Ioan Brezeanu - 700 de zile de război şi 70 de ani de catedră

[dcp100168]

O viaţă în slujba şcolii şi a culturii

PROFESORUL IOAN BREZEANU, LA ANIVERSARE

* Astăzi, gălăţeanul de adopţie care şi‑a legat numele de istoria învăţământului local şi de cercetarea folclorică din această zonă împlineşte 92 de ani.

Doctor în ştiinţe filologice al universităţii clujene, cetăţean de onoare al urbei şi Doctor Honoris Causa al Universităţii "Dunărea de Jos", profesorul Ioan Brezeanu şi‑a legat profund numele de oraşul de la Dunăre. S‑a dovedit a fi un om de marcă al şcolii gălăţene. Timp de 34 de ani a îndeplinit şi funcţii de conducere în instituţii de învăţământ de prestigiu: director al Colegiului Naţional "Alexandru Ioan Cuza" (la începuturile acestui liceu, în anii când se chema Şcoala Medie Mixtă Nr. 3), rector al Institutului Pedagogic, şef al catedrei de limba şi literatura română, decan al facultăţii de Filologie şi prorector al Universităţii "Dunărea de Jos" din Galaţi. Cercetarea etnografică a acestei zone a găsit un enorm sprijin în Domnia Sa. Activitatea sa ştiinţifică s‑a îndreptat în mod deosebit spre studiile în domeniul folclorului literar. Prin cercetări ample în comunele şi satele judeţelor Galaţi şi Brăila a realizat o impresionantă Arhivă de folclor, care cuprinde volume cu înregistrări manuscrise şi cu mii de metri de benzi magnetice. S‑a stabilit în oraşul de la Dunăre după terminarea celui de‑al Doilea Război Mondial, la care a participat, fiind rănit şi decorat. Performanţele sale didactico‑ştiinţifice sunt confirmate de numeroasele titluri onorifice, distincţii şi premii. La aniversarea unei vârste care impune respect prin ea însăşi - 92 de ani ‑ îi urăm domnului Ioan Brezeanu să se bucure în continuare cât mai mult de realizările Domniei Sale! La mulţi ani!

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=22384

[dcp100168]

Ioan Brezeanu - elevul marelui Nicolae Iorga

Este fondatorul Universităţii Dunărea de Jos, Doctor Honoris Causa al Universităţii Francofone Internaţionale din Bruxelles şi primul Cetăţean de onoare al municipiului Galaţi. “Patriarhul culturii gălăţene”, aşa cum a fost denumit de contemporani, a format mii de studenţi şi a dezvoltat patrimoniul cultural. A urcat toate treptele carierei didactice, de la aceea de profesor de liceu, la cea de profesor universitar, în total numărând peste 70 de ani în slujba şcolii.

Şef de promoţie al Şcolii Militare de Ofiţeri de rezervă de Infanterie din Ploieşti (1939), comandant de pluton şi de companie pe fronturile din Cotul Donului, de la nord de Iaşi, din Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia, profesorul Ioan Brezeanu a fost şi un excelent militar. Este unul dintre puţinii supravieţuitori de la Oarba de jos, ceea mai mare bătălie purtată în Transilvania în cel de-al doilea război mondial, unde, între 20 de septembrie şi 5 octombrie 1944, şi-au dat viaţa, pe front, 11.000 de ostaşi. Din cei 114 de luptători ai companiei, pe care o conducea, au supravieţuit doar 26 de militari. A fost rănit în Rusia, în 1943, şi în munţii Tatra, în 1945. „În lupte am fost grav rănit. Am avut lovituri puternice la cap. De asta m-au şi declarat invalid de război. S-a întâmplat pe 23 februarie, chiar cu puţin înainte de ziua mea de naştere. Am stat un an de zile în spital, în munţii Tatra, în Cehoslovacia până ne-au evacuat. Au trimis un tren sanitar în ţară cu vreo 300 de răniţi, printre care mă aflam şi eu. Când s-a terminat războiul, eram încă în spital”, povesteşte Ioan Brezeanu. Atitudinea sa pe front este răsplătită cu înalte distincţii militare: Cavaler al Ordinului „Steaua României” şi de două ori Cavaler al Ordinului „Coroana României” cu spade. De curând, la Bucureşti, a primit distincţia de General.

