13 răspunsuri la acest subiect

[dcp100168]

Oraşul de sub oraş
Galeriile distrug sau sunt distruse
* „Hrubele” există, dovedeşte inginera Margareta Bălan *
Pe planurile inginerei Margareta Bălan, singurul expert şi verificator din judeţ cu atestat pentru terenuri de fundaţie, apar zeci şi zeci de poligoane haşurate. Sunt lucruri care nu se văd: părţi din aşa-numitele hrube gălăţene care au fost descoperite şi umplute cu ciment şi pământ de către proprietari sau constructori, de-a lungul deceniilor. Ca nişte balauri de cărămidă, unele „tuneluri” se prăbuşesc încet, surpând case, cum s-a întâmplat nu demult pe strada Columb, sau sunt distruse, fiind umplute pentru ca deasupra să se construiască trainic. Este o luptă lentă, care pe care!
Contestate de unii, galeriile - spun martori serioşi, care jură că le-au străbătut cu ani în urmă pe distanţe mari - ar ajunge din zona străzii Cuza până în Port. Sunt numite de sceptici banale beciuri de-ale bunicilor. Am coborât şi eu în anii trecuţi în mai multe dintre ele, mergând şi mai mult de 50 de metri pe galerii drepte ori curbe, întrerupte de o prăbuşire sau de un zid mai nou… Dacă la fosta casă a fotografului casei regale, Maksay, de lângă Winmarkt, galeria se „inunda” repede cu pământ, pe sub casa de lângă „Câinele negru”, din Piaţă, sau de sub fostul depozit Vinalcool de pe Cuza, ori de sub grădiniţa din strada Mihai Bravu şi pe multe altele, mergi ca pe străzi subpământene…
Planurile unui oraş subteran
Cum a văzut foarte multe în cei 51 de ani de când lucrează în domeniu la Galaţi, am întrebat-o pe inginera Margareta Bălan despre „hrubele” trecute pe hărţile dumneaei şi despre care ne-a mărturisit că a vorbit cândva şi cu bătrâni care au moştenit secretul construcţiei acestora şi l-au dus între timp în mormânt... Pentru a se putea consolida o casă sau a se construi un bloc, multe au trebuit să fie umplute, distrugându-se astfel sau închizându-se vremelnic foarte vechi galerii care nu-i interesează nici pe istorici, nici pe amatorii de aventuri. Dar care ar putea fi într-o zi misterul care să facă din Galaţi o atracţie turistică internaţională.
Prima hrubă descoperită; cea mai lungă
„Haideţi să vă spun istoricul acestor hrube – ne-a spus inginera. Ele sunt făcute de echipe de specialişti. Toate lucrurile le-am aflat, numai sistemul de săpare n-a vrut să mi-l spună nimeni. Sunt construite probabil înainte de 1800”, apreciază inginera, care spune că hrubele aveau ramificaţii dar nu comunicau între ele. Îmi arată un plan: „Asta e cea mai mare hrubă pe care am întâlnit-o şi între timp s-a mai astupat o parte din ea - este sub farmacia „Paracelsus” de pe strada Brăilei, de la Potcoava de Aur”. Întâmplarea a ajutat-o: „Am fost chemată de dl dr. Cărăuşu, era pe atunci casa lui, apoi a vândut-o… Eu până atunci nu mai văzusem nicio hrubă, asta a fost prima. În ce an? Eu am ieşit la pensie în ’92… deci sunt cam 20 de ani de atunci…” „Cum am găsit-o: dna Cărăuşu spunea că simte mereu frig în dormitor. La un moment dat, s-a produs o ploaie torenţială şi a intrat sub presiune canalizarea de pe Brăilei, care a băgat apă în subsol. Şi atunci mi-am dat seama că frigul pe care dânsa îl simţea de aici venea”. „Atunci mi s-a cerut să umplu hruba. Am făcut şi primul caiet de sarcini, cum trebuie să se umple o hrubă. Am plâns mult din cauza lor. Am făcut un experiment, am stat zi şi noapte acolo, să reuşească lucrarea”. A umple cu succes o galerie – aceasta este o metodă găsită, prin încercări, de ingineră. A rugat un coleg topometru să o transpună pe hârtie şi a umplut-o parţial. Dar pe planuri figurează şi hrube mult mai lungi, pe care însă specialista nu le-a cercetat.
Cărămida de Livorno
„Beciurile” sunt cu toate parcă STAS! „Hrubele pornesc întotdeauna dintr-un beci, toate au gârlici (o intrare în pantă, n.n.)  şi toate au 2 metri lăţime, 2 metri înălţime, cu o boltă. Sunt făcute, majoritatea, din cărămidă de Livorno, subţire, de culoare portocalie, legată cu mortar din pământ”.  Am apelat cândva la regretatul istoric Paul Păltănea, care a presupus că această cărămidă specială era adusă, ca lest, de corăbiile italiene care evitau astfel să plutească goale şi să fie uşor de răsturnat pe furtună. Am găsit şi pe internet o menţiune, din păcate nesemnată, care pretindea că şi la Sulina există case construite, la jumătatea secolului XIX, din cărămidă de Livorno. Livorno, „oraşul ideal” al Renaşterii, porto-franco la 1580, este capitala provinciei cu acelaşi nume, din regiunea Toscana. La Siena, tot în Toscana, construcţiile sunt dintr-o cărămidă „trandafirie”… Cărămida portocalie se găseşte şi în biserici brăilene, spune dna Bălan. Dar şi Brăila are hrube, mai multe chiar decât Galaţiul, spune specialista, care a avut de furcă şi cu acestea. Şi oraşul Reni are, am aflat de la un profesor de acolo, care le-a cercetat cu elevii.
http://www.viata-lib... ... ras_2.html

