Jump to content

Ex-fotbalistul Dănuţ Lupu a jucat hochei până la 14 ani


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Ex-fotbalistul Dănuţ Lupu a jucat hochei până la 14 ani

"Prima dragoste nu se uită niciodată", o aliniere desuetă de cuvinte, care reflectă pe deplin adevărul din viaţa lui Dănuţ Lupu (43 de ani). Un sportiv care a cunoscut consacrarea în fotbal, dar care a lăsat în urmă o altă disciplină care l-a marcat pe deplin. O alegere în care a cântărit decisiv dorinţa tatălui de a-şi vedea băiatul printre greii sportului-rege. Dănuţ a acceptat provocarea ProSport de a se întoarce la patinoar, nu ca hocheist, ci ca suporter al echipei de suflet, Dunărea Galaţi.

La ora după-amiezii, patinoarul "Mihai Flamaropol" din Bucureşti este aproape gol. Un tablou stingher, compus dintr-o mână de spectatori, câţiva jandarmi şi jucătorii celor două echipe, Steaua şi Dunărea, pregătiţi să se confrunte într-un meci al Ligii Naţionale. Tipul înalt, masiv, care stă lângă vestiarul echipei oaspete, Dunărea Galaţi, atrage toate privirile. Nu pare conştient de agitaţia pe care prezenţa lui acolo a declanşat-o, ci priveşte liniştit meciul de copii care se desfăşoară pe gheaţă. Zâmbeşte un pic absent, parcă unor alte timpuri, întrerupt din reverie din când în când de câţiva care trec să dea noroc cu el, şoptindu-i în acelaşi timp un "bun revenit printre noi". "Hocheiul parcă a fost pentru mine într-o altă viaţă. Vorbim de vremuri de demult, când prin'73-'74, acoperindu-se patinoarul din Galaţi, s-a făcut o selecţie prin şcoli, la clasele I. M-am dus şi eu, m-au selecţionat la copii şi până la 14 ani am făcut şi hochei, şi fotbal, în paralel", mărturiseşte Dănuţ Lupu, nimeni altul decât fosta glorie a echipei de fotbal Dinamo.

Patinează o dată pe an... "just for fun"

Este întrerupt de un alt bărbat, la fel de masiv, cu care începe să discute aprins despre surpriza pe care Dunărea Galaţi a furnizat-o în urmă cu câteva săptămâni învingând campioana României, HSC Csikszereda. Cei doi râd prelungit şi se despart cu o strângere de mână. "Am jucat împreună hochei, suntem aceeaşi generaţie. Era o lume frumoasă, ne ştiam toţi, ne respectam. Uite, şi acum, după atâţia ani, mai vorbim, deşi ne vedem foarte rar. Am avut echipă bună, cu Burada, Dumitriu, Fulga", ne lămureşte el. Îşi găseşte cu greu cuvintele, de parcă amintirile de atâta vreme închise refuză parcă să fie actualizate. "La 14 ani s-a făcut o selecţie la fotbal, la Luceafărul. Am venit în Bucureşti, iar hocheiul a rămas în urmă, dar dintotdeauna sufletul meu a rămas acolo. Patinez şi acum, în fiecare an, este sportul care mi-a plăcut mai mult ca fotbalul, însă decizia tatălui meu a cântărit decisiv", oftează el.

Senzaţii tari: bătăile cu Ciucul

Plecarea în Bucureşti nu a însemnat însă desprinderea definitivă de gheaţă. A revenit pe când avea 16 ani, apoi doi ani mai târziu, însă fără a mai continua la nivel de performanţă. Povestirea prinde ritm şi ne poartă departe, în urmă cu un sfert de secol. "Aveam de toate atunci, echipament bun, patine. Singura problemă era că rupeam des crosele. Am avut noroc însă de un antrenor care mă iubea, la fel ca la fotbal, şi îmi făcea repede rost de altele", continuă fostul artist de pe gazon. Lupu mărturiseşte că în ultimii ani singura legătură cu acest sport au fost meciurile televizate dintre Steaua şi Miercurea-Ciuc, moment ce aduce cu sine o altă dezvăluire. "Noi aveam boală mare pe Ciuc, pe toată zona aia, pentru că nu doreau să vorbească cu noi în româneşte. Niciodată nu voi uita ce bătăi făceam cu Ciucul, cu Sfântu Gheorghe. Când începeam să ne dăm pumni pe gheaţă, intrau şi băncile de rezerve, erau o nebunie generală", râde el.

