Jump to content

Istoria industriaşului gălăţean Max Auschnit


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Dividende de milioane de euro pentru urmaşii lui Malaxa

Urmasii industriasilor Nicolae Malaxa si Max Auschnit vor incasa dividende in valoare cumulata de aproape 2 milioane de euro pentru participatia de 7,85% pe care o detin la Fondul Proprietatea. Mostenitorii magnatului interbelic Nicolae Malaxa (fostul proprietar al uzinelor Faur, Tohan Zarnesti si Magazinele de Fierarie Galati) detin putin peste 7,5% din actiunile Fondului Proprietatea, relateaza Ziarul Financiar. Pentru aceste actiuni ei vor incasa 1,85 milioane de euro, in timp ce urmasii lui Max Auschnit (fostul proprietar al Uzinelor Resita) trebuie sa primeasca peste 100.000 de euro. Fondul Proprietatea a anuntat ca va propune repartizarea unor dividende in valoare totala de 90 de milioane de lei (24,6 milioane de euro).

http://www.ziare.com/Dividende_de_2_mil ... 46934.html

Link to comment
Share on other sites

  • 2 years later...

Mostenitorul imperiului Auschnit-Malaxa i-a vândut palatul lui Becali şi a dat case de pomană săracilor

Steven Auschnit are 83 de ani. Este fiul celebrului industriaş interbelic Max Auschnit, fost proprietar al Uzinelor Domenilor Reşiţei şi al Uzinelor Metalurgice Unite Titan, Nădrag şi Călan. Moştenitorul a revenit acum câteva zile la Reşiţa unde şi-a adus aminte de locurile dragi şi a vizitat Centrul de Îngrijire pentru Persoane Vârstnice din Reşiţa pentru care a donat, ani de zile, aproximativ 20.000 de dolari. Acesta a primit din partea municipalităţii şi titlul de cetăţean de onoare.

Steven Auschnit are o avere, provenită din moştenirile industriale pe care tatăl său le-a deţinut, de 13 milioane de dolari sub forma unor titluri de stat pentru Fondul Proprietatea. Acesta a mai primit înapoi 20 de case în oraşul Oţelul Roşu, pe care le-a cedat gratis chiriaşilor. El spune că a făcut acest gest pentru că altfel este contra filozofiei sale şi că el nu este un vechi comunist devenit capitalist cu o grămadă de bani.

Una din cele mai bune tranzacţii pe care le-a făcut industriaşul în România a fost vânzarea casei din Bucureşti patronului echipei Steaua Bucureşti. Aceasta este singura proprietate pe care Steven a reuşit să o obţină cu multe eforturi de la statul român. Gigi Becali a achiziţionat palatul în doar două zile. Acesta l-a convins pe industriaş în numai câteva minute. »Afacerea s-a încheiat după ce am vorbit cu el zece minute la telefon. Ziua următoare s-a întâlnit cu avocaţii şi a plătit », a spus Steven.

Printre proprietăţile industriaşului din Timiş au fost uzinele de oţel de la Nădrag, parte a Uzinelor Metalurgice Titan Nădrag Călan şi pădurile care împrejmuiesc Nădragul, ce au aparţinut Asociaţiei Forestiere Nădrag. Uzinele de oţel de la Nădrag produceau plăci de metal, produse industriale de serie, în timp ce Forestiera Nădrag era specializată pe produsele din lemn. Alte câteva importante proprietăţi pe care familia le-a deţinut în Romania sunt: Uzinele Metalurgice Titan Nădrag - Călan, Uzinele şi Domeniile Reşiţei, Magazinele Unite şi casa lui Max Auschnit din Bucureşti, dar şi o serie de mici companii metalurgice.

Istoria lui Max Auschnit

S-a născut la Galaţi, fiu al lui Osias Auschnit, proprietar al unei fabrici fondate în 1875. La rândul său, a întemeiat, în anul 1910, o fabrică de cuie şi sârmă la Galaţi, iar în 1911-1912 se asociază cu firma Bässler & Wächtur din Londra pentru a înfiinţa o societate cu capital de 75.000 lire sterline, care construieşte în Galaţi o fabrică de tablă zincată. După ce a participat la primul război mondial, în anul 1923 îşi continuă activitatea de industriaş constituind grupul Titan-Nădrag-Călan, incluzând uzinele Ferdinandsberg (Oţelu Roşu), Nădrag, Călan şi laminorul de la Galaţi. Acest grup – proprietate a fraţilor Max şi Elgar Auschnit – avea să atingă, în 1940, un capital social de 520 milioane lei. De la 15 decembrie 1929 Max Auschnit a devenit, la recomandarea acţionarului principal al societăţii U. D. R., unul dintre administratorii-delegaţi ai societăţii. Perioada în care Max a coordonat, din punct de vedere practic, destinele societăţii U. D. R., a fost una dintre cele mai faste din istoria acesteia. Cu toate acestea, sub incidenţa marilor jocuri politice şi a conflictelor de interese dintre capitalul anglo-francez şi cel german, regele Carol al II-lea l-a sacrificat pe industriaş.

Acestuia i s-a întemeiat un proces soldat cu o sentinţă neformulată lui care şi-a răscumpărat libertatea prin cedarea, către trustul german Hermann Goering, a unui important pachet de acţiuni. Reîntors în ţară în 1944, a continuat să exercite funcţia de vicepreşedinte al consiliului de administraţie timp de aproape doi ani, în condiţii din ce în ce mai grele datorită imixtiunii crescând a ocupantului sovietic.

În vara lui 1946 a părăsit ţara (împreună cu Nicolae Malaxa) şi s-a stabilit la New York unde a şi încetat din viaţă în 1954.

http://www.adevarul.ro/locale/resita/Mostenitorul-imperiului-Ausnit-Malaxa-Becali-saracilor_0_346765392.html

Link to comment
Share on other sites

  • 11 months later...

Moştenitorii Ausnit sunt mulţumiţi de despăgubirile primite

Steven Ausnit, fiul lui Max Ausnit, afirmă că este mulţumit de despăgubirile primite până acum de la statul român, în ciuda scăderii acţiunilor Fondului Proprietatea (FP). "Sunt mulţumit pentru ce am căpătat până acum la Fondul Proprietatea, dar aş fi şi mai mulţumit dacă aş căpăta despăgubirile şi pentru Uzinele Metalurgice Titan", a declarat, miercuri, într-o conferinţă de presă, Steven Ausnit.

Ausnit mai are de primit despăgubiri în valoare de 126 de milioane de lei pentru în titluri la Fondul Proprietatea pentru acţiunile deţinute la Uzinele Metalurgice Titan Nadrag Călan, proces tergiversat de şase luni de către Agenţia Naţională de Restituire a Proprietăţilor (ANRP), potrivit avocaţilor acestuia.

