hai să detaliez puţin, că duminică dimineaţă nu eram în dispoziţia necesară

.
salut ideea Oanei (numele l-am dedus din comentarii) de a mai încerca să privim şi altfel lucrurile. nu mă refer la acel film (nu l-am deschis acum, cred că l-am văzut cu multă vreme în urmă, sunt, cred, diverse chestii în el, invenţia stiloului, avionului cu reacţie etc.) care-mi pare cam festivist şi, implicit, irelevant, cel mult didactic.
eu mă gândeam la altceva. trăim într-o ţară care merge prost, per ansamblu. înfierăm sistemul, regulile şi nerespectarea lor, ne uităm cu jind peste gard în timp ce scuipăm în interiorul curţii, ţipăm că alţii sunt de vină, dar uităm un lucru esenţial: toate astea sunt făcute de NOI. şi sistem, şi reguli, şi decizii. până şi corupţia ne aparţine. eşti slab, corupi, eşti puternic, te laşi corupt. o să ne lamentăm până murim?! plecaţi fraţilor spre zări mai bune, ce mai aşteptaţi? veţi duce cu voi o bucată de Românie, că vă place sau nu. dar dacă stăm aici, măcar să nu ne mai smiorcăim oricui stă să ne-a asculte. cineva spunea că suntem o naţie de fatalişti, eu încă refuz să cred asta!
ce e de făcut? la naiba, nu ştiu, cel puţin la nivel macro, dar măcar în ceea ce mă priveşte ştiu ce am de făcut. să lupt pentru familia mea, să-mi educ copii, să-i respect pe cei din jurul meu, să muncesc mai responsabil, să-mi fie mie bine şi celor din jurul meu, atât cât e posibil. sună infantil? cine vrea, n-are decât să creadă asta.
o observaţie: mă bate gândul peste câţiva ani să plec să muncesc într-o altă ţară, dar mai am multe de făcut în sensul ăsta, că nu voi pleca acolo să bat cuie sau să vopsesc garduri. asta nu va însemna că-mi voi renega ţara în care trăiesc acum, chiar dacă mă simt oarecum în minoritate, pentru că eu nu am votat portocaliu, dar totuşi e ţara mea, bună, rea, cum o fi ea. aici trăiesc, aici zâmbesc

.