Lupu şi Geru

Discuţia se suspendă, căpitanul gălăţenilor, Cătălin Geru, îl invită pe Dănuţ Lupu în vestiar să cunoască echipa. Cuvinte de încurajare, strângeri de mână şi multe emoţii de ambele părţi. "Pentru noi faptul că a venit înseamnă foarte mult. A plecat de la Galaţi, din mijlocul nostru, şi este o onoare să îl avem iarăşi cu noi", dezvăluie Geru. Acesta îi prezintă alte două nume cu greutate: portarul Viorel Radu şi atacantul Nuţu Andrei. "Ne-am întors acasă, vrem să ajutăm echipa să redevină ce a fost. Este mult de muncă, dar sperăm ca din acest an să pornim reconstrucţia", îl lămureşte Geru. Vizita este pecetluită de o poză de grup: familia Galaţiului s-a întregit.

Arcade sparte

Fostul fotbalist se uită îndelung la zecile de crose. "Asta e de portar, asta de stângaci, nu mi-e bună niciuna, eu eram dreptaci. S-a schimbat mult şi echipamentul. Noi nu aveam protecţia din plastic la cască, erau simple, simple", mai rememorează gălăţeanul, cântărind în mână o cască modernă. Un artificiu al echipamentului pentru care Lupu a plătit tribut greu: "Vezi arcadele mele? Toate sunt sparte de la hochei. Era uşor, la un contact direct, mânerul crosei devenea repede armă". Sirena patinoarului sună şi confruntarea pe gheaţă începe sub ochii lui. Nu a mai călcat de ani întregi la un meci şi, curioşi, îi testăm memoria. "Când e ofsaid la hochei?", vine întrebarea. Stă câteva secunde, se amuză ca de o glumă bună şi rosteşte rar şi apăsat: "Când jucătorul intră în treimea de atac înaintea pucului. Lucrurile astea nu se uită niciodată". Vorbele rămân în urmă, pentru că în prim-plan urcă meciul. De pe bancă, Lupu îşi încurajează favoriţii, urmărind concentrat fiecare atingere a pucului. O scenă desprinsă parcă din urmă cu 25 de ani, când aştepta ca linia lui să intre pe gheaţă.

Dănuţ le face rost de o primă specială

În urmă cu câteva săptămâni, Dunărea reuşea cea mai mare surpriză a ultimelor trei decenii din hocheiul românesc. Gălăţenii au învins campioana en-titre a României, HSC Csikszereda, în Liga Naţională, cu 6-4. Motiv de mândrie, dar şi provocarea atingerii unui obiectiv mai mare. "Dacă băieţii de la Galaţi ajung să se bată la titlu, le fac rost de o primă specială. Ar fi nemaipomenit să reuşească acest lucru", spune Lupu.

Tureanu, ca Dobrin

Încă de mic, Dănuţ Lupu era atras de hochei. Întâi ca spectator, fiind nelipsit din tribunele patinoarului din Galaţi. Primele amintiri despre frigul din patinoar şi despre miile de oameni care umpleau tribunele la fiecare meci au o figură centrală, un jucător pe care îl consideră vârful. "Doru Tureanu a fost de departe cel mai bun. Era un jucător foarte complex, nu doar că patina, dar ce făcea Dobrin cu mingea, Tureanu făcea cu pucul. Când lua pucul, nu ştiai ce putea să facă Doru cu el. Păcat că a prins acele vremuri, că, dacă era ca acum, juca liniştit în campionatul nord-american", e de părere fostul internaţional.

http://www.prosport.ro/sport-life/special/super-reportaj-danut-lupu-s-a-intors-pe-gheata-sufletul-meu-a-ramas-la-hochei-7586297

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.