Jump to content

Dosarul Ghimpu se judecă de şase ani


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Dan "Fiat", extrădat din Italia

La data de 14.09.2010 a fost extrădat, de autorităţile din Italia, B. Daniel zis „Dan Fiat”, de 38 ani, din Galaţi, pe numele căruia Judecătoria Galaţi a emis, la data de 30.09.2004, un mandat de arestare preventivă pe o perioadă de 90 zile, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat. Acesta s-a sustras măsurii arestării preventive şi, întrucât erau indicii că ar fi plecat în Italia, a fost dat în urmărire internaţională prin Interpol, fiind depistat la data de 14.11.2008 în localitatea Ravena, Italia. Bărbatul a fost extrădat la data de 14.09.2010 şi, după confirmarea mandatului de arestare preventivă de către Judecătoria Galaţi, a fost introdus în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul IPJ Galaţi.

http://gl.politiaromana.ro/index.php?act=articol_detaliu&id=3284

Daniel Bejan zis şi „Dan Fiat" (38 de ani), pe numele căruia a fost emis un mandat de arestare preventivă în urmă cu şase ani pentu complicitate la furt calificat, a fost prins în Italia. Bărbatul a fost implicat în celebrul furt de tablă din ArcelorMittal în care principal inculpat este fostul şef al pazei combinatului, Constantin Ghimpu.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Dan-Fiat-extradat-Italia_0_337766286.html

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Dosarul Ghimpu se judecă de şase ani

Cazul în care este implicat fostul şef al pazei combinatului siderurgic Galaţi, Constantin Ghimpu pare sortit veşnicei judecăţi. Unul dintre inculpaţii din acest dosar, Daniel Bejan, a fost arestat recent aşa că procesul îşi va doborâ propriul record de durată.

Poliţiştii au operat primele arestări în cazul Ghimpu, în august 2004, când dosarul a a ajuns în atenţia opiniei publice după arestarea fostului şef al pazei combinatului, pentru furt calificat. Cei nouă inculpaţi au fost acuzaţi că s-au înţeles pentru a fura două rulouri de tablă din incinta combinatului siderurgic, în valoare de 80.000 de lei.

Procesul iese din comun prin faptul că, după şase ani de la iniţierea lui, este departe de a fi încheiat de către instanţele gălăţene.

Încă din primul an de judecată, procesul a fost marcat de numeroase controverse, care nu au fost lămurite nici până astăzi.

Cazul „Ghimpu" este cel mai longeviv proces aflat pe rolul instanţelor din România, având ca obiect un furt calificat. Procesul a intrat deja în al şaptea an de judecată şi s-ar putea prelungi pentru încă foarte multă vreme. "Nu îmi pot explica de ce a durat atâta finalizarea acestui proces, dar vă pot spune că poate sta pe rolul instanţelor până la 15 ani fără să se prescrie fapta. Legea spune că termenul de prescripţie intervine după 10 ani la furt calificat, la care se adaugă alţi cinci ani dacă s-a întrerupt prescripţia", ne-a declarat Radu Lupaşcu, avocatul lui Constantin Ghimpu. Au trecut patru ani până când Judecătoria Galaţi a pronunţat o hotârăre în acest caz, iar de doi ani, dosarul se află pe masa judecătorilor de la Tribunal. Procesul are numeroase bizarerii, pornind de la faptul că nu s-a putut justifica legal menţinerea lui Ghimpu în arest pentru 10 zile şi până la inexistenţa corpului delict, rulourile de tablă dispărând fără urmă.

Ultima persoană care a ajuns pe lista arestaţilor este Daniel Bejan, poreclit "Fiat", considerat un personaj cheie pentru elucidarea cazului. Procesul a fost deja amânat cu încă o lună pentru ca Bejan să studieze acuzaţiile, dar pentru instanţe încă o amânare nu constituie o problemă. Dimpotrivă! „Nu există o perioadă legală în care să fie soluţionată o anumită cauză. Însă, conform jurisprudenţei CEDO, oricare cauză trebuie soluţionată într-un termen rezonabil. Termenul rezonabil este apreciat de la o cauză la alta, în funcţie de complexitatea acesteia", ne-a declarat vicepreşedintele Tribunalului Galaţi, judecătorul Florin Meleacă.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Proces-recordDe-judecatorii-chinuie-solutioneze_0_365363531.html

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Dosarul Ghimpu - şapte ani de judecată

Justiţia a fost blamată şi pusă la colţ de multă lume, inclusiv de preşedintele ţării, care a făcut-o responsabilă de multe rele. La rândul ei, Justiţia s-a apărat aşa cum a putut, uneori explicând că numărul mare de dosare îi blochează pur şi simplu activitatea, alteori a apelat chiar la măsuri extreme, aşa cum a fost greva de anul trecut, lucru fără precedent în România. Ceea ce i s-a reproşat cel mai adesea a fost însă lentoarea cu care se desfăşoară actul de justiţie. Acesta a şi fost motivul pentru care am dorit să aflăm care sunt cele mai vechi cauze penale aflate în cursul judecăţii acum.

