127 răspunsuri la acest subiect

[dcp100168]

Vrem turişti, dar nu ştim să-i ademenim
Brandul Galaţiului se coace în Transilvania
* Suveniruri cu Dunărea, făcute la Harghita * Albume de prezentare de lux, numai la protocol * Un film documentar, de tip Discovery Channel, necunoscut gălăţenilor * Instituţiile locale ar trebui să se implice mai mult în promovare, spun atât librarii cât şi editorii *
Dunărea văzută din Turnul de Televiziune; Faleza inferioară; Biserica Precista: Oraşul cu tei. Care imagine ni s-ar potrivi mai bine? Şi ce daruri le-aţi cumpăra noilor cunoştinţe de peste graniţă ca să îi convingeţi că acest orăşel merită să fie  vizitat? O fotografie trimisă pe mail nu se compară nici pe departe cu un album cartonat, cu imagini pe hârtie lucioasă de lux, cu explicaţii pe limba destinatarului din Marea Britanie sau din Franţa. E drept, Galaţiul nu e singurul oraş care nu ştie cum să vândă castraveţi, însă oferta de materiale promoţionale, pe de o parte, şi cea de suveniruri, pe de altă parte, e de-a dreptul dezamăgitoare.
Amintiri cu vederi învechite
În librăriile din Galaţi nu găseşti foarte multe suveniruri. Banalele vederi – şase cărţi poştale diferite, la preţul de 0,6 lei fiecare – sunt neschimbate de 7-8 ani încoace. Panoramele nu sunt dintre cele mai spectaculoase şi nici cele mai reprezentative, iar Galaţiul, aşa cum reiese din vederi, nu pare să fie situat pe malul celui mai mare fluviu din Europa.
Galaţiul mai apare rătăcit pe o singură carte de joc (cu faţada Teatrului Dramatic „Fani Tardini”) din pachetul de cărţi cu imagini din România. De altfel, „Galaţi, oraşul de la Dunăre”, concept care ar putea fi brandul nostru, e, de cele mai multe ori, lăsat într-un întuneric total. Dacă nici locuitorii lui nu îşi cunosc şi nu îşi impun un brand, atunci cine să o facă?
Lucrări de grafică ale lui Florian Doru Crihană, ce redau clădirile vechi ale oraşului, pot fi cumpărate de la magazinul de artizanat de lângă Colegiul „Al.I. Cuza”. Tot în acest loc se găsesc căni mai mari şi mai mici ori plăcuţe cu magnet, inscripţionate cu numele şi cu imagini din oraş, sau farfurii cu Palatul Navigaţiei.
S-ar vinde la orice preţ
Cât despre albume şi pliante de prezentare, care să-ţi facă poftă să (re)vii în oraş, nici zare prin librării. Cu excepţia unei hărţi rutiere care conţine şi principalele obiective turistice, Galaţiul pe hârtie de lux nu există.
„Nu ştiu să fi avut în ultimii zece ani, în librărie, un ghid de prezentare a Galaţiului turistic. Cei aflaţi în trecere prin oraş vor să plece cu o amintire, dar pur şi simplu nu am ce să le ofer pe măsura aşteptărilor lor. Şi gălăţenii care călătoresc sunt în căutarea unui cadou reprezentativ cu Galaţiul pentru prietenii din străinătate. Nici albumele despre România nu ne acordă multă atenţie”, ne redă nemulţumirile clienţilor săi directoarea Librăriei „Costache Negri” de lângă Universitate.
„Dacă le-am avea, aceste albume s-ar vinde, indiferent cât de mult ar costa”, ne răspunde şi reprezentanta librăriei „Lumina”.
Un documentar de câte stele vreţi
La nivel de promovare inter-instituţională, oraşul e alintat de-a binelea.  Comandate pentru protocol, albumele de lux au fost frunzărite de gălăţenii obişnuiţi doar prin intermediari, pentru că nu au acces direct la ele.
Albumul de protocol, realizat la cererea Consiliului Judeţean, este însoţit şi de un DVD ce conţine un film de 30 de minute despre Galaţi. Documentarul prezintă un oraş spectaculos, aşa cum numai pe Discovery Channel sau National Geographical mai puteţi vedea. În ciuda succesului comercial pe care credem că l-ar avea, filmul este total necunoscut simplilor cetăţeni. Dacă multor gălăţeni li s-a părut deosebit albumul „Galaţi, oraşul teilor”, al Primăriei, atunci documentarul CJ, cu unele exagerări care i s-ar putea imputa, l-ar devansa cu siguranţă.
Supremaţia în ce priveşte variantele de albume pe care le-a comandat până acum o deţine Primăria. Exceptând prezentarea prin prisma „teilor”, de-a lungul timpului au mai ieşit de sub tipar o istorie consistentă şi destul de grea (la propriu!), dar şi un set de două albume cu o prezentare grafică excepţională, un fel de prezentare alb-negru a Galaţiului de azi, respectiv, a Galaţiului vechi, de ieri.
„Iniţiativa de pe plan local”
„Ştim că există aceste albume, ne-am dori să le avem la vânzare, pe acestea sau altele de genul lor. Ar trebui să se implice autorităţile locale, cineva care să aibă putere de decizie”, este opinia directoarei de la librăria „C. Negri”.
Coordonatoarea librăriei „Lumina”, a ridicat deja problema la fileul consilierilor locali, dar a fost dezamăgită de reacţia acestora. La rândul său crede că mingea e în terenul instituţiilor locale. „Ar trebui să existe o cerere din partea unei autorităţi, către o editură, pentru realizarea unui album de prezentare a oraşului. Sau ar trebui să avem posibilitatea să le cumpărăm pe cele deja existente”, ne-a spus dumneaei.
O discuţie cu reprezentatul Ad Libri, editură cunoscută pentru albumele despre unele regiuni ale ţării, a avut aceeaşi concluzie: autorităţile locale sau chiar un întreprinzător ori o editură locală ar putea veni în întâmpinarea clienţilor din Galaţi. „Cea mai bună promovare trebuie făcută pe plan local, Bucureştiul nu poate să acopere toată ţara. De obicei propunerile de realizare a albumelor vin de la librari, dar noi alegem şi în funcţie de adevăratul potenţial turistic al zonei. Adică şi în funcţie de numărul de cumpărători. Am lucrat mai puţin cu autorităţile locale, deoarece aici se pot schimba lucrurile rapid (la alegeri, n.r.). Oricum, în afara albumelor foto există multe alte modalităţi de promovare”, ne-a declarat telefonic Florin Andreescu, directorul editurii din Capitală, făcându-ne şi un compliment despre oraşul nostru „frumos”.
Harghitenii promovează Galaţiul
Magazinul de artizanat de lângă Colegiul „Cuza” chiar asta a făcut, nu cu mult timp în urmă: a luat iniţiativa şi a comandat unui furnizor de suveniruri obiecte individualizate. Aşa au ieşit cănile sau plăcile cu magnet. „Când ne-am dat seama că se caută extrem de mult, am cerut furnizorului nostru vechi din Harghita să ne lucreze obiecte cu Galaţi. E  ruşinos să ceri să facă asta oamenilor din alt judeţ, dar, dacă pe plan local nu e altă ofertă, ce să facem?”, ne-a explicat vânzătoarea soluţia găsită de patronii ei.
Iar autorităţile, întrebate dacă materialele de promovare deja existente ar putea fi produse pe scară largă, s-au eschivat de neputinţa de a le comercializa în calitate de instituţii publice. (Totuşi, câteva dintre albumele realizate de Primărie s-au aflat la vânzare, la Teatrul Muzical, în perioada Festivalului „Leonard”). Şi nu s-au arătat extrem de îngrijorate că imaginea Primăriei sau a Consiliului Judeţean ar putea fi asociată doar cu o căniţă inscripţionată „Galaţi”, şi nu cu oraşul din albumele de lux.
La urma urmelor, adevăratul Galaţi nu „trăieşte” într-un birou, unde reprezentanţii autorităţilor îşi salută cordial omologul din străinătate, ci e aici, pe Faleza Dunării, într-un muzeu, pe străzile din centru sau în parcurile din oraş. Adică exact unde ajung adevăraţii sau potenţialii turişti şi de unde, dacă n-au un suvenir original de cumpărat (nu oferit pe degeaba), nu le rămâne decât să plece înapoi cu imaginea unei străzi murdare, a unui motel care cine ştie cum i-a primit sau a serviciilor de proastă calitate. Dar asta e o altă discuţie…
http://www.viata-lib... ... ia__2.html

