0
Oraşul de sub oraş
Galeriile distrug sau sunt distruse
* „Hrubele” există, dovedeşte inginera Margareta Bălan *
Pe planurile inginerei Margareta Bălan, singurul expert şi verificator din judeţ cu atestat pentru terenuri de fundaţie, apar zeci şi zeci de poligoane haşurate. Sunt lucruri care nu se văd: părţi din aşa-numitele hrube gălăţene care au fost descoperite şi umplute cu ciment şi pământ de către proprietari sau constructori, de-a lungul deceniilor. Ca nişte balauri de cărămidă, unele „tuneluri” se prăbuşesc încet, surpând case, cum s-a întâmplat nu demult pe strada Columb, sau sunt distruse, fiind umplute pentru ca deasupra să se construiască trainic. Este o luptă lentă, care pe care!
Contestate de unii, galeriile - spun martori serioşi, care jură că le-au străbătut cu ani în urmă pe distanţe mari - ar ajunge din zona străzii Cuza până în Port. Sunt numite de sceptici banale beciuri de-ale bunicilor. Am coborât şi eu în anii trecuţi în mai multe dintre ele, mergând şi mai mult de 50 de metri pe galerii drepte ori curbe, întrerupte de o prăbuşire sau de un zid mai nou… Dacă la fosta casă a fotografului casei regale, Maksay, de lângă Winmarkt, galeria se „inunda” repede cu pământ, pe sub casa de lângă „Câinele negru”, din Piaţă, sau de sub fostul depozit Vinalcool de pe Cuza, ori de sub grădiniţa din strada Mihai Bravu şi pe multe altele, mergi ca pe străzi subpământene…
Planurile unui oraş subteran
Cum a văzut foarte multe în cei 51 de ani de când lucrează în domeniu la Galaţi, am întrebat-o pe inginera Margareta Bălan despre „hrubele” trecute pe hărţile dumneaei şi despre care ne-a mărturisit că a vorbit cândva şi cu bătrâni care au moştenit secretul construcţiei acestora şi l-au dus între timp în mormânt... Pentru a se putea consolida o casă sau a se construi un bloc, multe au trebuit să fie umplute, distrugându-se astfel sau închizându-se vremelnic foarte vechi galerii care nu-i interesează nici pe istorici, nici pe amatorii de aventuri. Dar care ar putea fi într-o zi misterul care să facă din Galaţi o atracţie turistică internaţională.
Prima hrubă descoperită; cea mai lungă
„Haideţi să vă spun istoricul acestor hrube – ne-a spus inginera. Ele sunt făcute de echipe de specialişti. Toate lucrurile le-am aflat, numai sistemul de săpare n-a vrut să mi-l spună nimeni. Sunt construite probabil înainte de 1800”, apreciază inginera, care spune că hrubele aveau ramificaţii dar nu comunicau între ele. Îmi arată un plan: „Asta e cea mai mare hrubă pe care am întâlnit-o şi între timp s-a mai astupat o parte din ea - este sub farmacia „Paracelsus” de pe strada Brăilei, de la Potcoava de Aur”. Întâmplarea a ajutat-o: „Am fost chemată de dl dr. Cărăuşu, era pe atunci casa lui, apoi a vândut-o… Eu până atunci nu mai văzusem nicio hrubă, asta a fost prima. În ce an? Eu am ieşit la pensie în ’92… deci sunt cam 20 de ani de atunci…” „Cum am găsit-o: dna Cărăuşu spunea că simte mereu frig în dormitor. La un moment dat, s-a produs o ploaie torenţială şi a intrat sub presiune canalizarea de pe Brăilei, care a băgat apă în subsol. Şi atunci mi-am dat seama că frigul pe care dânsa îl simţea de aici venea”. „Atunci mi s-a cerut să umplu hruba. Am făcut şi primul caiet de sarcini, cum trebuie să se umple o hrubă. Am plâns mult din cauza lor. Am făcut un experiment, am stat zi şi noapte acolo, să reuşească lucrarea”. A umple cu succes o galerie – aceasta este o metodă găsită, prin încercări, de ingineră. A rugat un coleg topometru să o transpună pe hârtie şi a umplut-o parţial. Dar pe planuri figurează şi hrube mult mai lungi, pe care însă specialista nu le-a cercetat.
Cărămida de Livorno
„Beciurile” sunt cu toate parcă STAS! „Hrubele pornesc întotdeauna dintr-un beci, toate au gârlici (o intrare în pantă, n.n.) şi toate au 2 metri lăţime, 2 metri înălţime, cu o boltă. Sunt făcute, majoritatea, din cărămidă de Livorno, subţire, de culoare portocalie, legată cu mortar din pământ”. Am apelat cândva la regretatul istoric Paul Păltănea, care a presupus că această cărămidă specială era adusă, ca lest, de corăbiile italiene care evitau astfel să plutească goale şi să fie uşor de răsturnat pe furtună. Am găsit şi pe internet o menţiune, din păcate nesemnată, care pretindea că şi la Sulina există case construite, la jumătatea secolului XIX, din cărămidă de Livorno. Livorno, „oraşul ideal” al Renaşterii, porto-franco la 1580, este capitala provinciei cu acelaşi nume, din regiunea Toscana. La Siena, tot în Toscana, construcţiile sunt dintr-o cărămidă „trandafirie”… Cărămida portocalie se găseşte şi în biserici brăilene, spune dna Bălan. Dar şi Brăila are hrube, mai multe chiar decât Galaţiul, spune specialista, care a avut de furcă şi cu acestea. Şi oraşul Reni are, am aflat de la un profesor de acolo, care le-a cercetat cu elevii.
http://www.viata-libera.ro/articol-Oras ... ras_2.html
Sus
