Nicolae Rainea, cel mai mare arbitru român

[dcp100168]

Nicolae Rainea a primit Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în grad de Ofiţer

Şeful statului a decorat, marţi, la Cotroceni, aproape 140 de jucători, antrenori, arbitrii şi preparatori fizici din fotbalul românesc al ultimelor cinci decenii. Băsescu i-a decorat cu "Meritul Sportiv" Clasa III pe reprezentanţii generaţiei '70, care au participat la Campionatul Mondial din Mexic din 1970, printre aceştia numărându-se Rică Răducanu, Cornel Dinu şi Mircea Lucescu. Băsescu le-a acordat "Meritul Sportiv" Clasa II membrilor echipei Steaua care au câştigat în 1986 Cupa campionilor europeni, precum şi lui Gheorghe Hagi. Fostul arbitru Nicolae Rainea a primit Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în grad de Ofiţer, iar Ion Crăciunescu, Adrian Porumboiu şi tânărul arbitru Alexandru Deaconu au primit "Meritul Sportiv" Clasa III.

[dcp100168]

Rainea şi-a făcut muzeu

Nicolae Rainea a făcut un periplu printre amintirile sale, adunate în expoziţia care îi poartă numele“În istoria relativ recentă a fotbalului mondial sunt doar nouă arbitri FIFA care au fost la trei Campionate Mondiale şi doar cinci arbitri dintre aceştia au participat la trei turnee finale consecutive, printre care şi Nicolae Rainea, sub culorile României!”, îşi începe povestea, plin de mândrie, cel mai mare arbitru român, Nicolae Rainea (75 de ani). Fostul “cavaler”, care a oficiat la Cupele Mondiale din 1974, 1978 şi 1982, şi-a strâns toate amintirile într-o expoziţie deschisă la “Casa Colecţiilor”, din Galaţi. “Băiatul meu, care trăieşte în Suedia de 20 de ani, m-a întrebat, la un moment dat, dacă nu vreau să îmi vând sutele de obiecte pe Internet. Poate aş fi câştigat o mică avere şi aş fi cheltuit-o apoi pe cele lumeşti”, spune Rainea. Dar fostul “central”, care a fost prezent la trei turnee finale de Cupă Mondială, nu a vrut să dea nimic. “Aţi văzut că Duckadam a dat mănuşile cu care a apărat la Sevilla, iar acum le vrea înapoi!”, a precizat nea Nicu. “Am considerat că am o altă şansă ca imaginea mea de “cavaler al fluierului”, pe care mi-am construit-o cu trudă în decursul anilor, să fie cunoscută mai bine de posteritate. Şi am ales să donez mai toate amintirile din fotbal pentru susţinerea acestei expoziţii. Acum, când privesc ce a ieşit, am o mare satisfacţie sufletească, pe care, sincer, nici un ban din lume nu mi-o putea oferi. Mai ales la vârsta mea înaintată. Sunt foarte încântat”, a povestit fostul arbitru, care, în 1982, a primit de la preşedintele UEFA trofeul ”Omul la Modă”. Un întreg perete al expoziţiei este umplut cu fotomontaje cu galeria clubului local Oţelul Galaţi, Nicolae Rainea ne-a arătat o fotografie cu el în mărime naturală, de pe vremea când era arbitrurenumita ”Sidexplozia”, căreia Rainea i-a fost unul dintre “naşi”. “Era şi normal, pentru că sunt gălăţean şi mulţi ani am antrenat în baza sportivă de la Oţelul. I-am consiliat apoi cu privire la regulament şi, până am ieşit la pensie, am fost şi preşedintele lor de onoare”, a început Rainea prezentarea expoziţiei. Alături, la bază, pe un teren de fotbal în miniatură, sunt două mascote ale ultimului Campionat European de fotbal, disputat în Austria şi Elveţia.

A arbitrat cele mai tari meciuri

Cunoscut drept cel mai de seamă cavaler al fluierului din istoria arbitrajului românesc, Nicolae Rainea a intrat în istorie pentru oficierea mai multor meciuri importante, printre care se numără: finala Cupei Campionilor din 1983, Hamburg – Juventus, 1-0, finala Campionatului European din 1980, RFG – Belgia, 2-1, şi Argentina – Italia, 1-2, de la Campionatul Mondial din 1982. Ultimul dintre ele este considerat cel mai frumos meci din istoria fotbalului Fostul arbitru a primit diplome atât din partea personalităţilor autohtone, cât şi din partea FIFAmondial.

Este cetăţean de onoare în Galaţi

Pe peretele unde au fost afişate doar puţine dintre diplomele primite de-a lungul timpului tronează, la loc de cinste, Diploma de cetăţean de onoare al municipiului Galaţi, cea înmânată de preşedintele Ion Iliescu pentru merite deosebite în domeniul sportului în momentul în care a fost ridicat în grad de cavaler, dar şi diploma de prietenie primită în 2001 de la preşedintele FIFA, Joseph Blatter, pentru contribuţie la succesul fotbalului în lume. Rainea a strâns, de-a lungul timpului, nenumărate trofee şi medalii pentru merite deosebite