[ella12pin]

Intrebati-o pe Elena Udrea!
Ca parca ea este ministrul turismului.
De ce sa-i dam noi idei ca sa o faca ea apoi pe "desteapta"?
Probabil va veni cu ideea sa-i schimbe numele cu a unui oras turistic!( ca ea e destul de plimbata prin lume)

[Legumix]

sa facem o telegondola ?!? la dus - peste dunare....la intors pe sub  

[George]

u ma gandeam la o telegondola Braila-Galati-Delta Dunarii asa de-a lungul fluviului.   In premiera telegondola cu statii   Braila capat urcare, Galati, Tulcea, capat debarcare punctul unde Dunarea se desparte in cele 3 brate.

[1964]

De ce nu punem simbol al orasului Galati celebrul vas LIBERTATEA? Mintim frumos turistii sa viziteze malul fluviului pentru a admira neinsetati frumosul vas si cand sa ajunga ... le tragem si noi o tzeapa.

[katman]

dcp100168 a spus:

Dunărea văzută din Turnul de Televiziune;

Apropo de Turnul de TV... Urc odata cind era vint puternic, cu sotia si cu cumnatii mei din Bucuresti carora voiam sa le arat privelistea orasului de la inaltime. Se simtea din lift cum se clatina turnul.
Dupa citeva secunde, se opreste liftul. Ne uitam la liftiera, sperind ca e vorba de un incident obisnuit,  ea se uita la noi si apasa repede din nou pe butonul pentru primul nivel (cel cu restaurantul, de la 80 si ceva de metri).

