Jump to content

Un gălăţean a negociat emigrarea evreilor


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Troc cu emigranţi evrei

Din 1946 statul român şi organizaţiile sioniste s-au înţeles pentru emigrarea evreilor spre Palestina. Prin porturile româneşti, iugoslave şi bulgare, s-au îndreptat spre Haifa zeci de mii de emigranţi. Intervenţiile diplomatice ale Marii Britanii nu au temperat „avântul” regimului de la Bucureşti care a primit în schimbul evreilor echipamente din industria petroliferă, know-how pentru fabricile de penicilină şi valută.

De organizarea transporturilor emigranţilor evrei din România s-a ocupat organizaţia sionistă Alyah Beth Mossad. Mai întâi, agenţii săi de la Bucureşti, Joseph Klarmann şi Moshe Agami, l-au contactat pe armatorul grec J.D. Pandelis, proprietar al multor nave de pasageri, care a acceptat pe loc. Între 1946 şi 1948, ambarcaţiunile sale au deţinut „monopolul” călătoriilor cu destinaţia Palestina. Primul transport a avut loc pe 7 mai 1946, când nava Smyrna, rebotezată Max Nordau în onoarea unui lider sionist, a plecat din rada portului Contanţa. A fost totodată şi ultimul transport legal. La protestele Marii Britaniei, autorităţile române au închis portul Constanţa pentru emigraţia evreiască. S-a găsit totuşi o altă rută. Cu acordul românilor, organizaţiile sioniste i-au contactat pe iugoslavi care au acceptat tranzitul evreilor români pe teritoriul lor. În noiembrie 1946, din portul Bakar au plecat vapoarele Hagana (2.678 evrei), Aegia Anastasia (rebotezată Hakedosha) şi Knesset Israel (3.000 evrei). Călătoria pasagerilor evrei spre Haifa s-a întrerupt însă în Cipru, unde au fost deportaţi de autorităţile britanice. În scurt timp s-a abandonat şi ruta iugoslavă, în favoarea celei bulgăreşti, pe Marea Neagră. Trezorierul Pinchcas Guinsburg, aflat la Paris, angajat al Alyah Beth Mossad, a plătit statului bulgar un comision pentru fiecare evreu român. Aceştia treceau vama prin Negru Vodă şi Giurgiu, spre Burgas. De acolo au emigrat spre Israel 4.400 evrei, cu navele Medinat Hayhudim şi Geula, şi alţi 15.000, cu Pan York şi Pan Crescent. În aceeaşi perioadă, 2.000 de evrei au părăsit România cu propriile mijloace şi cu acte legale, iar alţi 16.000 ilegal, majoritatea spre Ungaria.

„EMIGRAŢIE ÎN MASĂ”. Din 1949, politica permisivă a României în privinţa emigraţiei spre Israel a încetat. Autorităţile israeliene au contactat imediat Bucureştiul. Pe 11 martie 1949, Moshe Sharett, ministrul de Externe a înaintat o scrisoare omologului său, Ana Pauker. „Israelul trebuie să fie credincios crezului său în creşterea economică, scria înaltul demnitar israelian. Regiunile sale deşertice şi puţin dezvoltate trebuie supuse la o cultură intensivă şi populate de o manieră decisivă, iar posibilităţile industriale trebuie realizate pe deplin... Îndeplinirea acestor comandamente cere un material uman de o anumită calitate, iar rezervorul principal al unor astfel de elemente îl constituie ţările Europei de est”. În acelaşi an, Israelul l-a numit ministru plenipotenţiar la Bucureşti pe Reuven Rubin, cu misiunea specială de a „îndupleca” autorităţile române să accepte emigrarea în masă a evreilor. Originar din România, născut la Galaţi (1893), bun vorbitor al limbii române, Rubin a negociat cu succes „redeschiderea porţilor” pentru evrei.

VALUTĂ CONTRA EVREI. În toamna lui 1949, Legaţia Israelului la Bucureşti şi Sovromtransport au semnat un acord prin care statul iudeu plătea 57 dolari pentru bilet la clasa a treia pe navele destinate emigranţilor, pe ruta Constanţa-Israel. Se pare că, la puţin timp, Ana Pauker i-a reproşat ministrului potenţiar Rubin preţul „redus” al biletului, ajungându-se astfel la 120 dolari de emigrant. Evreii au acceptat, cu condiţia măririi „contingentului” de emigranţi la 50.000 anual. Preţul biletelor de transport, sursă importantă de valută pentru autorităţile române, a variat. De exemplu, la transportul din iunie 1950, realizat cu vasul Transilvania, a costat „doar” 90 de dolari. Pe baza „exclusivităţii” sale, Sovromtransport aducea României venituri anuale de aproximativ două milioane de dolari!

