Paul Gâlea: Galaţiul mai poate „produce” campioane!

[dcp100168]

Paul Gâlea: Galaţiul mai poate „produce” campioane!

* Dialog cu soţii Agripina şi Paul Gâlea, antrenorii care au format-o pe Ana Porgras. Şi nu numai… *

Tot mai sărac şi nebăgat în seamă, sportul gălăţean lansează, paradoxal, în fiecare an câte o stea. Anul acesta „răţuşca cea urâtă" a devenit regină şi s-a încununat cu diadema de aur la „balul de la Roterdam”. Este vorba, evident, despre campioana mondială de gimnastică artistică la bârnă Ana Porgras. Gălăţeancă - prin datele din cartea de identitate, dar, mai ales pentru că aici a fost depistată şi lansată către marea performanţă de cuplul de antrenori, ambiţioşi şi incomozi în acelaşi timp, soţii Gâlea. Stăm de vorbă astăzi cu unul dintre „părinţii adoptivi” ai campioanei, antrenorul Paul Gâlea.

- Secţia de gimnastică a Liceului Sportiv (fostul Liceu 4) a fost cu mare tradiţie. Aici lucrau Drăguţa Manolescu şi Adrian Marian. Se poate spune că v-aţi început activitatea sub auspicii deosebit de favorabile...

- În anul 1974, când m-am angajat la Liceul Sportiv (iată sunt deja 36 de ani!), din această secţie făceau parte doi campioni naţionali - Maricel Bujoreanu şi Maria Ionescu. Era un succes notabil, chiar dacă performanţele erau de categoria a IV-a, dar altele erau cerinţele. Ulterior, după „explozia” Nadia, din 1976, s-au mărit pretenţiile. Se cereau medalii la toate concursurile internaţionale de anvergură. Gimnastica luase un avânt extraordinar. Dacă e să ne referim la şcoala noastră, această realitate a condus la apariţia noii săli de gimnastică (cea actuală), dotată la un înalt nivel pentru acele vremuri.

- Încă de la începutul activităţii v-aţi confruntat cu o concurenţă serioasă pe plan local.

- Federaţia de specialitate întărise mult secţia Clubului Dunărea. Aceasta funcţiona în actuala sală de lupte de pe Basarabiei. Excelent utilată (avea şase bârne!) sala de la Dunărea îi avea ca antrenori pe Marcel Duncan - un nume cu rezonanţă în gimnastica românească - Bebe Hoştiuc, Cornel Brănişteanu sau Olimpia Tofan, aceasta din urmă ajungând la Deva. Da. Era greu să te lupţi cu ei, dar şi gustul izbânzii era demn de luat în seamă. Concurenţa ne-a ambiţionat şi rezultatele nu au întârziat să apară.

- De când lucraţi în cuplu?

- De la început. Prima parteneră a fost Antoaneta Vasiliu, iar din 1981 - cu Nina, care ulterior mi-a devenit şi soţie.

- Şi când au apărut primele performanţe?

- După Jocurile Olimpice din `76. La Oneşti se înfiinţase Centrul Olimpic - o şcoală excepţională de pregătit gimnaste, care a dăinuit multă vreme. La acest lot, condus de Karoly şi Simionescu, am promovat-o pe Adriana Vlad, sportivă care s-a remarcat ulterior în arena internaţională. Tot în acea perioadă colegii mei Bujoreanu şi Ionescu au promovat-o pe Gabi Gheorghiu.

- Până la succesul Anei Porgras, cuplul Gâlea a mai descoperit şi lansat şi alte sportive de renume ?

- Bineînţeles. Este vorba de Mădălina Tănase, campioană mondială universitară, maestră a sportului la 15 ani (ca, de altfel, şi Ana Porgras); pe Mădălina am promovat-o la Centrul Olimpic de la Deva unde funcţiona un colectiv de antrenori format din Adrian Goreac, Octavian Belu şi Maria Cozma. Dar să ştiţi, numărul sportivelor cu care ne mândrim este cu mult mai mare, acestea remarcându-se nu numai în sport ci şi în viaţa socială. Iată, una dintre elevele noastre, Eliza Nicolau, este antrenoare în SUA, Adriana Vlad este ingineră, Adela Antohi este cadru didactic la Universitatea din Galaţi, Cristina Serea este chinetoterapeut, iar Mădălina Duţu – studentă la FEFS. Şi să nu uit, Mădălina Tănase este antrenoare în Grecia. Toate aceste fete au cucerit nenumărate medalii în concursuri internaţionale de anvergură.

- Sunteţi un om fericit, activitatea dumneavoastră a avut o finalitate recunoscută.

- Recunosc că am momente când sunt fericit pentru rezultatele obţinute cu atâta trudă. Dar, în acelaşi timp, am destule nemulţumiri pentru felul în care este privită în general munca mea şi a colegilor mei, antrenorii de sport, indiferent de disciplină, şi mă refer aici la antrenorii care pregătesc copii şi juniori. Eu cred că în oricare alt loc din ţară aş fi fost respectat cum se cuvine. Este drept, acum când Ana a devenit vedetă în presă şi la TV, când toată lumea se înghesuie să facă poze cu ea, suntem şi noi băgaţi în seamă. Lucru pentru care le mulţumesc. Dar, oameni buni, momentele festive trec şi noi trebuie să muncim, să căutăm şi să formăm alţi sportivi. Şi unde facem această activitate? Într-o sală în care lada de sărituri este din anul 1950. Într-o sală unde nu avem saltele, în care covorul este vai de mama lui, cu aparate perimate atât fizic cât şi moral? Cu copii talentaţi, dar care nu primesc (decât sporadic) câte o ciocolată, ai căror părinţi fac eforturi uriaşe să-i ţină sănătoşi şi bine hrăniţi pentru marele efort pe care îl fac? Am sperat ca succesul Anei va mişca puţin lucrurile, dar Ana a fost cedată la un club din Constanţa. Ne-am spălat pe mâini! Liceul cu Program Sportiv, locul unde a crescut, a încasat indemnizaţia de formare şi a scăpat de ea. Nu mai este a Galaţiului, am scăpat de obligaţii. Acestea sunt necazurile noastre!...

- Nu vă recunosc, aşa pesimist nu v-am mai văzut...

- Vorbeam cu Nina şi îi spuneam că succesul Anei ne-a dat din nou aripi. Mi-a replicat: „Paule, să nu fie aripile cu care să zburăm definitiv". Este mai pragmatică. Serios vorbind, cred că există posibilităţi ca această activitate să fie susţinută. Iar noi, fiţi siguri, vom mai scoate campioni.

* * *

AGRIPINA GÂLEA, născută la Galaţi, 23 octombrie 1956; absolventă a Liceului Sportiv (1976) şi a Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport Galaţi (1980).

PAUL GÂLEA, născut la Galaţi, la 29 martie 1951; absolvent al Liceului Sportiv (1970) şi al Institutului pentru Educatie Fizică şi Sport Bucureşti cu specializarea gimnastică (1974). Între alţii, Paul l-a avut coleg şi pe Octavian Belu.

http://www.viata-libera.ro/articol-Galatiul_mai_poate_%E2%80%9Eproduce%E2%80%9D_campioane__2.html