A condus peste 100 de meciuri internaţionale

Timp de mai bine de un sfert de secol, din 1967, când a debutat ca arbitru FIFA, numele lui Rainea a figurat pe genericul a peste 100 de partide internaţionale, dintre care 18 în competiţii interţări. În total, a condus peste 1.200 de partide în toate eşaloanele competiţionale. Datele statistice arată că Nicolae Rainea a arbitrat în 22 de ţări de pe aproape toate continentele. Numai în Europa a condus câte opt meciuri în RFG (Germania Federală), Grecia, Italia şi Anglia. “Mister Cooper”, cum a fost numit datorită rezultatelor excelente la testele fizice “Cooper”, a arbitrat echipe celebre şi a avut participări nu numai în confruntările din cupele continentale. În lista lungă a prestaţiilor sale sportive se mai numără două finale de Cupă Balcanică, trei finale ale Cupei României şi participarea la trei campionate mondiale.

http://www.libertatea.ro/stire/rainea-s ... 25322.html

[dcp100168]

Un campion al arbitrajului internaţional

Gălăţeanul, care este cetăţean de onoare al municipiului nostru, a reuşit să stabilească câteva performanţe unice la nivel mondial, printre care se numără arbitrarea meciurilor de la trei campionate mondiale consecutive şi a patru finale europene. Nicolae Rainea este un om căruia i-a plăcut să-şi stabilească priorităţile în viaţă. Iar pentru el priorităţile au fost familia, sportul şi „activitatea de producţie”, cum o numeşte. „Fiecare a fost pe locul întâi când a fost nevoie”, recunoaşte fără ezitare fostul mare arbitru internaţional. A ajuns „cavaler al fluierului” dintr-o întâmplare. În timp ce asista la un meci de fotbal, arbitrul de centru a venit la Rainea, pe care îl cunoştea ca jucător de fotbal, şi i-a propus să fie tuşier. La scurt timp, s-a înscris la Şcoala de arbitri, iar după absolvire a devenit arbitru. Din 1959, când a intrat în arbitraj şi până în 1984, a parcurs toate treptele în această profesie, ajungând pe lista FIFA.

Performanţe fără egal

Palmaresul lui Nicolae Rainea este atât de bogat, încât este greu să înţelegi cum un singur om a reuşit ceea ce nici măcar zece arbitri români împreună nu ar putea realiza. A arbitrat 145 de meciuri internaţionale, printre care se numără partidele de la trei campionate mondiale şi patru finale europene. Este vorba de finala Cupei UEFA (1978) PSV Eindhoven-Bastia, Supercupa Europei (1978), finala Cupei Europei interţări (1980) Belgia-RFG şi finala Cupei Campionilor (1983) Juventus-Hamburg. La acestea, se adaugă trei finale ale Cupei Balcanice şi trei finale ale Cupei României. Din 1990 şi până în prezent, a făcut parte permanent din Comisia Centrală a Arbitrilor, iar acum este preşedintele de onoare al acestei structuri. Timp de 15 ani a fost observator UEFA iar în momentul de faţă este abservator pentru toate ligile de fotbal din România. Nu poate sta departe de arbitraj, motiv pentru care este şi profesor la Şcoala de Arbitri din Galaţi.

120.000 de kilometri parcurşi la antrenamente

Pe lista recordurilor personale, fostul mare cavaler al fluierului şi-a trecut printre altele arbitrarea tuturor echipelor care au câştigat un campionat mondial: Brazilia, Uruguay, Argentina, Anglia, Germania, Italia şi Franţa. „Performanţele mele internaţionale echivalează cu performanţele tuturor arbitrilor FIFA din ultimii 50 de ani”, ne-a declarat Nicolae Rainea. În prezent, doar 13 arbitri din întreaga lume au arbitrat la trei campionate mondiale, dar numai cinci au făcut acest lucru consecutiv, iar Nicolae Rainea se numără printre ei. Nu a fost deloc uşor, iar drumul spre marea performanţă a fost presărat cu multe sacrificii. Calculând distanţa parcursă în medie la antrenamente, rezultă că a fugit până acum peste 120.000 de kilometri, o performanţă la fel de greu de egalat ca şi cele enumerate anterior.

Întrebări şi răspunsuri

- Cum aţi reuşit să vă menţineţi în elita arbitrajului internaţional?

- Mi-a plăcut atât de mult, încât am renunţat la alte plăceri. Am făcut multe sacrificii. Câteodată, când nu aveam somn, mă întreba soţia ce am şi eu îi răspundeam 1-1. Am considerat că toate meciurile sunt la fel de importante, dar important pentru mine a fost că mi-am reprezentat ţara pe unde am arbitrat şi sunt mândru să afirm că sunt şi căpitan de artilerie în rezervă.

- De ce aţi ales să treceţi de la sport la politică?

- Mi s-a părut normal să fac asta. Sunt la al patrulea mandat de consilier local şi mă ocup tot de probleme de sport şi fac ce pot ca să ajut sportul şi pe cei nevoiaşi. Acum sunt preşedintele comisiei pentru ajutoare de urgenţă, calitate în care îi ajut în măsura posibilităţilor pe gălăţenii fără posibilităţi materiale.

Ce îi place

Tot ce este frumos pe lume. Îmi plac oamenii, mâncarea şi locurile pe unde am fost. Am lăsat loc de bună ziua pe oriunde am trecut.

Ce nu-i place

Nu îmi place să vorbesc despre alte persoane. De-a lungul anilor i-am trecut cu vederea pe alţii, care erau altfel decât ar trebui să fie.