În răspunsul celor de la Tribunal ni s-au enumerat trei dosare. Cum era şi firesc l-am ales pe cel mai vechi: 101/233/2004, pe care l-am şi studiat. Întâmplarea a făcut ca dosarul, care numără şase ani de existenţă şi intră acum în al şaptelea, să fie cel al lui Constantin Ghimpu, fost şef al pazei combinatului, acuzat, în august 2004, de complicitate la furt. Lui i se reproşa că împreună cu câţiva simpli angajaţi ai combinatului ar fi furat două rulouri de tablă. De altfel, rezonanţa cauzei a fost dat tocmai de acest nume, omul spunând deseori în instanţă că este victima unor înscenări.

Cert este că Ghimpu a stat după gratii aproape nouă luni de zile, după care magistraţii au decis ca judecata, în cazul lui, să se facă în libertate. Rând pe rând, şi ceilalţi inculpaţi care se aflau după gratii au avut parte de aceeaşi măsură, mai puţin Dan Bejan, zis „Fiat”, care reuşise să dispară între timp. Aşa că mandatul lui a rămas valabil până la aducerea lui în ţară, pe 14 septembrie 2010, la mai bine de trei ani de la pronunţarea primei sentinţe, când dosarul se afla deja în apel la Tribunal.

Opt luni, de la pronunţare până la redactare

Simpla studierea a dosarului îţi arată că a intrat pe rolul Judecătoriei în 2004, iar o primă soluţie s-a pronunţat pe 3 mai 2007. Amânări, expertize contestate, suplimente de expertize în cazul prejudiciului, toate acestea au făcut ca judecata să se întindă pe trei ani. În sentinţa Judecătoriei, o parte dintre inculpaţi au primit închisoare, dar cu suspendare, inclusiv Ghimpu, în vreme ce alţi doi s-au ales cu executare efectivă, însă, între timp, şi cei aflaţi în această ultimă ipostază şi-au terminat de ispăşit pedepsele.

Interesant este că hotărârea Judecătoriei sau mai exact motivarea acesteia a fost redactată tocmai pe 11 ianuarie 2008, adică la opt luni de la pronunţare.

Sigur, nu trebuie uitat că sentinţa a fost dată în preajma vacanţei judecătoreşti şi că era într-un dosar în care inculpaţii din ţară se aflau în libertate, însă un lucru este clar: potrivit procedurii, chiar dacă apelul a fost declarat în timp util, acesta nu poate pleca la instanţa superioară decât în momentul în care apare motivarea deciziei atacate. Aşa se face, că la Tribunal apelul s-a înregistrat în februarie 2008.

Şi la Tribunal dosarul a avut parte de un traseu anevoios. Şi asta din cauza lui Dan Bejan. Este adevărat că primele termene s-au finalizat cu amânări fie din cauză că inculpaţii voiau să-şi angajeze avocaţi, fie că cei angajaţi deja urmau să-şi pregătească apărările, însă la un moment dat s-a aflat că Dan Bejan, considerat fugar, este arestat undeva în Italia şi din acel moment a început nebunia. Potrivit procedurii, cercetarea judecătorească merge înainte atâta vreme cât instanţa nu este sesizată legal că fugarul este arestat şi se află într-un loc de detenţie. Se fac acte de căutare a lui, individul este citat în fiecare loc unde este posibil să fie, însă judecătorul poate să audieze în dosar. În momentul în care magistratului i se spune că inculpatul fugar se află în executarea unei pedepse, el este obligat să ceară prezenţa lui în sala de judecată şi nu mai poate face nicio cercetare în dosarul cu pricina. Aşa s-a întâmplat şi aici. În 15 decembrie 2009, judecătorului i se comunică faptul că Bejan este arestat în Italia. Încep căutările pentru a se afla locul de detenţie al acestuia, dar începe şi un lung şir de amânări tocmai din cauza lipsei lui.

Practic, în dosar nu s-a mai făcut mare lucru aproape un an, din 15 decembrie 2009 şi până pe 14 septembrie 2010, când Judecătoria confirmă mandatul, semn că Bejan este în sală. Cert este că dosarul va intra şi în 2011, primind ca termen data de 19 ianuarie şi rămâne de văzut dacă în acest an va avea şi o finalitate.

Aceasta este povestea unui dosar, care printre sutele de pagini ascunde istoria unor destine ce au aşteptat deja şase ani şi încă mai aşteaptă finalul cauzei lor penale. Că este mult sau puţin nu decidem noi, dar cu siguranţă că celor angrenaţi în această poveste aşteptarea nu le-a fost şi nu le este uşoară.

http://www.viata-libera.ro/articol-Sapte_ani_de_judecata_2.html

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Fostul şef al pazei combinatului siderugic Galaţi a fost condamnat la trei ani de închisoare

Tribunalul Galaţi a finalizat cel mai longeviv proces de furt calificat din România, majorând şi suspendând pedepsele principalilor protagonişti. Firma de pază WBC a fost obligată să achite către Arcelor Mittal despăgubiri de 86.000 de lei în contul celor două rulouri de tablă furate de pe platforma siderurgică, dispărute fără urmă.