70 de ani la catedră

Până la onorabila vârstă de 92 ani a slujit şcoala gălăţeană. Şi-a început cariera de dascăl la Liceul “Vasile Alecsandri”, apoi a fost director al Colegiului Naţional “Alexandru Ioan Cuza’’, rector al Institutului Pedagogic în 1973 şi 1974, şef al Catedrei de Limba şi literatura română, decan al Facultăţii de Filologie între 1959-1978, şi prorector al Universităţii “Dunărea de Jos’’ din Galaţi între 1974-1981, şi profesor consultant vreo 15 ani tot în cadrul Universităţii. A predat Limba slavă veche, folclor literar românesc şi Teoria literaturii. “În 1974, am fondat Universitatea din Galaţi prin Unificarea Institutului Pedagogic, al cărui rector eram, cu Institutul Politehnic. Realizarea a fost elogiată în „Laudatio” Senatului Universităţii”, ne-a mărturisit profesorul Brezeanu.

Autor al unor volume impresionante de monografii

Prin ample cercetări şi culegeri de folclor literar din judeţele Galaţi şi Brăila, în vara anilor 1962-1975, a realizat o valoroasă Arhivă de folclor cu 68 de volume şi a publicat 23 de monografii din domeniile: folclorului şi artei populare, învăţământul preuniversitar şi universitar, istoriei şi culturii municipiului Galaţi. Ultima cartea pe care a scris-o se numeşte Biografie Spirituală-Personalităţi ale Culturii, Ştiinţei şi Artei.

Întrebări şi răspunsuri

- Cum vi-l amintiţi pe Nicolae Iorga?

- „Nu se va mai naşte nimeni ca Iorga. La 24 de ani a ajuns profesor universitar, iar la 27 de ani a fost numit membru al Academiei Române. La cursurile sale, studenţii veneau cu 30 de minute înainte de a începe, pentru a putea prinde un loc. Era un amfiteatru mare, dar era neîncăpător. Acolo veneau oameni din toate colţurile ţării. Puţini ştiu că Iorga a fost de 16 ori în Galaţi”.

- Care dintre lucrările dumneavostră este mai preţioasă?

- „În 1972, am scris cartea „Judeţul Galaţi pe Scara Timpului”. Prefaţa mi-a redactat-o prim-secretarul Constantin Dăscălescu. Această carte i-a fost cerută lui Dăscălescu de către Ceauşescu. Este din piele de căprioară şi arată impecabil. S-au făcut peste 100 de exemplare, care au fost repartizate în toate judeţele din ţară, drept exemplu”.

Ce-i place

Îmi place să lucrez, pentru că asta am făcut toată viaţa. Scrisul îmi dă o mare satisfacţie. Mi se întâmplă foarte des să mă trezesc noaptea cu o idee în cap, aprind lumina şi aştern pe hârtie ca nu cumva să uit. Îmi mai place să am linişte şi putere de muncă”.

Ce nu-i place

„Nu agreez oamenii ranchiunoşi, goana după bani şi meschinăriile. Nu-mi place minciuna şi să se spună despre Galaţiul că nu are folclor şi personalităţi culturale. Este păcat că nu ne cunoaştem şi nu încercăm să ne promovăm valorile”.

http://www.adevarul.ro/rss/articol/gala ... iorga.html

[dcp100168]

În prag de zi naţională

Galaţiul, ridicat în grad

* Generalul Brezeanu: aproape 700 zile de război şi 70 ani de catedră! *

S-a născut la Făgăraş, chiar la începutul (pentru români) Primului Război Mondial: în 1916. Războiul care ne aducea reîntregirea l-a lăsat orfan de tată. La puţină vreme, rămânea fără mamă şi fără ultimul bunic. La Sibiu, la căminul pentru orfani de război, a învăţat să… înveţe. A urmat şcoala de ofiţeri. A supravieţuit, cu arma în mână, celei de-a doua conflagraţii mondiale. Invalid de război, a continuat să lupte, şapte decenii, pentru ştiinţă, ca profesor şi cercetător….