TROC CU GOGU RĂDULESCU. În 1950, statul român a negociat un adevărat troc cu israelienii. Dan Shaike, agent sionist şi Ephraim Illin, om de afaceri evreu, s-au întâlnit cu Ana Toma, căreia i-au propus livrarea echipamentului petrolier de forare în schimbul acordării permiselor pentru emigrarea evreilor. Până atunci, economia românească depindea de echipamentul occidental. Cum sovieticii capturaseră şi trimiseseră materialul la Baku drept pradă de război, România se găsea în situaţia de a nu putea exploata zăcămintele de petrol. Singura soluţie era achiziţionarea echipamentelor din Israel. Dedesubturile afacerii au reieşit din mărturiile lui Ephraim Illin. S-au purtat numeroase runde de negocieri cu Gogu Rădulescu, la acea dată ministrul Comerţului, şi locţiitorul său Abramowitz. Soluţia găsită a convenit ambelor părţi. Statul român a plătit tehnologia din domeniul petrolifer în bani gheaţă şi în … evrei. Discuţii au fost şi pentru subvenţionarea unei fabrici de penicilină în România şi exportul de îngrăşăminte agricole din Israel. Pentru politica permisivă în emigrarea evreilor din României, tranzitând Iugoslavia, Tel-Avivul l-a recompensat din plin şi pe Tito. Prin intermediul unei companii cu capital mixt, israeliano-iugoslav, Iugoslavia a primit un furnal pentru fabricarea oţelului, instalaţii petroliere de forare şi automobile americane de lux.

INTERVENŢIE LA RUDE. În încercarea de obţinere a emigraţiei în masă, Israelul a recurs şi la metode „neconvenţionale”. În noiembrie 1949, Zalman Rabinsohn, fratele Anei Pauker, a sosit la Bucureşti. Evreu ortodox, adept al sionismului, emigrase din 1944 în Palestina. Reîntors în România, a încercat să-şi convingă sora de necesitatea plecării evreilor. A predat limba ebraică şi Talmudul la Sinagogă, întreţinând şi legături cu reprezentanţii misiunii diplomatice evreieşti din Bucureşti. În ciuda relaţiilor personale, Zalman Rabinsohn şi Dina, soţia sa, au eşuat în demersurile lor pro-sioniste. Singurul lor succes a fost procurarea de medicamente pentru sioniştii arestaţi. Rămas fără „înaltă” protecţie, după trecerea pe „linie moartă” a Anei Pauker (1952), Zalman Rabinsohn a fost arestat la scurt timp şi condamnat la doi ani şi şase luni închisoare.

http://www.jurnalul.ro/articole/120588/ ... nti-evrei-

Link to comment
Share on other sites

  • 4 years later...

Piaţa pictorilor în exil

Expatriat în Franţa, Victor Brauner este cel mai performant pictor român în licitaţiile de artă. Trei dintre picturile lui au depăşit 500.000 de euro în licitaţiile din New York şi Paris, iar altele cinci au trecut de 300.000.

Topul este completat de lucrări ale lui Reuven Rubin, pictor născut la Galaţi şi devenit cel mai valoros artist în licitaţiile din Israel, cu un record personal de 399.225 de euro. Deşi familia sa a emigrat în Palestina încă din perioada copilăriei lui Reuven Rubin, pictorul a revenit şi a locuit în ţară în repetate rânduri, inclusiv, în perioada 1948-1950, ca ambasador al Israelului în România.

Top 10 artişti români, recorduri personale internaţionale

1. Constantin Brâncuşi, „Portretul Doamnei L.R.", 2009, Paris, 26.000.000 de euro

2. Victor Brauner, „Straniul caz al domnului K" (foto), 2003, Paris, 700.000 de euro

3. Reuven Rubin, „Copaci bătrâni de sicomor", 2008, Tel Aviv, 399.225 de euro

adevarul.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...
  • 1 year later...

