Infractor sau victimă a lui Maricel Păcurau?

[dcp100168]

Infractor sau victimă a lui Maricel Păcurau?

Galeria infractorilor daţi în urmărire generală postată pe pagina de internet a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Timiş începe cu Frunză Ewald, 58 de ani, din Şandra, care are un mandat de executare a pedepsei cu închisoare emis încă din 2007 de Tribunalul Timiş. Instanţa a hotărât condamnarea lui Frunză Ewald la 12 ani de închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, în baza unui rechizitoriu întocmit, în 2001, de procurorul Lucian Papici, actualmente şef al Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul DNA Bucureşti.

Din probele adunate la dosar de procurorul Papici a reieşit că inculpatul, în calitate de administrator la firmă, a solicitat unui partener de afaceri din Germania să trimită un vapor în portul Constanţa pentru încărcarea a 700 de taurine, contra sumei de 200.000 de dolari, însă după ce a intrat în posesia banilor a „uitat” să mai onoreze contractul de export. Dosarul a stat pe rolul instanţelor de judecată aproape cinci ani, iar la finalul dezbaterilor Frunză Ewald a fost condamnat în lipsă la 12 ani de închisoare şi dat în urmărire generală pentru a fi capturat şi aruncat după gratii.

Din Germania, de unde se presupune că se ascunde şi se sustrage executării pedepsei, Ewald – prin intermediul avocatului - a formulat o cerere de revizuire în care reclamă faptul că este victima unei grave erori judiciare. În motivaţia contestării pedepsei, acesta a susţinut că adevăraţii vinovaţi de „ţepuirea” omului de afaceri german sunt persoane din anturajul miliardarului gălăţean Maricel Păcuraru, iar el nu a fost decât un biet „ţap ispăşitor” băgat în faţă. În aprilie 2008, Tribunalul Timiş, a luat în considerare cererea formulată de petent şi a dispus trimiterea dosarului înşelăciunii la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş pentru „cercetări faţă de motivele invocate de revizuient”. Principala probă invocată de condamnat în apărarea sa este aceea că el nu avea drept de semnătură în contul firmei deschis la BCR, în care au ajuns cei 200.000 de dolari, prin urmare nu putea să retragă şi să folosească în scop personal banii trimişi de partenerul german...

Un om de afaceri german, „ţepuit” de 200.000 de dolari

Conform rechizitoriului Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 703 din 23 iulie 2001, Ewald Frunză a fost asociat la SC Dialto Center SRL, înfiinţată în anul 1999 la Galaţi, alături de Iulian Ditcov, cumnatul afaceristului Maricel Păcuraru, Alexandru Dan Georgescu şi Franz Paschschwoll. La puţin timp de la înfiinţare, Ditcov şi Georgescu şi-au cesionat părţile sociale, astfel că Paschschwoll a devenit acţionar majoritar cu 70%, iar Frunză minoritar, cu 30%. Administrator a rămas Iulian Ditcov, însă Frunză a fost mandatat, întrucât vorbea fluent germana, să încheie afaceri în numele firmei, mai cu seamă cu parteneri de afaceri nemţi. Astfel, în anul 2000, Frunză a început negocierile cu un cetăţean german interesat de achiziţionarea a câteva mii de capete de taurine din România.

În calitate de reprezentant al firmei Dialto, a semnat un contract cu germanul, care nu a stat mult pe gânduri şi a deschis un acreditiv în valoare de 250.000 de dolari la BCR Galaţi. Conform rechizitoriului, Frunză i-ar fi cerut partenerului de afaceri din Germania să plătească în avans 200.000 de euro, pe motiv că nu poate livra taurinele fără aceşti bani, iar acesta s-ar fi conformat, mai cu seamă că vaporul ajunsese în portul Constanţa şi staţinarea îl costa 30.000 de dolari pe zi. „A doua zi după depunerea sumei de 200.000 de dolari în contul firmei Dialto, suma a fost transferată de inculpatul Frunză într-un alt cont şi folosită pentru diverse plăţi, altele decât pentru plata unor furnizori de animale, fapt ce dovedeşte reaua-credinţă a inculpatului şi intenţia sa ilicită de înşelare a partenerului german”, spune procurorul Lucian Papici, detaliind faptul că din extrasul de cont din data de 12.04.2000 reiese că suma a fost deturnată de inculpat de la destinaţia sa precisă. În mod paradoxal, anchetatorul trece cu vederea faptul că Frunză Ewald nu avea drept de semnătură în bancă şi, prin urmare, nu putea să aibă acces la sumele din contul Dialto.