De la Cotul Donului în Tatra

Era poreclit „Mister” pentru eleganţa sa, inclusiv cea morală. Unul dintre cărturarii cei mai iubiţi ai Galaţiului, de remarcat pe stradă, la cei 93 de ani ai săi, drept ca bradul, cu pălăria şi costumul elegante, şi-a comandat acum… un costum de general! Cunoscut pentru faptele sale de litere, puţin ştiu că au în faţă un erou, rănit de două ori – prima oară la Cotul Donului, ultima dată în Munţii Tatra, zbătându-se între viaţă şi moarte un an întreg, pe-un pat de spital. Cel decorat de mai multe ori pentru vitejie a primit acum, prin decret prezidenţial, contrasemnat de primul-ministru, gradul meritat. Colonelul în retragere Ioan Ioan Brezeanu, venerabilul dascăl gălăţean, a fost înaintat la gradul de general de brigadă – cu o stea, în retragere. Cuvânt abuziv acesta, „retragere”, pentru un soldat care n-a dat niciodată înapoi de pe câmpul de luptă! De Ziua Ţării, nu poate fi dat un dar mai mare făcut Galaţiului plin acum de decoraţii politice de carton decât recunoaşterea demnităţii acestui om, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial până la Cotul Donului şi apoi, pe Frontul de Vest, până în Munţii Tatra. A luptat 654 zile, a fost rănit şi a suferit 312 zile pe paturi de spital, a primit nouă decoraţii, unele foarte înalte, pentru faptele sale de arme – începând cu Steaua României, cu spade, în grad de Cavaler, cu Panglică de Virtute Militară şi Frunze de Stejar, sau „Coroana României, tot în rang de Cavaler; aceasta primită chiar de două ori! În 2001, a primit Diploma de Onoare de la Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război.

O viaţă de român, o viaţă de roman

A fost şef de promoţie, în `39, la Şcoala Militară de la Sibiu. „Eu, în `38 mi-am luat licenţa. Era normal, pe vremea aceea, să fac armata. Şi se făcea un an de zile, într-o şcoală militară, la Ploieşti. Pentru ofiţeri în rezervă, nu pentru cei activi… Noi am intrat în război în ’41”. „Am fost rănit la Cotul Donului şi am stat patru luni în spital, apoi m-au trimis la nord de Iaşi, unde se stabilizase frontul”, sintetizează singur fostul militar. Sublocotenentul Brezeanu „a fost un excelent comandant căruia i se puteau încredinţa sarcini dificile în războiul antisovietic; era o nădejde şi o speranţă a generaţiei sale, energic, cu sânge rece şi judecată clară”, îşi amintea unul dintre superiorii săi. La cotul Donului, sublocotenentul a condus apărarea localităţilor Morozovskaia şi Cernicevskaia şi a rezistat apoi pe frontul de la Iaşi. A supravieţuit şi măcelului de la Oarba de Mureş, unde au pierit 11.000 de militari români. A trecut şi prin infernul luptelor de la Turna, Cehoslovacia…

Când eroismul costă… politic!

Ca şi alţii care au luptat pe frontul antisovietic, a avut de suferit tocmai pentru dovezile de eroism: „Au început pedepsele. Trebuia să mă facă decan la Institutul Pedagogic înfiinţat la Galaţi - ei hotărâseră, la minister - dar când au văzut că am luptat şi în Răsărit, au zis: nu-l mai facem decan!”. Dintre şcolile la care a fost director amintim liceele „Vasile Alecsandri” şi „Cuza”. A fost şeful Catedrei de Filologie, apoi prorector la Universitatea „Dunărea de Jos”. A continuat să predea şi după pensionare. Jumătate dintre anii de catedră a avut funcţii de conducere… „Acum doi ani şi ceva am împlinit 70 de ani de activitate în învăţământ”.

Un civil la fel de decorat

Elev al lui Iorga, profesorul universitar Ioan Brezeanu (93 ani) este Doctor Honoris Causa al Universităţii „Dunărea de Jos”, atestat ca „Omul anului 2000” în Dictionary of International Biography, Cambridge, membru al Ligii Culturale pentru Unitatea românilor de pretutindeni etc.