Profil

Data naşterii: 19.11.1933

Studii: Studii superioare de scurtă durată (Şcoala Superioară de Ofiţeri din Sibiu)

Stare civilă: căsătorit, doi copii

http://www.adevarul.ro/articole/galati- ... ional.html

[dcp100168]

Soţii Rainea - 50 de ani de căsnicie

În urmă cu mai mult de jumătate de veac, soţii Rainea a spus „Da" în faţa ofiţerului de stare civilă.Au trăit împreună momente frumoase şi tot împreună, cu multă dragoste şi înţelepciune, au învăţat să le depăşească pe cele dificile. Soţii Lucia şi Nicolae Rainea alcătuiesc unul din cele mai frumoase şi longevive cupluri din Galaţi. S-au cunoscut în aprilie 1959, iar la câteva luni mai târziu şi-au unit destinele.

A trecut mai mult de jumătate de veac de atunci, însă dragostea a rămas vie ca-n primii ani. Au avut o viaţă plină: au crescut doi copii, au cununat 10 cupluri, au botezat 10 copii şi au dansat la 106 de nunţi.

Secretul longevităţii

Cei doi soţi spun că secretul longevităţii unei căsnicii stă în dragoste, înţelegere şi toleranţă. „În primul rând, trebuie să existe un echilibru. Nu prea ne-am certat şi niciodată n-am ţinut supărare. Dacă au fost mici neînţelegeri s-au rezolvat pe cale paşnică. Nici nu îmi dau seama când au trecut aceşti ani. Dragostea a rămas la fel de puternică", îşi aminteşte fostul campion al arbitajului internaţional, Nicolae Rainea.

Cea mai mare bucurie a familiei Rainea sunt copiii, Luigi şi Mihaela, şi ce cele două nepoţele. Din nefericire, nu îi văd prea des. „Avem o fată şi un băiat, stabiliţi în Suedia. De două ori pe an vin în ţară. În martie, mă voi duce să îi vizitez. Soţul va pleca la vară. Atunci va fi pauză la fotbal", ne-a povestit Lucia.

Chiar dacă sportul l-a ţinut mult timp departe de casă, a avut grijă să nu-şi neglijeze soţia : „Ne-am plimbat mult. Soţia mea, Lucia, a văzut toată România şi toată Europa. Săptămânal, mergem la teatru şi filme. Să ajungi la 50 de ani de căsătorie, este ca şi cum ai realiza un record. Este o bucurie că am ajuns aici. Să sperăm că bunul Dumnezeu ne va mai ţine sănătoşi să ne putem bucura de copii şi nepoţi", povesteşte Nicolae Rainea.

S-a ferit de cartonaşul roşu în căsnicie

Dacă pe teren, Nicolae Rainea era mereu cel care acorda cartonaşe, în căsnicie situaţia nu a stat întocmai. „Toată viaţa am fost cumpătat şi am căutat să previn orice conflict. Cartonoşe galben poate că am mai primit, dar de cel „roşu" m-am ferit mereu", îşi aminteşte cu zâmbetul pe buze fostul mare arbitru.

Nu e greu de ghicit cine a fost „arbitru" în familie. „În viaţa de cuplu am stat pe tuşă. Trebuie să-i dăm Cezarului ce e al Cezarului", spune cu înţelepciune Nicolae Rainea.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Sotii_Lucia_si_Nicolae_Rainea_isi_povestesc_dragostea_dupa_50_de_ani_de_casnicie_0_208179356.html

[dcp100168]

Nicolae Rainea, cel mai mare „central“ din istoria României

Cel mai mare „central“ din istoria României spune că băimăreanul e mai bun decât „Brad Pitt“ pe care l-a catalogat drept un „tip aparte, care crede că numai el are dreptate“.

Nicolae Rainea este emblema arbitrajului românesc. Performanţele sale în domeniu sunt imposibil de egalat, cel puţin în viitorul apropiat. La 76 de ani, bârlădeanul este un om activ, care face exerciţii fizice în fiecare zi, nu lipseşte de la nicio întrunire a arbitrilor de Liga I şi continuă să şi crească noi „cavaleri ai fluierului" în judeţul în care domiciliază şi unde este preşedintele Comisiei de Arbitri a AJF Galaţi.

Nea Nicu, cum îi spun toţi oamenii din fotbal, ne-a vorbit despre cum a fost în arbitraj pe vremea sa, despre ce se petrece în prezent şi când crede că România va avea din nou un „central" la marile competiţii fotbalistice.

- Era mai greu de arbitrat pe vremea dumneavoastră sau acum?

- Nu ştiu dacă se poate face o comparaţie exactă. Pe timpul meu nu erau atâtea televiziuni ca să despice firul în 44 până să lămurească o fază şi tot nelămurită rămâne toată lumea! Din acest punct de vedere, era mai uşor pe vremea mea. Altminteri, atunci arbitri aveau mai multă credibilitate şi chiar dacă greşeau li se dădea dreptate pentru că ei erau mai aproape de faze. Acum există televizoare şi la stadion. Oamenii dau înapoi faza şi, gata, îşi dau cu părerea.

- Ca presiuni făcute asupra arbitrilor, cum era înainte?

- Eu nu accept acest termen. Ce? Înainte nu se dădeau telefoane? Să te întrebe când vii, cu ce. La mine însă nu s-au încercat intervenţii. Ştiau că nu accept aşa ceva şi se fereau de mine ca de dracu'! La faţa locului, unii mai încercau delicat să facă nişte apropouri, nişte aluzii. Dar degeaba, îşi făceau iluzii.

