete şi duminici la privat ca disperatul. Ştiu că nu-nţelegi cum e cu privatul decât dacă are şi un Channel în coadă. Acum descoperi că e criză şi-mi ceri sacrificii, făcându-mi paradă de austeritate. Economiseşti foile din imprimantă sau stingi un bec în cameră, ca să te vadă strada că şi tu te restrângi. Promiţi să-i miluieşti pe săraci cu leafa ta până la sfârşitul anului, ca să mă convingi că şi tu suferi. Ce-ţi lua să te gândeşti la "austeritate" anul trecut, când te spărgeai în chermeze electorale? Acum îmi vinzi chifla că faci reformă, când, de fapt, tu mă scobeşti în buzunar să-ţi achit nota de plată.Cauţi să scoţi bani din piatră seacă, de la mame şi bătrâni, în loc să-i pui pe bogaţii tăi, înavuţiţi din contracte cu statul, să fie ei solidari cu tine. Un singur sfat îţi dau: să nu te atingi de pamperşii lui fi-miu. E spre binele tău, crede-mă!Doar plăcerea de a mă umili este pe măsura tupeului tău monstruos. Mă umileşti la circa financiară, când mă plimbi pe la cinci ghişee ca să-mi iei banii, cu aceeaşi plăcere cu care mă umileşti în spital, când îmi arăţi buzunarul halatului sau când mă trimiţi să-mi aduc medicamentele de acasă.Te-ai obişnuit să tac, să bag capul în pământ, să trec cu vederea, când mă claxonezi isteric pe trecerea de pietoni. Printr-o glumă nefericită a istoriei, m-ai luat în primire încă de la naştere. M-ai condamnat să fiu solidar cu tine, oricât de solitar aş fi vrut eu să fiu. Aş fi avut posibilitatea să fug, dar, din frică sau laşitate, am rămas, ca să mă faci tu mioritic în talk-show-uri şi în gazete.Ai o mie de feţe, eşti peste tot, pe stradă şi la televizor. Nu ştiu cum să-ţi zic: ar fi prea puţin să te numesc Stat, prea mult să-ţi spun România. Eşti Fratele meu mai mare,manelistul. Ştiu că nu vei înţelege, dar din partea mea nu vei avea solidaritate, ci doar dispreţ.


http://www.gandul.in...aritate-6114249

Acest mesaj a fost editat de mambo pe: 02 iunie 2010 - 06:52.

[AdiTZA]

Mdea....l-a citit Badea acum cateva saptamai....Oricum, e tare tipu' care l-a scris...

[mambo]

l-o fi citit dar eu nu urmaresc lingai la tv.

Acest mesaj a fost editat de mambo pe: 02 iunie 2010 - 13:07.

[AdiTZA]

mambo, pe 02 iunie 2010 - 13:07, a spus:

l-o fi citit dar eu nu urmaresc lingai la tv.

Lingaul cui? Badea l-a citit pe post tocmai pentru ca i s-a parut un ARTICOL EXCELENT. Asta nu inseamna ca daca il mai citeau inca 10 se numeau tot lingai...

[mambo]

n-am zis ca nu e un articol excelent... altfel nu il mai postam. am zis ca badea e un lingau. si daca nu stii al cui e, te intreb eu ceva: tu chiar il urmaresti pe badea?

[AdiTZA]

mambo, pe 02 iunie 2010 - 13:16, a spus:

n-am zis ca nu e un articol excelent... altfel nu il mai postam. am zis ca badea e un lingau. si daca nu stii al cui e, te intreb eu ceva: tu chiar il urmaresti pe badea?

Un DA hotarat, daca nu-l apuc, fac retrospectiva in weekend. Si pe Valentin Stan la fel...O fi lingaul mogulilor...si a comunistilor, si a minerilor... Artcolul in sine este scris cu o "deosebita maiestrie" Si cred ca aceeasi parere o au mai multi...

[mambo]

articolul e o capodopera. iar mircea badea e lingaul lui felix si a altor acoliti. de aia nu ma uit la el.

Acest mesaj a fost editat de mambo pe: 02 iunie 2010 - 13:28.

