Cu Pedro Negrescu, despre muzică

[dcp100168]

Cu Pedro Negrescu, despre muzică

Regina tuturor artelor

* "Vreau să cânt, să compun, să dirijez", spune maestrul

Pedro Negrescu (pe numele real Petronius Aciocârlănoaei) s‑a născut la Tecuci, pe 25 aprilie 1969. "Am fost, de mic, beneficiarul unei atmosfere speciale în familie. Bunicul şi cumnaţii din partea mamei erau muzicanţi, astfel că am crescut văzând şi ascultând muzica. Am fost un copil destul de cuminte. Idealul meu era să devin un instrumentist virtuoz, să devin şi eu un George Enescu", povesteşte Pedro Negrescu.

Contrabasul

"Deşi în primele clase de şcoală am studiat violoncelul, contrabasul este unul dintre primele instrumente pe care le‑am văzut. Am şi acum un melc, un cap de contrabas, care a aparţinut bunicului meu. În liceu am cântat rock, pop‑music, cafe concert, lăutărie, muzică de petrecere, la nunţi, botezuri, înmormântări, defilări şi la jurăminte militare. În armată am făcut parte din fanfară: am luat parte la tot ce înseamnă secţiune muzicală. Contrabasul a venit în mod firesc în clipa în care am cântat în primul taraf. Sigur că mă uitam la el, dar mi se părea tot timpul prea mare. La un moment dat, eram coleg de cameră de studiu în şcoala de muzică cu Cătălin Rotaru, care este unul dintre contrabasiştii de jazz şi de muzică clasică ai României - acum e undeva în America - el începuse deja să cânte jazz şi îl auzeam studiind, îmi povestea că este o muzică extraordinară". Acum, Pedro Negrescu este considerat cel mai bun contrabasist de jazz din România.

"Un talent nu poate fi oprit nici de securitate!"

A cochetat cu teologia şi actoria, dar a urmat, la Conservator, Regie de operă şi, în paralel, Jazz. Acum îşi dă doctoratul în dirijat orchestră: "Tot ceea ce se petrece acum cu mine vine ca o răzbunare firească a naturii, pentru că eu nu am putut fi oprit: un talent nu poate fi oprit, un fenomen muzical autentic nu poate fi oprit nici de securitate. El se manifestă! Ar fi păcat ca el să fie înecat în alcool sau în disperare şi sunt milioane de asemenea exemple. Zodia mea este extraordinară, sunt născut sub semnul reuşitei. Nu m‑am născut ca să pierd".

"Nu renunţ la jazz, dar nici nu mă opresc la el"

"N‑am să renunţ la jazz dar nici n‑am să mă opresc la el. Pentru că jazzul nu este suficient pentru dorinţele mele lăuntrice, pentru ceea ce simt eu. Vreau să cânt, vreau să compun, vreau să dirijez. Ruşii spun că fiecare dirijor poartă sunetul orchestrei în sine. Eu cred că am un sunet al meu, dar deocamdată nu mă simt cu totul stăpân pe meseria asta. Mi‑am dat seama că totuşi nu sunt chiar atât de la început pe cât credeam, nu ştiam că pot să ajung să lucrez, că pot fi explicit şi că pot obţine ceva de la o orchestră, indiferent de pe care meleaguri, şi că pot fi destul de eficient să scot un program deloc uşor, cum a fost cel prezentat luna aceasta, la Teatrul Muzical din Galaţi, şi să‑l prezint în concert în câteva zile. Şi pentru asta sunt recunoscător tuturor celor care m‑au învăţat despre meseria asta şi celor care în continuare mă ajută. Am învăţat temeinic ceea ce ştiu de la ei".

Din toamnă, student în SUA

"Există perspectiva de a pleca în SUA la toamnă, să devin studentul lui Larry Livingston, un mare profesor de dirijat. Eu privesc dirijatul şi muzica pe măsura aspiraţiilor mele. Am nevoie de muzică: este leac, notele sunt ceaiurile de fiecare zi... După părerea mea, cuvântul şi muzica se află în permanent conflict. Există o semantică propriu‑zisă, a textului, a cuvântului, şi există o semantică a muzicii. Şi nu de puţine ori ele sunt în deplin antagonism. Trebuie genialitatea lui Puccini sau a lui Ceaikovski să pui împreună sensul frazei muzicale cu sensul frazei literare. Muzica nu e o sclavă, nu poate fi o cenuşăreasă a artelor. Muzica este regina tuturor artelor".

"Va mai dura până să devin ceea ce voi fi"

"Încerc să argumentez, să confirm acest "sunt" al meu, pentru că sunt. Nu ştiu dacă extraordinar, aş prefera să nu fiu un dirijor slab sau unul oarecare. Aş prefera să fiu un slujitor al muzicii. Probabil că încă va mai dura destul de mult până să devin ceea ce voi fi. Şi nu ştiu dacă înseamnă atât de mult ceea ce sunt acum. Însă nu vreau să fiu nerecunoscător. Tot timpul spun lucrul ăsta: sunt foarte mulţumit şi simt că sunt un norocos".

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=22996