- La dumneavoastră nu se putea, dar la alţii?

- N-aş putea băga mâna în foc. Dar aş spune altceva, dacă ţi se dădeau o masă şi un şpriţ după meci, fără alte condiţii, nu înseamnă că erau foloase necuvenite. Acum sunt alte condiţii. Sunt mijloace de transportt mai rapide, nu mai ai nevoie de pachet pentru drum. Din acest punct de vedere, este diferenţă.

- Pe vremea dumneavoastră, în anii '80, a fost un lot de arbitri arestaţi. E comparabil cu ce se întâmplă acum în cazul Piteşti?

- Nu ştiu. N-am fost implicat nici atunci, nici acum. Ştiu doar că atunci au fost anchetaţi peste 100 de arbitri, iar 28 au fost arestaţi, iar câţiva condamnaţi la închisoare cu suspendare. Nu pot să fac comparaţii. Atunci erau alte situaţii, altă conjunctură. Atunci se vehicula că dacă faci un „blat" ţi se dă un Aro. Acum se discută de zeci de mii de dolari sau de euro. Cea mai mare parte din vină la ce se întâmplă acum o au conducătorii de cluburi şi oamenii de televiziune. Toţi discută pe toate posturile dacă arbitrii au greşit sau nu. Nimeni nu prezintă execuţiile proaste ale jucătorilor.

- Aţi fost cel mai mare arbitru al României. De ce nu aţi fost niciodată preşedintele Comisiei Centrale a Arbitrilor?

- Pentru că nu am vrut! După ce m-am lăsat de arbitraj în 1983, eram adjunct de şef de secţie şi aveam în subordine 450 de oameni. Aveam salariu foarte bun şi am vrut să ies la pensie din producţie. Pe de altă parte, un preşedinte CCA trebuie să locuiască în Bucureşti, să se ocupe de treburile arbitrilor. Preşedinţia CCA nu se poate face la fără frecvenţă! După 1989, am fost întrebat de cel puţin patru-cinci ori dacă mă tentează postul. Le-am spus că nu am casă în Bucureşti. Eu nu am vrut să stau la hotel, cum stă Ioan Igna acum, sau Aron Huzu.

Apoi, nu am vrut să cobor după o carieră aşa de mare ca arbitru la cheremul unor conducători care vor mereu să câştige, indiferent de cum joacă echipele lor. Al treilea motiv: din cauza televiziunilor! Sunt doar trei-patru conducători care au monopolizat televiziunile: Gigi Becali, Marian Iancu, Cristi Borcea. Toţi condamnă arbitrajele sau se porcăiesc între ei. Din cauza asta, nevastă mea m-a pus să-mi pun căşti când mă uit la emisiunile astea, ca să nu mai audă şi ea.

- Dar în comisia de la UEFA de ce n-aţi ajuns?

- E o întreagă poveste! În 1996, preşedintele de atunci al comisiei de arbitri de la UEFA, maltezul Mifsud, a venit special la Bucureşti ca să vorbească despre mine cu Mircea Sandu. Voia să mă ia în acea comisie a forului european. „Naşu" a spus nu! I-a zis să-l ia pe Dan Petrescu, pentru că el era preşedintele de atunci al CCA. Şi, aşa a intrat Dan Petrescu „Fibră" la UEFA, în locul meu.

- Din actuala listă FIFA, pe cine aţi vedea la un turneu final de Campionat Mondial sau European?

- Dacă ascultă de sfaturile noastre, ale celor din CCA, ar avea şansă Sebastian Colţescu, care va fi reprimit pe lista FIFA. De asemenea, în cărţi sunt Ovidiu Haţegan şi Marius Avram. Şi Cristi Balaj ar avea ceva şanse, însă doar dacă îl vor pune pe locul I pe lista FIFA. Noi ne încăpăţânăm să-l punem pe Alexandru Tudor! Nu ştiu de ce. Nu vedeţi ce a făcut Tudor anul acesta pe plan intern? Are un mod de gândire aparte şi crede că numai el are dreptate.

- Cum vi s-au părut arbitrajele de la noi în acest an?

- În returul campionatului trecut, cu totul că au fost câteva greşeli grave, au fost mult mai puţine erori ca în tur. Acest lucru dovedeşte că, dacă arbitrii sunt lăsaţi în pace, greşesc mai puţin. Se concentrază pe joc şi nu fac poliţie pe teren. În egală măsură, ar trebui ca şi celelalte „performanţe" ale echipelor noastre să fie mai atent analizate. Cam 70 la sută dintre jucătorii din Liga I nu ar face nimic în campionatele tari, cu toate că sunt plătiţi regeşte. Aşa că să ne vedem fiecare de treburile noastre şi atunci vom avea rezultate mai bune.

- Mai ţineţi minte cum erau baremurile pe vremea dumneavoastră?

- Am fost timp de 19 ani pe lista FIFA. Cât de mare am fost eu, între 1965 şi 1977, toţi banii din baremul primit de la UEFA îi aduceam la FRF, din care îmi dădeau doi dolari diurnă! După '77, am dat la stat o treime din barem. Şi nu se compară baremurile care erau atunci cu ce este la ora actuală.

- Pe plan intern?

