Jump to content

Evreii gălăţeni celebrează Hanuka


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Evreii gălăţeni celebrează Hanuka

În perioada 2-9 decembrie 2010, evreii de pretutindeni sărbătoresc Hanuka. Manifestări vor avea loc la Brăila, Galaţi, Tecuci, Focşani, Bârlad, Botoşani, Rădăuţi, Suceava, Piatra Neamţ, Bacău şi Iaşi.

Hanuka înseamnă, în ebraică “Inaugurare”. Este sărbătoarea celor 8 zile, cu începere din 25 Kislev (conform calendarului evreiesc). Celebrează victoria Macabeilor asupra monarhiei seleucide din Siria. Principalele evenimente asociate cu Hanuka s-au desfăşurat între anii 165-163 î.e.n. pe timpul luptei armate a Macabeilor împotriva oprimării politice a evreilor de sub domnia lui Antioh al IV-lea Epifanes, regele seleucid al Siriei. Între 168-167 î.e.n., Antioh a promulgat o serie de decrete antievreieşti care culminau cu profanarea Templului din Ierusalem, transformarea acestuia într-un loc al ritualurilor păgane. Drept replică, Matatias, conducătorul unei familii sacerdotale, a dat semnalul luptei armate împotriva lui Antioh şi a evreilor elenizaţi. La puţină vreme după izbucnirea revoltei, simţind că i se apropie sfârşitul, Matatias i-a încredinţat fiului său ţelul (recucerirea Ierusalimului) pe care Iuda, poreclit Macabeul, mulţumită strălucitelor calităţi militare şi politice, a reuşit să-l atingă după trei ani de luptă. Iuda Macabeul a dărâmat altarul profanat, a zidit unul nou, templul a fost redat cultului iudaic, reinaugurat ca lăcaş de cult evreiesc Evenimentul este celebrat de Hanuka... Lupta Macabeilor împotriva elenizării nu s-a sfârşit odată cu recucerirea Ierusalimului, ci a continuat pe timpul mai multor generaţii ale dinastiei Haşmoneilor. După moartea lui Iuda Macabeul, fraţii săi, Ionatan şi Simeon, au preluat conducerea poporului; în anul 160 î.e.n., Ionatan a fost primul dintre Haşmonei care şi-a asumat funcţia de Mare Preot, punând capăt monopolului sacerdotal (întins pe 800 de ani) al casei Ţadoc. Datorită abilităţilor diplomatice şi a unor manevre politice, Haşmoneii au încheiat tratate politice cu Roma şi Sparta. Domnia Haşmoneilor, care a durat până în anul 63 î.e.n., când Ereţ Israelul devine provincie romană –sub numele de Iudeea, a avut o importanţă aparte asupra dezvoltării poporului evreu. Mişcarea de revoltă a făcut posibilă supravieţuirea religiei monoteiste în coliziunea cu elenismul.

Evenimentele pe care le invocăm de Hanuka sunt relatate în prima carte a Macabeilor.

Hanuka apare, aşadar, ca o sărbătoare de origine postbiblică, una minoră – în timpul ei munca şi alte activităţi nu sunt interzise. În apocrifa Macabei I, se relatează cum Iuda (Macabeul) a reinaugurat Templul de la Ierusalem. S-au plămădit, totodată, noi ustensile sacre, inclusiv un sfeşnic, un altar pentru tămâiere, vase, perdele etc. Potrivit tradiţiei Talmudice, odată cu purificarea Templului s-a descoperit o căniţă plină cu ulei sfânt, nepângărit, pentru sfeşnic – vestita menora. Deşi era cât pentru o singură zi, uleiul a ars, neîntrerupt, preţ de 8 zile. Întru amintirea acestei adevărate minuni, spun înţelepţii, s-a instituit Hanuka, sărbătoarea celor opt zile...

Hanuka este denumită în ivrit şi „Hag ha-orim” (Sărbătoarea Luminii). În fiecare seară de Hanuca, se aprinde o lumânare pentru a reaminti minunea (uleiul sfânt a ars, neîntrerupt, timp de 8 zile). Lumânările se pun într-un sfeşnic – sau lampă specială, numită hanuchia. Acest sfeşnic sau lampă se aprinde odată cu lăsarea nopţii; se aşează undeva la vedere – în dreptul geamului sau în pragul uşii. Lumânările Hanuca se aprind cu circa jumătate de oră înaintea lumânărilor de Şabat, puţin înaintea asfinţitului. Luminile trebuie să ardă minimum jumătate de oră şi pot continua să ardă toată noaptea, la vedere.

Diferă ordinea in care trebuie aprinse lumânările de Hanuka – una crescătoare sau descrescătoare. În general, este acceptată tradiţia după care în prima seară se aprinde o singură lumânare, în a doua două lumânări ş.a.m.d., de la stânga la dreapta, până când, în a opta seară întreaga hanuchia se trezeşte aprinsă (procesul este înlesnit de o lumânare speciala – samas – lumânare ajutătoare, care în hanuchia este aşezată ori mai înalt, ori la o parte, în orice caz diferit, distinct de celelalte... Ceremonia se desfăşoară în special acasă, în familie, dar de foarte multe ori foto_05.jpgşi în sinagogi iar copiii primesc, de obicei, bani de hanuka (hanuka geld).