[dcp100168]

O istorie subpământeană a Galaţilor?
De ani buni, „hrubele” de sub Galaţi apar şi dispar, afectând construcţii sau fiind găsite întâmplător la săparea unor fundaţii. Chiar şi lucrările la viitorul Centru de Afaceri de lângă Prefectură au fost puţin întârziate de descoperirea unei astfel de hrube, care trece pe sub casa alăturată. Apoi lucrările moderne au fost continuate, până s-au oprit din cauze economice… Hruba alăturată subsolului său tehnic a rămas însă în continuare sub pământ… Ca şi afacerile gălăţene… Este greu de distrus tot trecutul îngropat! Poate cândva, întâmplător, istoricii vor descoperi date despre ceea ce inginerii care caută altceva descoperă ca pe nişte curiozităţi…
Hoţii de cai de sub Farmacia Ţinc
Inginera Margareta Bălan este singurul expert şi verificator din Galaţi atestat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei. Pentru realizarea unor fundaţii noi, trainice, de-a lungul anilor a astupat sute de „beciuri” sau „hrube” cu structură asemănătoare. Ne-a povestit despre câteva speciale: „Pe strada Morilor s-a prăbuşit odată o zonă care avea diametrul de 20 de metri şi avea o formă cilindrică – ca un bazin. Am scos pământul afară, pentru că trebuia să se facă o casă acolo”. „Şi am obţinut o suprafaţă rotundă care avea trei ieşiri care mergeau spre nişte hrube. Am găsit ceva asemănător pe strada Carnabel, în spatele farmaciei Ţinc”. „Am mai avut o lucrare pe Morilor – am fost dirigintă de şantier la casa dlui Simionescu: îmi murise soţul, aveam nevoie de bani. El fusese prieten bun cu soţul meu şi mi-a sărit în ajutor…”. „Ei, vizavi de casa domnului Simionescu, pe Zorilor colţ cu Morilor a avut loc o prăbuşire. Proprietarul a venit vizavi, la mine, unde lucram: ˝Am ceva curios în fundul curţii. Am crezut că e vorba de un WC, dar nu e. Cred că pe aici treceau hoţii˝ – a  zis el glumind”. „Dar într-adevăr, cred că era vorba de hoţi de cai: veneau pe Morilor şi coborau pe scări şi fugeau spre Română, pe Columb, la vale”. „În incinta rotundă ţineau caii ascunşi câteva săptămâni. Mi-a explicat un bătrân de ce era rotundă: caii trebuia să se mişte tot timpul cât erau ţinuţi acolo. Am găsit acolo caiele, scule pentru bătut hamuri atârnate pe pereţi”.
Încă o „hrubă”...
Fosta Direcţie pentru Tineret şi Sport de pe Domnească are sub corpul de clădire de pe strada Culturii o hrubă. Acum câteva luni, inginera a fost rugată să facă o expertiză. „Nu mai am puterea să mă bag în hrube. Dar s-a insistat şi a trebuit să intru acolo. Ce-am descoperit? Am intrat într-o hrubă care mergea undeva spre strada Cuza… Pe Cuza, fostul VINALCOOL  a folosit ani de zile hruba ca depozit de vinuri…”. Dar despre hrubele găsite la Galaţi şi Brăila, inginera poate povesti ore întregi.
Meşterul de hrube
Din ce secol vin astfel de construcţii subpământene, făcute după acelaşi tipic, din cărămidă italiană? Ceea ce a reuşit să afle experta este că meşteşugul s-a stins doar în vremurile noastre. Am mai prins în viaţă un meşter de hrube: „Am găsit un bătrân gălăţean de pe strada Carnabel care mi-a spus care era sistemul de construcţie: ˝Doamnă, ventilaţiile se fac ori pe dreapta, ori pe stânga hrubei, pentru că noi suntem interesaţi să se introducă aerul şi să nu se strice alimentele sau să răcească oamenii înăuntru˝.  Toate astea erau făcute cu cap… Meşteşugul s-a păstrat din tată în fiu…”.
Cine se încumetă să scrie o istorie a măruntaielor acestui oraş? Despre care prea puţini ştiu şi pe care mulţi, din păcate şi constructori, le ignoră.
http://www.viata-lib...latilor__2.html