Constantin Ghimpu, fost şef al pazei combinatului, a fost arestat în 2004 alături de un grup de alte patru persoane sub acuzaţia de complicitate la furt calificat. Procesul a fost presărat cu numeroase bizarerii, pornind de la faptul că nu s-a putut justifica legal menţinerea lui Ghimpu în arest pentru 10 zile şi până la dispariţia rulourilor de tablă care au făcut obiectul furtului.

Pedepse majorate

Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi a pus sub acuzare zece persoane în acest dosar, suspectate că au plănuit sustragerea a două rulouri de tablă din incinta combinatului. Constantin Ghimpu a fost acuzat că a furat casetele video pe care era înregistrată ieşirea din combinat a unui autocamion cu rulourile de tablă şi că a şters secvenţele incriminatoare, dar scenariul nu a putut fi dovedit decât prin mijloace de probă indirecte. Judecătorii de la Tribunal au considerat însă că există suficiente probe pentru a majora pedepsele a cinci dintre inculpaţi, printre care se numără şi Constatin Ghimpu.

Astfel, pedepsele aplicate iniţial, de câte doi ani şi şase luni de închisoare, au fost mărite la trei ani , pentru Marian Constantin, Marius Lăţcan, Georgiana Buchler (Mandek), Constatin Ghimpu şi Remus Pungan, dar executarea sancţiunilor penale a fost suspendată. Toţi cei zece inculpaţi au fost obligaţi să plătească despăgubiri de 86.600 de lei către SC ArcelorMittal Galaţ în contul celor două rulouri de tablă care nu au mai fost găsite alături de SC Securitas WBC SRL Galaţi şi SC Eurocad SRL Galaţi.

“Nu mi-am dat seama de ce a durat atât de mult finalizarea acestui proces. Nu cred că este o soluţie corectă, cum nu a fost nici cea pronunţată de prima instanţă. Vom ataca cu recurs decizia Tribunalului”, ne-a declarat Radu Lupaşcu, avocatul lui Constantin Ghimpu. Ultima persoană care a ajuns în boxa arestaţilor este Daniel Bejan, poreclit "Fiat", considerat un personaj cheie pentru elucidarea cazului prin prisma informaţiilor pe care le deţine.

Judecătorii au menţinut măsura interdicţiei de a părăsi ţara până la soluţionarea definitivă a procesului pentru Marian Constantin, Marius Lăţcan, Georgiana Buchler (Mandek), Constatin Ghimpu şi Valentin Tudorache.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/EXCLUSIV-Fostul-pazei-combinatului-inchisoare_0_422957773.html

Link to comment
Share on other sites

  • 2 months later...

Cum a ajuns la puşcărie „Lotul Ghimpu”, pe bază de „corelaţii logice” şi expertize falsificate

Un furt de tablă banal a fost folosit de anchetatori pentru a-l înfunda pe şeful pazei Combinatului Siderurgic, un personaj vânat intens de mafia tablei şi de foştii duşmani din vremea când omul lucra la "doi şi-un sfert".

Tribunalul Galaţi a finalizat, la începutul acestui an, cel mai longeviv proces de furt calificat din România, majorând şi suspendând pedepsele principalilor protagonişti. În speţă, este vorba despre un furt de tablă. Unul dintre sutele de furturi de tablă de pe platforma ArcelorMittal (ex-Sidex) Galaţi. Nu este nici cel mai spectaculos, dar nici cel mai banal. Diferenţa o face faptul că printre numele inculpaţilor se regăseşte cel al lui Constantin Ghimpu, care, în momentul producerii furtului, era chiar şeful pazei combinatului.

Şapte ani de procese şi anchete pentru trei lulele, trei surcele

Dosarul cauzei poartă numărul 101/233/2004 şi este extrem de stufos. Conţine sute de pagini de declaraţii, multe dintre ele contradictorii, lungi stenograme ale unor convorbiri telefonice interceptate şi un rechizitoriu cu o... ridicată valoare literară. Nu de alta dar foarte multe dintre concluziile procurorilor sunt de fapt deducţii logice pe baza unor probe indirecte.

În acelaşi timp, nimeni nu au reuşit să demonstreze legătura de cauzalitate dintre furt şi doi dintre inculpaţi (Constantin Ghimpu şi Daniel Bejan), care au fost acuzaţi pe baza declaraţiilor portăriţei implicată în furt şi care a făcut o înţelegere cu procurorii. De altfel, la un moment dat al cercetării, portăriţa (pe nume Georgian Buchler) s-a transformat, peste noapte, din inculpat în martor. Buchler a redevenit inculpat doar în urma protestului avocaţilor restului inculpaţilor.