- Eu aveam salariu cam 4.600 de lei pe lună, pentru că eram şef de secţie la Întreprinderea de Rulmenţi Bârlad. Baremul de arbitraj era de 100 de lei din care îmi luau doi lei impozit. Mergeam cu trenul la clasa a doua la distanţe de până în 300 kilometri, iar diurna era 18 lei. Iar dacă plecam mai mult timp, eram scos din producţie, adică mi se tăia salariul, pentru că statul nu accepta să iau bani din două părţi.

- Cu care dintre preşedinţii CCA v-aţi înţeles cel mai bine?

- De 20 de ani sunt în CCA. Nu m-am ocupat nicodată de delegări, de „caşcaval" cum se spune, ci doar de partea tehnică. Dintre toţi, cea mai mare longevitate în funcţie a avut-o Dan Petrescu. El şi cu Vasile Avram au făcut mai mult decât ceilalţi. Desigur, şi ceilalţi au meritele lor. Mă deranjează un singur lucru. Sunt preşedintele de onoare al CCA, dar votul meu este doar consultativ. Pe vremea lui Nicolae Grigorescu aveam vot deliberativ.

- Cine v-a scos în afara actului decizional?

- Ion Crăciunescu. El a vrut să mă scoată şi din corpul de observatori. Totul a plecat de la primul curs de instruire al arbitrilor în mandatul său, în 2003. Era plecat la un meci în străinătate şi l-a pus pe Igna să deschidă cursul, iar eu m-am supărat şi am plecat. A venit apoi şi a întrebat de mine şi când a aflat că plecasem a zis să mă dea afară din CCA şi aşa s-a şi întâmplat. Timpul a trecut, acum suntem în relaţii normale pentru că a recunosct că a greşit faţă de mine. Dacă iei tot palmaresul arbitrilor români din ultimii 50 de ani, toţi cei de pe lista FIFA nu au avut performanţele mele.

- După o carieră atât de bogată, mai ales pe plan internaţional, sunteţi mulţumit de cum se prezintă arbitrii noştri acum?

- După cum s-au comportat până acum nu pot să fiu mulţumit, dar mai am răbdare, însă nu prea multă.

Prezent la trei Cupe Mondia

- Data şi locul naşterii: 19 noiembrie 1933, Brăila

- A devenit arbitru în 1956, a debutat în Divizia A în 1965 şi a adunat până în 1983 267 de meciuri.

- A intrat pe lista FIFA în 1967.

- A participat la trei turnee finale ale Campionatului Mondial: Germania 1974, Argentina 1978 şi Spania 1982.

- A arbitrat o finală a Campionatului European, Italia 1980, Belgia - RFG 1-2.

- A condus la centru o finală a Cupei Campionilor Europeni în 1983, Hamburger SV - Juventus Torino 1-0.

- A fluierat returul finalei de Cupa UEFA în 1978, PSV Eindhoven - Bastia 3-0.

- S-a aflat la centru în meciul retur din Supercupa Europei din 1978, Liverpool - Anderlecht 2-1.

- A arbitrat şi trei finale ale Cupei Balcanice.

- Are în palmeres 145 de meciuri internaţionale.

- Din 1990, în permanenţă a făcut parte din CCA.

- De-a lungul carierei, a alergat la antrenamente aproximativ 150.000 de kilometri, de cinci ori ocolul Pământului pe la Ecuator! Era poreclit „Locomotiva din Carpaţi" sau „Mister Cooper".

- A avut până în 1990 două Dacii 1300, abia după aceea şi-a achiziţionat un Mercedes second hand.

- Are doi copii, un băiat, Luigi, şi o fată, Mihaela, ambii stabiliţi în Suedia. Băiatul a fugit în 1988 şi, din acest motiv, Nicolae Rainea nu a mai putut pleca din ţară până în 1990. Luigi a devenit arbitru cât timp era în România, dar după ce l-a văzut la lucru, tatăl său i-a transmis: „Lasă-te!".

http://www.adevarul.ro/sport/fotbal_intern/Nicolae_Rainea-presedinte_de_onoare_CCA-_-Balaj_e_mult_peste_Tudor_0_305970003.html

[Mikka]

La 76 de ani, bârlădeanul este un om activ

Data şi locul naşterii: 19 noiembrie 1933, Brăila

Din cate stiu, ramane Barladul...

[dcp100168]

Povestea fostului mare arbitru Nicolae Rainea, omul care a înconjurat planeta de cinci ori

Este cel mai mare arbitru român din toate timpurile: a arbitrat şapte finale de cupe europene, a fluierat la centru la trei campionate mondiale şi este supranumit "Locomotiva din Carpaţi". Anul acesta a făcut 50 de ani de căsnicie, iar stadionul cel mai mare din Galaţi a fost redenumit „Nicolae Rainea".

Nu-i uşor să scrii despre Nicolae Rainea. E ca şi cum ai povesti, iar şi iar, o legendă care, în fiecare zi mai capătă un capitol, o conotaţie, un miracol... Ajuns la 78 de ani, fostul mare arbitru internaţional - poate cel mai mare arbitru de fotbal pe care l-a avut vreodată România - este la fel de activ şi hâtru ca întotdeauna. „Nu stau, că-mi stă norocul", spune nea Nicu oricărui îl întreabă.

A înconjurat de cinci ori globul

I-a plăcut să alerge. Şi acum o face, la 78 de ani! A calculat că doar la antrenamentele din vremea când era arbitru a alergat peste 150.000 de kilometri, adică de aproape cinci ori lungimea ecuatorului. Poate tocmai de aceea i s-a şi zis „Locomotiva din Carpaţi".