Florin, cumnatul meu, intreaba: "Da' de ce s-a oprit?"
Liftiera, cu voce tremurata: "Nu stiu, ca de 10 ani de cind lucrez aici nu s-a intimplat niciodata."
La care tuturor ne fuge singele direct in picioare si Florin izbucneste:" Pai si nu puteati sa apasati butonul pentru parter??? De ce ati apasat sa o ia tot in sus??"
Liftiera, cu voce pierduta de tot: "...M-am zapacit..."

In fine, am ajuns la restaurant, dar senzatia data de leganare era (cel putin pentru noi) destul de inconfortabila, asa ca am coborit destul de repede.

[toto]

Mie-mi place cum se vede de aici: http://www.jurnalul....unarii-143.html

Cred ca se poate gasi si alte locatii pentru camere de luat vederi, poate chiar la turnul de televiziune  

[Aiyana]

Si eu tot n-am apucat sa ma urc in turnul de televiziune...  

Buna ideea cu gondola peste si sub Dunare!  

[dcp100168]

Turismul din oraşele riverane „a intrat la apă”
Tot mai puţini turişti ajung în Galaţi şi Brăila, astfel încât Direcţiile Judeţene de Statistică din cele două oraşe au comunicat scăderi de până la 18.000, respectiv 55.000 de nopţi de cazare pentru primul semestru 2009 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Chiar dacă nici până anul acesta nu era unul dintre punctele economice forte al celor două oraşe de la Dunăre, în 2009 turismul s-a prăbuşit. Criza economică a tăiat pofta de plimbare a românilor, iar  hotelierii au pierdut circa 20-30% din numărul clienţilor cu care erau obişnuiţi în anii anteriori. „Contextul economic actual a influenţat scăderea drastică a turiştilor. S-au diminuat încasările pe cameră dar şi pe persoană, călătorii solicitând o cazare cât mai ieftină”, ne-a declarat Traian Sandu, administratorul grupului de firme Galtour Dunărea.
Cei mai mulţi dintre cei care înnoptează într-unul din cele două oraşe riverane sunt întreprinzători din domeniile farmaceutic sau industrie alimentară, sportivi şi reprezentanţii instituţiilor de stat. „Vizitele delegaţiilor străine venite la ArcelorMittal sau şantierele navale sunt foarte rare. În Galaţi, mai vin de peste hotare şi cei care îşi viziteze rudele”, explică Traian Sandu.
Turismul în cifre
În primele şapte luni din 2009, în Galaţi au sosit cu peste 5.500 turişti mai puţini decât anul trecut. Cu circa 17.000 a scăzut şi numărul nopţilor de cazare care au înnoptat în Galaţi.
http://www.adevarul.... ... a-apa.html

[toto]

E vorba despre Alba Iulia
Acolo locurile sunt mai pline de istorie...  E alta atmosfera, si oamenii sunt altfel.  Atractivitatea zonei e mai mare ca a Galatiului dar si la noi se pot face multe.

Insa poate ca vom avea ceva de invatat tinand cont de specificul zonei noastre.


Este drept, e mult de mers până acolo, mai ales dacă pleci de la Galaţi. Însă merită să vizitezi Alba Iulia! Şi asta nu doar pentru a face o infuzie de istorie adevărată, ci şi pentru a vedea, pe viu, cum se poate face turism occidental chiar aici, în România!

La Alba Iulia, locul din care încep peripeţiile turiştilor „de oraş” - căci nu vorbim acum despre minunăţiile naturale din zonă - este poarta a IV-a a Cetăţii Bastionare de tip Vauban „Alba Carolina”.

În afară de traseul celor şase porţi ale fortificaţiei, turiştii pot vizita, pe rând, Palatul Episcopal, Catedrala Romano-Catolică, Palatul Princiar, Zidul Monetăriei, Clădirea Ierihon, Comisariatul de Război, ca să nu mai punem la socoteală celebra Sală a Unirii, Muzeul Unirii şi, bineînţeles, Complexul Arhiepiscopiei Ortodoxe, acolo unde au avut loc încoronarea regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, pe 15 octombrie 1922, dar şi adunarea din 1948, ce a marcat integrarea în Biserica Ortodoxă Română a clerului şi credincioşilor Bisericii Române Unite.

Traseul celor trei fortificaţii

Când am intrat în cetatea fortificată, un soldat austriac sută la sută, costumat şi înarmat ca în secolul al VIII-lea, ne-a explicat, amabil, că am ajuns la timp. La timp pentru ce?, căci schimbarea gărzii militare - cu tot tipicul de pe vremuri - se face în fiecare zi, la ora 12. La timp pentru schimbarea gărzii, dar şi pentru atacul asupra cetăţii, scenă organizată a se desfăşura doar o dată pe săptămână, sâmbăta, ni s-a răspuns, de către soldăţelul austriac.