Ciudat este şi faptul că marfa care stă în centrul întregului dosar pentru furt nu a fost găsită niciodată, acuzaţiile asupra celor doi oameni de afaceri despre care se bănuia că au primit tabla fiind retrase.

În aceste condiţii, modul cum anchetatorii au determinat cantitatea de tablă furată este ca-n filmele cu proşti. Procurorii au încărcat un camion cu câteva rulouri de genul celor despre care SE BĂNUIA că au fost furate, prilej cu care s-a constatat că nu încape decât jumătate din cantitate, deoarece camionul risca să se facă bucăţi. Aşa că s-au cântărit două încărcături în loc de una, deşi în hârtii s-a trecut doar un transport. O astfel de expertiză este, fără îndoială, o mistificare fără nicio valoare probatorie!

„Am demonstrat şi noi că expertiza s-a făcut la modul aproximativ, dar din păcate nu a ţinut nimeni cont de asta. S-a dorit cu orice preţ să se ajungă la o condamnare", ne-a declarat unul dintre avocaţii inculpaţilor.

Potrivit avocaţilor lui Constantin Ghimpu, fostul şef al pazei platformei siderurgice a ArcelorMittal Galaţi, principalul şi singurul motiv pentru care acesta a fost condamnat este acela că se încearcă astfel justificarea arestării pompieristice a acestuia, în august 2004. Ghimpu a stat după gratii aproape nouă luni (după ce, în prealabil, fusese reţinut ilegal zece zile, cu poliţist la uşă, în spitalul unde era internat), după care magistraţii au decis ca judecata, în cazul lui, să se facă în libertate. Fără o condamnare, era evident că se deschidea drumul pentru o acţiune la CEDO, pentru arestare abuzivă.

Rând pe rând, şi ceilalţi inculpaţi care se aflau după gratii au avut parte de aceeaşi măsură, mai puţin Daniel Bejan, zis „Fiat", care, din ce spun procurorii, ar fi fugit din ţară. De altfel, Bejan a şi fost dat în urmărire internaţională.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Justitie_de_Romania-_Cum_a_ajuns_la_puscarie_-Lotul_Ghimpu-pe_baza_de_-corelatii_logice-_si_expertize_falsificate_0_467353331.html

„Fugarul” căutat şase ani la rând prin Interpol se „ascundea” muncind cu acte-n regulă în Italia

Un furt de tablă banal din ArcelorMittal Galaţi a fost punctul de plecare într-unul dintre cele mai scandaloase dosare instrumentate de justiţia românească.

Dincolo de faptul că şi-a propus, de la bun început, să-l înfunde pe Constantin Ghimpu (fost ofiţer de servicii secrete şi fost şef al pazei combinatului siderurgic din Galaţi), „Dosarul Ghimpu" a aruncat după gratii şi o serie de „victime colaterale", cum ar fi Daniel Bejan, zis „Fiat". Acesta s-a pomenit inculpat după ce, iniţial, unul dintre poliţiştii implicaţi în anchetă i-a propus să depună mărturile mincinoasă pentru a-l „înfunda" pe Ghimpu. Ulterior, deoarece acesta a refuzat, sa pomenit acuzat.

Interesant este că acuzaţiile s-au produs în lipsă, deoarece Bejan plecase, între timp, la muncă în străinătate. Partea realmente ciudată este că în timp ce poliţiştii se lăudau cu marile eforturi pe care, chipurile, le făceau pentru căutarea „fugarului", Bejan locuia şi lucra legal în Italia, după ce părăsise ţara la fel de legal.

Mandatul internaţional a rămas valabil timp de mai bine de aproape 6 ani, respectiv până când Daniel Bejan a fost găsit dintr-o întâmplare şi adus în ţară, pe 14 septembrie 2010. Trecuseră de mai bine de trei ani de la pronunţarea primei sentinţe (de către Judecătoria Galaţi - care l-a condamnat pe Bejan, în lipsă, la patru ani de închisoare!), iar dosarul se afla deja în apel la Tribunal.

Interesant este că deşi Judecătoria s-a pronunţat în dosar pe 3 mai 2007, motivarea sentinţei penale s-a făcut cu o întârziere foarte mare, respectiv după 8 (opt) luni, pe 11 ianuarie 2008. De fapt, în acel moment, toţi inculpaţii din dosar (mai puţin Bejan) au fost eliberaţi (unii au primit condamnarea cu suspendare, altora li s-a echivalat pedeapsa cu perioada de arest preventiv).

Bejan: „Sunt ţap ispăşitor!"

Prima declaraţie a lui Bejan după ce a fost adus în România a fost aceea că nu a fost niciodată citat la domiciliul legal (din Italia) şi că, prin această metodă, i s-a anulat practic dreptul la apărare în decursul procesului pe fond. „Sunt ţap ispăşitor în această poveste! Nu am participat la niciun furt. Nimeni nu a adus probe că aş fi furat ceva. Totuşi, sunt condamnat şi sunt singurul în puşcărie dintre toţi cei acuzaţi", a declarat el.