El a primit deja despăgubiri pentru participaţia la Uzinele de Fier Reşiţa, dar Ausnit a evitat să dea un răspuns privind valoarea deţinerilor, arătând că nu ştie exact numărul de acţiuni deţinute la Fondul Proprietatea. Ausnit este unul dintre cei mai mari acţionari privaţi persoane fizice ai FP, deţinerile sale fiind estimate la 2-3% din capitalul fondului.

Întrebat dacă va solicita în instanţă recuperarea diferenţei dintre valoarea la care erau acordate acţiunile la Fondul Proprietatea înainte de listare, de un leu/titlu şi actualul preţ de la bursa, care este de peste două ori mai redus, avocatul lui Ausnit a exclus o astfel de posibilitate. Avocatul s-a arătat convins că acţiunile vor fi tranzacţionate la un moment dat la cotaţii apropiate de un leu.

Supranumit "Regele de Fier", Max Ausnit (Auschnitt) s-a născut la Galaţi în 1887, a absolvit Academia de înalte studii comerciale şi de export din Viena, a fost preşedinte al Asociaţiei generale de Industrie din Banat, vicepreşedinte Uniunii Generale a Industriaşilor din România şi senator al Camerei de Comerţ şi Industrie din Galaţi.

Ausnit a creat Uzinele Metalurgice Titan Nadrag Calan (TNC), o turnătorie de oţel la Oţelu Roşu, mai multe filiale, cum ar fi Magazinele Unite şi Socomet, cu aproximativ 10.000 de angajati, si a preluat complexul siderurgic Uzinele şi Domeniile de Reşiţa (UDR) aflate la acel moment în pragul falimentului, cu 17.000 de angajaţi, refăcându-l profitabil.

Max Ausnit a făcut parte din conducerea unor numeroase companii străine din Viena, Monaco şi firme româneşti, precum Societatea Română de Telefoane şi Banca Chrissoveloni.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a rămas în străinătate, retrăgându-se în final în Statele Unite, unde a şi decedat. Toate proprietăţile sale au fost confiscate de guvernul comunist în 1948.

Link to comment
Share on other sites

  • 5 months later...

Max Auschnitt, închis de Carol al II-lea, eliberat de Ion Antonescu

În toamna anului 1939, în paralel cu cel de-Al Doilea Război Mondial, la Bucureşti începea procesul unuia dintre cei mai mari industriaşi ai României. Anchetarea, procesul şi condamnarea lui Max Auschnitt au zguduit lumea politică şi industrială românească. Nu atât pentru că era unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri – dar era şi unul dintre apropiaţii regelui Carol al II-lea. Max Auschnitt, de origine evreu, născut la Galaţi, în anul 1888, în familia unui industriaş, a făcut studii economice la Viena şi visa să plaseze industria metalurgică românească într-un circuit european alături de mari concerne britanice şi franceze. S-a botezat, în decembrie 1934, în confesiunea catolică şi s-a căsătorit cu o româncă, Livia Pordea, în încercarea de a elimina suspiciunile asupra originii sale. Auschnitt a făcut parte din al doilea val al camarilei lui Carol al II-lea, alături de competitorul său, Nicolae Malaxa. Procesul lui a lăsat urme mai ales în literatură, în romanele lui Petru Dumitriu şi Oliviei Manning, însă nu a fost tratat pe larg de istorici. Vă prezentăm în premieră, pe baza surselor de arhivă şi a memoriilor contemporanilor, dedesubturile acestui proces răsunător la vremea lui.

Max Auschnitt apare adesea în însemnările zilnice ale regelui Carol al II-lea de la începutul anului 1939: aproape la fiecare sfârşit de săptămână industriaşul participa la partidele de poker regal, alături de favoritul Ernest Urdăreanu şi de concurentul său în afaceri, Nicolae Malaxa. De cealaltă parte, amanta regală, Elena Lupescu, mergea periodic la seratele luxoase din palatul lui Auschnitt de pe Bulevardul Aviatorilor din Bucureşti.

Misterul din jurnalul regelui

Însemnările lui Carol al II-lea consemnează minuţios aceste manifestări de prietenie faţă de Max Auschnitt până în data de 11 iulie. Pentru această zi manuscrisul jurnalului regal începe la fila 18 cu o frază de rău augur pentru Auschnitt: „La Reşiţa infiltraţiunea ungurească este îngrozitoare. De vină pare a fi Max [Auschnitt].” Continuarea însemnărilor, pe filele 18 şi 19, a fost însă acoperită, iar filele 20 şi 21 au fost smulse cu totul din jurnalul regelui. Fila 22 a manuscrisului începe cu o altă frază care pecetluieşte destinul lui Max Auschnitt: „... şi trebuie tact până ce Urdăreanu se înscăunează bine ca preşedinte al Consiliului de Administraţie ca să poată lua măsuri salutare. Jidanul tot jidan rămâne, oricât de simpatic ar fi ca om. Max [Auschnitt] a probat-o încă o dată”

Fără îndoială, cele două pagini care nu pot fi citite şi cele două pagini lipsă din manuscrisul însemnărilor lui Carol al II-lea conţineau explicaţia decăderii industriaşului Max Auschnitt din favorurile regale. După data de 11 iulie 1939, Max Auschnitt nu mai participă la partidele de poker regale, Elena Lupescu nu îi mai frecventează petrecerile, preferând compania soţiei lui Nicolae Malaxa. Auschnitt revine în însemnările regelui abia pe 6 noiembrie, când Carol scria pe un ton moralizator: „Cât despre procesul lui Max [Auschnitt] este foarte păcat să fie pus în această poziţie, dar procesul nu este numai al lui, ci al unui întreg sistem păcătos cu care trebuie cu orişice preţ să se termine. Este o chestiune de înaltă moralitate publică”. Evoluţiile ulterioare în cazul lui Max Auschnitt vin să confirme faptul că soarta i-a fost pecetluită pe 11 iulie, dar însemnările zilei fatidice nu pot fi citite, din nefericire, decât parţial...

Un parteneriat împotriva naturii

Max Auschnitt avea o relaţie ciudată cu Nicolae Malaxa. Cei doi industriaşi erau concurenţi aprigi şi, în acelaşi timp, parteneri. Amândoi erau implicaţi în producţia de armament românesc, zguduită în perioada interbelică de teribile scandaluri de corupţie; dintre acestea, cel mai cunoscut (deşi rămas neexplicat până astăzi) este scandalul Skoda. Industriaşii români aveau mari probleme în obţinerea de licenţe pentru fabricarea de armament de la aliaţi - Franţa şi Marea Britanie. Max Auschnitt a încercat să rezolve problema lipsei de încredere a firmelor occidentale prin formarea, la Monaco, în ianuarie 1934, a consorţiul CEPI (Compagnie Europeenne et Participations Industrielles), împreună cu fabricantul britanic de armament Douglas Vickers. La consorţiul CEPI se vor alătura ulterior fabricanţii cehi de armament Skoda (firmă aflată sub control francez) şi ZB.