Mai mult, se ştia că specimen de semnătură în bancă avea doar administratorul Iulian Ditcov, care a şi iscălit documentele prin care s-au făcut şapte plăţi către firmele cumnatului său Maricel Păcuraru. În 2006, Tribunalul Timiş l-a condamnat pe Frunză la 12 ani de închisoare, sentinţă menţinută şi de următoarele două instanţe, Curtea de Apel Timişoara şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În mod absolut de neînţeles, magistraţii au refuzat să ia în considerare proba nevinovăţiei inculpatului, respectiv adresa nr.46.173 din 4.05.2005 a BCR Galaţi, în care se comunică faptul că Frunză Ewald nu a atins nici un cent din suma de 200.000 de dolari. „Vă informăm că nu figuraţi pe specimenul de semnătură depus de societatea SC Dialto Center Romano-Austriacă SRL, prin urmare nu aţi putut face operaţiuni în conturile acestei societăţi, atât în lei, cât şi în valută”. În schimb, au luat în considerare mărturia lui Ditcov, care a declarat sub jurământ că l-a mandatat pe Frunză ca administrator în locul său şi că acesta a scos banii din cont doar la o simplă cerere verbală...

„Ancheta penală a acoperit urmele adevăraţilor vinovaţi de aspirarea banilor din contul BCR”

În memoriul adresat Parchetului Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care a solicitat revizuirea sentinţei penale prin care a fost condamnat, Frunză Ewald a arătat că pentru aceleaşi fapte a fost judecat, anterior, şi de autorităţile germane, care l-au găsit nevinovat deoarece nu s-a putut dovedi că banii viraţi în contul firmei gălăţene au fost scoşi de el. Mai mult, petentul acuză faptul că ancheta pornită de la nivelul IPJ Timş i-a favorizat pe adevăraţii făptuitori, Ditcov Iulian şi Alexandru Dan Georgescu, care au acţionat la comanda lui Maricel Păcuraru, „incriminând pe subsemnatul în scopul clar de a acoperi urmele prin care au aspirat banii din contul Dialto Center deschis la BCR”. Tot în cererea de revizuire, Frunză Ewald recunoaşte că a semnat câteva hârtii în alb la cererea lui Marcel Păcuraru. „Am semnat câteva hârtii în alb la cererea lui Marcel Păcuraru, motivându-se că sunt necesare pentru întrunirea AGA. Mai menţionez că nu am avu nici pregătirea necesară (am doar opt clase) pentru a mă implica în viaţa societăţii în mod real. De fapt, şi de acest aspect s-a profitat. Rechizitoriul este lovit de nulitate întrucât este bazat pe mărturii mincinoase”, mai precizează Ewald, acuzând şi faptul că martorul cheie al acuzării, Alexandru Dan Georgescu, nu a putut fi adus în instanţă pentru confruntări timp de şapte ani, sau nu s-a dorit acest lucru. În final să mai spunem că afaceristul Maricel Păcuraru este unul dintre favorizaţii actualei guvernări, firmele sale fiind abonate la câştigarea licitaţiilor publice cu bani de la stat. În prezent, firmele sale derulează afaceri de milioane de euro cu Senatul României, Camera Deputaţilor, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Primăria Municipiului Bucureşti, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Ministerul Afacerilor Externe, Autoritatea Rutieră Română, Ministerul Educaţiei şi chiar Nuclear Electrica.

http://www.opiniatimisoarei.ro//articles/2157/Cel_mai_cautat_infractor_din_Timis_reclama_faptul_ca_este_victima_unei_erori_judiciare.html