Daniel Bejan ne-a mai spus că totul este un scenariu construit de duşmanii lui Constantin Ghimpu (care a fost ofiţer al serviciilor secrete până la a ajunge şef la firma de pază a combinatului). „Pe el l-au vrut de la bun început. La mijloc este şi ura unor oameni din trecutul lui, dar şi a unor mafioţi care furau tablă din Combinat şi care nu au reuşit să-l mituiască", spune Bejan.

„Pe mine m-au băgat în povestea asta, ca om de sacrificiu, ca să poată să îl acuze pe Ghimpu. Nimic din ce spun procurorii nu este adevărat. În rechizitoriu sunt numai minciuni", a mai spus acesta.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Justitie_de_Romania-_-Fugarul-_cautat_sase_ani_la_rand_prin_Interpol_se_-ascundea-_muncind_cu_acte-n_regula_in_Italia_0_467353392.html

În „Dosarul Ghimpu”, judecătorii gălăţeni au dat patru ani de închisoare hoţului şi şase ani complicelui!

Un furt de tablă banal din ArcelorMittal Galaţi a fost punctul de plecare într-unul dintre cele mai scandaloase dosare instrumentate după revoluţie de justiţia românească.

Pentru a face conexiunea penală între hoţii de tablă şi Constantin Ghimpu, şeful pazei de la ArcelorMittal Galaţi, anchetatorii au folosit un ţap ispăşitor: Daniel Bejan. Legătura dintre Bejan şi Ghimpu este făcută de procurori prin circa şase pagini de rechizitoriu, în care se introduce, PRIN PRESUPUNERE, cam din două în două fraze, câte un element cheie care să conducă la inculpare.

În esenţă, Constantin Ghimpu a fost acuzat că a furat casetele video pe care era înregistrată ieşirea din combinat a unui autocamion cu rulourile de tablă şi că a şters secvenţele incriminatoare. Însă scenariul nu a putut fi dovedit decât prin mijloace de probă indirecte, de tipul, citez din rechizitoriu: „deducem de aici că...", „informaţiile, corelate, duc la concluzia că...", „semnificaţia acestui dialog codificat între inculpaţi este că..." Acuzaţia că aceste casete ar fi fost predate lui Daniel Bejan, pentru ca acesta să scoată de pe bandă porţiunea în care se vede camionul, este probată doar prin simpla declaraţie a portăriţei Georgiana Buchler (care este de fapt inculpată în dosar). În rest - nimic. Nu există convorbiri înregistrate din care există complicitatea, nu există alte dovezi.

Niciunul dintre inculpaţii implicaţi în furt şi condamnaţi (Marian Constantin, Marius Lăţcan, Remus Pungan şi Valentin Tudorache - împotriva cărora există înregistrări ale unor convorbiri telefonice) nu a declarat, în cursul cercetării şi judecăţii, că ar fi avut vreo legătură cu Bejan şi Ghimpu. Nu există nicio discuţie telefonică incriminatoare între ei şi Ghimpu sau Bejan. Şi totuşi procurorii au concluzionat (iar judecătorii au acceptat concluzia) că a existat o înţelegere mafiotă, dar că acuzaţii nu vor să o recunoască. Motivul nu-l explică nimeni.

Însă dacă socotim că pentru inculpaţii Marian Constantin, Marius Lăţcan, Remus Pungan şi Valentin Tudorache era mult mai simplu să dea vina pe Ghimpu pentru a scăpa ei cu pedepse mai mici, rezultă că logica procurorilor este cusută rău de tot cu aţă albă.

În ciuda celor pe care vi le-am enumerat aici, judecătorii de la Tribunal au considerat însă că există suficiente probe pentru a majora pedepsele a cinci dintre inculpaţi, printre care se numără şi Constantin Ghimpu. Astfel, pedepsele aplicate iniţial, de câte doi ani şi şase luni de închisoare, au fost mărite la trei ani pentru Marian Constantin, Marius Lăţcan, Georgiana Buchler (Mandek), Constantin Ghimpu şi Remus Pungan, dar executarea sancţiunilor penale a fost suspendată. Daniel Bejan, deşi considerat doar complice, a ajuns la şase ani de închisoare! Chiar şi vinovat de-ar fi fost găsit şi tot n-ar fi trebuit să primească mai mult decât autorii faptei. Sau cel puţin aşa ar fi logic.

Toţi inculpaţii au fost obligaţi să plătească, alături de SC Securitas WBC SRL Galaţi (firma de pază) şi SC Eurocad SRL Galaţi (firma la care SE PRESUPUNE că a ajuns prada), despăgubiri de 86.600 de lei către SC ArcelorMittal Galaţi în contul celor două rulouri de tablă care nu au mai fost găsite.

„Nu mi-am dat seama de ce a durat atât de mult finalizarea acestui proces. Nu cred că este o soluţie corectă, cum nu a fost nici cea pronunţată de prima instanţă. Vom ataca cu recurs decizia Tribunalului şi nu excludem să ne adresăm CEDO dacă nu vom avea câştig de cauză în România", ne-a declarat Radu Lupaşcu, avocatul lui Constantin Ghimpu.