La 23 iulie 1936, CEPI intra în parteneriat cu Nicolae Malaxa, alcătuind, la Monaco, o nouă firmă: Societe pour la Centralisation des Industries (CENTRIND). Noua societate din Monaco stabilea că Malaxa şi consorţiul CEPI urmau să deţină, în părţi egale, Uzinele şi Domeniile Reşiţa, ai căroi administratori delegaţi erau Max Auschnitt şi Nicolae Malaxa. Se realiza astfel unificarea forţelor celor mai puternici industriaşi români, sub garanţia fabricanţilor de armament ai principalilor aliaţi ai României: Franţa şi Marea Britanie.

Nicolae Malaxa nu a fost însă mulţumit de acest aranjament: în anii 1937 şi 1938 a avut mai multe întâlniri cu oficiali nazişti, printre care şi Hermann Göring, în încercarea de a dezvolta fabricarea de armament românesc în parteneriat cu firme germane. În paralel, Auschnitt şi Malaxa se întreceau în a câştiga favorurile regelui Carol al II-lea, de la partidele de poker, unde pierdeau sume considerabile, până la daruri de valoare considerabilă, precum pachete de acţiuni la diverse societăţi, cai de curse sau, pur şi simplu, sume impresionante de bani.

Semne ale căderii: Auschnitt nu se numără printre participanţii la croaziera regală

Constantin Argetoianu nota în jurnalul său, pe 29 martie 1939, că mareşalul Palatului, Ernest Urdăreanu, a fost ales preşedinte al Consiliului de Administraţie al Uzinelor şi Domeniilor Reşiţa (U.D.R.) şi îşi exprima nedumerirea pentru punerea la conducerea unei societăţi comerciale a ministrului Casei Regale. Mutarea era una cu bătaie lungă, iar pregătirea decapitării lui Max Auschnitt a fost realizată cu multă vreme înainte ca ea să se producă. Dosarele lui Nicolae Malaxa păstrează astfel un document din 15 iunie 1939, care analizează transferurile valutare efectuate de U.D.R. începând cu anul 1931 şi constată mai multe nereguli şi pagube aduse societăţii. Cu siguranţă că nu e o coincidenţă faptul că aceleaşi acuzaţii i-au fost aduse lui Max Auschnitt şi în timpul procesului din toamna aceluiaşi an.

Pe 5 iulie 1939, ministrul Înzestrării Armatei, Victor Slăvescu, se întâlnea cu Ernest Urdăreanu, care îi mărturisea că vrea să facă la U.D.R. „românizare şi ordine”. Am văzut mai înainte că pe 11 iulie Max Auschnitt se transforma din partener de poker în „jidan” pentru regele Carol. Câteva zile mai târziu, pe 19 iulie, Urdăreanu prezida Consiliul de Administraţie al UDR şi îşi declara programul de administrare: „eliminarea tuturor străinilor şi naţionalizarea reală” – afirmaţii care l-au îngrijorat pe Max Auschnitt, conform mărturiei lui Constantin Argetoianu.

Luna august 1939 avea să fie una cu adevărat fierbinte. Max Auschnitt a lipsit dintre participanţii la croaziera de pe Marea Mediterană a iahtului „Luceafărul” al lui Carol al II-lea, deşi participase la ea în vara anului precedent. Nici Malaxa nu a călătorit alături de rege (l-a trimis pe fiul său Costache, coleg de clasă cu voievodul Mihai). Malaxa a fost extrem de ocupat în luna august 1939 cu pregătirea dosarului ce avea să îl doboare pe Auschnitt: în arhiva industriaşului s-au păstrat 86 de fişe notate M.A.(Max Auschnitt), care stabilesc căile juridice de atac. Multe dintre acestea se vor regăsi în actul de acuzare.

Presiuni asupra lui Auschnitt, să-şi cedeze acţiunile de la Reşiţa

Pe 19 august 1939, ziarul „Universul” anunţa că Max Auschnitt a demisionat din funcţia de administrator delegat al U.D.R. Pe 29 august avea să vină lovitura: Ernest Urdăreanu îi trimitea ministrului Justiţiei, Victor Iamandi, un denunţ în care îl acuza pe Max Auschnitt că a pus în pericol producţia de armament a ţării, prin desfăşurarea unor tranzacţii financiare ilegale sub umbrela U.D.R. Pe tot parcursul lunii septembrie, Max Auschnitt a dat o mulţime de declaraţii în faţa procurorilor – declaraţii care se regăsesc în copii şi în dosarele lui Malaxa. În paralel, Malaxa încerca să obţină de la Max Auschnitt cedarea acţiunilor din concernul CENTRIND, însă răspunsurile venite de la bancherii şi avocaţii britanici susţineau că este necesară prezenţa personală a acestuia la Londra pentru a se realiza transferul. Anchetarea lui Auschnitt a continuat în lunile octombrie şi noiembrie, iar misterul persecuţiei la care era supus a fost dezvăluit lui Constantin Argetoianu de către însuşi ministrul Justiţiei, Victor Iamandi: omul de afaceri trebuia să îşi cedeze acţiunile de la Reşiţa în favoarea lui Nicolae Malaxa. Pe 8 noiembrie 1939, Max Auschnitt a fost arestat şi depus la închisoarea Văcăreşti; cel mai probabil din cauza faptului că a refuzat să cedeze în faţa şantajului.

În apărarea lui Auschnitt a sărit însuşi Gavrilă Marinescu, prefectul Poliţiei şi omul treburilor murdare ale lui Carol al II-lea. Gavrilă Marinescu a intervenit pe lângă ministrul Iamandi, pe lângă primul ministru Constantin Argetoianu şi a vorbit direct cu procurorul de caz. Iniţiativa aceasta l-a scos din sărite pe rege, care nota în jurnal despre Gavrilă Marinescu că „va veni un moment când nu-l vom mai putea susţine”. Malaxa însuşi era speriat la un moment dat de posibilitatea ca Argetoianu să îl susţină pe Auschnitt - însă premierul scria în jurnalul propriu în legătură cu această afacere: „nu vreau să mă amestec în tărâţe”.