Însă nu alergatul e totul. „Şi un prost poate să alerge 150.000 de kilometri. Depinde ce iese din asta", spune nea Nicu, a cărui viaţă este presărată de recorduri.

A arbitrat la trei campionate mondiale consecutiv. Doar cinci arbitri au reuşit asta, iar românul Rainea este unul dintre ei. Mai mult decât atât, se numără printre cei doar trei arbitri care au fluierat la centru în meciurile oficiale ale tuturor echipelor care au câştigat vreodată un campionat mondial: Brazilia, Uruguay, Argentina, Anglia, Germania, Italia şi Franţa.

Are la activ şapte finale de cupe europene (dintre care trei sunt cupe balcanice, una de Cupa Campionilor şi o două UEFA), o finală de campionat european, trei finale de cupe ale României, 145 de meciuri internaţionale şi 267 de jocuri din campionatul românesc.

A primit decoraţia «Serviciul credincios în grad de cavaler» şi «Serviciul credincios în grad de ofiţer» de la preşedinţii Iliescu şi Băsescu.

S-a retras din arbitraj în anul 1983, însă a rămas aproape de sport, ca membru al Comisiei Centrale a Arbitrilor şi observator federal. Este cetăţean de onoare al Galaţiului, este la al patrulea mandat de consilier local, iar din decembrie 2011 stadionul Dunărea a fost redenumit „Nicolae Rainea", în cinstea lui.

„Performanţele mele internaţionale echivalează cu performanţele tuturor arbitrilor FIFA români din ultimii 50 de ani", ne-a spus, cu mândrie, Nicolae Rainea.

Familia, pe primul loc

Are doi copii, un băiat, Luigi, şi o fată, Mihaela, ambii stabiliţi în Suedia. Băiatul a fugit în 1988 şi, din acest motiv, Nicolae Rainea nu a mai putut pleca din ţară până în 1990. Luigi a devenit arbitru cât timp era în România, dar după ce l-a văzut la lucru, tatăl său i-a transmis: „Lasă-te!". Şi s-a lăsat.

Soţia Lucia este, după cum nea Nicu recunoaşte nonşalant, adevăratul cap al familiei. „Anul acesta am împlinit 50 de ani de căsătorie. Nici nu îmi dau seama când au trecut. Dragostea a rămas la fel de puternică, fără cartonaşe galbene sau roşii", spune, cu emoţie, Nicolae Rainea.

Cine este Nicolae Rainea

- Născut pe 19 noiembrie 1933, Brăila;

- Fost mare arbitru internaţional de fotbal (1956-1983);

- A arbitrat la turneele finale ale trei campionate mondiale (Germania 1974, Argentina 1978 şi Spania 1982) şi are la activ şapte finale de cupe europene.

- Este la al patrulea mandat în Consiliul local Galaţi;

- Medaliat de preşedinţii Iliescu şi Băsescu.

- Are 267 de meciuri arbitrate în campionatul românesc şi 145 de partide internaţionale în care a fluierat la centru.

- A intrat pe lista FIFA în 1967.

- A arbitrat o finală a Campionatului European, Italia 1980, Belgia - RFG 1-2.

- Din 1990, în permanenţă a făcut parte din CCA.

- De-a lungul carierei, a alergat la antrenamente aproximativ 150.000 de kilometri, de cinci ori ocolul Pământului pe la Ecuator! Era poreclit „Locomotiva din Carpaţi".

adevarul.ro

[dcp100168]

Nicolae Rainea: “Am facut inconjurul lumii de cinci ori”

Era cam la aceeaşi vârstă cu actualul număr 1 de pe lista arbitrilor FIFA, Cristian Balaj, când fluiera finale de cupe europene sau campionate europene. Spune că, dacă ar aduna kilometrii pe care i-a alergat de-a lungul carierei, ar fi cât de cinci ori înconjurul lumii pe la Ecuator. Tocmai de aceea a fost poreclit “Locomotiva din Carpaţi”.

L-aţi recunoscut pe Nicolae Rainea şi vă întrebaţi poate ce ne-a împins către “lădiţa” cu amintiri a celui mai mare arbitru pe care l-a avut vreodată România. Discuţia ar fi trebuit să se poarte pe marginea echipei naţionale de fotbal, a selecţiei făcute de Piţurcă pentru debutul în preliminariile CM 2014, şanse de calificare etc. Nea Nicu a epuizat însă repede subiectul: “La noi, românii, cea mai bună echipă e aia care nu joacă. Ei zic să-l lăsăm pe Piţurcă, fiindcă ştie el ce face. Ia bani mulţi pentru asta…”. Apoi schimbă repede macazul, spre criza economică, probleme sociale, instabilitate politică. Şi chiar se pricepe, nu degeaba la 79 de ani (în noiembrie) se găseşte la cel de-al cincilea mandat de consilier local la Galaţi. Începe să turuie despre vrute şi nevrute, de parcă s-ar rezolva totul în cele câteva minute în care vorbeşte cu ziarul “ring”. Ajunge, inevitabil, la anii tinereţii, când Rainea era în top 3 al celor mai bine cotaţi cavaleri ai fluierului.