La cum arată rechizitoriul făcut de procurorii gălăţeni, cu siguranţă că Justiţia europeană va vea o misiune simplă!

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Justitie-Romania-Dosarul-Ghimpu-judecatorii_0_469753246.html

Link to comment
Share on other sites

Dosarul Ghimpu a început cu o amânare

Recursul în „dosarul Ghimpu”, care a ajuns în al şaptelea an de judecată, a început ieri... cu o amânare. Doi dintre inculpaţi au cerut termen pentru a-şi angaja un apărător.

După cum se ştie în august 2004, 8 indivizi în complicitate cu şeful firmei de pază a Combinatului, Constantin Ghimpu, au fost acuzaţi de furtul a două rulouri de tablă. Iniţial, lotul a fost arestat, mai puţin Dan Bejan, care reuşise să plece din ţară. Apoi, după aproape un an, oamenii au fost eliberaţi. Judecătoria i-a condamnat, în mai 2007, la pedepse cuprinse între doi ani şi jumătate şi trei ani şi trei luni, dar cu suspendare, Bejan primind trei ani. Apelul a ajuns la Tribunal la începutul lui 2008 şi după obişnuitele amânări, s-a aflat că Dan Bejan se află arestat undeva în Italia. Din momentul acela, procesul nu a putut continua fără el, aşa au început amânările, care au durat până pe 14 septembrie 2010, când Bejan a fost adus în faţa magistraţilor. El avea, înainte de a pleca din ţară, o pedeapsă de trei ani cu suspendare, la asta s-au adăugat şi cei trei ani pe care i-a primit pentru complicitate la furtul comis cu lotul Ghimpu. Regula în justiţie este că dacă ai o condamnare cu suspendare şi mai primeşti o alta, le execuţi pe amândouă. Aşa s-a ales Bejan cu şase ani de puşcărie, pe care trebuie să-i execute. De altfel, în timp ce autorităţile române îl căutau, omul a executat doi ani şi zece luni în Italia, acolo unde a şi fost găsit. Anul acesta, Tribunalul a soluţionat apelul celor nouă inculpaţi, dar le-a majorat pedepsele celor cu suspendări.

Ieri, la Curtea de Apel a început recursul declarat de inculpaţi împotriva sentinţei Tribunalului şi rămâne de văzut ce vor decide magistraţii de această dată.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Doi inculpaţi şi-au retras recursul în „dosarul Ghimpu”

Recursul în dosarul Ghimpu a mai suferit o amânare, pentru angajarea unui apărător, dar interesant este că doi dintre condamnaţii din acest caz au decis să-şi retragă acţiunile. Marius Lăţcan şi Georgiana Buchler sunt cei care au renunţat la dreptul lor de a ataca decizia Tribunalului Galaţi prin care li s-au majorat pedepsele de la 2 ani şi jumătate la 3 ani, ce-i drept cu suspendare.

Prin aceeaşi sentinţă a Tribunalului, cei 9 inculpaţi sunt obligaţi să achite împreună prejudiciul de 866.322.234 de lei vechi. De asemenea, magistraţii Tribunalului le-au impus celor opt inculpaţi liberi să nu părăsească ţara până la finalizarea procesului. Dosarul a trecut pe la Judecătorie, apoi în apel la Tribunal şi acum se află în recurs la Curte.

Reamintim că acest caz a rămas viu mai degrabă prin prezenţa lui Constantin Ghimpu, fost şef al pazei Combinatului, care a fost acuzat de complicitate la furt. Procurorii au spus că cei opt au fost ajutaţi de Ghimpu în august 2004 să scoată pe poarta Combinatului două rulouri de tablă, care nu au fost găsite niciodată. Existenţa lor a fost dovedită din înregistrările făcute la poarta pe care au ieşit, într-un autotren.

Singurul personaj care acum se află după gratii este Dan Bejan, zis Fiat, care vreme de şase ani nu a fost de găsit. Prima lui declaraţie a fost dată în faţa judecătorilor Tribunalului, care i-au cerut extrădarea de undeva dintr-o închisoare din Italia. Vorbele lui Bejan nu au schimbat mare lucru în dosar, dar el vrea să fie liber, la fel ca toţi ceilalţi inculpaţi, cerere pe care a făcut-o şi miercuri în sala de judecată. Din nefericire pentru el, la momentul când a ajuns în faţa judecătorilor, a aflat că trebuie să execute şase ani de puşcărie, asta pentru că mai avea o pedeapsă cu suspendare în afară de cea din acest dosar. Regula spune că, dacă mai comiţi o infracţiune, o execuţi şi pe cealaltă, care ţi-a fost dată cu suspendare.

Următorul termen de judecată în dosar a fost dat de magistraţii Curţii în iulie, chiar dacă aceştia sunt atunci în vacanţa legală. Rămâne de văzut ce se va întâmpla în acest dosar, care a intrat în al şaptelea an de judecată.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 4 months later...