[dcp100168]

Oraşul de sub oraş. Povestea hrubelor istorice ale Galaţiului
Actuala aşezare urbană s-a dezvoltat deasupra unei reţele de galerii subterane vechi de trei secole. La trei - patru metri sub municipiul de la Dunăre se află nenumărate hrube din secolele XVII-XIX, vestigii ale aşezării negustoreşti de altădată. Cele mai multe asemenea vestigii se găsesc, fireşte, în centrul istoric municipiului, mai precis în cartierele: Mazepa I şi II, Centru, Port, precum şi în Piaţa Centrală.
Originea acestor galerii face obiectul unor studii arheologice dar este explicată şi într-o serie de legende urbate. Ipoteza certificată de istorici este cea că hrubele ar proveni din secolul al XVII-lea. „Spre sfârşitul secolului, odată cu dezvoltarea oraşului, negustorii au început să-şi amenajeze pivniţe pentru păstrarea la răcoare a alimentelor. Astfel de pivniţe s-au construit până în perioada interbelică. Cum oraşul se dezvoltase foarte mult, s-a ajuns ca multe dintre aceste hrube să fie una lângă alta", a declarat istoricul Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie.
În schimb, legendele urbane legate de galeriile care împânzesc subsolul municipiului Galaţi spun că prin reţeaua de tuneluri, în urmă cu 300 de ani, locuitorii se refugiau din faţa invadatorilor turci şi tătari. „Totul a pornit de la faptul că a fost descoperită o galerie, cu o lungime de 300 de metri, între Biserica Precista şi Biserica Sfântul Gheorghe. De aici a apărut legenda conform căreia ar exista un asemenea tunel şi sub albia Dunării, tunel prin care se putea ajunge pe malul tulcean al fluviului. Nu există nicio dovadă în acest sens, este doar o poveste", afirmă Cristian Căldăraru.
Adesea, multe dintre lucrările de infrastructură realizate de municipalitate sau de investitori privaţi sunt întârziate de descoperirea unor astfel de hrube. „Când se descoperă asemenea galerii, trebuie anunţaţi istoricii. Aceştia inspectează zona pentru a descoperi obiectele cu valoare arheologică şi abia apoi se pot relua lucrările", explică primarul Dumitru Nicolae. De cele mai multe ori însă, hrubele descoperite mai ales cu ocazia contruirii de case nu mai ajung în atenţia arheologilor şi, fie sunt astupate, fie sunt transformate în pivniţe sau crame pentru uzul actualilor proprietari ai terenurilor sub care au fost săpate cu secole în urmă. „Ar fi o idee bună ca astfel de hrube să fie amenajate astfel încât să poată fi vizitate, dar e dificil de realizat aşa ceva", conchide istoricul Cristian Căldăraru.
http://www.adevarul...._259174231.html

[Emil Popa]

Cred ca dl. Caldararu are dreptate, o hruba pe sub Dunare nu-si avea rostul, doar acolo era Turcia, deci pericolul de acolo venea. (Este o legenda urbana ca si sarpele de la lacul Partidului). Dar hrube au existat in tot orasul si unele din ele au supravietuit demolarilor. Copil fiind, ma lua mama cu ea la serviciu la o cofetarie unde este acum "Pibuni", ocazie cu care am asistat la construirea cartierului Mazepa si a blocurilor din centru. Peste tot erau hrube ca o retea de strazi acoperite din caramida si au fost toate sparte cu buldozerul. Pe strada Tecuci cc Cristea Nicolae in curtea fostului Centrofarm, exista un beci din care ajungeai intr-un sistem de hrube partial daramate, din care unele duceau spre piata, iar altul traversa strada si se pierdea cam pe sub depozitul de materiale de constructii de pe strada Posta Veche.

[dcp100168]

Zidul mănăstirii Mavramol, scos la lumină de lucrările ISPA
Lucrările ISPA au scos la lumină, sub asfaltul de la intersecţia străzii Bălcescu cu Brăilei, ceea ce altfel poate ar fi rămas îngropat pentru alte sute de ani: o parte din zidul împrejmuitor al mănăstirii Mavramol, orientat S-E - N-V, din care se vede, spre latura de vest a săpăturii, un pinten din pietre de granit (biserica cu hramul Adormirii Maicii Domnului - Mavramol, din  apropiere, a fost isprăvită la 1702), începutul unei hrube, poate unul dintre tunelurile subterane care legau în Evul Mediu bisericile între ele şi fundaţia unui vechi hotel ridicat aici, la intersecţia a şapte foste străzi...
Există deja un protocol încheiat între administratorii lucrărilor şi Muzeul de Istorie, care a funcţionat bine în cazul lucrărilor ISPA din Piaţă, dar, de data aceasta, poate şi din graba de a recupera întârzierile firmei turceşti care a lucrat înainte, sau ignorând că ar putea fi vorba despre o descoperire arheologică, constructorii nu au anunţat. Norocul a fost că muzeul s-a autosesizat! Directorul instituţiei, prof. Cristian Căldăraru, ne-a declarat ieri că nu intenţionează să blocheze lucrările de construcţie, dar că artefactele trebuie expertizate rapid, să se confirme despre ce este vorba, informaţiile putând fi extrem de preţioase. De asemenea, totul trebuie fotografiat. Măcar cu atât să rămânem deocamdată, palpabil, până ce urbea îşi va permite o cercetare arheologică atât de grea, fiind vorba de construcţii foarte vechi acoperite cu alte construcţii, moderne.
De asemenea, trebuie să precizăm că lucrările ISPA au mers pe vechile lucrări de canalizare, deci nu au distrus nimic faţă de ce s-a distrus iniţial, în anii ´60, când s-a făcut canalizarea în zonă.
Acum, muzeul trebuie, însă, să-şi facă treaba. Pentru a împiedica surparea malurilor, s-au montat panouri metalice care ascund în mare parte noile descoperiri, iar acestea ar trebui ridicate pentru a permite accesul cercetătorilor.
http://www.viata-lib...orasului_2.html