Zecile de turişti din cetate au stat gură cască la schimbarea gărzii, un adevărat spectacol de epocă, cu cai, muzică şi saluturi militare. După ce garda s-a schimbat la poarta a IV-a, întreg alaiul de militari austrieci, pe lângă care se aflau turiştii, a parcurs cetatea, trecând prin faţa statuii lui Mihai Viteazul şi oprindu-se, pentru un alt spectacol, la poarta a III-a, o construcţie absolut impresionantă prin arhitectură (dar şi prin tehnica de restaurare), acolo unde se presupune că ar fi fost celula în care a fost întemniţat Horea, conducătorul răscoalei de la 1784-1785.

După întreg ceremonialul militar, alaiul de militari şi turişti s-a îndreptat către Zidul Monetăriei (despre care se spune că e bine să îl atingi, căci vei fi bogat!), dincolo de care se află cetatea bastionară „Alba Carolina”.

Contra unei sume modice de 15 lei poţi vizita atât castrul roman, cât şi  cetatea medievală, dar poţi şi asista la spectaculoasa punere în scenă a unui atac al cetăţii, în care soldaţii primesc ordine, trec în dispozitiv şi chiar trag cu tunurile!

După spectacol, poţi admira priveliştea, dar şi vizita Bastionul Saşilor. Un ghid te plimbă prin sala vestigiilor romane, a armelor, a cavalerilor templieri şi prin camera  capitulară. Abia în finalul turului afli că, de fapt, ceea ce ai crezut că este un muzeu va deveni, în maxim un an, un hotel…

O soluţie cu rezultate excelente

Curiozitatea te face să legi discuţii cu soldaţii austrieci, desigur, după terminarea spectacolului. Te întrebi dacă sunt actori sau măcar plătiţi de Ministerul Culturii sau al Turismului.

Afli - pentru cine nu ştie - că în general sunt foşti militari care chiar au lucrat aici, pe vremuri, în slujba MApN. Şi că în locul în care astăzi turiştii vizitează minunăţiile castelului acum 4-5 ani era o unitate militară!

Aşa mai afli că tot spectacolul pus la dispoziţie turiştilor este asigurat de o firmă privată, Grup Corint, care a concesionat castelul de la autorităţile locale din Alba Iulia şi care a ştiut să îmbine lucrările de restaurare cu planurile turistice.

Căci altfel cum se pot explica condiţiile „de hotel de cinci stele” ale grajdurilor corpului de cavalerie în care sunt adăpostiţi superbii cai de rasă (în pavilion cu geamuri termopan, feronerie stil baroc şi dispozitiv de… prindere a insectelor zburătoare!)?

Construcţia nu are doar rol de obiectiv turistic, ci este folosită şi ca centru de echitaţie, unde se predau ore de călărie! Firma privată care a lucrat la restaurarea tuturor acestor locuri minunate nu intenţionează să se oprească aici, ci să dezvolte „ideea”, prin accesarea de proiecte europene.

Poate părea suspectă concesionarea unui loc istoric de o asemenea importanţă unei firme private, mai ales în zilele acestea, în care orice acţiune de acest gen are în spate o poveste dubioasă.

Însă ce s-a realizat, până acum, la Alba Iulia, contrazice orice tristă experienţă de până acum. În plus, pe noi, gălăţenii, ne face să privim şi mai cu jale către delăsarea de la castrul roman de la Tirighina!

http://www.viata-lib...uristica_2.html

[dcp100168]