Dosarul "Ghimpu" s-a terminat cu un inculpat achitat

„Dosarul Ghimpu” a primit decizia care pune capăt unei poveşti ce a depăşit şapte ani de existenţă. Punctul l-au pus magistraţii Curţii de Apel vineri. Ei au admis recursul lui Eugen Ciubotaru pe care l-au achitat pentru complicitate la furt calificat. De altfel el şi firma lui, Eurocad, au fost scoşi definitiv din acest caz. În rest, toţi ceilalţi, care şi-au păstrat recursurile, au rămas cu pedepsele impuse de Tribunal, dar şi cu obligarea la plata prejudiciului, estimat la aproximativ un miliard de lei vechi.

În august 2004, nouă persoane, printre care şi Constantin Ghimpu, fostul director al pazei combinatului, au fost arestaţi pentru furtul a două rulouri de tablă. Marfa a ieşit de pe poarta combinatului şi nu a mai fost găsită niciodată. Unul dintre cei arestaţi, Dan Bejan, a reuşit să plece din ţară, astfel că nu a ajuns atunci după gratii. Procesul a început la Judecătorie, iar în 2007 s-au dat primele condamnări care au fost cu suspendare. Întregul lot a fost pus în libertate, după vreo nouă luni de arest. Prejudiciul, după mai multe expertize a scăzut foarte mult, ajungând undeva la trei sute de milioane de lei vechi. În apel, la Tribunal, pedepsele au fost majorate, date tot cu suspendare, iar prejudiciul a revenit la cuantumul stabilit de procurori. Tot la Tribunal, în 2010, a fost adus din Italia şi Dan Bejan, încarcerat. Deşi a luat o pedeapsă cu suspendare aici, el mai avea o alta de trei ani, astfel că trebuia să execute şase, potrivit legii. Între timp, Bejan a fost pus în libertate de instanţa supremă. Deoarece magistraţii Curţii de Apel Galaţi au păstrat cele două decizii de până acum, Bejan ar trebui să se întoarcă în Penitenciar, iar ceilalţi să accepte faptul că au pedepse cu suspendare şi că trebuie să achite împreună prejudiciul către combinat. De remarcat este că unii dintre cei care făcuseră recurs la Curte: Marius Lăţcan şi Georgiana Buchler, au şi renunţat la acţiunile lor, chiar în timpul procesului, aşa că ultima decizie nu-i afectează foarte mult. Facem precizarea că singurul motiv pentru care acest dosar a rămas în atenţia presei a fost prezenţa lui Ghimpu, care în calitatea pe care o avea, dar şi ca fost lucrător la „Doi şi un sfert”, a spus tot timpul că acest dosar i-a fost fabricat de cei care doreau să scape de el din cauză că ştia prea multe din cele care se întâmplau cu furturile de pe platforma combinatului. El a fost cel care a solicitat achitarea la ultima instanţă, lucru care nu s-a întâmplat. Acum că a ajuns la final, rămâne de văzut dacă vreunul dintre cei implicaţi va dori să mai spună ceva.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 3 years later...

Dosarul "Ghimpu", punct şi de la capăt! Security WBC vrea să ştie cât are de plătit

Izbucnit în urmă cu 11 ani, "scandalul Ghimpu" are o continuare la Tribunalul Galaţi. Firma care a achitat o bună parte din prejudiciul stabilit de instanţele gălăţene le cere acum magistraţilor să lămurească, odată pentru totdeauna, cât din pagubă trebuie, de fapt, să achite.

Acest dosar, care în esenţă este unul civil, a ajuns la Secţia Penală, pe masa judecătorilor care au dat decizia ce trebuie acum limpezită. Lămurirea acestei hotărâri penale deschide însă drumul şi pentru alţi gălăţeni aflaţi în aceeaşi situaţie. Este vorba despre oameni implicaţi în dosare alături de alţi indivizi, care au fost nevoiţi să achite singuri un prejudiciu, pentru că ceilalţi nu aveau nimic în proprietate.

Revenind însă la dosarul "Ghimpu", se pare că 11 ani nu au fost de ajuns pentru ca acest subiect să se închidă definitiv. Şi astăzi, foştii inculpaţi, care şi-au achitat „datoria penală” făcând puşcărie, sunt citaţi pentru a veni la Tribunalul Galaţi, acolo unde firma Security WBC a acţionat în judecată Combinatul, care, printr-un executor, i-a luat din conturi 90.000 din lei, pe motiv că răspunde în solidar cu foştii inculpaţi. Suma este departe de a acoperi debitul, care între timp a crescut la peste 150.000 de lei.