Topul celor mai valoroşi pictori români

Capital a lansat, împreună cu Artmark, a doua ediţie a Top 100 cei mai valoroşi pictori români. În premieră, sunt incluse şi tranzacţiile realizate la marile case de licitaţii din străinătate. Constantin Brâncuşi, Victor Brauner şi Reuven Isaac Rubin (Zelicovici) i-au detronat, în 2013, pe liderii de anul trecut ai topului celor mai bine vânduţi pictori români, Nicolae Toniza, Nicolae Grigorescu şi Camil Ressu. Toţi trei au fost ridicaţi în vârful clasamentului de tranzacţii realizate în străinătate. Cel mai bine vândut sculptor modern din lume, Constantin Brâncuşi, a ajuns anul acesta şi pe prima poziţie a Topului celor mai valoroşi pictori români.

Lucrarea „Studiu pentru domnişoara Pogany“, realizată de artist în 1912, s-a vândut în luna iunie, la casa Chriestie’s din Londra, pentru 1,513 milioane de euro (2,39 mil. dolari), deşi preţul estimat iniţial nu depăşea 200.000-300.000 de lire sterline. Victor Brauner a urcat pe locul doi graţie preţului obţinut la o licitaţie în Paris pentru lucrarea „Cazul straniu al domnului K“: 700.000 de euro, în timp ce o altă licitaţie găzduită la finele anului trecut de Sotheby’s, la New York, l-a adus pe locul trei pe pictorul născut în Galaţi, Reuven Isaac Rubin, a cărui lucrare „Ierusalim văzut de pe Muntele Măslinilor“ s-a vândut cu 341.325 euro.  

De altfel, din primele 10 poziţii ale topului, doar trei au fost ocupate datorită unor tranzacţii de mare valoare desfăşurate la case de licitaţii din România: două la casa Artmark (Nicolae Toniza - „În iatac“, vândută pentru 290.000 de euro, şi Nicolae Grigorescu - „Ţărăncuţă odihnindu-se“, 270.000 euro) şi una la Goldart (Ştefan Luchian - „Două fete“, vândută pentru 300.000 de euro). Dintre toate cele 100 de poziţii ale topului, 39 sunt ocupate de artişti ale căror lucrări s-au vândut în străinătate, majoritatea la Londra, Paris şi New York.

Primul artist contemporan în Top 10

O altă premieră a catalogului este intrarea unui artist contemporan în Top 10: Adrian Ghenie, în vârstă de 37 de ani, din Baia Mare, ocupă locul 9. Tânărul artist este considerat o revelaţie în Occident. Picturile sale înfăţişează o imagine vălurită, ca într-un vis, a unor personalităţi sau evenimente istorice, iar artistul recurge adesea la colaje care îmbină imagini istorice cu fotografii documentare. Anul acesta, lucrarea „Regele“, care îl înfăţişează pe Elvis Presley, s-a vândut cu 212.238 euro la casa Sotheby’s, în Londra, iar lucrarea „Dr. Menghele 2“ cu 117.609 euro, la aceeaşi casă de licitaţii.

Topul celor mai valoroşi pictori români a fost realizat cu sprijinul experţilor casei de licitaţii Artmark, luând în calcul toate tranzacţiile încheiate la licitaţiile publice din ţară, începând din anul 1995, inclusiv cele organizate ocazional de galerii, precum şi tranzacţiile încheiate în străinătate.

capital.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 6 years later...

Lucrări vândute cel mai bine în străinătate şi în ţară

Detaşat, pe locul întâi în Topul 100 Mari Maeştri ai Artei Româneşti se află celebrul Constantin Brâncuşi, primul sculptor modern, a cărui lucrare „La Jeune fille sophistiquée” a fost adjudecată pentru 52,9 milioane de euro. Acest singur exemplar în bronz al portretului stilizat făcut de Brâncuşi scriitoarei şi activistei anglo-americane Nancy Cunard a fost vândut la New York de către casa de licitaţii Christie’s în 2018, potrivit Artmark.

În ultimii ani, atenţia colecţionarilor s-a îndreptat şi către artiştii contemporani români a căror creaţie s-a ridicat, deseori, la standardele pieţei internaţionale. Astfel, preţul obţinut la o licitaţie Christie’s din Londra l-a urcat pe cel mai râvnit artist român contemporan, Adrian Ghenie, pe a doua poziţie a topului, cu lucrarea „Nickelodeon”, adjudecată în octombrie 2016 pentru aproximativ 7 milioane de euro. Tabloul, care a fost expus în 2016 la Muzeul Naţional de Artă Contemporană, a depăşit cu mult estimarea casei Christie’s, care evaluase lucrarea la 1-1,5 milioane de lire sterline. De notat că recent, luna aceasta, în 6 octombrie, o lucrare de Adrian Ghenie din seria "Lidless Eye", deconstruind portretul pictorului Van Gogh, a fost adjudecată de Sotheby’s la Hong Kong cu peste 5 milioane de euro.

