Jump to content

Debut Andrei P. Velea


AndreiVelea
 Share

Recommended Posts

Vă aştept cu drag la debutul meu în volum! Volumul de numeşte “Gimnastul fără plămâni” şi reuneşte mai multe cicluri de poeme, precum şi câteva fotografii artistice.

Evenimentul va avea loc pe data de 28 octombrie 2010, joi, orele 12 şi 12 minute, Centrul Cultural Dunărea de Jos, Galaţi (Strada Domnească nr. 61, lângă Teatrul Dramatic).

Vor prezenta criticii literari Constantin S. Dimofte şi A. G. Secară, precum şi poeţii Octavian Miclescu şi Marius Grama. Va recita actorul Aureliu Bâtcă.

La eveniment vor fi prezentate poeme şi fotografii artistice din creaţia personală.

Vă rog să distribuiţi celor interesaţi invitaţia!

http://andreivelea.blogspot.com/2010/10/anunt-debutul-meu-in-volum.html

afis+Velea.JPG

Link to comment
Share on other sites

  • 7 months later...

Andrei Velea a câştigat Marele Premiu al Festivalului „Eusebiu Camilar - Magda Isanos”

Gălăţeanul Andrei Velea a obţinut Marele Premiu „Eusebiu Camilar” pentru secţiunea Proză, la cea de-a XVI-a ediţie a Festivalului Naţional de Literatură „Eusebiu Camilar - Magda Isanos”. Festivitatea de premiere s-a desfăşurat sâmbătă, 14 mai, în comuna Udeşti, judeţul Suveava, în prezenţa multor scriitori şi critici literari din ţară, alături de profesori, studenţi, elevi şi preoţi. La festival au participat 80 de creatori literari din mai toate zările ţării şi de peste Prut! La Proză, dacă Marele Premiu a ajuns la Galaţi, Premiul I i-a revenit Aradului, Premiul II a mers la Bucureşti, iar Premiul III, în Ipoteştiul lui Eminescu.

Gălăţeanul, care şi-a lansat de curând „Gimnastul fără plămâni” şi a semnat în mai toate revistele literare locale, este membru activ al Cubului critic Oblio şi al cenaclului Noduri şi Semne.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Andrei Velea - Premiul pentru poezie la Negrileşti

Festivalul National de Poezie de la Negrilesti a tras cortina si a desemnat cîstigatorii primei editii: Premiul I pentru proza - "Intoarcerea ultimului erou", de Gheorghe Chirtoc, din Focsani; premiul I pentru poezie - “Gimnastul fara plamîni” de Andrei Velea din Galati; premiul I pentru eseu - “Mitropolitul Vaarlam”, de Petre Abeaboeru. Un premiu II pentru proza a primit Ioana Andrei, membra a Ligii Scriitorilor din Vrancea, iar pentru poezie un tînar poet din Craiova. Premiul oferit de Asociatia Culturala "Simion Mehedinti" a rasplatit o carte de exceptie, "Vitralii patinate", semnata de Teodora Fintinaru.

Desfasurat în perioada 28-29 mai, în inimia Vrancei arhaice, Festivalul National de Poezie de la Negrilesti a avut invitati de seama din judetele vecine, dintre care-i amintim pe Calistrat Costin, Florentin Popescu, Ionel Necula si Viorel Dinescu. "Nu mi-am inchipuit ca ma voi simti atît de bine. Juriul a ales corect, sper ca totul sa ramîna si la editiile viitoare. Premiile s-au dat pe merit, nu pe cumetrii, cum se întimpla la multe alte concursuri din tara. Felicitari! As vrea sa vad si la Galati asa ceva", ne-a spus Viorel Dinescu, din Galati.

ziaruldevrancea.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 7 months later...

Andrei Velea colecţionează premii literare

Despre Andrei Velea am tot auzit vorbindu-se cu admiraţie în rândul scriitorilor gălăţeni. Astăzi vă prezentăm un dialog cu cel mai tânăr colecţionar de premii literare din breasla scriitorilor noştri.

- Când şi cum ai debutat editorial?

- În Galaţi, tinerii debutează târziu. Cauzele sunt multiple, de la decuplarea faţă de centrul cultural gălăgios şi vizibil (Bucureştiul), până la complexele şi timiditatea de tip provincial. Eu am făcut-o în toamna lui 2010, la vârsta de treizeci de ani, asumându-mi ieşirea „la rampă” cu un volum de poeme intitulat „Gimnastul fără plămâni” (Editura Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, Galaţi). Volumul este o antologie ce reuneşte cele mai importante cicluri de poeme pe care le-am scris pe parcursul a paisprezece ani de când „mă învârt” prin cenaclurile gălăţene, ca membru simplu, fondator sau chiar coordonator.

- Anul 2011 ţi-a adus câteva premii naţionale. Te aşteptai?