Galaţi frumos, Galaţi urât
* Vă invităm să vedeţi ori partea plină a paharului turistic local, ori partea goală *
I s-a întâmplat fiecăruia dintre noi. Cu siguranţă toţi avem rude, prieteni, cunoştinţe din alte oraşe ale ţării sau din afara graniţelor care ne-au vizitat la un moment dat. Mai mult ca sigur ne-am pus problema unde îi ducem, ce anume merită să le arătăm din oraşul în care locuim. Galaţiul turistic, s-o recunoaştem, nu prea există.
Puţini îşi mai amintesc când a acostat ultima dată aici un vas de croazieră. Şi asta din simplul motiv că, în afară de câteva repere, nu prea avem cu ce ne lăuda. De fapt, am avea, dar lipsa fondurilor (invocată pe bună dreptate sau pur şi simplu ca alibi), indolenţa, nepăsarea şi poate chiar dispreţul unora dintre autorităţi ne transformă oraşul într-unul gri, fără niciun fel de atracţie promovată cum se cuvinte. „Viaţa liberă” vă propune două variante de text într-unul singur: Galaţiul turistic optimist şi Galaţiul turistic pesimist. Fiecare alege de care parte a baricadei se situează.
Traseul în roz
Cu siguranţă că punctul forte al oraşului îl constituie Dunărea. Chiar dacă potenţialul fluviului nu e fructificat aşa cum ar trebui, avem totuşi, cea mai lungă şi mai frumoasă faleză din ţară. Aşa că plimbarea pe faleză, fie pe cea inferioară, fie pe cea superioară e musai să fie trecută în agendă. Un posibil traseu ar putea să înceapă de la Hotel Galaţi, prin parcul care duce către Elice.
După vizitarea Bisericii Precista, prietenii noştri din afara Galaţiului ar putea vedea Pânzarul Moldovenesc, care, dincolo de dispute, rămâne totuşi un reper măcar exotic.
Apoi, dacă vremea e frumoasă, puteţi parcurge întreaga distanţă până spre punctul de Trecere Bac, dar trebuie să vă documentaţi temeinic despre semnificaţia şi autorii sculpturilor în metal, pentru că sigur veţi fi întrebaţi.
De aici, urcaţi spre Grădina Botanică, pe care aţi putea-o vizita dacă plimbarea pe faleză nu a fost suficientă. Nu aveţi voie să rataţi acvariul de la Complexul Muzeal, unde le puteţi arăta vizitatorilor toate speciile de peşti care se găsesc în Dunăre şi nu numai. Dacă aveţi timp, Planetariul e un alt reper peste care nu trebuie să treceţi. Apoi, după-amiază vă puteţi invita prietenii la o promenadă pe strada Domnească, cea care încă mai păstrează câte ceva din aerul târgului-port de altădată.
Arhitectura unora dintre clădiri e specială, însă trebuie să treceţi cu vederea anumite construcţii nefericite. Totul se poate încheia cu o vizită la Muzeul de Istorie (inclusiv Casa Cuza) şi / sau la Muzeul de Artă Vizuală, plus o nouă plimbare în Grădina Publică.
Pentru vizitatorii care nu au rău de înălţime se recomandă o cină la restaurantul din Turnul de Televiziune, unde veţi avea parte de o privelişte spectaculoasă, mai ales pe înserat. Se poate vedea întreg oraşul Galaţi, precum şi toate apele care îl înconjoară, de la lacul Brateş, Dunăre şi până la Siret. Aşadar, o călătorie plăcută în Galaţi nu v-ar lua mai mult de o zi.
Pentru alte zile va trebui ori să aveţi bani buni pentru o croazieră pe Dunăre cu unul dintre vasele private care oferă astfel de facilităţi, ori va trebui să vă îndepărtaţi destul de mult de oraş.
Traseul gri spre negru
Ca să vedeţi Galaţiul gri nu vă ajunge o viaţă. Blocurile şi cartierele cenuşii, pline de străduţe prost gospodărite cu câini vagabonzi şi mizerie la aproape tot pasul par să domine peisajul. Însă totul începe cu o vizionare de la distanţă a Combinatului. Deşi nu mai poluează ca în trecut, norii de fum şi chiar mirosul înţepător din anumite zile v-ar face prietenii veniţi în vizită să strâmbe din nas.
Chiar la intrarea în Galaţi dinspre Tecuci, dacă vă puteţi muta privirea de la colosul de metal, puteţi intra în istoria de peste 2.000 de ani a locurilor acestora. Pe dreapta, cum veniţi spre oraş, puteţi ajunge la Castrul Roman de la Barboşi. Evident, dacă vă prindeţi care e drumul. Niciun indicator nu vă îndrumă spre ceea ce ar trebui să fie un loc de pelerinaj nu doar pentru turişti, ci şi pentru gălăţeni. Treceţi de ruinele unui fost complex, devenite între timp adăpost pentru haitele de câini din zonă şi ajungeţi pe un dâmb în care la tot pasul daţi peste ruine de cetate romană. Totul este însă într-o stare de degradare teribilă şi doar compania unui specialist v-ar putea face să înţelegeţi ceva din istoria acestei zone. Toate ruinele moderne ale oraşului pot fi trecute uşor în traseul nerecomandat turiştilor, la fel cum toate proiectele fluturate de ani buni de politicienii locali ar putea face parte dintr-un tur virtual al Galaţiului.
Mulţimea de poduri care s-au făcut peste fluviu, porturile de ambarcaţiuni, aqua-land-urile peste care dăm la tot pasul şi plimbările cu trăsurile ruginite ale Centrului Cultural „Dunărea de Jos” nu trebuie să lipsească din această listă a Galaţiului turistic nerealizat.
Apoi puteţi lua fiecare cartier în parte, cu popasuri prin tot felul de cârciumi obscure care respectă în mod obligatoriu „mărcile” locale: braga si mâncărurile pe bază de peşte proaspăt scos din Dunăre.
După care vă puteţi duce la Gârboavele să plângeţi lângă animalele de la Zoo sau să identificaţi Muzeul Satului, evident închis.
Da, avem un oraş frumos, dar şi oameni „simpatici”, care s-au ocupat de el „aşa cum se cuvine”.
http://www.viata-lib...ati_urat_2.html

[dcp100168]