Autor a numeroase lucrări enciclopedice, cărţi şi articole, a primit 45 de decoraţii şi diplome pentru activitatea sa culturală şi ştiinţifică. Cea mai masivă lucrare este lăsată moştenire Galaţilor: peste 21.0000 de pagini, adică 60 de volume (!) înseamnă „Arhiva de Etnologie şi Folclor”, dedicate zonei Dunării de Jos.

A pregătit şi volumul doi din „Galaţi – biografie spirituală”, care cuprinde instituţii culturale în ultima sută de ani. Putea să apară şi ieri, dar… „deocamdată n-avem fonduri”.

http://www.viata-libera.ro/articol-Gala ... rad_2.html

[dcp100168]

Profesorul Ioan Brezeanu îşi revine

Ultimele zile au fost dificile pentru prof. univ dr. Ioan Brezeanu. General în rezervă şi erou de război, profesorul care a împlinit în februarie 94 de ani şi a deţinut peste 40 de ani funcţii de conducere în învăţământul gălăţean (inclusiv la vârful Universităţii „Dunărea de Jos”) face acum totul pentru a trece şi peste această situaţie delicată.

„Cu afecţiuni cardiace, a suferit un edem pulmonar. Se reface acum, încă în condiţii de risc”, ne-a informat purtătorul de cuvânt al Spitalului Clinic de Urgenţă Galaţi, dr. Nicolae Bacalbaşa, răspunzând curiozităţii cititorilor care doreau să ştie cum se mai simte gălăţeanul de onoare.

Nu putem decât să îi dorim profesorului Ioan Brezeanu multă sănătate şi revenire grabnică în sânul activităţilor care l-au consacrat!

http://www.viata-libera.ro/articol-Profesorul_Ioan_Brezeanu_isi_revine__2.html

[dcp100168]

Profesorul Brezeanu a murit în această dimineaţă.

Dumnezeu să-l odihnească!

[dcp100168]

Profesorul Ioan Brezeanu a depus armele...

S-a stins din viaţă discret, după încă o luptă curajoasă cu boala, aşa cum a luptat pe vremuri şi la Oarba de Mureş şi în alte locuri, de lângă Stalingrad până în Munţii Tatra...

Anul acesta, pe 27 februarie, prof. dr. Ioan Brezeanu împlinise 94 de ani, pe care-i purta cu ţinută militară pe stradă sau la masa de scris… În sfârşit, primea epoleţii de general de brigadă, binemeritaţi!

Copil orfan, cu părinţii pierduţi în Primul Război Mondial, a fost de două ori rănit în cel de-Al Doilea Război Mondial. Anul acesta a aniversat... 55 ani de la ultimul glonţ primit în plin! Pentru care a stat un an în spital...

A urmat o viaţă la catedră: 70 de ani în faţa elevilor sau studenţilor! Din care peste 40 de ani a condus: a fost director de liceu (a început cu Liceul „Cuza”), decan sau rector. Doctor Honoris Causa al Universităţii „Dunărea de Jos”, a fost primul rector al acesteia, punând umărul la înfiinţarea instituţiei gălăţene. A făcut parte din prima serie de Cetăţeni de Onoare ai municipiului nostru.

Cercetătorul a coordonat, în 1972, şi prima monografie modernă a judeţului Galaţi.

Are aproape 50 de diplome naţionale primite pentru activitatea sa în slujba culturii şi ştiinţei. A publicat 28 de cărţi, dar mai avea multe manuscrise! Lucra la o carte-document despre distrugerile succesive ale oraşului Galaţi, din 1711 până la 1944. A lăsat şi o moştenire pentru gălăţeni, care trebuie publicată: peste 70 de volume care aşteaptă tiparul: ele cuprind cercetarea folclorului în judeţul nostru, de pe Valea Horincei, realizată cu studenţii săi.

Aşteaptă lumina tiparului şi volumul doi din „Galaţi – Biografie spirituală”, cu personalităţi ale culturii, ştiinţei şi artei gălăţene. Domnul profesor mai plănuia scrierea unei cărţi cuprinzând personalităţile gălăţene membre ale unor societăţi internaţionale. Aceasta urma să fie trimisă după apariţie tuturor universităţilor din ţară: „Să vadă şi ei – uite ce-a avut Galaţiul!” N-a mai avut timp…

Nu ne rămâne decât să sperăm că moştenitorii săi, cu sprijinul autorităţilor oraşului şi judeţului, vor reuşi să publice măcar lucrurile finalizate ale marelui profesor.

http://www.viata-libera.ro/articol-Profesorul_Ioan_Brezeanu_a_depus_armele%E2%80%A6_2.html

Corpul neînsufleţit al profesorului se află depus la Biserica Mavromol, înmormântarea va avea loc miercuri, 29 septembrie, ora 14.00, la cimitirul "Eternitatea".