Diurna la CM 1974, 100 de mărci pe zi

Câţiva dintre arbitrii ultimului val nu-i calcă pe urmă. Se află la ani-lumină de performanţele lui Rainea, românul care între 1967 şi 1986 a condus meciuri la cel mai înalt nivel. Se aprinde imediat când îşi aduce aminte câţi bani i-a luat statul, iar omologii săi de astăzi încasează pentru un meci de Liga I de 230 de ori mai mult decât primea el acum trei decenii. „Cât de mare am fost eu, între anii 1965-1977, toţi banii din baremul primit de la UEFA îi duceam la FRF, din care ei îmi dădeau doi dolari diurnă! La Campionatul Mondial din Germania ‘74 am avut câte 100 de mărci pe zi. Am venit în ţară cu 3.000 de mărci, iar federaţia mi-a dat înapoi, atenţie, 120 de mărci! Restul a rămas statului. Asta era politica. Alergam zilnic câte 8-10 km, ca să fiu în formă. Dacă îi adun, sigur îmi dau kilometrajul peste cap. Păi am înconjurat Ecuatorul de cinci ori. După 1977, am dat la stat «doar» o treime din aceste bareme. Şi nu se compară sumele de atunci cu ce este acum. În Divizia A, baremul de arbitraj era de 100 de lei, din care îmi luau 20 de lei impozit. Mergeam cu trenul la clasa ¬a II-a la distanţe de până în 300 de kilometri, iar diurna era 18 lei. Iar dacă plecam mai mult timp, eram scos din producţie – lucram ca subinginer la Fabrica de Rulmenţi Bârlad, cu 4.000 de lei pe lună - mi se tăia salariul, pentru că statul nu accepta să iau bani din două părţi”, rememorează perioada tinereţii cel mai mare „central” al României.

Cine este Nicolae Rainea

- Născut pe 19 noiembrie 1933, Brăila

- A arbitrat la turneele finale ale campionatelor mondiale din Germania 1974, Argentina 1978 şi Spania 1982

- Arbirtru de centru la finala Campionatului Euro¬pean din Italia 1980, Belgia - RFG 1-2

- Arbitru de centru la finala Cupei Cam¬pionilor Europeni din 1983

- Arbitru de centru - returul finalei de Cupa UEFA din 1978

- Arbitru de centru la Supercupa Europei din 1978

- Are 267 de meciuri arbitrate în campionatul românesc şi 145 de partide internaţionale în care a fost central

- A intrat pe lista FIFA în 1967

ziarulring.ro

[dcp100168]

Nicolae Rainea - arbitrul de legendă căruia i se organizează o expoziţie la Muzeul de Istorie

Nea Nicu Rainea - cum îl ştiu toţi prietenii şi colegii de generaţie - va face "obiectul" unei expozţii inedite care va fi venisată joi la Muzeul de Istorie din Galaţi. "Expoziţia este o invitaţie lansată publicului gălăţean de a păşi pe covorul roşu al performanţei marelui cavaler al fluierului, Nicolae Rainea, cel mai bun arbitru al tuturor timpurilor", explică organizatorul ei, muzeograful Adrian Zăinescu.

Supranumit „Locomotiva din Carpaţi” şi cu un palmares de invidiat, Nicolae Rainea se înscrie în rândul celor trei arbitri "all-time" care au fost prezenţi la trei campionate mondiale consecutive şi au arbitrat finale în şase competiţii fotbalistice diferite: Campionatul European, Cupa Campionilor, Supercupa Europei, Cupa UEFA, Cupa Balcanică şi Cupa României.

Evenimentul va avea loc la Muzeul „Casa Colecţiilor”.

adevarul.ro

[dcp100168]

Gălăţeanul Nicolae Rainea - cel mai bun arbitru român din toate timpurile

„În lume nu sunt decât patru arbitri care au participat la trei campionate mondiale consecutive. Eu sunt unul dintre ei”, aşa îşi începe povestea cel mai mare arbitru român din toate timpurile, Nicolae Rainea. „Nu-mi place să vorbesc despre mine că nu-i elegant şi sportiv, dar dacă presa a făcut clasamente, nu-i contrazic. După evidenţa lor am 268 de meciuri în Liga I, 145 de meciuri internaţionale, şi cu totul vreo 1.500 de meciuri arbitrate. Am arbitrat chiar şi la Penitenciarul Galaţi, o finală. A fost ceva inedit şi pentru mine! Pe lângă cele trei campionate mondiale: 1974 - Germania, 1978 - Argentina, 1982 - Spania, am mai participat la Campionatul European din Italia, unde am condus şi finala Belgia - RFG, am fluierat încă patru finale continentale şi trei finale balcanice”, îşi face nea’ Nicu „inventarul” celor 25 de ani de arbitraj din care 18 ani pe lista FIFA.
Poreclit „Locomotiva din Carpaţi” sau „Mister Cooper”, Nicolae Rainea, care va împlini anul acesta, pe 19 noiembrie, 81 de ani, are o impresionantă colecţie de fanioane, cupe, insigne, plachete, însemne de tot felul, tricouri, mingi, pe care le puteţi admira la Muzeul „Casa Colecţiilor” de la Farmacia Ţinc.

