Forums

Repornirea producţiei la Liberty Galaţi a rămas pe hârtie. Semnată în iulie, închirierea capacităţilor de producţie nu e activă din cauza majorării preţurilor la energie şi scăderii nivelului Dunării. Ce se întâmplă cu restanţele salariale Parafată pe 22 iulie, repornirea laminoarelor din Combinatul siderurgic Galaţi în regim de închiriere a capacităţilor de producţie (tolling) nu a avut loc nici până în prezent. De ea depind salariile a sute de angajaţi, deja neplătiţi de mai bine de trei luni. Creşterea semnificativă a preţului energiei electrice şi problemele de aprovizionare cu materii prime pe Dunăre sunt principalele motive. La un an de când a fost anunţată intenţia repornirii şi la o lună şi jumătate de la semnarea contractelor-cadru, în laminoarele din combinatul siderurgic Liberty Galaţi e linişte. Sute de muncitori ar fi trebuit să fie prezenţi pentru a lucra în regim de tolling (închiriere a capacităţilor de producţie). Mii de tone de tablă groasă, acoperită organic ori de rulouri laminate la cald ar fi ieşit zilnic din halele de producţie, dacă intenţiile anunţate s-ar fi materializat. Iar salariile ar fi fost achitate, măcar în parte, pentru cele două mii de siderurgişti care încă mai rezistă pe platformă. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat, iar perspectivele nu aduc ceva concret, cel puţin pe termen scurt. "Nu au început nici măcar operaţiunile preliminare în laminoare" Inaugurat în urmă cu 60 de ani, Combinatul siderurgic din Galaţi a fost gândit cu două fluxuri de producţie: unul primar, care include transformarea materiilor prime în fontă şi oţel, şi unul secundar. Aici, oţelul e transformat în tablă groasă, rulouri laminate la cald ori la rece, zincate sau vopsite. O parte din fluxul secundar, care are loc în laminoare, a făcut obiectul unor contracte de tolling. Menţionate prima dată în octombrie 2025, au fost semnate în iulie 2026 şi ar fi implicat activ câteva sute din cei două mii de salariaţi rămaşi, dacă erau puse în aplicare. Producţia nu începe instantaneu, este necesară o perioadă de pregătire. "La LBC (Laminorul Benzi la Cald, n.r.) durează cel puţin o lună şi jumătate să putem începe procesul de laminare. La LTG 2 (Laminorul Tablă Groasă, n.r.), între două şi patru săptămâni", a explicat pentru News.ro un angajat al Liberty Galaţi cum decurge procesul de producţie. "În LBC, la ora actuală, nu există nicio pregătire. Doar la LTG 2, la cala cu role, se face mentenanţă, dar nu prea mai e cu cine şi cu ce. Meseriaşii au plecat, au mai rămas câţiva care au puţin până la pensie şi n-au ce face, au rămas acolo", a declarat un siderurgist pentru News.ro. În Laminorul de Tablă Groasă, procesul începe cu încălzirea semifabricatelor, respectiv a bramelor, în trei cuptoare cu capacitate de 150 t/h. Laminarea se face apoi cu ajutorul a două caje: una determină lăţimea, cealaltă grosimea şi lungimea tablei - mamă. Ulterior, tablele se răcesc pe trei paturi de răcire. În cadrul Laminorului de Benzi la Cald (LBC) sunt patru zone tehnologice: cuptoarele de încălzire, trenul degroşisor, trenul finisor şi zona ruloarelor. Toate acestea necesită reglaje şi zeci sau sute de tone de materiale consumabile, pe lângă bramele propriu-zise, destinate prelucrării. "Normal, în momentul în care încep să aducă ulei, cele necesare fluxului, atunci se vede că începe ceva. Trebuie pregătiţi cilindrii de sprijin, de lucru, să umple bazinele cu ulei, cu vaselină, să regleze calea cu role, sunt multe operaţiuni preliminare", explică un siderurgist de la Liberty Galaţi procesul tehnologic. Conform acestuia, faza premergătoare nu a fost încă iniţiată. Criza salariaţilor de la Liberty Galaţi Odată cu producţia, pe platforma siderurgică suferă şi resursa umană. De la 40.000 de angajaţi în perioada comunistă, numărul a fost redus la 7.000 la momentul privatizării din 2001, respectiv 4.000 în primăvara anului trecut, odată cu intrarea în concordat. În prezent, abia dacă mai sunt aproximativ 2.000. Ultimii bani pe care i-au încasat reprezintă o parte