Pregătirea procesului lui Auschnitt a cuprins nenumărate audieri de martori şi percheziţii, însă la un moment dat s-a produs inevitabilul: partenerul său de afaceri Nicolae Malaxa urma să fie chemat ca martor. Momentul de cumpănă al lui Malaxa a fost depăşit uşor: regele a hotărât „să se facă toate intervenţiile necesare ca să fie salvat”. Procesul a mers înainte şi, pe 8 mai 1940, Max Auschnitt a fost condamnat la 6 ani de închisoare şi plata unor despăgubiri în valoare de 98 milioane de lei şi 166.000 lire sterline. Însă presiunile asupra lui nu aveau să se încheie aici. În lunile iunie-iulie 1940 s-au purtat negocieri intense cu fratele de la Paris al lui Max, Edgar Auschnitt, pentru lichidarea societăţilor CEPI şi CENTRIND şi transmiterea acţiunilor către Nicolae Malaxa. Până la urmă, Max Auschnitt a cedat şi a semnat, pe 5 iunie, din închisoarea Văcăreşti, documentele prin care îşi ceda acţiunile în favoarea lui Malaxa.

Max Auschnitt avea să rămână în închisoare până în anul 1942. În luna martie a acestui an, avocaţii săi au făcut recurs şi, pe 3 iunie, pedeapsa lui Auschnitt a fost comutată din închisoare în muncă în folosul comunităţii – tocmai la fostele sale uzine, Titan Nădrag Călan, spre indignarea germanilor, care notau într-o telegramă diplomatică faptul că guvernul mareşalului Ion Antonescu negocia cu industriaşul evreu naţionalizarea uzinelor lui.

Pe 26 mai 1943, locotenent-colonelul SS Adolf Eichmann primea o amplă informare referitoare la soarta lui Max Auschnitt. Conform datelor deţinute de Sicherheit Dienst, Auschnitt îşi cedase averea în favoarea statului român şi încerca să emigreze din România. Ministerul de Externe de la Bucureşti îi eliberase un paşaport, iar Auschnitt încerca să obţină vizele necesare pentru a ajunge într-o ţară neutră. Conform informaţiilor SD, Auschnitt ar fi vrut să plece prin Croaţia, însă Legaţiei croate de la Bucureşti i s-a cerut de către diplomaţii germani să nu îi acorde viza. Pe 11 iunie 1943, ministrul nazist de Externe, Joachim von Ribbentrop, îi cerea ambasadorului la Bucureşti von Killinger să îl roage pe mareşalul Antonescu să nu îi permită lui Auschnitt să părăsească România, deoarece acesta deţinea prea multe informaţii legate de industria de armament, pe care le-ar fi putut transmite britanicilor şi americanilor.

Auschnitt a rămas în România până la sfârşitul războiului, iar pe 1 noiembrie 1944 procesul său a fost rejudecat şi a fost achitat de toate acuzaţiile aduse în 1939. Industriaşul a reuşit să îşi recupereze majoritatea întreprinderilor, însă a fost avertizat din timp asupra comunizării României, încă de la începutul anului 1945. A emigrat în Statele Unite, unde şi-a continuat războiul cu Nicolae Malaxa, şi a murit în anul 1959.

Mizele procesului Auschnitt

În august 1939, Constantin Argetoianu se întreba cu privire la Auschnitt: „Era de mai bine de un an în război cu Malaxa. Pentru asta a fost dat afară? Sau pentru că era ovrei? Sau pentru că era ovrei, primise Malaxa ordin să se certe cu el?” Ţărănistul Ion Hudiţă era mult mai categoric: „Toată lumea ştie că procesul are loc pentru simplul motiv că Auschnitt a refuzat să se lase jefuit de Carol şi camarila lui”. Pe lângă originea evreiască a lui Max Auschnitt şi dorinţa lui Nicolae Malaxa de a-şi anihila principalul competitor există şi alte explicaţii.

Nu ştim cum şi-a motivat regele Carol al II-lea decizia de înlăturare a lui Auschnitt, luată cu siguranţă în data de 11 iulie 1939, deoarece lipsesc pagini din jurnalul suveranului. Motivaţiile trebuie în orice caz să fi fost extrem de serioase, deoarece Auschnitt cunoştea foarte multe dedesubturi ale afacerilor suveranului; în 1937, industriaşul român îi ceda regelui, cu titlu gratuit, acţiunile societăţii Lujani, care valorau peste 1,5 miliarde lei şi reprezentau 35% din producţia de zahăr din România. Dezvăluirea acestei afaceri ar fi aruncat în aer prestigiul Casei Regale – şi totuşi, regele a riscat să îl închidă pe Auschnitt.

Cel mai probabil, Auschnitt a căzut victimă avansului nazist. Invadarea Cehoslovaciei, la 15 martie 1939, a dat peste cap întreaga Europă. Fabricile de armament din Cehia (Skoda şi ZB) au intrat în componenţa concernului nazist Reichswerke Hermann Göring, care a devenit astfel partener în cadrul concernelor CEPI şi CENTRIND. În anul 1939 exista o situaţie paradoxală în România: complexul militar-industrial nazist era partener cu principalul fabricant de armament britanic, Vickers. Elementul de legătură dintre Vickers şi industria de armament din România era Max Auschnitt – care, din acest motiv, a trebuit să dispară. La aceste consideraţii se adaugă originea evreiască a lui Auschnitt şi adversitatea lui Malaxa.

Înlăturarea lui Auschnitt a fost dusă la îndeplinire după un plan bine pus la punct, care excludea orice fel de îndurare: regele era gata să îşi sacrifice omul de încredere, pe Gavrilă Marinescu, pentru îndeplinirea acestui plan. Max Auschnitt a căzut astfel pradă celui de-Al Doilea Război Mondial: pregătirea „executării” lui a început după încheierea tratatului economic româno-german din 23 martie 1939, atacul propriu-zis împotriva afaceristului a demarat în august 1939 şi soarta i-a fost pecetluită după izbucnirea conflictului.

historia.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 3 months later...

S-au întors Auschnitii! Povestea fabuloasă a celei mai bogate familii interbelice. Rețeta moştenitorului: comerţul cu pungi!

Steven Ausnit, fiul lui Max Auscnhitt, a făcut 2 miliarde de dolari din pungile cu fermoar, pentru mâncarea ținută în frigider. Nu această investiție a venit în România, pentru că aici nu se folosește așa ceva, ci cu cel mai mare „outlet” din zonă. Acesta va fi construit la Lugoj și va semăna cu Parndorf, din Austria.

La 66 de ani de când tatăl său, Max Ausnit, a părăsit România, fiul celui mai mare industriaș din perioada interbelică națională revine acasă ca să investească.

Și-a revendicat casele din Oțelu Roșu și apoi le-a donat chiriașilor

Steven Ausnit are 86 de ani. După ce i-a vândut lui Gigi Becali palatul familiei din București și după ce a donat gratuit, chiriașilor din Oțelu Roșu, casele ce i-au fost retrocedate, octogenarul cu o avere de miliarde de dolari revine „acasă” și investește 15 milioane de euro la Lugoj, unde va deschide primul brand-outlet din vestul României.