[dcp100168]

Situl Mavramol - deschis şi închis
Descoperi un colţ din cufărul piratului? O fi o comoară în el sau doar rufe murdare? Oricum, ar fi rufe vechi, foarte vechi… Dacă trece o stradă pe deasupra cufărului descoperi, cât se poate, îl fotografiezi, îl măsori cât se vede, iei o mostră pentru analiză şi… îl îngropi la loc: o metodă ieftină de conservare. Cam aşa s-a întâmplat şi cu vechile artefacte descoperite întâmplător în week-end de lucrările ISPA în zona întâlnirii străzii Bălcescu cu Brăilei. Autosesizaţi, cei de la Muzeul de Istorie au putut lua probe înainte de a fi totul acoperit cu pământ. Ieri, s-au mai putut face măsurători pentru o parte din vechea zidărie, fotografii şi s-au luat mostre.
Dar când vor săpa aici arheologii? Dacă noi vom apuca să vedem asta, înseamnă că autorităţilor din viitor le va fi drag să aibă un oraş turistic, cu istorie veche în spate, cu care să se laude, şi nu cu un oraş tipic industrial, un fost apendice al Combinatului. Şi inginerul care conducea ieri lucrările părea sceptic în privinţa „pietrelor” care încă se mai vedeau dintr-un vechi sit, poate chiar vechi de peste trei secole. Interesat să-şi respecte sarcinile, îi plângea inima că trebuie să întrerupă lucrul pentru istorici, pentru nişte pietre.
Nu şi-a putut însă ascunde interesul, mai târziu, când a aflat de la directorul Muzeului de Istorie Galaţi, prof. Cristian Căldăraru, venit cu o mică echipă la faţa locului, că, până la începutul secolului XIX, vechiul oraş se întindea chiar până aici, la zidurile mănăstirii Mavramol, nu departe de biserica în picioare şi astăzi…
Granit şi cărămidă veche
Tânărul muzeograful Adrian Adamescu, doctorand în Arheologie, a prelevat ieri probe de zid. A scos câteva bucăţi de granit, prins în mortar din var hidraulic, o mică parte  din ceea ce părea  a fi zidul împrejmuitor al fostei mănăstiri şi câteva cărămizi suple, poate vestitele cărămizi de Livorno, cu care sunt construite toate hrubele gălăţene. Ele vor fi expertizate într-un laborator de specialitate, la Iaşi, iar Ministerul Culturii va dispune dacă pe harta monumentelor istorice de patrimoniu, în dreptul bisericii Mavramol, va fi adăugat zidul şi o hrubă. Sau, dacă va dispune de fonduri, va deschide un şantier arheologic. Între timp, presate de termenele ISPA, autorităţile locale se vor fi grăbit deja să redea fluxului auto normal sectorul gâtuit în prezent de lucrări...
Ateliere şi morminte, peste care stă un oraş
După cum ne-a explicat directorul Căldăraru, în preajma zidului trebuie să se fi ridicat, după tipicul mănăstiresc, ateliere de manufactură, de reparaţii, deci şansa unor descoperiri de artefacte la o cercetare arheologică este justificată. Unde mai pui că în curtea mănăstirii există şi fostul cimitir al zonei!
Din lipsă de fonduri (şi) pentru arheologie, ne îndoim însă că vom apuca vreodată să vedem cu ochii noştri ceva, iar faptul că am putut pipăi acum un colţ din istorie, înainte de a fi acoperit la loc, s-ar putea să fi fost o şansă unică! De altfel, chiar şi la Galaţi, au mai existat situri conservate prin recopertare, păstrarea deschisă a săpăturilor putând distruge lucrurile descoperite, au mai spus ieri istoricii.
În Occident, poate că zona ar fi fost declarată pietonală, iar peste fragmentele de zid s-ar fi pus o vitrină groasă, rezistentă, pe care să se poată călca... Cu tălpile peste oraşul de sub oraş.
Zidul de cremene este  „cel târziu din secolul XVIII”, apreciază directorul Căldăraru. „Cimitirul este pe latura de Răsărit şi de Sud a bisericii. E posibil, aşa cum se obişnuia, să fi fost atelierele mănăstireşti în zona aceasta şi, cu siguranţă, chiliile. Dar această înseamnă o cercetare arheologică sistematică şi nicio oprelişte din partea nimănui, fără transport în comun care să deranjeze, fără lucrări edilitare. Astfel, aşa cum mereu se spune, vom avea cu ce susţine turismul cultural.
Sunt lucrări edilitare necesare pentru oraş dar, necunoscându-se istoria oraşului, unii nu dau doi bani pe ceea ce găsesc! Nu se anunţă, în primul rând: Am dat peste nişte ziduri, am dat peste o fundaţie. „Nu costă să anunţi! În judeţ, suntem anunţaţi imediat când se descoperă ceva…” Ar fi o ocazie pentru un început în stabilirea unei viitoare zone de istorie veche de interes istoric şi turistic. „Am întâlnit foarte mulţi oameni interesaţi de istoria locală, dar pentru marea majoritate acestea sunt doar simple pietre! Pentru noi, oamenii de ştiinţă, orice vestigiu, oricât de  mic ar fi el, reprezintă o părticică din trecutul nostru, care trebuie valorificat din toate punctele de vedere”, ne-a spus şi muzeograful Adrian Adamescu. Ieri am văzut o bucăţică din vârful aisbergului istoric îngropat…
http://www.viata-lib...sub_oras_3.html