[Mikka]

S-a stins din viaţă discret, după încă o luptă curajoasă cu boala, aşa cum a luptat pe vremuri şi la Oarba de Mureş şi în alte locuri, de lângă Stalingrad până în Munţii Tatra...

Dumnezeu sa-l odihneasca!

[cosmin77]

De dimineata de cand am citit pe forum ca "domn profesor" nu mai este sunt ravasit.

Am avut ocazia sa il cunosc personal in ultimii ani si pot spune ca mi-a fost ca al doilea tata.

A avut numai sfaturi bune pentru mine si familia mea.

Nu am mai vorbit de la Paste la telefon cu dansul.

Nu am crezut ca un asemenea om poate disparea atat de repede din viata noastra.

Mereu cand il sunam si il intrebam ce face imi raspundea:"Scriu".

Scria o lucrare pe care din pacate nu a mai reusit sa o duca pana la capat. Era cea mai mare monografie a orasului nostru. O capodopera. Tot radeam la telefon ca vreau si eu o lucrare cu autograf. Din pacate nu am mai apucat.

Ramas bun domn Profesor!

Cosmin

[dcp100168]

Profesorul Ioan Brezeanu, pe drumul Eternităţii

Nu foarte multă lume, dar... mulţi oameni au înfruntat ieri ploaia ca să-şi ia rămas bun de la profesorul universitar dr. Ioan Brezeanu (94 de ani), un dascăl şi un cercetător.

Purtat de tineri militari, generalul de brigadă Ioan Brezeanu, în uniformă militară, a fost salutat la ieşirea din Biserica Mavramol de o companie de militari echipaţi cu AKM-uri. I-au dat onorul eroului care a luptat şi a fost rănit în ultimul război mondial, de la Răsărit la Apus.

Rectorul Universităţii „Dunărea de Jos”, prof. univ. dr. Viorel Mânzu, povestea ieri, în biserică, la căpătâiul celui care avea să plece doar peste puţin timp, cu un mic alai de maşini, spre Cimitirul Eternitatea, că profesorul dispărut îi făcuse de curând o vizită, arătându-se mândru că face parte din casta apărătorilor de ţară.

Dascălul – profesor şi director de liceu, rectorul Institutului de trei ani, apoi prorector al primei Universităţii de stat gălăţene căruia i-a fost fondator – rămâne în primul rând un model, într-o ţară lipsită de modele sau cu false modele, a spus rectorul.

Fostul rector Ioan Crudu a amintit meritele dascălului, om în primul rând, coleg adevărat. L-a evocat, în biserică, şi un fost elev, acum la rândul său cu părul alb.

Şi nu numai parohul bisericii, care a renunţat la o călătorie în locuri sfinte din Germania ca să fie alături de profesor, ci şi emisarul Episcopului, care a citit mesajul episcopal către familia celui plecat Dincolo, au vorbit cu mare emoţie despre omul în carne şi oase pe care l-au cunoscut.

Singurele rude ale celui dispărut – Mihaela şi Cornel Dumitriu, nepoţii profesorului, oameni de carte, foşti colegi de catedră, foşti elevi, care mai apelau uneori la cercetătorul care lasă în urmă o operă dedicată Istoriei Galaţilor, prieteni, l-au însoţit pe cel care a fost Ioan Brezeanu într-o ultimă preumblare prin oraş.

Nu departe de biserică, pentru că locuinţa profesorului se află, simbolic, pe Aleea şcolii, iar primul liceu în care a fost director, „Al. I. Cuza”, primul liceu mixt din ţară, după colţ...

O ploaie tristă, de toamnă l-a însoţit pe profesor pe ultimul său drum. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

http://www.viata-libera.ro/articol-Profesorul_Ioan_Brezeanu_pe_drumul_Eternitatii__2.html