Dosarul penal, înregistrat la Judecătorie în 2004, s-a finalizat, la Curtea de Apel, în octombrie 2011, şi a stabilit, dincolo de condamnările inculpaţilor, că paguba este de 86.632,26 de lei. Executorul a plecat de la această sumă şi a actualizat-o la 150.246,26 de lei. Dintre cei nouă „eroi” ai poveştii penale, unul a fost achitat, astfel că în cursa achitării pagubei au rămas doar opt persoane. Executorul a ţinut cont de acest lucru şi a scris în dosarul care se judecă acum la Tribunalul Galaţi că persoanele "rămase în cursă" răspund în solidar cu societatea Security WBC. „Potrivit articolului 1042 din vechiul Cod civil, creditorul unei obligaţii solidare se poate adresa aceluia care va voi dintre debitori, fără ca debitorul să poată opune beneficiul diviziunii”, a scris executorul în motivarea acţiunilor sale. Cu alte cuvinte, el a ales ca firma responsabilă să achite tot prejudiciul, pentru că legea îi permite acest lucru.

Doar două persoane erau angajate la WBC

La rândul său, societatea Security WBC a explicat Tribunalului că, potrivit deciziei penale rămasă definitivă în octombrie 2011, răspundea în solidar doar cu inculpaţii care la momentul săvârşirii faptei îi erau angajaţi, respectiv Constantin Ghimpu, care a fost unul dintre directorii firmei, şi Georgiana Buchler, care era atunci agent de pază. Pentru aceştia, ar fi avut obligaţia să achite 39.862 de lei, în calitate de angajator, ceilalţi şase inculpaţi neintrând în această ecuaţie. Acesta a fost punctul de vedere al Security WBC, în total dezacord cu cel al executorului, care i-a băgat pe toţi condamnaţii sub aripa plătitoare a firmei.

Frustarea  Security WBC se pare că vine şi din faptul că a achitat, după cum spune, mai mult, dar şi pentru că, lunar, stă sub spectrul blocării conturilor dacă nu achită restul până la 150.000 de lei. „Şi, totuşi, societatea fiind de bună credinţă şi nedorind să suporte popriri pe conturi care să-i perturbeze grav activitatea, a achitat mai mult decât suma care îi revenea, 90.000 de lei. Solicităm lămurirea înţelesului, întinderea şi aplicarea dispoziţiilor pe latură civilă”, arată Security WBC, în acţiunea depusă iniţial la Secţia Civilă a Tribunalului. Mai mult, societatea a identificat trei dintre cei opt inculpaţi, împotriva cărora să se îndrepte pentru a-şi recupera suma. Asta pentru că deţin  terenuri, maşini şi case. Firma a făcut cerere de sechestru asigurator pe bunurile lui Constantin Ghimpu, Remus Pungan şi Valentin Tudorache. „Considerăm că este profund ilegal să suportăm în continuare executarea silită şi să fim ameninţaţi constant cu poprirea conturilor pentru sume pe care nu le datorăm”, arată cei de la firma de pază.

Decizia, plimbată de la o secţie la alta

Magistraţii de la Secţia Civilă a Tribunalului au hotărât că nu este de competenţa lor şi au trimis dosarul la Secţia Penală, care a ajuns exact pe masa celor care au dat decizia rămasă definitivă. Practic, judecătorii trebuie să-şi lămurească acum soluţia dată în 2011.

Interesant este că instanţa nu a putut să treacă la judecarea cauzei din cauză că o parte din foştii inculpaţi nu mai sunt de găsit. Lucru de aşteptat, în condiţiile în care aceştia sunt liberi. Magistraţii au stabilit, în această lună, ca următoarea întâlnire să aibă loc pe 13 februarie.

Constantin Ghimpu, fost şef al pazei Combinatului, a dat numele dosarului penal în care a fost implicat graţie funcţiei pe care a deţinut-o, dar şi a lucrurilor pe care le-a spus de-a lungul cercetării judecătoreşti. Scandalul s-a estompat după 2011, când Curtea de Apel a decis definitiv că unul dintre cei nouă inculpaţi este achitat de toate acuzaţiile, iar ceilalţi au primit condamnări cu suspendare, după ce în 2004 au stat circa nouă luni în arest. Fostul şef al pazei Combinatului a fost acuzat de procurori că împreună cu o grupare a sustras două rulouri din tablă, care ar fi valorat circa 100.000 de lei. Ghimpu a susţinut tot timpul că acest dosar i-a fost înscenat şi că s-ar fi dorit îndepărtatea lui de pe platforma siderurgică, pentru că ştia prea multe despre furturile care aveau loc. Fost angajat al „doi şi un sfert”, Ghimpu avea informatorii săi, iar unul dintre aceştia a căzut şi el în dosar. Daniel Bejan a reuşit iniţial să fugă din vizorul anchetatorilor, luând legătura prin intermediul presei cu publicul gălăţean. Acesta a fost prins mult mai târziu şi adus, în 2010, din Italia. Scandalul, foarte mare la momentul izbucnirii sale, s-a finalizat cu condamnări pentru opt inculpaţi. În ciuda acestui aspect, nici acum, după mai bine de un deceniu, nu se poate spune că dosarul "Ghimpu" s-a terminat.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.