[dcp100168]

Hrubele de sub oraş surpă bugetul ISPA
Lucrările la reţelele de apă şi canalizare, realizate cu banii Uniunii Europene, sunt în întârziere din cauza vechilor galerii.  Dacă obiectivele ISPA nu vor fi realizate până în primăvara anului viitor UE va „tăia” finanţarea, iar finalizarea lucrărilor va cădea în sarcina bugetului local.
Autorităţile locale susţin că de vină pentru întârzierea lucrărilor din zona centrală a oraşului este faptul că, în urma excavaţiilor, au fost descoperite extrem de multe hrube, vestigii ale aşezării negustoreşti de la începutul secolului al XVII-lea.  
Gurile şi zidurile hrubelor care străbat Galaţiul vechi au fost descoperite în urma săpăturilor făcute pe străzile Nicolae Bălcescu, Traian, Cristofor Columb, Ion Luca Caragiale, Romană şi Serei. „Aceste hrube nu apar în schiţele noastre din proiect şi au îngreunat lucrările. De fiecare dată, când descoperim astfel de hrube trebuie să stabilizăm malul şi să-i anunţăm pe specialiştii de la Muzeul de Istorie”, ne-a declarat ing. Cristian Borcea, şeful serviciului Implementare ISPA Galaţi. Această situaţie produce inevitabil întârzieri şi cheltuieli suplimentare.„Lucrările rămase sunt cele mai scumpe şi mai grele, deoarece sunt în zona veche a oraşului”, a explicat Borcea.
„Terenul este foarte sensibil şi trebuie lucrat cu maximă prudenţă. S-au găsit şi multe hrube şi beciuri”, a confirmat şi viceprimarul Nicuşor Ciumacenco.
Recent, săpăturile ISPA de la intersecţia străzii Bălcescu cu Brăilei, au scos la iveală o parte din zidul împrejmuitor al mănăstirii Mavramol, datând din anul 1702. „Am fost anunţaţi de constructori şi săpăturile au fost sistate timp de câteve ore. Am cartografiat zona, s-au făcut măsurători şi s-au prelevat probe din zid. Ele vor fi expertizate într-un laborator de specialitate, la Iaşi. Dacă vom dispune de fonduri, pe viitor vom deschide un şantier arheologic”, a declarat istoricul Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie.
Inginera Margareta Bălan, singurul expert din Galaţi atestat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, ne-a declarat că hrubele făceau parte din sistemul de apărare împotriva năvălirilor otomane şi că reţeaua acestora a fost extinsă de către negustorii care făceau comerţ cu grâne pe Dunăre. „Aceste galerii subterane au un sistem de aerisire foarte inteligent şi au servit ca ascunzători pentru populaţie şi pentru păstrarea alimentelor”, ne-a mai explicat ing. Bălan.
Amplasamentul galeriilor subterane a rămas o necunoscută şi autorităţile nu au reuşit să facă o cartografiere amănunţită a acestora.
http://www.adevarul...._332966812.html

[dcp100168]