Un pumn în nas

Nicolae Rainea şi-a început cariera sportivă în Brăila, oraşul natal, cu box. N-a durat decât două-trei săptămâni, şi un pumn în nas l-a săturat de box. A început să joace fotbal cu mingi de cârpă. „Furam ciorapii mamei îi umpleam cu cârpe, îi prindeam cu ace de siguranţă şi jucam. Până m-a văzut un antrenor şi mi-a spus: «Măi, tu să vii la fotbal că te pricepi!»”. A jucat în Liga a III-a, în perioada 1946-1957, dar problemele de sănătate l-au silit să abandoneze. În arbitraj a ajuns din întâmplare. „M-am dus într-o zi la un meci la Bârlad şi m-a văzut un arbitru, Solomon Dascălu. Nu-i venise un asistent, un arbitru de tuşă, şi mi-a spus: «Ia vino-ncoace, ia tu fanionul ăsta şi când iese mingea, arăţi că a ieşit mingea». «Da’ n-am mai arbitrat!». «Lasă, mă, că te uiţi la mine şi iese bine»”. A ieşit atât de bine încât l-au chemat la Şcoala de Arbitraj, iar în 1959 a obţinut calificarea de arbitru: „Am urcat din treaptă în treaptă: în ’62 - arbitru în Liga a II-a, în ’ 65 - arbitru în Liga I, iar din 67 - arbitru pe lista FIFA”.

Cartonaş galben, cartonaş roşu

Ajuns la al cincilea mandat de consilier local PSD, Nicolae Rainea nu se desparte nici la şedinţele legislativului de cartonaşele galben şi roşu, iar cu ani în urmă, când aleşii întârziau să revină din pauză la şedinţă, fluiera începerea „jocului”. În cariera de arbitru n-a ţinut evidenţa cartonaşelor roşii şi galbene: „Am fost riguros pentru că armata m-a disciplinat extraordinar. Am absolvit Şcoala Superioară de Ofiţeri de la Sibiu şi apoi Şcoala de Maiştri”. Printre numele sonore ale fotbalului care au primit cartonaş galben de la Rainea se numără Platini, Paolo Rossi, Gentile, Maradona, Kempes şi Ardiles.

„Blatul? Se foloseşte la tort”

I-am lansat o provocare reputatului arbitru. Să ne definească termenul „blat” în fotbal. „Blat? E aluatul care se foloseşte la tort sau la alte dulciuri. Iar dacă înainte de meci veneau la mine să-i ajut le spuneam: «Vreţi ajutor? Faceţi cerere la CAR!»”. „În viaţa mea n-am putut să mă ataşez sufleteşte de nicio echipă. Dacă mă uit la un meci, ţin cu oricare echipă care joacă frumos şi practică un fotbal curat”, mărturiseşte Nicolae Rainea. În 1984, din cauza limitei de vârstă, s-a retras din arbitraj, dar a devenit observator UEFA. După un palmares de 60 de meciuri observate în Europa, în 2004 a trebuit să se retragă tot pentru limită de vârstă. A fost în perioada 1990-1992 instructor FIFA. Acum este preşedintele Asociaţiei Judeţene de Fotbal Galaţi şi preşedintele de onoare al Comisiei Centrale a Arbitrilor.

„Fotbalul, o industrie”

„În 1952, când am ajuns eu la Bârlad, erau 12 echipe în campionatul orăşenesc. Acum nu găseşti 12 în tot judeţul! Ce a realizat fotbalul românesc în ultimii 25 de ani? Fotbalul, în momentul de faţă, e o industrie care urmăreşte cu totul şi cu totul alte interese. Fotbalul a fost creat pentru spectacol. Acest spectacol nu mai este la ora actuală! În 2016 se împlinesc 30 de ani de când nici un arbitru român n-a fost la un campionat mondial. Ce părere aveţi? Noi încă nu avem arbitraj profesionist. Din punct de vedere al cerinţelor e profesionist, din punct de vedere al retribuţiei şi rolului în societate nu suntem profesionişti”, spune, dezamăgit, Nicolae Rainea.

Sfat: să nu cedeze!

Nicolae Rainea este invitat să susţină cursuri de arbitraj şi autorul a trei cărţi: „Fotbalul şi cavalerii fluierului”, „Dincolo de dreptunghiul gazonului”, „A fost odată… un arbitru român”. I-am cerut reputatului arbitru un sfat pentru cei care fac primii paşi în arbitraj. „E uşor să dai sfaturi, e mai greu să le urmezi. Avem sfătuitori în ţara asta, slavă Domnului, suntem o ţară de prea mulţi deştepţi, încât o să ajungem să importăm proşti! Ce sfat să le dau tinerilor arbitri: să fie serioşi, să facă cu plăcere ceea ce fac, şi indiferent ce se întâmplă, să nu cedeze psihic şi nici din alte puncte de vedere”.

Carte de vizită

Nume şi prenume: Rainea Nicolae

Vârsta: 80 de ani

Stare civilă: căsătorit, doi copii

Ocupaţie: preşedintele Asociaţiei Judeţene de Fotbal Galaţi şi preşedintele de onoare al Comisiei Centrale a Arbitrilor.

Palmares: a arbitrat trei campionate mondiale consecutive şi finala în şase competiţii fotbalistice diferite: Campionatul European, Cupa Campionilor, Supercupa Europei, Cupa UEFA, Cupa Balcanică şi Cupa României

Distincţii: Cetăţean de Onoare al municipiului Galaţi, Ordinul „Serviciul credincios în grad de cavaler” şi Ordinul „Serviciul credincios în grad de ofiţer”.

viata-libera.ro