din salariul lunii mai: 1.500 de lei de fiecare angajat, primiţi în două tranşe de 500, respectiv 1.000 de lei. Pe lista restanţelor se adaugă bonurile de masă ori alte drepturi stipulate în Contractul Colectiv de Muncă, neachitate de un an - din august 2025. "Situaţia e critică, cei care au mai rămas supravieţuiesc cu venituri în afara combinatului: fac lucrări de amenajări interioare sau construcţii iar unul dintre soţi nu e angajat în combinat", explică pentru News.ro un siderurgist cum reuşesc totuşi să reziste. "Angajaţii care vin la lucru fac pază, mai sunt cei de la mentenanţa centrală care mai umblă după fier vechi. Mai repară ce se poate, cu ce mai au pe stoc, mai înlocuiesc din cablurile furate", a spus alt siderurgist pentru News.ro. Conform acestuia, lipsesc oameni din mai toate domeniile, inclusiv de la TESA. "Ştim cu toţii că, acum, singura noastră sursă de venit este vânzarea materialelor recuperate: fier vechi şi materii prime. Aceste vânzări au scăzut mult iar perspectiva pentru perioada următoare este îngrijorătoare. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că utilizatorii finali ai acestor materiale au încetinit producţia, preţurile au scăzut şi - în plus - transportul este greu sau chiar imposibil de făcut, mai ales din cauza nivelului extrem de redus al Dunării", se arată într-un document intern din 25 august, destinat angajaţilor Liberty Galaţi şi consultat de News.ro. Pentru angajaţi, primirea integrală a drepturilor ar putea avea loc odată cu vânzarea combinatului. "Salariaţii au prioritate în recuperarea sumelor restante, chiar dacă vorbim de active garantate (ale altor creditori, cum ar fi statul, n.r.)", a explicat pentru News.ro mecanismul de recuperare Paul Dieter Cîrlănaru, directorul general al CITR, unul dintre cei doi administrator concordatari ai Liberty Galaţi. "Cu siguranţă, la vânzare datoriile salariale vor fi acoperite integral. Toate simulările au în vedere acest aspect", a adăugat el. Întrebat cum se vor descurca angajaţii, deja neplătiţi de peste trei luni, până la parafarea tranzacţiei, mai ales că e greu de definit un interval de timp, directorul general al CITR a identificat drept soluţie provizorie închirierea mijloacelor de producţie. "De aceea tolling-ul reprezenta o soluţie temporală şi incompletă de a acoperi parţial aceste costuri salariale. Acesta a fost raţionamentul pentru care am urmărit activ aceste contracte de tolling, chiar dacă ele nu produc o marjă pozitivă pentru întreg combinatul, că n-ai cum să susţii combinatul doar din activitatea asta. Ar fi acoperită însă o parte substanţială din datoriile curente faţă de salariaţi", a explicat Cîrlănaru. "În toată perioada, am apreciat efortul oamenilor, din managementul operaţional al companiei s-au căutat fel de fel de soluţii de a mai obţine capital pentru a mai plăti parţial sume (restanţe salariale, n.r.). Din păcate, fondul de garantare a fost folosit integral", a adăugat Cîrlănaru. De ce nu a fost pornit tollingul în sectorul de laminare Pe 22 iulie 2026, un mesaj intern al conducerii combinatului siderurgic reaprindea speranţa. "Combinatul Siderurgic Galaţi anunţă încheierea, astăzi, unui pachet de contracte de tolling pentru laminarea unui prim lot de tablă groasă, rulouri laminate la cald şi tablă acoperită organic. Campania este destinată clienţilor Glencore (Marea Britanie) şi Kaiseri Metal Center K.M.C. (Turcia) - Ripen (filiala KMC din România, n.r.)", se arăta în anunţul destinat angajaţilor, document consultat de News.ro. "Aceste prime contracte trebuie văzute ca începutul unei etape şi ca o fereastră de oportunitate pentru combinat, potrivită situaţiei noastre actuale. Dorim extinderea rapidă a volumelor. Lucrăm deja ca acest pas să fie urmat de alţi paşi, deoarece trebuie să asigurăm sustenabilitatea industrială, energetică şi stabilitatea echipelor", transmitea Aida Nechifor, directoarea generală a Combinatului, în nota internă destinată salariaţilor. "Prin acordurile semnate astăzi se creează condiţiile unei reporniri secvenţiale