El negociază cu reprezentanții de la McArthur Glen Group, lideri în domeniul „outlet design”, care sunt și deținătorii cunoscutului outlet de la Parndorf, de lângă Viena, pentru a deschide un orășel al reducerilor în apropierea celui de-al doilea municipiu din județul Timiș.

A administrat cea mai mare societate pe acțiuni din România

Cel mai mare industriaş român, Max Ausnit s-a născut în 1888 la Galaţi. Familia lui emigrase din Ucraina. La Galați a pus pe picioare, în anul 1910, o fabrică de cuie şi sârmă, iar în 1911-1912 se asociază cu firma Bässler&Wächtur din Londra pentru a înfiinţa o societate cu capital de 75.000 lire sterline și deschide o fabrică de tablă zincată.

După ce a participat la primul război mondial, în anul 1923 îşi continuă activitatea de industriaş constituind împreună cu Elgar, fratele său, grupul Titan-Nădrag-Călan, incluzând uzinele Ferdinandsberg (Oţelu Roşu), Nădrag, Călan şi laminorul de la Galaţi.

Grupul a ajuns la un capital social de 520 milioane lei. În decembrie 1929, Max Ausnit a devenit, la recomandarea acţionarului principal al Uzinelor şi Domeniilor de Fier din Reşiţa (UDR), unul dintre administratorii-delegaţi ai societăţii. Aceasta era cea mai mare societate pe acţiuni care a existat în România înainte de instaurarea regimului comunist.


Cel mai mare industriaș din România. Statul i-a confiscat zeci de fabrici, uzine, mine

Max Ausnit era absolvent al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi de Export din Viena și a fost vicepreşedintele Uniunii Generale a Industriaşilor din România.

În perioada în care a condus UDR, aceasta a avut cel mai mare capital social din România (1 miliard de lei), cea mai mare cifră de afaceri, cei mai mulţi angajaţi - 16.669 în anul 1938, respectiv, 22.892 în 1946.

Max a mai făcut parte făcut parte din conducerea a numeroase companii străine din Viena, Monaco sau româneşti (Societatea Română de Telefoane sau Banca Chrissoveloni).

A avut fabrici, mine şi proprietăţi la Reşiţa, Anina, Bocşa, Oraviţa etc. Toate proprietăţile au fost confiscate de comuniști în 1948. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a rămas în străinătate, retrăgându-se în 1946 în Statele Unite ale Americii, împreună cu familia.

Fiul Steven a făcut 2 miliarde de dolari din nimic: pungi goale cu fermoar

Fiul său i-a călcat pe urme. Steven Ausnit nu s-a mulțumit cu moștenirea lăsată de tatăl său, ci a pus pe picioare o afacere foarte profitabilă, producând celebrele „zip locks" - pungi cu fermoare pentru produse alimentare, după ce a cumpărat drepturile invenției daneze pe care apoi a perfecționat-o.

Steven Ausnit are la activ peste 100 de brevete și o avere ce trece de 2 miliarde de dolari.


„Această afacere a fost începută în 1952. Am ajuns la un profit de 200 de milioane de dolari, iar afacerile conexe fac ca cifra de afaceri să fie evaluată la două miliarde de dolari. Fabricile noastre sunt astăzi în China şi Thailanda, unde este forţă de muncă mai ieftină. Nu există un plan pentru România, pentru că aici nu este piaţă care să dorească acest produs”, povestește Steven Ausnit. 



Acum a venit la Lugoj ca să investească, pentru că, în ciuda vârstei înaintate, spune că are afacerile în sânge.

„Parndorf”-ul din Lugoj așteaptă terminarea autostrăzii

La Lugoj, Steven Ausnit are un plan de afaceri în valoare de 15 milioane de euro. Fiul celui mai mare industriaș român a cumpărat lângă centura ocolitoare a municipiului 12,5 hectare de teren, pe care a început construirea unui complex destinat șoferilor aflați în tranzit.

„Este vorba despre o parcare de camioane securizată şi construită după normele Uniunii Europene SETPOS, un spaţiu de odihnă şi de recreere pentru şoferi, un restaurant cu autoservire cu 100 de locuri la mese şi 10 camere de cazare. Complexul va mai cuprinde o staţie de vânzare combustibil (benzină şi motorină), o vulcanizare şi o spălătorie de maşini”, a declarat Daniel Olariu, managerul local ales de Ausnit.

Partea interesantă va apărea în a doua etapă de dezvoltare. Pe cele 12 hectare va crește un brand-outlet după modelul celui mai celebru centru comercial de acest tip din Europa, Parndorf, de lângă capitala Austriei. „Suntem în negocieri cu firma din Anglia, care are cele mai mari design-outlet-uri din Europa, printre care și Parndorful. Vor să deschidă aici un centru regional, care să se adreseze celor din România, Serbia, Ungaria, Ucraina. Pentru a începe, trebuie să fie gata autostrada”, a declarat Steven Ausnit.

„Eu sunt antreprenor. Dacă se iveşte ocazia pentru o investiţie, o fac.” - Steven Ausnit, fiul celui mai mare industriaș român din perioada interbelică

Cel mai căutat outlet din centrul Europei

Aflat la 50 de kilometri de Viena, pe autostrada care leagă capitala Austriei de Budapesta, outletul din Parndorf apare ca un orășel în miniatură, cu 170 de căsuțe colorate pastelat, în care se găsesc tot atâtea magazine ale celor mai importante branduri din lume.

De la Prada la Ferrari, Hugo Boss sau Chanel, aici se vând produsele din sezoanele trecute, rămase pe stocurile magazinelor. Toate mărfurile, fie că e vorba de haine, accesorii sau bunuri de amenajare a locuinței, au prețuri reduse până la un sfert din valoarea inițială.

Parndorf Design Outlet face parte din McArthur Glen Group, lider în domeniu, cu magazine deschise în Marea Britanie, Austria, Benelux, Germania, Italia, Franța și Grecia.

Se judecă cu statul pentru 11.000 ha de pădure în Timiș

Moştenitorul industriaşului Max Ausnit, Steven, a făcut demersuri pentru a i se retroceda 11.000 ha de pădure pe care le-a deținut tatăl său la Nădrag. Procesul retrocedării este pe rolul instanţei. Dacă Steven Ausnit va câştiga procesul, aceasta ar fi cea mai mare retrocedare de pădure din județul Timiş. Octogenarul a declarat că doreşte să deschidă o fabrică de prelucrare a lemnului, la Nădrag, imediat ce va fi repus în posesie.