Misterele hrubelor din Galati
Valea Orasului, Galatii vechi, locul din care orasul a început sa creasca - zona Portului este locul în care timpul parca s-a oprit.
Semi-contemporana, dar împartasind pretenţiile de europenizare ale altor cartiere, Valea ramâne uitata în nostalgia celui care a fost - în timpurile fanariote - cel mai important centru comercial al tarii, locul în care corabiile bizantine sau scandinave descarcau zi dupa zi pânzeturi, cereale, lamâi, cafea...
Cu o faleza imposibil de romantica si o istorie zbuciumata, orasul vechi îsi traieste zilele printre strazile desfundate (Farului), bodegile închise (Fagaras), casele de chirpici (de pe Tauni), hanurile moderne (de pe Izvor), statuile comuniste ("Docherul"), palatele elegante ("Navigatiei") sau, dimpotriva, splendidele edificii în care numai fantomele mai danseaza prin fostele sali de bal (casele H. Stefan)...
Hrubele - ascunzatori, sere sau canalizari?
Ascunse prin curtile oamenilor, gurile hrubelor care strabat Galatiul vechi se casca negru si aparent inexplicabil; sisteme complicate, gauri fara fund, scop misterios, vârsta... probabila! Sistemul imenselor gauri de cârtita este cu atât mai misterios cu cât nimeni nu a putut realiza o cartografiere exacta a lor.
Tuneluri sau santuri acoperite?
Hrubele nu le gasesti împrastiate la tot pasul, dar curtile oamenilor care stau în zona Portului sunt împânzite de ele. R.D. are numai trei în curte, dintre care una pare fara sfârsit. Caramizile de la intrarea în hruba arata intact, iar gura care se casca pe o lungime de peste doi metri si o înaltime de doi metri cincizeci duce catre... nicaieri. "Tunelul urca, iar la o distanta de peste 200 de metri departare deja nu se mai poate respira, nu mai exista oxigen", ne explica gazda.
Problema ventilatiei nu pare a fi chiar atât de greu de explicat - dat fiind solul moale, cel mai probabil este ca hrubele sa nu fi fost sapate ca tuneluri propriu-zise, ci ca santuri care ulterior au fost acoperite (teoria unui vechi sistem de canalizare). În timp, datorita faptului ca nu au mai fost întretinute, multi dintre peretii interiori s-au prabusit, iar gurile de ventilatie s-au astupat, facând imposibila înaintarea prin imensele gauri de cârtita.
Ascunzatori de comori, ciupercarii...
Care ar fi putut fi scopul constructiei lor? "Probabil au fost ciupercarii sau poate ca aici îsi ascundeau negustorii bunurile, în vreme de razboi, sa nu le fie furate. Poate mai exista înca lucruri de pret în ele, ...nu stiu, dar cel putin pe asta care arata mai bine am sa încerc s-o închid la câtiva metri adâncime si s-o transform în crama...", mai spune omul.
200 de ani este vârsta aproximativa a hrubelor, desi nimeni nu poate spune cu certitudine acest lucru. Iar hrubele nu sunt straine de trecutul profund comercial al orasului de la Dunare. Daca au fost crescatorii de ciuperci - nu se poate sti cu siguranta si nici nu exista dovezi în sprijinul acestei teorii.
De la Precista, pe sub Dunare
Spre deosebire de sistemul riguros de tunele (având rol strategic) care împânzeste Braila - fosta raia turceasca, hrubele galatene au aparut cu scopuri aparent diferite. Unele dintre ele nu au fost, în mod sigur, construite cu scopul de a servi ca sisteme de scurgere: sunt si hrube scurte, care au avut functie de pivnite, câteva dintre ele fiind sapate chiar pe un nivel sau doua. Cele mai multe dintre ele au intrarea surpata sau astupata de noii proprietari.
Legendele circula, iar una dintre cele mai interesante spune povestea unui tunel care îsi avea intrarea lânga biserica Precista si care traversa Dunarea, pe toata latimea ei, pâna pe malul tulcean. Folosita, zice-se, de boierii care îsi puneau la adapost bogatiile primejduite de conflictele politice ale timpului, hruba ar fi fost însa demult închisa si intrarea acoperita de pamânt.
Canalizari?
Faptul ca toate aceste tunele se inunda în momentul în care nivelul apei creste - proprietarii ne spun ca în unele apa ajunge la 30 de centimetri înaltime, iar în altele - la peste un metru, poate fi si un indiciu al faptului ca rolul lor ar fi fost unul de evacuare, si nu neaparat unul cu valente comerciale.
Hartile pe care le-am gasit nu ne-au spus mai mult decât stiam deja - cu o structura lineara, unele tuneluri comunica, iar hrubele apar cu preponderenta în zona orasului vechi, strazile Dogariei, Ana Ipatescu, Nicolae Balcescu fiind strabatute în strafunduri de hauri misterioase.
Tacerea orbitelor goale
Batrânii spun ca si locul pe care se înalta vechiul magazin Universal (din fata Oficiului Postal numarul 1 din Galati) are dedesubtul sau o astfel de hruba care, neastupata, face aproape imposibila ridicarea unei constructii. De asemenea, se zice ca si zona Potcoava, predispusa mereu la surpari ale soselei, ascunde înauntrul sau un tunel care, din când în când, se darâma, provocând si alunecari ale asfaltului.
Instabile si neîntretinute, hrubele Galatilor vechi zac în uitare. Trecutul micului Amsterdam, cum a fost denumit cândva orasul, datorita amplorii luate de dezvoltarea tranzactiilor din portul comercial, e învaluit în mistere. Orbitele goale ale tunelurilor adapostesc raspunsuri care nu vor mai fi vreodata rostite în întregime...
Curtea cu... gauri de cârtita
Hruba din spatele casei lui Neculai Grigorita, de 65 de ani, "se inunda de fiecare data când ploua. Familia mea nu a locuit mereu aici, dar mi-au zis vecinii si oamenii mai vechi din zona (N.R. strada Dogariei) ca hruba asta a fost ciupercarie. Am auzit ca trece pe sub strada Cuza, dar cine poate sa stie... au mai încercat oamenii sa intre în ea, dar te sufoci, nu poti. si uneori apa e de peste un metru, asa ca eu nu cred ca e foarte lunga. Da’ aici, pe Dogariei, sunt mai multe...", explica omul.
Nu au fost descoperite toate hrubele din Galati. Unele sunt aproape perfect conservate, altele se prabusesc si sunt gasite în momentul în care mai apare o constructie sau se mai asfalteaza o strada. Legendele despre hruba care leaga Prefectura de Primarie sau cea care traverseaza strada Domneasca, intersectându-se cu cea de la Prefectura, continua sa fie spuse. Deocamdata gaurile de cârtita care strabat orasul sunt înca un mister - au fost canalizari, locuri de depozitat marfuri, ciupercarii, poate tuneluri secrete?
Total lipsit de enigme, primitiv si scos din uz de sute de ani, sistemul de canalizare din Londra a fost demult transformat în atractie turistica, ghizii conducând turistii curiosi de-a lungul tunelurilor în care se adaposteau localnicii în vremurile în care ciuma facea mii de victime în orasul de deasupra. În Europa continentala hrubele s-au metamorfozat în restaurante si baruri sic, unele cu mai multe intrari si adevarate labirinturi de strabatut pâna la încaperile amenajate. Dar pentru toate acestea au fost consolidate vechile tuneluri, trasa electricitate si introduse sisteme de ventilatie performante.
Cu alte cuvinte - ce de bani!...
scritube.com