a laminoarelor, în condiţii de deplină siguranţă şi de respectare a normelor de mediu. Provocarea acestei prime campanii este livrarea laminatelor la calitatea cerută de clienţi, la costuri competitive, în vederea accesării rapide a altor comenzi, care să asigure continuitatea producţiei", spunea şi Remus Borza, administratorul concordatar al platformei siderurgice, în cadrul aceluiaşi document. Contactaţi de News.ro, reprezentanţii Liberty Galaţi nu au oferit la acel moment şi nici ulterior date referitoare la volumul celor două contracte, durata lor sau numărul de angajaţi implicaţi. O lună şi jumătate mai târziu, nicio foaie de tablă nu a ieşit din laminoare. "Liberty Galaţi rămâne ferm angajată să înceapă derularea contractului de tolling, însă demararea efectivă a activităţii este temporar afectată de mai multe provocări externe. Printre acestea se numără creşterea semnificativă a preţului energiei electrice - cu aproximativ 50%", a explicat pentru News.ro Paul Dieter Cîrlănaru, cel de-al doilea administrator concordatar. "Aprovizionarea cu materii prime este, de asemenea, îngreunată de dificultăţile de transport între Constanţa şi Galaţi: navigaţia pe Dunăre nu este funcţională, iar capacitatea de transport feroviar este limitată de un număr insuficient de vagoane. În plus, contextul actual al pieţei oţelului, caracterizat de niveluri scăzute ale preţurilor, reduce atractivitatea comercială a produselor finite. Cu toate acestea, managementul companiei lucrează activ pentru depăşirea acestor obstacole şi îşi menţine angajamentul de a începe operaţiunile de tolling cât mai curând posibil", a adăugat Cîrlănaru. Negociere directă, după două licitaţii ratate Noul regulament de vânzare a Liberty Galaţi, prin negociere directă, a fost finalizat şi transmis creditorilor şi Comitetului Interministerial. Valoarea minimă de vânzare încă nu a fost stabilită, dar va fi decisă în foarte scurt timp, conform directorului general al CITR. Până în prezent au fost organizate două licitaţii pentru vânzarea combinatului, la preţul de pornire de 709, respectiv 463 milioane de euro. Niciun investitor nu a făcut vreo ofertă. Cu toate acestea, există cinci companii interesate, care au cumpărat caietele de sarcini. Reprezentanţi din administraţia combinatului au declarat pentru News.ro că investitorii înscrişi au fost: UMB Steel SRL, din grupul UMB, deţinut de familia Umbrărescu. Grupul UMB este activ în proiectare şi construcţii de drumuri şi poduri, producerea de metale feroase şi de produse din beton pentru construcţii sau producerea energiei electrice. Pe 8 aprilie 2026, Consiliul Concurenţei a autorizat preluarea combinatului siderurgic ArcelorMittal Hunedoara de către UMB Steel; Metinvest B.V., un grup de companii siderurgice şi miniere cu operaţiuni în Ucraina, Italia, Bulgaria, Marea Britanie şi SUA. Grupul este controlat de omul de afaceri ucrainean Rinat Ahmetov; Sidenor Steel Industry - cel mai mare producător grec de produse din oţel; JSW Steel Limited - un producător multinaţional indian de oţel, cu sediul în Mumbai; Jindal Steel (International), cu operaţiuni internaţionale pe piaţa oţelului, energiei şi a minereurilor. În 2025, a preluat combinatul din Ostrava (Cehia). Reprezentanţii Jindal Steel, UMB Steel sau Metinvest au vizitat chiar şi de mai multe ori platforma siderurgică. UMB Steel a trimis între timp şi o scrisoare de intenţie. "Specifică expres că nu este o ofertă angajantă şi are un termen destul de general de exprimare a modului în care doresc achiziţia. Această ofertă nu s-a făcut într-un cadru procedural în care să poată să producă efecte, pentru că noi nu aveam un proces anume (regulament de vânzare stabilit la acel moment, n.r.). Ea a fost transmisă ulterior ultimei licitaţii, dar era inferioară preţului minim de licitaţie stabilit, deci nu putea fi unul de plecare pentru licitaţie", a arătat Cîrlănaru pentru News.ro motivele pentru care intenţia companiei româneşti nu a fost luată concret în considerare. news.ro