- Mi-a adus, într-adevăr, un succes la care nu mă aşteptam. Am primit nu mai puţin de patru premii pentru debut, ceea ce e o performanţă notabilă, ţinând cont de faptul că editura nu este una naţională, ci una locală! Asta demonstrează clar că se poate, că a debuta la o editură mică nu e un soi de condamnare la lipsa de vizibilitate. Dintre aceste premii, cele mai importante sunt „Porni Luceafărul” (Botoşani), un premiu de talie naţională, de prim rang, precum şi Premiul Uniunii Scriitorilor Filiala Sud-Est (Galaţi). Am mai fost premiat şi în cadrul festivalului „Emil Botta” din Adjud, precum şi în cadrul „Serilor de poezie de la Negrileşti” (Liga Scriitorilor din Vrancea).

- 2011 a însemnat şi publicarea celui de-al doilea volum al tău…

- „Hotel în Atlantida” se numeşte şi a apărut la Editura Fundaţiei Culturale Antares. Lansarea a avut loc în cadrul Festivalului Internaţional „Serile de poezie ale revistei Antares”. Ca să revin la 2010, el a însemnat pentru mine nu numai debutul editorial, ci şi debutul (în cadrul cenaclurilor) cu proză scurtă. Am lecturat pentru prima dată o proză scurtă la o şedinţă a „Cubului Critic Oblio” (Centrul Cultural „Dunărea de Jos”), cu două săptămâni înaintea debutului editorial cu poezie! Anul trecut am început să trimit proză scurtă la diverse concursuri din ţară şi chiar de la prima participare am obţinut Marele Premiu „Eusebiu Camilar” în cadrul Festivalului Naţional de Literatură „Eusebiu Camilar – Magda Isanos”. Norocul începătorului? Nu doar noroc, deoarece am reuşit să confirm de-a lungul anului şi la alte concursuri, ceea ce nu se întâmplă foarte des la proză (rar vezi aceleaşi figuri de mai multe ori pe podium, ceea ce nu e cazul la poezie). Am mai obţinut, în toamnă, Premiul al III-lea la Concursul Naţional de Proză „Marin Preda”, Menţiune la Concursul Naţional de Proză „Mihail Sadoveanu”, iar anul l-am încheiat „pe cai mari”, cu Premiul I la secţiunea proză scurtă din cadrul Concursului Naţional „Text Construct”.

- Cum crezi că va fi pentru tine 2012?

- Îmi doresc să devin membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Sud-Est, pentru acea formă de prestigiu pe care ţi-o dă calitatea de membru al celei mai vechi şi importante organizaţii de breaslă. Apoi, probabil tot în cadrul Festivalului „Antares”, voi lansa cea de-a treia carte de poeme, de data asta la Editura Brumar. A doua lansare va avea loc în toamnă la Târgul Internaţional de Carte „Gaudeamus”, Bucureşti. Profit de ocazie pentru a divulga titlul: „Lumea e o pisică jigărită”. În rest? Cronici de carte la revista „Dunărea de Jos” şi cât mai multă proză, pentru că se apropie şi momentul debutului cu un volum de proză scurtă!

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Lansarea celui de-al treilea volum semnat Andrei Velea: „Lumea e o pisică jigărită”

Andrei Velea îşi lansează în seara aceasta, la ora 18,30, la Sala Studio a Casei de Cultură a Studenţilor, cel mai nou volum de poezie al său, „Lumea e o pisică jigărită”, editura Brumar. Aceasta ar fi a doua lansare a volumului, după prezentarea ei în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, în noiembrie 2012.

În schimb, pentru că Andrei Velea este tot timpul prevăzător, cei care nu reuşesc să ajungă astăzi la Casa Cultură a Studenţilor îl pot vedea în postura de actor principal şi la sediul Filialei Sud-Est a USR, sâmbătă, 26 ianuarie, ora 11,00, unde vor prezenta cartea criticii Viorel Ştefănescu şi A. G. Secară.

Andrei Velea mai are două cărţi la activ: „Gimnastul fără plămâni”, editura Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, 2010, şi "Hotel în Atlantida", editura Fundaţiei Culturale Antares, 2011.

viata-libera.ro


 

Link to comment
Share on other sites

  • 7 months later...

Dă-i înainte!

Articolul meu de azi nu e nici despre Roşia Montană, nici despre cîinii maidanezi. E despre un tînăr scriitor. Se numeşte Andrei Velea, e din Galaţi şi l-am cunoscut cu vreo doi ani în urmă, la un concurs literar din Bucovina.