Croazierele pe Dunăre - zero turişti străini la Galaţi
Ideea unor croaziere pe Dunăre care să cuprindă şi România a început să fie pusă  în practică în anul 2002. Pe atunci, fostul ministru al Turismului, Dan Matei Agathon, anunţa 15.000 de turişti străini ce treceau anual prin România, aduşi de croazierele pe Dunăre. După şapte ani de la lansarea, programul este deja uitat.
Firmele de turism din Galaţi recunosc că în anul 2009 nu a coborât de pe vasele de crozieră nici măcar un turist străin pe malurile gălăţene ale fluviului. “Din pacate, navele de croaziera pe la Galaţi nu prea s-au zărit! Nu am avut nici un turist în hotel care să fi ajuns în Galaţi în urma unei croaziere pe Dunăre. Noi încercăm de ceva vreme să promovăm serviciile de agrement pe Dunare, prin intermediul celor două nave de pasageri din dotare”, ne-a declarat Raluca Mihai, reprezentatul Hotel Vega.
Nici reprezentanţii Galtour Galaţi nu puteau confirma prezenţa vreunui turist străin provenit din turismul de agrement pe Dunăre. Andrada Fătulescu, manager marketing SC Dunarea SA din cadrul Galtour, ne-a spus că nu ne poate comunica numărul turiştilor străini cazaţi în Galaţi în urma unor croaziere.  
În Europa de Vest, sectorul reprezentat de croaziere pe fluviu este unul important al industriei turismului din ţările riverane, în special Austria, Germania şi Ungaria. În România, acesta nu a fost utilizat niciodată la adevărata valoare. Asta şi pentru că infrastructura turistică din porturile româneşti nu există. Prin programul lui Dan Matei Agathon, turiştii proveniţi în special din Germania şi Austria făceau croziere nu doar până la Budapesta, ci până în Delta Dunării. Galaţiul era unul dintre cele cinci porturi în care navele cu turişi puteau ancora. “Afară, pe Dunăre sunt restaurante elegante. Au început şi în Galaţi să răsară câteva restaurant plutioare, dar majoritatea sunt birturi pentru nunţi şi petreceri de manele. Plus că la noi nu există o zonă a portului amenajată cu adevărat pentru debarcarea turiştilor. E bine că în ultimul an s-au pus bănci pe faleza şi s-a făcut şi acel port de ambarcaţiuni, dar încă suntem în urmă”, ne-a declarat Ionel Traian, fost marinar.
Între 15 şi 100 de euro o zi de croazieră
Preţul plătit de un ceteţean provenit din state ca Germania, Austria, Slovacia sau Ungaria pentru a porni într-o drumeţie pe Dunăre, la bordul unui vas de pasageri, variază între 50 euro şi 100 de euro. Dacă croazierele din Germania până la Budapesta ajung la 100 de euro pe zi, cu masa inclusă, o plimbare de o zi pe fluviu în capitala Ungariei costă între 15 şi maxim 45 euro, cu masa şi şampanie asigurată.
http://actiunea.net/...10015&Itemid=26

[Relu]

mai era un topic peste care s-a cam așternut praful...
http://galateni.net/...h__1

[fatos]

De vizitat locuri in galati sunt destule...chestia este ca de ex : multi turisti din alte tari vin pline cu autocare cu copii cu diferite dizabilitati fizice sau batranei etc...ei nu pot urca scari sa intre intr-un muzeu ei au nevoie de rampe speciale ex : intrare spitalul judetean ...taxiuri ptr batrani in carucioare ...nu exista in galati din pacate...un AEROPORT ar face galatiul mai usor accesibil ..si multe altele ...succes...

[dcp100168]

Galaţiul este o pată albă pe harta turismului
* Singura „croazieră” accesibilă gălăţenilor e plimbarea cu bacul * Singurii străini care mai ajung prin Galaţi o fac doar în interes de serviciu sau pentru rezolvarea altor probleme
Conform datelor furnizate de principalii operatori de turism din Galaţi (Galtour şi Vega), în 2009 şi în primele trei luni din 2010, nu au fost cazat în hotelurile celor două societăţi nici măcar un singur turist de altă naţionalitate decât cea română.
Croaziere pe Dunăre ocolesc portul Galaţi
Ideea unor croaziere pe Dunăre, care să includă şi escale în oraşele româneşti riverane, a fost lansată în 2002. Pe atunci se prognoza că peste 15.000 de turişti străini vor vizita anual prin România. În prima parte a derulării proiectului, navele cu turişti din Germania poposeau câteva ore şi la Galaţi. Cu timpul însă, vizitele s-au rărit.
În 2009, nu a mai ajuns nicio navă şi situaţia s-a menţinut şi în primele luni ale lui 2010. „Din pacate navele de croazieraă nu prea s-au zărit pe la Galaţi! N- am avut nici un turist în hotel care să fi ajuns în Galaţi în cursul unei croaziere pe Dunăre. Noi încercăm de ceva vreme să promovăm serviciile de agrement pe Dunare, prin intermediul celor două nave de pasageri din dotare", ne-a declarat Raluca Mihai, din partea Hotel Vega.
Nici reprezentanţii Galtour nu au confirmat prezenţa vreunui turist străin venit în România pentru a se plimba pe Dunăre.
Se pare că principala problemă a Galaţiului este infrastructura de slabă calitate, care scoate oraşul nostru de pe harta operatorilor de turism străini dar şi români. „Dacă reţeaua de transporturi ar fi bună, turiştii străini s-ar putea caza vara la Galaţi pentru a pleca de aici, pe Dunăre, spre Deltă şi mare. Cum însă drumul până la noi durează şase ore, în loc de două, din cauza gropilor şi a aglomeraţiei de pe şosele, renunţă", ne-a declarat Liviu Murgoci, agent de turism, colaborator al unei firme de profil din Franţa.
Între 15 şi 100 de euro o zi de croazieră
Un turist din Germania, Austria, Slovacia sau Ungaria plăteşte între 15 şi 100 de euro pe zi pentru a se plimba cu vaporul pe Dunăre. Croazierele din Germania până la Budapesta ajung la 100 de euro pe zi (masa şi cazare incluse). O plimbare de o zi pe fluviu în capitala Ungariei costă între 15 şi 45 euro, cu masa asigurată.
http://www.adevarul...._240576008.html