Evaluarea absorbției fondurilor PNRR în mediul rural al Județului Galați Prezenta analiză oferă o viziune de ansamblu asupra capacității de atragere, gestionare și păstrare a fondurilor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) pentru un eșantion reprezentativ de 10 comune din județul Galați. Pentru a asigura o evaluare obiectivă, eliminând distorsiunile cauzate exclusiv de dimensiunea demografică, s-a aplicat un model matematic bazat pe patru criterii strategice (pondere egală de 5 puncte fiecare, scor maxim 20 de puncte): volumul de proiecte active, valoarea per capita (Euro/locuitor), stabilitatea portofoliului (0 proiecte pierdute) și stimularea comunităților mici (mărimea inversă a populației). Rezultatul reflectă o competiție administrativă asimetrică și scoate în evidență modele de bune practici, dar și vulnerabilități structurale majore. Profilul Campionilor: Absorbție Maximală și Risc Zero Vârful clasamentului este dominat de administrații locale care au demonstrat o agilitate excepțională, transformând dimensiunea demografică redusă sau medie într-un avantaj competitiv strategic. – Băneasa (Locul 1 – 20,00 puncte): Reprezintă modelul ideal de performanță în managementul fondurilor europene. Cu o populație de sub 2.000 de locuitori, comuna a obținut punctajul maxim la toate criteriile. Performanța de a gestiona 8 proiecte publice active cu o eficiență record de 2.911,65 Euro/locuitor, menținând în același timp zero pierderi, demonstrează o echipă tehnică extrem de riguroasă și o planificare impecabilă. Impactul fiecărui euro investit aici are o valoare multiplicată direct în calitatea vieții cetățenilor. – Valea Mărului (Locul 2 – 13,74 puncte): Este studiul de caz pentru managementul riscului și consolidare. Cu 7 proiecte active și o eficiență solidă, comuna și-a securizat poziția de vicecampioană refuzând să piardă vreun proiect pe parcursul implementării (0 proiecte pierdute). Notă istorică: Dacă la acest portofoliu adăugăm proiectul major al Creșei „Sfânta Ana” (3 milioane de euro, din alte linii de finanțare specifice), Valea Mărului își confirmă orientarea strategică spre infrastructură socială critică, menținându-și un curs administrativ curat, fără sincope judiciare sau tehnice. Paradoxul Comunelor Mari: Volum versus Diluare și Risc de Gestiune La mijlocul clasamentului se profilează comunele mari ale județului Galați. În cazul lor, analiza strictă pe axa PNRR a eliminat iluzia unor bugete masive provenite din infrastructura grea (apă/canalizare din bugete naționale), scoțând la iveală dinamica reală a proiectelor instituționale (școli, digitalizare). – Cudalbi (Locul 5 – 8,50 puncte): Deși este o comună mare și o forță demografică regională (6.614 locuitori), analiza curată pe PNRR (1,65 milioane euro repartizați la 6 proiecte active) îi plasează indicatorul per capital la 249,47 Euro/locuitor. Cudalbi rămâne o administrație activă ca volum de muncă (6 proiecte gestionate), însă poziția i-a fost penalizată în modelul integrat din cauza înregistrării a unui proiect afectat/pierdut pe harta județeană. Acest unic eșec tehnic evidențiază dificultatea monitorizării contractelor multiple în comunitățile mari. – Matca (Locul 9 – 4,73 puncte) și Pechea (Locul 7 – 6,53 puncte): Reprezintă polul opus al eficienței per capital (280,88 Euro/loc., respectiv 202,02 Euro/loc.). Din cauza populațiilor masive (peste 10.000 – 11.000 de locuitori), fondurile atrase se diluează rapid. Constrânse de ghidurile PNRR care plafonează alocările pe anumite axe, aceste megacomunități rurale suferă din cauza „birocrației de scară”. Mai mult, ambele au pierdut câte un proiect, confirmând că expunerea la risc crește odată cu dimensiunea UAT-ului. Zona Critică: Vulnerabilitatea Tehnică –Ghidigeni (Locul 10 – 3,08 puncte): Încheie clasamentul general, reprezentând punctul roșu al auditului de performanță. Deși pe hârtie are 4 proiecte active și un indicator per capita rezonabil (362,20 Euro/locuitor), comuna a fost sever penalizată de realitatea din teren: este localitatea care a pierdut cele mai multe