Jump to content

Recunoştinţă eternă celui care a vrut să bombardeze Galaţiul


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Recunoştinţă eternă celui care a vrut să bombardeze Galaţiul

Una din străzile cartierului Portului, care până în 1990 se numea „Ca­nalului", a primit după revoluţie numele de „Gheorghe Stroiciu", dar nimeni din primărie nu poate spune când, cum şi de ce s-a întâmplat asta.

Un document obţinut în exclusivitate de România Liberă arată adevărata faţă a acestui om, care era gata să bombardeze Galaţiul. În Ordonanţa Definitivă emisă la 01.05.1919 de Cabinetul 2 Instrucţie al Corpului 3 Armată se precizează că Gheorghe Stroiciu, fost docher şi apoi bucătar pe nava „Împăratul Traian", şi colaboratorul său Gheorghe Muşetescu au fost trimişi în judecată la Curtea Marţială pentru „înaltă trădare", conform articolului 67 al Codului Penal.

Potrivit procurorului militar Mircea Demetrescu, Gh. Stroiciu şi Gh. Muşetescu au acţionat la ordinele dr. Cristu (Cristea) Rakovski, un apropiat al lui Trotski şi Lenin. Rakovski a deţinut funcţii importante în Rusia Sovietică. Lenin l-a trimis pe Rakovski în Ucraina şi România pentru a organiza preluarea puterii de către bolşevici, după modelul puciului de la Moscova. În 1916, Rakovski făcea parte din conducerea Partidului Social Democrat din România şi se afla des la Galaţi, unde lucra intens la deturnarea mişcării sindicale de la revendicările de natură socială, la acţiuni orientate împotriva politicii interne şi externe a guvernului român. Aşa a fost organizată revolta din 13 iunie 1916, când muncitorii s-au încăierat cu trupele de jandarmi. Potrivit documentului de arhivă, în ianuarie 1918 Stroiciu şi Muşetescu acţionau la ordinele de Rakovski, la Chilia, Ismail şi Odessa, unde încercau să strângă adepţi ai mişcării bolşevice, uzând de „ruble de propagandă". Pe 13 ianuarie 1918, Stroiciu şi detaşamentele revoluţionare au pus stăpânire pe navele româneşti din Portul Chilia, instalând la fiecare navă santinele. Aceste acţiuni împotriva armatei române erau duse „în numele Comitetului Bolşevic Român". Pe 15 ianuarie 1918, Gheorghe Stroiciu l-a arestat pe comandantul navei „Călăraşi". Apoi, aceleaşi detaşamente revoluţionare conduse de Stroiciu şi Muşetescu au atacat şi la Odessa, unde se afla o parte din flota română, au arestat ofiţerii armatei române şi au rechiziţionat toate navele româneşti. Gheorghe Stroiciu s-a instalat pe nava „Durostor", ca „preşedinte al Comitetului Revoluţionar".

Gheorghe Muşetescu a procedat similar, instalându-se pe nava „Ştefan cel Mare", unde şi-a luat şi amanta, instaurând pe navă un regim personal. Aşa cum se precizează la pag 12 din Ordonanţa Definitivă, scopul bolşevicilor era „să se armeze toate vasele române şi cu ele să coopereze cu batalioanele de uscat, bombardând şi distrugând toate porturile româneşti". Echipajele terorizate au reuşit să îi debarce pe bolşevici abia după trei luni, pe 14 aprilie 1918, după ce cele două nave ajunseseră să plutească în derivă pe Marea Neagră, pentru că Stroiciu şi Muşetescu insistau să dea ordine, dar nu se pricepeau la navigaţie.

Numele străzii nu este singurul monument dedicat la Galaţi bolşevicilor. În centrul oraşului, pe soclul statuii fostului primar A. Moruzzi se află bustul lui Spriridon Vrânceanu, participant la revolta din 13 iunie 1916, iar în faţa institutului de proiectări Icepronav se află un monument dedicat încăierării din 13 iunie a muncitorilor cu jandarmii.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/dobrogea/recunostinta-eterna-celui-care-a-vrut-sa-bombardeze-galatiul-203806.html

Link to comment
Share on other sites

  • 9 years later...

O stradă din Galați va purta, în continuare, numele bolșevicului Stroiciu, care la ordinele Moscovei voia să bombardeze orașul

Nomenclatura stradală a Galațiului se află pentru încă două zile în dezbatere publică, iar după finalizarea acestei proceduri prin efectuarea eventualelor modificări solicitate de gălățeni proiectul de hotărâre a Consiliului Local va fi programat pentru aprobare în cadrul uneia din viitoarele ședințe de plen ale consiliului. Proiectul de hotărâre are anexată și o listă a celor 489 de străzi din oraș. Majoritatea străzilor din Galați poartă numele unor personalități din diferite domenii care s-au născut la Galați și merită recunoștința noastră pentru că au avut un rol în istoria sau dezvoltarea orașului.

Galațiul, cu simbolurile comuniste în „vitrină”. În centrul orașului avem „strada Muncii Voluntare”

Au dispărut din nomenclatorul străzilor nume ceva mai ciudate, precum „strada Incubatorului” și „strada Ileana Cosânzeana”.