Link to comment
Share on other sites

Steven Ausnit: Familia mea mai are de recuperat din România bunuri în valoare de 37-38 mil. dolari

Familia omului de afaceri din perioada interbelică Max Auschnitt mai are de recuperat din România bunuri a căror valoare este estimată la 37-38 de milioane de dolari, a declarat Steven Ausnit, fiul fostului mare industriaş, la emisiunea "După 20 de ani" difuzată duminică de Pro TV. "Valoarea bunurilor pe care le are de recuperat familia sunt estimate la aproximativ 37-38 milioane de dolari", a spus Steven Ausnit.

El a explicat că deşi a recăpătat o parte din averea tatălui său, familia sa mai are încă de primit despăgubiri. "Am reuşit cu casa, tatăl meu avea acţiuni în uzinele şi domeniile Reşiţa, dar cea mai mare parte din avere era în fabricile de la Titan-Nădrag-Călan, pe care el le-a creat. Când ne-am dus să căutăm documentele şi arhivele ne-au zis că n-au nimic. În urmă cu 2-3 ani un prieten a găsit 18 dosare, şi atunci am avut dovezile necesare, Curtea ne-a dat dreptul, am fost la AVAS şi am primit acţiuni în Fondul Proprietatea. Iar ăştia au amânat şi până astăzi nu am căpătat nimic", a spus Ausnit.

El a afirmat că dacă va primii partea sa din banii datoraţi de statul român vrea să acorde mai multe burse pentru studenţi români la Harvard şi intenţionează să investească într-o şcoală de meserii la Lugoj.

Întrebat cum crede că îşi va recăpăta banii, pentru că statul nu are bani, fiul fostului industriaş a afirmat:"Are, are. Statul are acţiuni în compania de gaz, în alte companii, şi poate pune acţiunile astea".

Ausnit a început deja o primă investiţie în România, lângă Lugoj, într-un parc de camioane. El estimează că proiectul va fi gata în 2-3 luni.

Fiul lui Max Auschnitt afirma în toamna anului trecut că este mulţumit de despăgubirile primite până acum de la statul român, în ciuda scăderii acţiunilor Fondului Proprietatea (FP), iar avocaţii moştenitorului fostului industriaş sau pronunţat în favoarea listării Fondului la o bursă externă. Ausnit mai are de primit despăgubiri în valoare de 126 de milioane de lei pentru în titluri la Fondul Proprietatea pentru acţiunile deţinute la Uzinele Metalurgice Titan-Nădrag-Călan, proces tergiversat de către Agenţia Naţională de Restituire a Proprietăţilor (ANRP), potrivit avocaţilor acestuia.

El a primit deja despăgubiri pentru participaţia la Uzinele de Fier Reşiţa, dar Ausnit a evitat să dea un răspuns privind valoarea deţinerilor, arătând că nu ştie exact numărul de acţiuni deţinute la Fondul Proprietatea. Ausnit este unul dintre cei mai mari acţionari privaţi persoane fizice ai Fondului Proprietatea.

Steven Ausnit, în vârstă de 88 de ani, a părăsit România în anul 1939 şi trăieşte în SUA, unde a dezvoltat şi vândut ulterior o afacere în domeniul ambalajelor. "Poate am câteva milioane, dar nu sunt sărac", a spus el.

Supranumit "Regele de Fier", Max Auschnitt s-a născut la Galaţi în 1888, a absolvit Academia de înalte studii comerciale şi de export din Viena, a fost preşedinte al Asociaţiei generale de Industrie din Banat, vicepreşedinte Uniunii Generale a Industriaşilor din România şi senator al Camerei de Comerţ şi Industrie din Galaţi. Auschnitt a creat Uzinele Metalurgice Titan-Nădrag-Călan (TNC) şi a condus Uzinele şi Domeniile de Reşiţa (UDR) companie care avea înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial cea mai mare cifrã de faceri din România şi cei mai mulţi angajaţi. Max Auschnitt a făcut parte din conducerea unor numeroase companii străine din Viena, Monaco şi firme româneşti, precum Societatea Română de Telefoane şi Banca Chrissoveloni. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a rămas în străinătate, retrăgându-se în final în Statele Unite, unde a murit în 1959. Toate proprietăţile sale au fost confiscate de guvernul comunist în 1948.

mediafax.ro

Link to comment
Share on other sites

Steven Ausnit: Banii trebuie ţinuţi în proprietăţi, acţiuni, aur şi cash

“Cine are ceva bani ar trebui să-i ţină în toate. Eu cred că este o prostie să ţii banii numai într-un singur lucru. Mai bine îi ţii în proprietăţi, în acţiuni, în aur şi în cash. Şi atunci, de obicei, dacă unul merge prost, celălalt merge mai bine. Dar criza asta este cam specială pentru că toate au căzut, cu excepţia aurului”, a spus Steven Ausnit, fiul fostului mare industriaş din perioada interbelică Max Auschnitt, la emisiunea “După 20 de ani” difuzată duminică de Pro TV, citat de Mediafax.

Întrebat cât crede că va mai dura criza, el a spus că nu crede că ştie nimeni asta, nici măcar preşedintele SUA, Barack Obama. “România depinde mult de Europa, pentru că de aici vin banii pentru multe lucruri. Deci dacă criza în Comunitatea Europeană o să fie serioasă, o să fie şi mai rău pentru România. N-am mai întâlnit niciodată în viaţa mea o criză atât de serioasă ca asta, n-am mai întâlnit nicio situaţie unde băncile au făcut atât de multe prostii şi unde valorile au căzut aşa mult”, a mai spus fiul fostului mare industriaş.

puterea.ro

Steven Ausnit: Turismul si agricultura pot aduce profit Romaniei

Turismul si agricultura pot aduce profit Romaniei, dar turismul romanesc nu e prea cunoscut in lume, iar agricultura trebuie facuta pe suprafete mari, afirma Steven Ausnit, fiul fostului mare industrias din perioada interbelica Max Auschnitt, informeaza Mediafax. "Romania are multe locuri frumoase, dar nu sunt descoperite. Turistii din afara de-abia cunosc aceste locuri, si nu sunt hoteluri... Industriile de otel si altele nu mai pot reveni in Romania, pentru ca sunt foarte dezvoltate in alte tari. Romania ar putea sa dezvolte agricultura, pentru ca era o mare exportatoare de porumb. O agricultura astazi trebuie facuta in mare. Pentru a avea succes la export trebuie facute ferme mari", a spus Ausnit, la emisiunea "Dupa 20 de ani" difuzata duminica de Pro TV.Cu toate acestea, el nu ar investi in agricultura pentru ca nu este un domeniu la care se pricepe.

