21 răspunsuri la acest subiect

[dcp100168]

Britanicii se bucură de iahtul de lux al lui Carol al II-lea
Iahtul regal Nahlin, la bordul căruia fostul monarh britanic Edward al VIII-lea organiza petreceri scandaloase în anii '30, a fost recondiţionat şi a revenit în Marea Britanie, după ce a petrecut 62 de ani în România.
Potrivit Daily Mail, iahtul a intrat graţios în portul Dartmouth, atrăgând privirile a sute de oameni aflaţi pe chei şi eclipsând celelalte ambarcaţiuni. Nava, concepută de Sir James Dyson pentru Lady Annie Henrietta Yule şi lansată în 1930, a fost restauratăA fost iahtul lui Carol al II-lea, a scă­pat de ruşi, care voiau să şi-l în­su­şeas­că după al doilea război mon­dial, dar n-a mai scăpat şi de tăvălugul pri­vatizărilor. "Nahlin", iahtul de lux tre­cut de Ministerul Culturii în ca­te­go­ria "tezaur", ca apoi să fie declasat, e astăzi în proprietatea omul de afa­ceri britanic James Dy­sonde, care a plătit pentru repararea lui 25 de mi­lioane de lire sterline.
Daily Mail a salutat ieri în­toar­cerea în Marea Britanie, după aproa­pe 80 de ani, a vaporului pe care regele Eduard al VII-lea şi amanta sa Wallis Simpson au trăit zbuciumate poveşti de amor, cu ocazia unei croaziere, în 1936. Un an mai târ­ziu, doi magnaţi români cumpărau va­porul pentru suma de 120.000 de li­re sterline şi i-l făceau cadoul regelui Ca­rol al II-lea. Iahtul de lux, rebotezat "Luceafărul", a ajuns după cel de-al doilea război mondial în proprietatea sta­tului român.
Redenumit "Liberta­tea", vaporul a fost o vreme navă-şcoală, ca apoi să fie ancorat la Galaţi, unde a funcţionat ca restaurant. După Re­voluţie, a ajuns în gestiunea SC Regal SA, care l-a vândut, cu acordul FPS Galaţi, către o firmă britani­că, pentru aproximativ 200 de mili­oa­ne de lei. Ministerul Culturii a intentat atunci un proces, susţinând că vân­zarea fusese ilegală, deoarece iahtul era obiect de patrimoniu din cate­go­ria "tezaur" şi nu putea fi înstrăinat. Decizia judecătorilor a fost ca vasul să rămână în proprietatea statului român, sub pavilion românesc, în administrarea firmei britanice. Iahtul a primit drept de export temporar, pentru a fi restaurat la şantierul german în care fusese construit.
"Libertatea" a fost scoasă din ţară în 1999 şi ar fi trebuit, potrivit con­trac­tului semnat cu Ministerul Culturii, să fie readusă în România în 2000.
Termenul a fost prelungit cu un an. În 2002, Ministerul Culturii a trecut nava din categoria "tezaur" la categoria "bun comun", aşa că firma britanică nu a mai fost constrânsă să repatrieze iahtul.
Potrivit Daily Mail, vaporul a fost pentru scurt timp în proprietatea lui Anthony Bamford, ca apoi să fie cumpărat de James Dyson, care a plătit şantierului german care l-a reparat suma de 25 de milioane de lire sterline.
pe continent şi a revenit în cea mai bună formă în Marea Britanie, după 70 de ani.
La lansare, Nahlin era "ultimul răcnet" în materie de lux şi aparţinea celei mai bogate femei din Marea Britanie la vremea aceea. Avea şase camere cu băi, un salon pentru doamne, o sală de sport şi o bibliotecă.
Iahtul a fost "picătura care a umplut paharul" în timpul crizei dinastice cauzate de aventura regelui Edward al VIII-lea cu americanca Wallis Simpson. Cei doi au făcut cu acest iaht o croazieră în Europa de Est, în vara anului 1936, spre oroarea guvernului britanic. După câteva luni, Edward, proclamat rege în ianuarie 1936, a abdicat.