[Viorel King]

...pacat ca nu avem abilitatea de a valorifica trecutul istoric ...orasul asta chiar are potential turistic insa nu intereseaza pe nimeni...am vazut si eu multe ,,guri'' de hrube,unele deja astupate (sub blocurile  si constructia aferenta institutului de proiectari navale ,intr-un triunghi cu laturi strazile Navelor,Dogariei,Portului) ,altele inca vizibile in curtile din zona Dogariei...visez inca la reabilitarea unora, la decorarea lor cu diverse obiecte marinaresti si mestesugaresti din vremurile demult apuse,la unirea intr-un circuit turistic ,,Orasul subteran''...doar visez...

[dcp100168]

Hrubele Galaţiului, un patrimoniu neexplorat
Centrul Galaţiului este plin de vestigii arheologice ce ilustrează istoria de 1.700 de ani a oraşului, de la vestigiile romane descoperite în zona Bisericii Precista la  hrubele din zona „Spicu - Romarta Veche". Acestea se adaugă vestigiilor romane din zona de vest a oraşului, respectiv Cavoul Roman din Micro 21, Necropola Romană din zona Cătuşa şi Castrul Roman.
Recent, o surpare produsă în parcarea primăriei a scos la iveală o hrubă ce pare să dateze din vremea domnitorului Sturza, adică de pe la 1830, când graniţa de nord a oraşului era în zona unde se află astăzi primăria şi universitatea, iar dincolo de Biserica Vovidenia erau grădini de zarzavat şi vii. „Faptul că ne aflăm într-o zonă veche şi foarte veche a Galaţiului denotă şi din faptul că în această parte a oraşului potenţialul arheologic este deosebit de valoros pentru istoria din perioada secolelor al XVII-a şi al XVIII-lea. Acest lucru e atestat de această surpare care a scos la iveală o hrubă din cărămidă subţire, care e posibil să fie cărămidă de Livorno, acea cărămidă care era adusă pe corăbii ce veneau din Italia, fiind folosită ca lest. Cărămida era descărcată aici şi corăbiile plecau spre destinaţiile lor încărcate cu mărfuri", ne-a declarat Marius Mitrof, jurist la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional (DJCCPN) Galaţi.
Potrivit acestuia, Primăria Galaţi va trebuie să încheie un contract cu o instituţie specializată, care să efectueze cercetarea arheologică a zonei. „Direcţia noastră a înaintat o adresă către Primăria Galaţi, prin care arăta, potrivit Ordonanţei de urgenţă nr. 43 referitoare la patrimoniul arheologic, că primarul are obligaţia ca în cazul unor descoperiri arheologice întâmplătoare să sisteze orice lucrare şi să dispună efectuarea unei cercetări arheologice preventive de către o instituţie specializată, respectiv Muzeul de Istorie sau Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi. Aşteptăm răspunsul primăriei", a mai precizat Marius Mitrof. Va fi o procedură de durată, pentru că presupune obţinerea de la Ministerul Culturii a unei autorizaţii pentru săpăturile arheologice.
Reţeaua ocupă tot centrul Galaţiului
Potrivit prof. univ. dr. Mihalache Brudiu, arheologul care a descoperit o mare parte dintre vestigiile romane de la Galaţi, în centrul oraşului există foarte multe astfel de hrube. „Există o întreagă reţea de hrube şi în zona din centrul oraşului, la intersecţia străzii Brăilei cu strada Domnească, unde s-au construit prime blocuri începând din 1957. Acolo au fost descoperite asemenea hrube şi în aceste hrube au fost descoperite lucruri importante, de la veselă la vase şi obiecte de uz gospodăresc. Tot în aceste hrube din zona pasajului subteran de la Romarta a fost descoperit şi un tezaur de monede tătăreşti, care a şi fost studiat de un mare specialist din Bucureşti, Mihai Maxim. Erau monede de argint, inscripţionate în alfabetul persan. Sunt monede de mici dimensiuni, cu aceste inscripţii care atestă că au aparţinut lumii tătăreşti din sec. al XIII-lea, după 1241. Acolo, din întâmplare, au fost descoperite şi morminte romane şi nu ştiam ce e cu ele. Ulterior, le-am asociat cu prezenţa romană în zona din jurul Bisericii Precista", ne-a declarat profesorul Brudiu.
romanialibera.ro