Romania a avut anul trecut 1,5 milioane de turisti straini, fiind pe ultimul loc in Europa la ponderea acestora in totalul turistilor si pe penultimul din punct de vedere al gradului de ocupare al hotelurilor in perioada verii.

Productia interna de cereale a crescut anul trecut cu 24%, la 20,8 milioane de tone, Romania ocupand locul 5 in Uniunea Europeana la productia de grau si locul 2, dupa Franta, la porumb. Romania s-a situat pe locul cinci in UE dupã suprafata cultivata si pe noua din punct de vedere al randamentului.

Romania s-a situat pe primul loc in UE dupa suprafata cultivata cu porumb, iar la productie ocupa locul al doilea, dupa Franta, din cauza unui randament inferior. De altfel, randamentul la porumb realizat de Romania este mai mic decat al celorlalte tari din Uniune.

Agricultura este unul dintre domeniile care influenteaza intr-o buna masura Produsul Intern Brut al Romaniei. Cresterea economica de anul trecut, de 2,5%, a fost sustinuta in principal de evolutia din agricultura, cu un plus de 11,3%, si industrie, domeniu care a inregistrat un avans de 5%.

wall-street.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Ascensiunea şi decăderea lui Max Auschnitt

Max Auschnitt a fost o prezenţă uşor de remarcat pe scena politică, dar şi pe cea a averilor, a intrigilor şi a jocurilor ieftine de culise, în care a intrat în urma unor comploturi bine ticluite şi din care a ieşit deposedat de aproape toate bunurile sale. Născut în Galaţi, a fost absolvent al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi de Export din Viena şi, după întoarcerea sa în România, a devenit un membru activ al vieţii economice ca preşedinte al Asociaţiei Generale de Industrie din Banat, vicepreşedinte al Uniunii Generale a Industriaşilor din România, găsindu-şi timp şi pentru a-şi exercita funcţia de senator al Camerei de Comerţ şi Industrie Galaţi.

Fiind un om de afaceri strălucit şi extrem de bine pregătit în domeniul acesta, s-a bucurat de funcţii cu un prestigiu deloc de neglijat, făcând parte din conducerea unor companii străine din Viena sau Monaco, dar şi din numeroase companii româneşti, enumerând aici Societatea Română de Telefoane, Chrissoveloni, iar împreună cu fratele său deţinea Societatea Titan-Nădrag-Călan.

Alături de Nicolae Malaxa, s-a lăsat prins în plasa regelui Carol al II-lea, pe care a început să îl sponsorizeze cu sume uriaşe, sponsorizare care s-a dovedit a fi o rutină săptămânală, concretizându-se sub forma partidelor de poker, unde Auschnitt şi Malaxa, parteneri la masa de joc dar adversari în restul timpului, pierdeau (intenţionat) sume mari de bani în faţa regelui. În schimbul acestor bani, cei doi puneau mâna pe contracte generoase pe care le oferea statul firmelor lor, o afacere care era profitabilă pentru toate părţile implicate.

Mogulul industriei, sacrificat

La un moment dat, Max Auschnitt a devenit o persoană care nu mai era dorită de cercurile restrânse ale lui Carol al II-lea, nici măcar de rege, aşa cum reiese chiar din însemnările lui zilnice din jurnalul propriu, transformându-se în omul perfect pentru a fi înlăturat şi deposedat de toata averea sa. Cea mai elocventă dovadă în acest sens vine chiar din memoriile regelui, în care sunt descrise detaliat modalităţile în care s-a pus la punct planul, cum s-au pus în mişcare instituţiile statului, dar mai ales cum a impus o anume disciplină în rândurile celor care nu doreau să se atingă de Auschnitt. Motivul pentru care unii doreau să stea deoparte şi să nu se implice în planul mojic al regelui era acela că omul de afaceri făcuse donaţii substanţiale şi se simţeau datori din punct de vedere moral faţă de el.

Nimic nu l-a mai putut salva pe Auschnitt, care a fost condamnat la închisoare, de unde s-a văzut forţat să îşi doneze pachetele de acţiuni fostului coleg de poker, Nicolae Malaxa. Gestul de înlăturare a lui Auschnitt a fost gândit de către rege într-un plan ceva mai complex, în condiţiile în care ascensiunea Germaniei naziste îl determina pe Carol al II-lea să caute diverse modalităţi să câştige încrederea fuhrerului. Până la urmă, lucrurile s-au dovedit a sta nu tocmai bine toţi cei implicaţi. Regele nu a fost capabil să salveze România Mare de regimul comunist, deşi a instaurat o dictatură regală, Carol văzându-se obligat să abdice şi să plece în exil. Cei doi industriaşi au plecat în Statele Unite, unde şi-au continuat nestingheriţi conflictele, iar întreprinderile lor au fost confiscate de comunişti. O revenire la normalitate se dovedeşte a fi un proces de lungă durată.

Casa lui Auschnitt din Galaţi

În strada Domnească nr. 70 se află imobilul lui Max Auschnitt, un Max Auschnitt născut la Galaţi, însă un vizitator rar al oraşului, motiv pentru care a închiriat clădirea Consulatului Italian. În anul 1928, imobilul a trecut în proprietatea unui negustor grec, iar după moartea acestuia, Casa Auschnitt a rămas în proprietatea soţiei acestuia, Sofia.

În anul 1951, fiind considerată o clădire fără proprietari sau moştenitori, printr-o sentinţă a Judecătoriei Urbane, casa a trecut în proprietatea statului, acum aparţinând unei persoane private.

presagalati.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Moştenitorul imperiului Auschnitt vrea să-şi deschidă o afacere la Reşiţa. „Vino în România, vino la Reşiţa!”

Deşi are 91 de ani, fiul lui Max Auschnitt, cel mai mare industriaş din România în perioada interbelică, are planuri mari. Steven vrea să pună pe picioare o afacere, la Reşiţa, unde vrea să deschidă o fabrică de mase plastice.

Steven Auschnitt, fiul industriaşului supranumit „Regele de Fier”, are planuri serioase pentru România. Bărbatul în vârstă de 91 de ani plănuieşte să deschidă la Reşiţa o fabrică de mase plastice, relatează Ştirile ProTV. „Am adus un asociat francez, care are o afacere în Franţa şi în China şi am încercat să-l conving dacă vrea să facă o altă fabrică”, a povestit bătrânul. „A zis că vrea să facă o altă fabrică în doi ani, în ţările de est, şi i-am zis atunci vino în România, vino la Reşiţa”, a adăugat el.

Până ca afacerea să fie pusă pe picioare, însă, Steven Auschnitt a făcut un „popas” la Lugoj, împreună cu soţia şi doi nepoţi, unde renovează o şcoală care va purta numele tatălui lui.