RESTAURANT LA GALAŢI
În următorii ani, Nahlin a fost cumpărat şi vândut în mai multe rânduri, până a ajuns în stadiul cel mai jos - acela de restaurant plutitor pe Dunăre. În 1937, nava a fost cumpărată de regele Carol al II-lea al României, pentru suma de 120.000 de lire sterline, şi a fost numită Luceafărul. Ancorată la Galaţi, nava găzduieşte la 18 octombrie 1938 o întâlnire între regele Carol al II-lea, ministrul de Externe al Poloniei, colonelul Josef Beck, şi omologul său român, Nicolae Petrescu Comnen.După abdicarea lui Carol, în 1940, vasul a fost preluat de Ministerul Culturii, devenind charter, muzeu plutitor. A ajuns restaurant plutitor pe Dunăre, după ce a fost naţionalizat în 1948, i-au fost îndepărtate blazoanele regale şi a fost rebotezat Răsăritul, iar apoi Libertatea. Folosit ca restaurant şi hotel, Nahlin a devenit o efigie a Galaţiului. Ajuns într-o stare avansată de degradare, a fost vândut de Societatea Comercială "Regală SA Galaţi firmei britanice Edmiston Comp., intrând astfel în litigiu cu Ministerul Culturii, întrucât vasul făcea parte din patrimoniul naţional. Ministerul Culturii a formulat o plângere, la data de 28 decembrie 1998, la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Galaţi, împotriva Societăţii Comerciale "Regal", având ca obiect modul de organizare a licitaţiei. Însă Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a dispus scoaterea de sub urmărire penală a persoanelor care au organizat licitaţia.
Firma britanică a primit un aviz de la Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor din cadrul Ministerului Culturii pentru exportul temporar al iahtului, necesar restaurării, la şantierul naval Even Port Royal din Marea Britanie, unde Nahlin fusese construit şi unde se aflau planurile originale. Vasul a părăsit România la 25 septembrie 1999.
http://www.jurnalul....lea-549964.html

[dcp100168]

O minune plutitoare
Graţios şi elegant, aşa arăta iahtul cu turbine „Nahlin” în vremurile sale de glorie, conform Institutului de Memorie Culturală. Spicuim din informaţiile de pe site-ul Institutului: Înfăţişarea de iaht era sugerată de marele coş de fum de formă eliptică. Amenajarea interioară a apartamentului din tribord era în stilul târziu al perioadei William şi Mary.
Apartamentul corespondent din babord era decorat în stilul Ludovic al XVI-lea, dar mai auster. În apropierea apartamentelor proprietarului se afla o sală de gimnastică foarte bine echipată. Şase camere pentru oaspeţi, decorate în stil Ludovic al XVI-lea, se aflau la pupa navei.
Accesul dinspre camerele oaspeţilor spre holul de intrare de pe puntea principală se făcea printr-o scară în spirală cu o balustradă de bronz. Sufrageria era decorată în stilul perioadei William şi Mary. La prova se găseau camerele pentru doamne, decorate în stil „Adam” şi apartamentele căpitanului, biblioteca şi fumoarul lambrisate cu nuc franţuzesc…”.
Date exacte
Iahtul avea o lungimea totală de 89,3 de metri, şi o lăţime de 10,98 metri. Nava putea atinge o viteză de 17,4 noduri. Numărul total de persoane admise la bord se ridica la 351.
Iubire, pasiune şi abdicare - un iaht şi doi regi
Povestea vasului „Libertatea” este uluitoare, demnă de film. Edward al VIII-lea şi Carol al II-lea au trăit fiecare clipe de dragoste alături de femeia iubită, la bordul iahtului, şi apoi au abdicat. În vara lui 1936, regele Edward al VIII-lea al Marii Britanii închiriază nava pentru o croazieră în josul Adriaticii şi la Istanbul.
Prezenţa la bordul navei a americancei divorţate Wallis Simpson, pe care regele britanic o curta, a atras atenţia presei. În decembrie, acelaşi an Edward renunţă la tron în favoarea iubirii.
Ştirile despre idila regală petrecută la bordul iahtului Nahlin au grăbit abdicarea regelui Edward al VIII-lea, dar au atras atenţia Elenei Lupescu, amanta lui Carol al II-lea de România, care i-a propus regelui să-l cumpere, în 1937 guvernul român plătind pentru elegantul iaht 120.000 de lire. Nava a fost botezată „Luceafărul”. După abdicarea lui Carol, vaporul a rămas în proprietatea guvernului României.
Pe valurile istoriei
Am găsit vasul „Libertatea”! scriam cu bucurie în urmă cu patru ani, pe 1 august 2006, când am dat de urma vasului-emblemă al Galaţiului pe care îl credeam iremediabil pierdut în lume.
Chiar dacă nu-l mai pot admira decât în vederile vechi ale Galaţiului, amintirea lui este încă vie în mintea şi sufletele gălăţenilor. Am aflat atunci, graţie ziaristului german Frank Behling că vaporul se afla în docul uscat al şantierului naval Nobiskrug în Rendsburg din Germania încă din octombrie 2005, unde a fost închis pentru reabilitare.
După patru ani iată „Libertatea” gălăţenilor, revenită la vechiul său nume de botez „Nahlin” a renăscut precum pasărea Phoenix din cenuşă. Potrivit dailymail.co.uk., pe 19 iulie, 2010, iahtul a intrat în portul Dartmouth, atrăgând privirile a sute de oameni aflaţi pe chei şi eclipsând celelalte ambarcaţiuni.