Acum vrea să publice o carte de proză scurtă şi, contînd pe amabilitatea mea, mi-a trimis prin e-mail proiectul lui, ca să-i spun ce părere am. Am ezitat mult timp înainte de a-i scrie, fiindcă nu prea ştiam ce. Tot căutînd o formulă de răspuns, mi-am amintit de nostimada pusă cîndva în circulaţie de poetul Mihai Ursachi. I s-a solicitat o listă de zece recomandări pentru un tînăr care bate la porţile gloriei literare. Prima recomandare a maestrului a fost: lasă-te de scris. A doua recomandare a fost, de asemenea: lasă-te de scris. A treia, a patra şi aşa mai departe, a opta, a noua recomandare, la fel: lasă-te de scris. Numai a zecea recomandare, şi ultima, suna oarecum diferit: tot mai scrii? dacă-i aşa, dă-i înainte!
Vreau să spun că, ori de cîte ori mi se cere părerea în legătură cu vreun tînăr sau o tînără care pare că ar avea talent literar şi aşteaptă un sfat sau o încurajare de la un scriitor cu experienţă, cum se presupune că aş fi eu, am o strîngere de inimă. Ce să-i spun? Mă aflu în faţa unui destin pe care s-ar putea să-l deturnez de la traseul lui firesc. Mai cu seamă în zilele noastre, în plină epocă a internetului, opţiunea pentru o carieră de scriitor sau de artist este cît se poate de riscantă. Nu ştii de fapt ce se va alege în cele din urmă din tînărul acela, ce va alege viaţa. Fiindcă, s-a spus şi asta, tinereţea este ea însăşi un talent. Întrebarea e dacă va mai rămîne talentul după ce tinereţea va trece. Dacă tînărul sau tînăra de şaptesprezece sau douăzeci de ani va continua să scrie - şi mai ales să citească, fiindcă un bun scriitor e, înainte de toate, un bun cititor! - şi la treizeci sau patruzeci sau cincizeci de ani. Dacă împrejurările vieţii îl vor lăsa sau o vor lăsa să o facă. Fiindcă simpla dorinţă, oricît de motivantă, nu e suficientă. Mai ai nevoie şi de un pic de noroc. Am cunoscut în tinereţe nenumăraţi inşi care, cum se spune cu o formulă niţel obosită, promiteau. S-au ales dintre ei mai mulţi alcoolici decît scriitori sau altfel de artişti. Căci şi în literatură, ca în oricare altă artă, e nevoie de sacrificii mari pentru a ajunge la un nivel acceptabil de performanţă, după care aşteptările sunt pe măsura sacrificiilor, iar frustrările pe măsura aşteptărilor. Ca să nu mai spun că prestigiul social al vetustei meserii de scriitor este, în zilele noastre, aproape de zero, ceea ce, altfel spus, înseamnă că nu ajung scriitori sau artişti decît cei care nu au încotro. De fapt, asta ar putea fi o definiţie a vocaţiei. Presupunînd că ai o inteligenţă peste medie, de ce să te faci scriitor, cînd te-ai putea face antreprenor, sau profesor, sau medic, sau inginer, sau aviator, sau avocat? Iată de ce: fiindcă nu ai încotro. Chiar dacă urmezi oricare din meseriile acelea, pînă la urmă, dacă nu ai încotro, tot scriitor ajungi.
Nu mă interesează cîtuşi de puţin aşa-zişii scriitori care debutează la cincizeci de ani sau chiar după ce ies la pensie - şi sunt, vai, o mulţime! Se pare că, de la o vreme, am devenit victima predilectă a unor astfel de oportunişti. Pe biroul meu zac claie peste grămadă, necitite, o mulţime de cărţi ale unor veleitari care s-au dus cu bani la tipografie şi s-au întors cu un braţ de cărţi, împărţindu-le după aceea (obligatoriu cu dedicaţie) prietenilor şi cunoştinţelor şi aşteptînd să fie lăudaţi. Eventual recomandaţi Uniunii Scriitorilor. Nu puţini au ajuns astfel membri ai USR. Dar nu despre ei este vorba aici, ci despre acei tineri care, aflaţi încă la vîrsta primelor angajamente în faţa vieţii, aleg să meargă pe drumul lung, sinuos şi cu destule privaţiuni al unei cariere în care, de regulă, peştişorul de aur ajunge în undiţă tîrziu sau prea tîrziu, cînd nu mai ai nicio dorinţă.
Farmecul cărţilor scrise de tineri ţine mai mult de ceea ce promit decît de ceea ce izbutesc. Iar ceea ce promit e de fiecare dată ceva imens: reconstituirea lumii! Povestirile lui Andrei Velea îmi amintesc, nu de puţine ori, de cele ale lui Mircea Nedelciu. Asta nu ar fi neapărat o calitate. Calităţile prozei lui Andrei Velea vin mai curînd din curiozitatea cu care investighează paradoxul naturii umane. Privirea lui vede excepţia, stranietatea, abisul acolo unde privirea comună nu vede decît uniformitate şi banal. Cunoaşte bine valoarea de întrebuinţare a cuvintelor, are inteligenţă epică şi intuiţii de scriitor autentic. Îndeplineşte, deci, condiţiile de bază pentru a purcede la reconstituirea lumii. Şi mai e un motiv pentru care aş îndrăzni să-l încurajez. Nu a urmat o facultate de litere, este de profesie informatician, prin urmare scrie fiindcă nu are încotro. Nu ştiu de cîte ori i se va fi spus, de către unii sau alţii: lasă-te de scris, în definitiv un sfat util şi cît se poate de binevoitor, dar uite că nu s-a lăsat. Astfel încît acum, că m-a întrebat şi pe mine, mă văd obligat să-i spun: dă-i înainte!
Petru Cimpoeşu
adevarul.ro
Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.