[dcp100168]

Trasee doar cu vaporaşul
În urmă cu 15 ani, cel puţin o navă de pasageri pleca zilnic în cursă regulată din faţa Căpităniei din Galaţi. Acum, în „larg“ nu se mai poate ieşi decât cu navele de agrement. Cursele de persoane cu vapoarele „Transilvania", „Muntenia" şi „Banat" spre Brăila şi Tulcea au devenit o amintire. Gălăţenii mai au doar o singură posibilitate să urce la bordul unei nave: închirierea celor două vaporaşe de agrement deţinute de două societăţi private. Este vorba de vasul „Kaplan" al firmei Europa SRL şi de „Danube River" al firmei Vega 93 SA. Totuşi, cursele efectuate cu aceste vaporaşe  se pot realiza doar cu condiţia închirierii navelor la întreaga lor capacitateate.
După privatizarea Navrom, s-a renunţat la cursele regulate efectuate cu vapoarele pentru pasageri. „Navele respective au rămas în patrimoniul Navrom la Delta Tulcea şi din acest motiv nu mai pot fi folosite pentru a se face curse pe Dunăre", a precizat Ion Dajboc, director în cadrul Navrom Galaţi.
Gălăţenii îşi amintesc cu nostalgie vremurile când încă mai circulau navele pentru pasageri. „Îmi amintesc că, la sfârşitul anilor '80, aveam în jur de 14 ani şi mă duceam cu părinţii mei la rudele noastre din judeţul Tulcea, cu vaporul, iar călătoriile erau splendide", îşi aminteşte George Motea.
http://www.adevarul...._250175385.html

[dcp100168]

A fost aprobat proiectul „Circuit turistic muzeal în judeţul Galaţi” în valoare de 890.568 lei
Produsul turistic vizat în cadrul proiectului este reprezentat de circuitul turistic pentru vizitarea Muzeului de Artă Vizuală Galaţi, Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii Galaţi, Muzeul Satului Galaţi şi Muzeului de Istorie Galaţi precum şi a următoarelor ansambluri memoriale:
1. „Casa Memorială Costachi Negri” din localitatea Mânjina, judeţul Galaţi;
2.  Casa „Hortensia Papadat-Bengescu” din comuna Iveşti, judeţul Galaţi;
3. „Casa Rurală Ion Avram-Dunăreanu” din comuna Suhurlui, judeţul Galaţi;
4.  Muzeul „Casa Colecţiilor” – fostă Farmacia Ţinc;
5. „Muzeul „Casa Cuza Vodă”.
Proiectul „Circuit Turistic Muzeal în judeţul Galaţi“ va fi depus spre finanţare de Unitatea Administrativ – Teritorială Judeţul Galaţi, reprezentată de Consiliul Judeţului Galaţi, în calitate de beneficiar, în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, domeniul major de intervenţie 5.3.
Valoarea totală a proiectului este de 890.568 lei din care asistenţa financiară nerambursabilă este de 703.836 lei, cofinanţarea Consiliului Judeţului Galaţi este de 14.364 lei, reprezentând 2 % din totalul cheltuielilor eligibile iar T.V.A.-ul aferent cheltuielilor eligibile este de 172.368 lei.
http://www.adevarul...._317368306.html

[Relu]

hârtiile alea n-au nici o valoare... mai bine i-ar finanța pe turiștii ce se obosesc pe meleagurile Covurluiului...

[poemil]

Relu, pe 15 august 2010 - 10:07, a spus:

hârtiile alea n-au nici o valoare... mai bine i-ar finanța pe turiștii ce se obosesc pe meleagurile Covurluiului...