Nava, concepută de Sir James Dyson pentru Lady Annie Henrietta Yule şi lansată în 1930, a fost restaurată pe continent şi a revenit în cea mai bună formă în Marea Britanie, după 70 de ani.
A fost odată ca niciodată...
Numele „Nahlin” este un cuvânt de origine indiană nord-americană şi înseamnă „nava amiral”. De altfel, micul catarg orizontal din prova era ornamentat cu figura unui indian purtând coif cu pene şi pictat pentru luptă, bordurile navei fiind proiectate în continuarea acestei figuri.
Iahtul fost proiectat de Compania G.L. Watson & Co din Glasgow şi executat de Compania John Brown & Co. Ltd din Clydebank, în anul 1930, la cererea milionarei Lady Yule (Annie Henrietta) care şi-a dorit o navă care să-i permită să viziteze orice parte a lumii.
Patru ani mai târziu, „Nahlin” era cotat ca unul dintre cele mai mari iahturi particulare de plăcere construite în Anglia. În primii patru ani iahtul „Nahlin” străbătuse peste 200.000 mile marine, în jurul insulelor britanice, în Marea Baltică, în Insulele greceşti, în Atlantic, în Insulele Canare, în Indiile de Vest, pe coasta americană şi în Golful Mexic.
În anul 1934, Lady Yule oferă nava de croazieră „Nahlin” spre închiriere sau vânzare. În 1937, nava a fost cumpărată de regele Carol al II-lea al României şi a fost botezată Luceafărul.
Ancorată la Galaţi, nava găzduieşte, pe 18 octombrie 1938, o întâlnire între regele Carol al II-lea, ministrul de Externe al Poloniei, colonelul Josef Beck, şi omologul său român, Nicolae Petrescu Comnen, discuţiile încadrându-se în criza politică postmuncheneză.
Naţionalizat, în 1948, i-au fost îndepărtate blazoanele regale şi a fost rebotezat Răsăritul şi apoi Libertatea. Iahtul a fost folosit astfel ca restaurant şi hotel, devenind un hârb.
Salvatorii
După mai mult de doi ani şi jumătate de investigaţii şi negocieri, Edmiston & Company Ltd, dornic să-i redea chipul de altădată, a cumpărat iahtul „Libertatea” prin licitaţie publică, pe 16 decembrie 1998 de la firma Regal SA Galaţi.
Când vasul a fost inspectat de unul dintre cei mai cunoscuţi istorici de iahturi din lume, în ianuarie 1999, acesta a fost şocat de starea în care se afla: interiorul vandalizat, elicele furate şi întregul iaht arătau ca un gunoi bun de dus la fier vechi.
„Chiar să fi vrut să-l fi restaurat în România nu puteam, pentru că nu aveam planurile lui. Planurile originale de construcţie se aflau în Anglia”, declara acum câţiva ani, fostul ministru al Culturii, Ion Caramitru.
Cu semnătura lui, “Libertatea” a primit drept de export temporar, pentru restaurare, cu obligaţia să se întoarcă într-un an, sub pavilion românesc. Era obiect de patrimoniu?! Vasul a părăsit pentru totdeauna România pe 25 septembrie 1999.
Site-urile englezeşti au explodat de bucurie salutând revenirea navei „A graceful lady”, adică o doamnă elegantă, distinsă, Nicholas Edmiston şi dr. Wliliam Collier fiind priviţi ca eroi naţionali care au salvat vasul de la pieire sigură şi l-au readus acasă.
După un an, pentru că lucrările au fost mai complicate, firma Edmiston a cerut prelungirea termenului de încheiere a reabilitării cu încă un an. Însă, în anul 2001, Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor din cadrul Ministerului Culturii a declasat nava la categoria „bun comun”.
Practic vasul putea rămâne definitiv peste graniţă, ceea ce s-a şi întâmplat.
În octombrie 1999, iahtul a ajuns în Anglia, la Devonport, unde a rămas până la finele lui aprilie 2000. În luna mai a fost trimis la Liverpool, unde urma să intre în prima fază a restaurării, evaluată la 35 de milioane de dolari.
S-au scos aproape 500 de tone de izolaţie din azbest, ulei de motor şi resturi din interior. Lucrările au fost suspendate în 2004 şi abandonate în anul următor. Nava a plecat de la Liverpool la Hamburg pe 27 iulie 2005.
„Nahlin” a fost transportat cu nava „Condock V” la Nobiskrug în Rendsburg, un oraş din nordul Germaniei, unde i-am dat de urmă acum patru ani, pe 1 august 2006.
Şi iată-l acum, după patru ani, din nou, strălucitor pe ape. Însă legătura cu România a rămas doar o pagină de istorie.
http://www.viata-lib...i_rasfat_2.html