proiecte (3 proiecte afectate/retrase) conform hărții oficiale. Acest indicator reflectă fie probleme majore de eligibilitate, fie deficiențe severe în faza de proiectare, achiziție sau execuție tehnică, anulând efortul inițial de depunere a aplicațiilor. Concluzie Generală și Recomandări Strategice Analiza integrată a celor 10 comune pe axa PNRR din județul Galați demonstrează că, în noul ecosistem al fondurilor europene, succesul nu mai aparține celor mai mari, ci celor mai riguroși. Mărimea nu garantează succesul: Super-comunele (Matca, Pechea) au nevoie de strategii de finanțare complet diferite, axate pe proiecte integrate majore, deoarece ghidurile standard PNRR le dezavantajează structural, diluându-le indicatorul per capital și crescându-le rata de eroare. Modelul de urmat: Excelența administrativă demonstrată de Băneasa și Valea Mărului arată că secretul stă în „rata de succes 100%” — depunerea unor proiecte mature, corect fundamentate tehnic, care trec prin filtrul monitorizării fără să fie reziliate sau blocate. Lecția hărții pierderilor: Cele 37 de proiecte afectate la nivel județean (unde Ghidigeni deține un record negativ de 3 proiecte) avertizează că obținerea unei finanțări este doar jumătate din drum. Monitorizarea strictă a procedurilor de achiziție publică și securizarea terenurilor/clădirilor sunt obligatorii pentru ca fondurile europene să nu rămână doar promisiuni pe hârtie. expressdedunare.ro

Galați și Brăila prind „lista rușinii europene” a proiectelor ratate din PNRR 37 de proiecte din Galați și 10 din Brăila au ratat finanțarea prin PNRR și au prins „lista rușinii europene”. Palida consolare este că stăm mai bine ca alții: în total, la nivel național sunt peste 1.600 de proiecte ratate. Într-o investigație colaborativă, redacțiile Info Sud-Est, Átlátszó Erdély, Monitorul de Botoșani și Context.ro au publicat harta interactivă a celor peste 1.600 de proiecte scoase din PNRR. Acestea aveau în total o finanțare inițială de aproape 4 miliarde de euro din fonduri europene. Principalele direcții ratate din PNRR de Galați și Brăila Pentru Galați – Brăila, o lovitură directă vizează conectivitatea celor două județe. Proiectul de achiziție a celor 20 de trenuri electrice interregionale (IR), inițial finanțate prin PNRR cu peste 110 milioane de euro, a fost eliminat. Traseul Galați – Brăila – Constanța – Mangalia a fost astfel direct sabotat. Proiectul a fost decontat în final prin mutarea sa pe Fondul de Modernizare. Deși introducerea treptată în circulație a ramelor a fost anunțată începând cu acest an (2026), managementul defectuos inițial a întârziat modernizarea flotei cu peste trei ani. Un alt eșec major îl reprezintă Managementul Apei din PNRR. Din cauza exploziei prețurilor la materiale și a lipsei constructorilor la licitații, Apele Române au tăiat masiv din lista de baraje și poldere reabilitate. Cu excepția a două obiective salvate în județul Bihor, restul infrastructurii hidrotehnice degradate din bazinul Siret/ Prut/ Dunăre (care afectează direct zona Galați-Brăila) a pierdut banii europeni din PNRR, lăsând populația vulnerabilă în fața riscurilor climatice. Apoi, ambele municipii, Galați și Brăila, aveau obligația de a implementa containere de colectare separată pe cinci fracții accesibile pe bază de cartelă. Proiectul național a pierdut 70% din finanțare (fiind redus de la 13.752 la doar 5.000 de insule la nivel național). Conform noii legislații aprobate recent, unitățile administrativ-teritoriale (UAT) din Galați și Brăila se află în fața unui ultimatum financiar sever. Proiecte parțial executate (ex: școli sau blocuri eficientizate energetic) trebuie finalizate până la 31 decembrie 2026. În caz contrar, primăriile locale vor fi obligate să suporte restul lucrărilor exclusiv din fonduri proprii sau împrumuturi. Pentru localitățile mici din județele Galați și Brăila, poate însemna falimentul bugetar. Alt risc e abandonarea definitivă a șantierelor, cu riscul de a returna integral și granturile europene deja cheltuite. antidotul.ro