Cu foarte putine exceptii Galatiul nu prea are ce arata turistilor. Un monument de arta medievala (Biserica fortificata Precista), cateva biserici din secolul XVIII, cateva cladiri de arhitectura romaneasca de secol XIX izolate si greu accesibile si cam atat. Nu vin turisti straini sa vada Casa Memoriala a Hortensiei Papadat Bengescu sau Conacul de la Costache Negri, cum nu cred ca se inghesuie nici sa vada Casa Colectiilor sau Muzeul de istorie, mult mai sarace in exponate decat alte asezaminte de acest fel din Europa. Si atunci ce sa le aratam?
Cred ca punerea in circuitul muzeal a colectiei de stampe de Rembrand aflate in posesia Bibliotecii V.A.Urechia ar duce la un numar crescut de vizitatori de arta. Poate amenajarea mozaicului din cartierul Dunarea ar creste numarul de turisti. Dar in nici intr-un caz sa nu ne imaginam ca putem cu istoria sau cu arta atrage turisti ca nu prea avem ce le arata! Si cand afirm cele de mai sus ma gandesc la ce poti vedea in alte locatii din Europa sau din lume in materie de muzee sau de expozitii. Si atunci CE ramane de facut? Un singur lucru: sa atragem turisti iubitori de natura, de peisaje, de pasari si alte animale, de pescuit si vanatoare. CUM? Transformand urgent natura asa cum era acum cateva sute de ani prin renaturarea zonei deltei Prutului de jos si in speta a Bratesului. Renuntarea la agricultura din lunca Prutului si amenajarea incepand de la Oancea a unei delte a Prutului cu tot ce-i trebuie (Canale, balti, lacuri, insule, rezervatii, petece de padure etc.) ar duce la o explozie a turismului in zona noastra, care ar fi mai accesibila decat Delta Dunarii si ar inviora activitatile economice de pe toata "linia Barladului" zona cea mai saraca din judet si cea mai putin dezvoltata. Actualul proiect de reconstructie ecologica a luncii inferioare a Prutului finantat in cadrul Programului LIFE cu 824.000 Euro nu este decat o frectie la un picior de lemn. Zona trebuie renaturata urgent si lasata sa se salbaticeasca: intr-un deceniu va fi mai atractiva din punct de vedere turistic decat delta Dunarii.

[dcp100168]

Topul judeţelor care au atras cei mai mulţi turişti
Bucureşti, staţiunile de pe litoral şi Valea Prahovei sunt zonele preferate de turiştii români şi străini. Topul este completat de judeţe precum Sibiu, Cluj şi chiar Vâlcea şi Bihor.
Bucureştiul conduce detaşat în topul cu cei mai mulţi turişti care s-au cazat în unităţile de primire turistică în perioada iunie 2009 – iunie 2010, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistic (INS). Astfel, într-un an, Capitala a fost vizitată de peste un milion de turişti, atât români, cât şi străini. Dacă facem însă o comparaţie între luna iunie a anului trecut şi cea din 2010, se observă o creştere a numărului de turişti, de la 82.592 în 2009, la 98.148 anul acesta.
Pe locul doi se află judeţul Constanţa, vizitat în perioada iunie 2009 – iunie 2010 de 986.106 turişti. Cel mai mare aflux de turişti a fost înregistrat în lunile iunie, iulie şi august 2009, cu un total al sosirilor de 132.989, respectiv 266.680 şi 278.659 turişti. În septembrie 2009 pe litoral au fost înregistrate puţin peste 60.000 de sosiri. O comparaţie însă a numărului de sosiri înregitrate în structurile de primire turistică arată că în luna iunie a acestui an, acestea s-au redus cu 22% faţă de aceeaşi lună a anului trecut.
Locul trei este ocupat de judeţul Braşov, care a atras într-un an 489.472 turişti, cei mai mulţi în lunile august (51.898), septembrie (40.398), octombrie (39.934), decembrie (40.987) şi ianuarie 2010 (39.115). Comparativ cu luna iunie a anului trecut, în aceeaşi lună a acestui an s-a înregistrat o creştere a sosirilor de 18%.
Judeţul Prahova se situează pe locul patru, cu un total al sosirilor în perioada iunie 2009 – iunie 2010 de 337.636. Şi pentru acest judeţ, în luna iunie a acestui an se înregistrează o creştere a sosirilor, dar nu la fel de mare ca în Braşov. Astfel, dacă în iunie 2009 au fost înregistrate 26.610 sosiri, anul acesta s-a ajuns la 27.340.
Judeţele cu cei mai puţini turişti înregistraţi în perioada iunie 2009 – iunie 2010 sunt Călăraşi (10.831), Teleorman (13.674), Olt (14.491), Sălaj (23.596), Vaslui (29.109), Botoşani (30.104), Dolj (30.793), Giurgiu (32.293), Vrancea (35.495) şi Galaţi (40.295), cu mai mult de 90% sub numărul sosirilor înregistrate în Braşov sau Prahova.
http://www.money.ro/...ti-turisti.html