Supranumit „Regele de Fier”, Max Auschnitt s-a născut la Galaţi în 1887, a absolvit Academia de înalte studii comerciale şi de export din Viena, a fost preşedinte al Asociaţiei generale de Industrie din Banat, vicepreşedinte Uniunii Generale a Industriaşilor din România şi senator al Camerei de Comerţ şi Industrie din Galaţi, potrivit MEDIAFAX. Tot el a creat Uzinele Metalurgice Titan Nadrag Calan (TNC) din Galaţi, o turnătorie de oţel la Oţelu Roşu, mai multe filiale, cum ar fi Magazinele Unite şi Socomet, cu aproximativ 10.000 de angajati, şi a preluat complexul siderurgic Uzinele şi Domeniile de Reşiţa (UDR), aflate la acel moment în pragul falimentului, cu 17.000 de angajaţi, refăcându-l profitabil. Max Auschnitt a făcut parte din conducerea unor numeroase companii străine din Viena, Monaco şi firme româneşti, precum Societatea Română de Telefoane şi Banca Chrissoveloni. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a rămas în străinătate, retrăgându-se în final în Statele Unite, unde a şi decedat. Toate proprietăţile sale au fost confiscate de guvernul comunist în 1948.

Familia a reuşit ulterior să recupereze o parte din proprietăţi, printre care şi palatul din Kiseleff, pe care care Steven Auschnitt i l-a vândut lui Gigi Becali.

Acum, şi nepoţii lui Steven sunt încântaţi de ce au descoperit în România. „E grozav! Mie chiar îmi place aici. Peisajele sunt frumoase, iar oamenii sunt foarte drăguţi”, a spus Byron Hood. Şi Anne Ausnitt, soţia lui Steven, are o opinie similară: „Mult progres s-a făcut! Vedeţi când mergeţi prin sate… acum casele sunt renovate”, a remarcat ea.

newsring.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 4 years later...

S-a stins Steven Auschnitt, fiul marelui industriaș interbelic Max Auschnitt

Steven Auschnitt, fiul lui Max Auschnitt, cel mai mare industriaş din perioada interbelică a României, s-a stins din viaţă vineri, 8 noiembrie, la New York. Avea 95 de ani.

Supranumit “Regele de Fier”, Max Auschnitt s-a născut la Galaţi în 1888, a absolvit Academia de înalte studii comerciale şi de export din Viena, a fost preşedinte al Asociaţiei generale de Industrie din Banat, vicepreşedinte Uniunii Generale a Industriaşilor din România şi senator al Camerei de Comerţ şi Industrie din Galaţi. Auschnitt a creat Uzinele Metalurgice Titan-Nădrag-Călan (TNC) şi a condus Uzinele şi Domeniile de Reşiţa (UDR), companie care avea înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial cea mai mare cifrã de faceri din România şi cei mai mulţi angajaţi. Max Auschnitt a făcut parte din conducerea unor numeroase companii străine din Viena, Monaco şi firme româneşti, precum Societatea Română de Telefoane şi Banca Chrissoveloni. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a rămas în străinătate, retrăgându-se în final în Statele Unite, unde a murit în 1959. Toate proprietăţile sale au fost confiscate de guvernul comunist în 1948.

In anii ’30, tatal lui Steven, Max Auschnitt, a facut avere cu ajutorul lui Carol al II-lea care ii oferea toate comenzile statului in domeniul constructiilor si metalurgiei. Dupa fuga din Romania, familia Auschnitt a luat-o de la zero in Statele Unite. Steven s-a apucat de facut ambalaje in serie. S-a retras in 1992 si a vandut totul pentru 8 milioane de dolari. Dupa revolutie a revenit, periodic, in Romania. A investit in tara o parte din banii castigati in urma proceselor cu statul roman. A construit, cu 2 milioane de dolari, singura parcare la standarde europene din Lugoj si a oferit 20 de case, care i-au fost retrocedate, locuitorilor din Otelul Rosu, zona in care tatal sau detinea celebrele uzine metalurgice.

Steven Auschnitt a fost cel care a luptat după 1989 pentru a recupera averea tatălui său. El a primit de la Statul Român, din moştenirile industriale pe care tatăl său le-a deţinut, 13 milioane de dolari sub forma unor titluri de stat pentru Fondul Proprietatea. De asemenea a mai primit înapoi 20 de case în oraşul Oţelul Roşu, pe care le-a cedat gratis chiriaşilor. El spunea că a făcut acest gest pentru că altfel este contra filozofiei sale şi că el nu este un vechi comunist devenit capitalist cu o grămadă de bani.

Una din cele mai bune tranzacţii pe care le-a făcut industriaşul în România a fost vânzarea casei din Bucureşti patronului echipei Steaua Bucureşti. Aceasta este singura proprietate pe care Steven a reuşit să o obţină cu multe eforturi de la statul român. Gigi Becali a achiziţionat palatul în doar două zile. Acesta l-a convins pe industriaş în numai câteva minute.

Printre proprietăţile industriaşului din Timiş au fost uzinele de oţel de la Nădrag, parte a Uzinelor Metalurgice Titan Nădrag Călan şi pădurile care împrejmuiesc Nădragul, ce au aparţinut Asociaţiei Forestiere Nădrag. Uzinele de oţel de la Nădrag produceau plăci de metal, produse industriale de serie, în timp ce Forestiera Nădrag era specializată pe produsele din lemn. Alte câteva importante proprietăţi pe care familia le-a deţinut în Romania sunt: Uzinele Metalurgice Titan Nădrag – Călan, Uzinele şi Domeniile Reşiţei, Magazinele Unite şi casa lui Max Auschnit din Bucureşti, dar şi o serie de mici companii metalurgice și zeci de mii te hectare de pădure.

Steven Auschnitt a fost un om care a investit în Lugoj nu numai pe plan economic (complexul şi parcarea securizată A&O de pe centura Lugojului, cea mai mare și mai sigură parcare din sud-estul Europei), ci şi în domeniul educativ (prin cumpărarea fostei Şcoli Generale Nr. 5 din centrul oraşului, oferită ca spaţiu Liceului Teoretic “Harul”), istoric (prin Centrul Memorial  “Max Auschnitt”, dedicat memoriei marelui industriaş interbelic) şi chiar sportiv (Cupa Internaţională la Ciclism “Max Auschnitt”, care adună anual la start sute de ciclişti din toată lumea).

Steven Auschnitt, alături de soţia Anne şi nepoţii Byron şi Adam Hood, a venit de nenumărate ori la Lugoj, la Centrul Memorial Max Auschnitt, la fosta Școală Nr. 5, la pornirea şi la inaugurarea proiectului parcării securizate, dar şi la festivităţile de premiere ale Cupei “Max Auschnitt”.

ziuadevest.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.