[Mikka]

Citează

ilustrează istoria de 1.700 de ani a oraşului

Hai, bre... 1700 de ani.
Mai taie din ei, da-i...

[dcp100168]

Hruba din Domnească 66 - Misterul unui aviz de construcţie
Pe strada Domnească, la numărul 66, unde se efectuează, de mai bine de un an, lucrări de construire a unui imobil s-a descoperit, ieri, o nouă hrubă de început de secol XX, motiv pentru care, lucrările au fost sistate de Poliţia Judeţeană şi Direcţia pentru Cultură.
Marius Mitrof, consilier la Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional, ne-a declarat că lucrările se sistează atât pentru efectuarea de cercetări arheologice, cât şi pentru faptul că proiectul respectiv nu figurează în evidenţele Direcţiei de Cultură, privind eliberarea avizului de specialitate.
„Am luat legătura cu proprietarul acestei investiţii, care ne-a comunicat că lucrarea este perfect legală, având autorizaţie de construcţie şi aviz de la Ministerul Culturii. Potrivit legii 422 din 2001, avizele pentru executarea lucrărilor în zonele de protecţie ale monumentelor de grupa B, se eliberează doare de către Direcţiile Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional, nu de Minister. În această situaţie nu ştim de ce Ministerul şi-a arogat dreptul de a elibera avize într-o zonă pe care nu o cunoaşte.
Dacă avizul s-a obţinut de la Minister, există pericolul ca în acest mod să se dea liber la construcţia de blocuri printre monumentele istorice ale Ansamblului arhitectural Domnească", explică Mitrof. În vecinătatea terenului respectiv se află o multitudine de monumente istorice, unul de grupă A (de importanţă naţională – Palatul Administrativ) şi câteva de grupă B, semnificative pentru istoria şi cultura gălăţeană.
„S-a sărit peste instituţia noastră, nu ştim cine şi de ce, însă după încheierea procesului verbal de sistare a lucrărilor vom vedea ce mister se ascunde în spatele autorizaţiei. Eu am afirmat şi susţin că nu voi semna niciodată pentru dărâmarea vreunei construcţii monument istoric din Galaţi şi nici pentru construirea unor clădiri care să ascundă, să nu mai pună în valoare frumuseţea puţinelor clădiri de patrimoniu care mai există pe strada Domnească”, a declarat Cătălin Negoiţă, directorul Direcţiei pentru Cultură.
Un lucru este cert: dacă se vor continua lucrările şi se va ajunge în faza realizării fundaţiei viitorului imobil de „locuinţe colective”, vor fi afectate toate clădirile de patrimoniu învecinate. Inclusiv sediul Vieţii libere.
viata-libera.ro

[Mikka]

Citează

se efectuează, de mai bine de un an, lucrări de construire a unui imobil

si

Citează

proiectul respectiv nu figurează în evidenţele Direcţiei de Cultură, privind eliberarea avizului de specialitate

Super tare. Bine ca nu s-au prins peste fo doua sute de ani, cand s-ar fi descoperit parcarea de la blocul din zilele noastre...

[George]

Tunel pe sub dunare. O fi chiar legenda sau o fi adevar? Daca cumva e adevarat si sapat de turci ca sa aiba e unde invada dar nu au mai apucat? Ei bine de ce se claseaza asa repede? Va spun \ca e mai simplu sa zici ca e legenda sau ca nu ai bani sa faci cercetari sa vezi daca exista sau nu. Pentru ca in caz de exista, si s-ar deschise asta circulatiei, va dati seama ca NAVROM ar falimenta a 2-a zi.