Dar a rămas, chiar în cartierul de blocuri din centrul orașului „strada Muncii Voluntare” (poziția 298 din lista Primăriei Galați), o stradă mică, pe care se află numai două blocuri, dar al cărui nume evocă perioada comunismului, mai precis anii 60 – 70, când în special la sfârșit de săptămână românii erau scoși din case pentru a-și dovedi atașamentul față de programul PCR muncind gratis pe șantierele patriei.

După ce în primii ani de după 90 au dispărut din nomenclatura străzilor din Galați numele unor „eroi ai luptei PCR” precum „Dumitru Chicoș” și „IC Frimu”, acum nu mai găsim în nomenclator nici numele altui „căzut eroic”, Spiridon Vrînceanu. Numele „strada Spiridon Vrânceanu”, din apropierea Pieței Centrale, a dispărut din lista străzilor, dar bustul „eroului” este în continuare pe soclul statuii fostului primar A Moruzzi, în scuarul din fața sediului Regionalei CFR, pe strada Domnească, la câțiva pași de primărie.

O stradă din Galaţi va purta în continuare numele bolşevicului Gh Stroiciu, care la ordinele Moscovei voia să bombardeze Galaţiul

Autoritățile gălățene au în continuare un mare respect pentru bolșevicul Gheorghe Stroiciu, care, în 1918, la ordinele puterii de la Moscova, a rechiziţionat navele Marinei Regale de la Ismail și Chilia și voia să bombardeze Galaţiul şi celelalte porturi româneşti. Din recunoștință pentru că Stroiciu a vrut să bombardeze Galațiul, autoritățile locale vor păstra și în continuare numele „strada Gheorghe Stroiciu”, aflată la poziția 193 din noul nomenclator al străzilor.

În anii 60, strada din cartierul Portului, în zona Inspectoratului Școlar, se numea „Canalului”. A fost redenumită „Gheorghe Stroiciu” prin decretul numărul 531/1970 dat de însuși Nicolae Ceauşescu, care și-a exprimat astfel recunoștința față unul dintre primii activiști care a luptat împotriva statului român „în numele Comitetului Bolşevic Român”.

Stroiciu, judecat de Curtea Marțială pentru „înaltă trădare”, conform art. 67 din Codul Penal

 În privința onorabilității personajului, lucrurile sunt clarificate de Ordonanţa Definitivă, emisă, la 01.05.1919, de Cabinetul 2 Instrucţie al Corpului 3 Armată, prin care Gheorghe Stroiciu, fost docher şi apoi bucătar pe nava „Împăratul Traian”, împreună cu colaboratorul său Gheorghe Muşetescu, au fost trimişi în judecată la Curtea Marţială, pentru “înalta trădare”, conf art 67 al Codului Penal. Potrivit procurorului militar Mircea Demetrescu, Gh Stroiciu şi Gh Muşetescu au acţionat la ordinele dr Cristu (Cristea) Rakovski, un apropiat al lui Trotski şi Lenin. Rakovski a deţinut funcţii importante în Rusia Sovietică. Lenin l-a trimis pe Rakovski în Ucraina şi România, pentru a organiza preluarea puterii de către bolşevici, după modelul puciului de la Moscova. În 1916, Rakovski, făcea parte din conducerea Partidului Social Democrat din România şi se afla des la Galaţi, unde lucra intens la deturnarea mişcării sindicale de revendicările de natură socială la acţiuni orientate împotriva politicii interne şi externe a guvernului român. Aşa a fost organizată revolta din 13 iunie 1916, când muncitorii s-au încăierat cu trupele de jandarmi. Potrivit documentului de arhivă, în ianuarie 1918, Stroiciu şi Muşetescu acţionau la ordinele de Rakovski, la Chilia, Ismail şi Odesa, unde încercau să strângă adepţi ai mişcării bolşevice, uzând de „ruble de propagandă”.

Bolșevicii Stroiciu și Mușetescu au pus stăpânire pe navele românești cu care voiau să bombardeze porturile românești de la Dunăre

Pe 13 ianuarie 1918, Gh Stroiciu şi detaşamentele revoluţionare au pus stăpânire pe navele româneşti din Portul Chilia, instalând la fiecare navă santinele. Conform rechizitoriului, aceste acţiuni împotriva armatei române erau duse „în numele Comitetului Bolşevic Român”. Pe 15.01.1918, Gh Stroiciu l-a arestat pe comandantul navei „Călăraşi”. Apoi, aceleaşi detaşamente revoluţionare conduse de Stroiciu şi Musetescu au atacat şi la Odesa, unde se afla o parte din flota română, au arestat ofiţerii armatei romane şi au rechiziţionat toate navele românesti. Gh Stroiciu s-a instalat pe nava „Durostor”, ca „preşedinte al Comitetului Revoluţionar”. Gh Musetescu a procedat similar, instalându-se pe nava „Ştefan cel Mare”, unde şi-a luat şi amanta, instaurând pe navă un regim personal.

Aşa cum se precizează la pag 12 din Ordonanţa Definitivă, scopul bolşevicilor era „să se armeze toate vasele române şi cu ele să coopereze cu batalioanele de uscat, bombardând şi distrugând toate porturile româneşti”. Echipajele terorizate au reuşit să îi debarce pe bolşevici abia după 3 luni, pe 14 aprilie 1918, după ce cele două nave ajunseseră să plutească în derivă pe Marea Neagră, pentru că Stroiciu şi Muşetescu insistau să dea ordine, dar nu se pricepeau la navigaţie.

galati365.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.