Operele de artă ale artiştilor români care au trăit în străinătate au obţinut cote înalte şi au fost vândute pentru preţuri record datorită, printre altele, numărului mai mare al celor care investesc în artă. Exemplu este şi cel de-a treilea artist din top - pictorul suprarealist Victor Brauner, care, până la apariţia lui Ghenie în licitaţiile publice, a ocupat al doilea loc în topul artiştilor români.  „Cazul straniu al domnului K” a fost achiziţionată la Paris, în aprilie 2003, pentru suma de 700.000 de euro.

Locul al patrulea în topul celor mai valoroşi artişti vizuali români îi revine lui Carol Popp de Szathmari, a cărui lucrare „Tipologii şi costume” a fost vândută la o licitaţie Sotheby’s din Londra, în 1999, pentru 624.699 de euro. Szathmari este urmat, pe locul cinci, de Dimitrie Chipăruş, unul dintre cei mai îndrăgiţi sculptori şi decoratori europeni Art Deco. „Les girls” a ajuns într-o colecţie privată pentru 590.240 de euro, după adjudecarea de la Sotheby’s din New York în 2007. Cea de-a şasea poziţie în top este ocupată de Reuven Rubin, născut la Galaţi, a cărui operă „The Road to Meron” a fost adjudecată tot la Sotheby’s din New York, în 2015, pentru 475.592 de euro.

Andrei Cădere, de origine poloneză, ce a studiat şi creat, într-o consistentă perioadă artistică, şi în România, devenit apoi unul dintre cei mai importanţi protagonişti ai artei conceptuale, ocupă în top locul şapte. Lucrarea „Untitled (A1200030)” a fost vândută pentru 420.000 de euro, anul trecut, de către casa de licitaţii De Vuyst din oraşul belgian Lokeren.

La Budapesta, la casa de licitaţii Virag Judit, „Marele circ” al artistului Vilmos Aba-Novak (maghiar stabilit la Baia Sprie) a fost adjudecat pentru 381.600 de euro, ocupând astfel locul opt în clasament, urmat de Amedeo Preziosi, artist maltez de origine, pictor romantic de vedute balcanice (itinerant prin România, primul pictor al Bucureştiului), pe locul 9. „Suvenir” se vinde, în 2009, la Londra, de către casa de licitaţii Bonhams, pentru 362.112 de euro.

Piaţa de artă românească a crescut de aproape 8 ori în ultimii 5 ani (din 2016), în cât priveşte numărul de colecţionari, exprimat în participanţi la licitaţiile organizate în România - la momentul de faţă doar online. Preferinţele colecţionarilor care şi-au îmbogăţit colecţiile cu opere de artă se îndreptă, în continuare, către arta de patrimoniu şi marii maeştri ai artei româneşti. În topul tranzacţiilor de pe piaţa românească de artă rămân Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian şi Nicolae Tonitza.

Cea mai valoroasă adjudecare care a avut loc, până în acest moment, în piaţa de artă din România, datează din octombrie 2018, pentru o pânză de mici dimensiuni a pictorului naţional Nicolae Grigorescu: „Ţărăncuţă cu basma albă” a stabilit un nou record pentru autor, fiind adjudecată pentru 340.000 de euro, la casa de licitaţii Artmark (detronând fostul record, de 320.000 de euro, tot pentru o lucrare de Grigorescu, adjudecată în decembrie 2016).

Denumit şi pictorul florilor, Ştefan Luchian a dat o semnificaţie  şi o valoare aparte fiecărei culori aşternute pe pânzele sale şi se plasează pe locul secund în topul preferinţelor colecţionarilor români. Astfel, în 2013, opera acestuia „Două fete” a fost adjudecată pentru 300.000 de euro.

Încântătoare şi fascinantă, opera maestrului Nicolae Tonitza este, de la an la an, mai apreciată şi râvnită de către colecţionari. Dovadă stă tranzacţionarea operelor semnate de pictorul universului copilăriei, - la preţuri din ce în ce mai ridicate. Pictura sa de mari dimensiuni, provenind din colecţia retrocedată dr. Iosif Dona, „Nud în iatac” a fost adjudecată tot de casa de licitaţii Artmark, în 2011, pentru 290.000 de euro.

Topul complet al artiştilor români este public pe site-ul Artmark şi cuprinde cele 100 de nume ale maeştrilor cei mai tranzacţionaţi, numele operei, preţul şi locul unde a fost adjudecată.

news.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.