[silviudeep]

spre deosebire de alti propagandisti si lingai 'portocalii'. Lasa-l pe Badea asa cum este ca zice si lucruri bune, chiar daca este sub aripa lui Felix. Ce vrei, tu arunci cu "rahat" in sefi?? Nu-mi spune ca am gasit dreptatea si moralitatea "intruchipata" in persoana ta!!

Acest mesaj a fost editat de silviudeep pe: 02 iunie 2010 - 22:11.

[mambo]

normal ca nu poate arunca cu rahat in sefi, mai mult de atat, tre sa-i pupe bine ca de asta depinde salariul lui. eu nu-l condamn pt asta. doar facut o afirmatie si anume ca nu urmaresc lingaii la tv inclusiv pe cei portocalii.

[dcp100168]

Altă generaţie ratată
De câte ori îl văd la televizior pe Marius Necula, senator PDL, repet cu voce tare, ca un disc zgâriat: „Cu ăsta am fost coleg de facultate! Cu ăsta am fost coleg de facultate!" Cei din jurul meu aşteaptă să continui cu detalii, dar mă refugiez în muţenie. (Nu vă aşteptaţi să fac dezvăluri picante despre fostul meu coleg de promoţie din facultate pentru că nu ştiu astfel de lucruri. Şi nici nu scriu acum despre Mario ca să-i plătesc o poliţă pentru că mi-ar fi suflat vreo iubită în studenţie!)
Marius Necula este noua vedetă TV a partidului de guvernământ. În ultimele luni a apărut cu frenezie la Realitatea TV, Antena 3 şi OTV, ţinând partea, cum se spune, partidului pe care-l reprezintă. Cred că are sarcină de partid să se ducă la televiziuni. Şi-i place sarcina asta. (Sau plăteşte ca să apară? Dar să nu facem speculaţii!) Nu spune nimic memorabil.
Spre deosebire de mai vechiul său coleg de partid Adriean Videanu, ministrul Economiei şi Comerţului, care ne bombardează la fiecare apariţie TV cu cifre, cu creşteri ale comenzilor industriale, cu prognoze care ne vor scoate din criză (ca un activist PCR cu propaganda de pe vremuri), Marius Necula este specializat în vrăjeli. L-am urmărit cu atenţie. Nu spune ceva memorabil. Nu are cultură politică (nu are cultură, în general!), nu are idei, nu are anvergură intelectuală, este un biet activist cu tupeu.
Pare mai degrabă un şmecheraş care urmăreşte „să-i facă din vorbe" pe moderatori sau pe adversarii săi. Este tipul care, atunci când îţi vorbeşte, îţi pipăie reverul hainei, te ţine prietenos de mână sau îţi alungă un fir de praf de pe umăr. Are aerul unui gigolo care ar fi în stare (dacă partidul i-ar trasa şi această sarcină) s-o „vrăjească" pe Criza asta antipatică, doar-doar s-ar culca cu ea şi apoi i-ar da papucii.
Nu sunt invidios pe averea senatorului PDL, nu fac mare caz că firmele sale au avut contracte cu statul, că a fost slujbaş influent la FPS şi în administraţia judeţului Galaţi, că a dat din coate în PSD şi că a fost „copilul de suflet" (sau de mingi?) al unui profitor al Revoluţiei din oraşul de pe malul Dunării, Ilie Plătică-Vidovici. Necula s-a descurcat, este un om împlinit.
Dar de câte ori îl văd la televizor pe Marius Necula („Cu ăsta am fost coleg de facultate!") am sentimentul stânjenitor că şi promoţia mea seamănă cu cele de dinainte, pe care le înjuram şi le dispreţuiam. În studenţie am crezut că va veni şi „vremea noastră", că generaţia mea „va ridica munţii din loc" şi că va schimba faţa acestei ţări. Ce naivităţi! Şi generaţia mea, ca şi celelalte pe care le privesc cu revoltă (comunişti reformaţi, demagogi, turnători, pupincurişti şi parveniţi politic), a ratat schimbarea României.
Apariţiile lui Marius Necula la televizor îmi creează un puternic sentiment de ruşine. Ruşinea înfrângerii.
Petre Barbu
http://www.adevarul...._274242574.html

[riaji]

Poate ca tocmai editorialul e un semn ca ratarea schimbarii nu e pecetluita