În liturghie, sărbătoarea este marcată mai ales prin recitarea rugăciunii „Al ha-nissim” la Amida şi la binecuvântările de după mese. Rugăciunea „Pentru minuni” este una de mulţumire adusă lui Dumnezeu; se referă la eliberarea miraculoasă a poporului din vremea lui Matatia Haşmoneul.

Textul rugăciunii poate fi cunoscut de Dumneavoastră: „Îţi mulţumim, Doamne, pentru minunile Tale, pentru eliberarea noastră, pentru bătăliile pe care Le-ai dat pentru noi şi pentru strămoşii noştri în zilele de odinioară şi în zilele noastre.” Această rugăciune este rostită şi de Purim iar, cu unele modificări şi doar ocazional, de „Ziua Independenţei”. La slujba de dimineaţă se spune Halel şi, zilnic, se citeşte un pasaj din Tora. După aprinderea lumânărilor în casele aşkenaze, evreii obişnuiesc să interpreteze cântecul popular „Maoz Tur”, compus prin secolul al XIII-lea. Acest poem, de provenienţă germană, este intitulat „Stânca puternică”, după un verset din Isaia (cuprinde 6 foto_06.jpgstrofe, fiecare evocând resfinţirea Templului, dezrobirea lui Israel). Cântecul este un poem de mulţumire adus lui Dumnezeu pentru a-i fi salvat pe evrei din robia egipteană, exilul babilonian şi primejdia exterminării decretate de Haman. Comunităţile sefarde nu obişnuiesc să cânte acest poem, dar citesc Psalmul 30.

Nu se poate vorbi de „Sărbătoarea luminii” fără a se aminti măcar titirezul tradiţional, jocurile de cărţi şi banii de hanuka. Cât despre TITIREZ... Avem de-a face cu o terorie în care se insinuează că acest obicei a fost adus din India în Europa Evului Mediu (răspândit îndeosebi în Germania). Literele de pe faţetele titirezului ar fi fost literele germane N; G; H; S; însemnând N= nichts (nimic), G=ganz (întreg), H=halb (jumătate), S= stell ein (pune o carte). Evreii ar fi schimbat semnificaţia acestor litere cu literele ebraice, rezultând – citez „o mare minune s-a petrecut acolo” (nes gadol haia sam). În Israel, litera sin pentru „acolo” a fost schimbată cu litera pei, însemnând „aici” – mare minune a fost aici”. JOCURILE DE CĂRŢI desemnează un obicei (să spunem, european) datând din secolul al XV-lea. Interesant este că, jocul de cărţi, foarte practicat în Europa, nu era adjudecat de evrei, aceştia preferând să-şi câştige existenţa prin muncă – şi datorită Şabatului, a sărbătorilor în care era totalmente interzis. Hanuka, apoi Purim, ca sărbătoare minoră care nu interzice munca şi alte activităţi, creează cadrul pentru acest joc, practicat cu mare bucurie în special de copii. Cărţile de joc folosite de Hanuka diferă de cărţile de joc obişnuite – prin aceea că ei îşi confecţionau, tradiţional, propriile cărţi, cu litere ebraice şi decorate cu motive evreieşti. Se crede că HANUKAGELD – obiceiul de a da copiilor bani de Hanuka – îşi are începuturile în secolul al XVII-lea (mă refer la Polonia), derivând din etimologia cuvântului ebraic „hinuch” – „hanuca” însemnând „dedicare”, „inaugurare”, dar şi „educaţie”. Probabil că acest obicei a început de la părinţii evrei din Polonia care dădeau copiilor lor bani de Hanuka pentru a-i oferi profesorilor. Se presupune că părinţii dădeau şi copiilor câţiva bănuţi drept recompensă pentru studiu şi pentru indeplinirea acestei funcţii de „mijlocitor”. În secolul al XVIII-lea, obicieul ia amploare, mai ales când elevii săraci merg de Hanuka pe la casele evreilor şi cer bani. Odată cu emanciparea evreilor şi intrarea lor în contact cu lumea creştină, care obişnuia să ofere dulciuri, bani şi cadouri în ajunul Crăciunului, obiceiul de „hanukageld” suferă anumite schimbări, ia aspectul de cadouri, bani de ciocolată, aşa cum este păstrat până astăzi.

Bucuria nu ar fi deplină dacă s-ar pierde din vedere mâncărurile pline cu ulei – dar gustoase – care dau amprenta culinară a sărbătorii: gogoşile umplute cu dulceaţă „sufganiot”, chiftelele de cartofi „latkes” sau „levivot”.

http://radioiasi.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=11339&Itemid=0

Link to comment
Share on other sites

Ambasadorul Israelului, la Tecuci

Prin amabilitatea prietenului nostru Henri Codenie, belgian stabilit de câţiva ani la Tecuci, am primit o fotografie din timpul trecerii ambasadorului Israelului, Excelenţa Sa Dan Ben-Eliezer, la Tecuci. În fotografia făcută vineri dimineaţă la Sinagoga din Tecuci, unde s-a serbat Hanuka – „Sărbătoarea luminilor”, apar, de la stânga la dreapta: ambasadorul şi soţia sa, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, primarul Tecuciului, Eduard Finkelstain şi preşedintele Comunităţii evreieşti din Tecuci, Iancu Izic.

Hanuka – cuvânt care in ebraica înseamnă „Inaugurare” – este o sărbătoare care durează 8 zile, în acest an prima zi fiind chiar de Ziua Naţională a României.

http://www.viata-libera.ro/articol-Ambasadorul_Israelului_la_Tecuci_2.html

post-2782-055479400 1291585199_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.