Emilia Savu - trei decenii pe scena muzicală gălăţeană

[dcp100168]

Emilia Savu - ardeleanca de la Muzical

În noiembrie 1985, ardeleanca Emilia Savu câştiga, la Galaţi, trofeul „Steaua Dunării”, la festivalul de muzică uşoară cu acelaşi nume. Întorcându-se acasă, la Târgu Mureş, i-a rămas în minte propunerea lui Gelu Mihăilă şi a lui Ionel Miron, de a deveni solistă a Teatrului Muzical „Nae Leonard”. „Am avut atunci sentimentul că, în viaţa mea, acela era trenul pe care nu trebuia să-l pierd”, îşi aminteşte îndrăgita interpretă. Aşa că a revenit la Galaţi, s-a angajat la Teatru şi nu i-a părut niciodată rău. Au trecut de atunci 25 de ani.

Astăzi, Emilia Savu joacă, pe scena Teatrului Liric, roluri dintre cele mai diverse: de la căţelul Ţic-Ţic în „Micuţa Dorothy”, la Suzana din „Nunta lui Figaro”, de la temperamentala dansatoare spaniolă din „Se întorc românii acasă”, până la Bunica din „Pierduţi în dragoste” sau Doica ori Vrăjitoarea din „Frumoasa din pădurea adormită”. Joacă mereu cu dragoste pentru gălăţeni – „pentru gălăţenii mei”, cum îi place să spună, semn că, în toţi aceşti ani, Emilia a ajuns să se simtă aici acasă.

„Vorbesc mai repede decât gălăţenii”

„La început vorbeam rar şi molcom, ca ardelenii. Mi-a trebuit un an să mă adaptez, dar am ajuns acum să vorbesc mai repede decât colegii mei din teatru”, spune, zambind, solista.

Zilele nu trec la fel pentru Emilia Savu: „Uneori, cum a fost sâmbăta trecută, jucăm dimineaţa la Bucureşti „Frumoasa din pădurea adormită”, apoi, seara, la Galaţi, avem concert de arii. Dar, când faci ce-ţi place, nu simţi că e greu”.

De câteva luni este şi bibliotecara teatrului, aşa că, între partituri, ştime, afişe şi cărţi, chiar nu are timp să se plictisească. Şi în plan personal Emilia este un om împlinit. Are o frumuseţe de băiat, Adrian, de 18 ani, care i-a moştenit dragostea pentru teatru.

„Prea des nu avem puterea să iertăm”

Anul 2010 a fost unul foarte bun pentru solistă: a absolvit Facultatea de Arte, secţia Canto clasic, din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”. „Am avut nişte profesori şi nişte colegi extraordinari. Iar lucrul la spectacolul de licenţă, „Nunta lui Figaro”, a fost o mare plăcere pentru mine”, mai spune Emilia, care le este recunoscătoare celor cu care a lucrat: Sorin Oancea, Mircea Bulancea, Silvia Niţă, Mircea Holiartoc, Tatiana Ionaşcu, Valentina Popovciuc şi „profesorela” de italiană.

Emilia s-a obişnuit să vadă calităţile celor din jur şi nu defectele. „Nu-mi plac slăbiciunile de caracter şi nici orgoliile. Prea des nu avem puterea să iertăm. Admir sinceritatea, bunul simţ şi armonia în relaţiile dintre oameni”.

Pentru 2011 are o mare dorinţă: „Să vorbesc mai des cu părinţii mei de la Târgu Mureş”. Şi, dacă se poate, să reediteze reuniunea de familie din 2010: „Ador, în filme, imaginile cu familii numeroase, reunite”, mărturiseşte solista.

Supriza unei petreceri-surpriză

Astăzi este ziua ei de naştere. Am întrebat-o cum i-ar plăcea să petreacă şi cine ar vrea să-i fie în preajmă şi ne-a povestit că are un grup de prieteni cu care se întâlneşte, seara. Emilia ne-a povestit cum, în vară, s-au gândit să-i organizeze o petrecere-surpriză unuia dintre prieteni. Şi… surpriza a fost că sărbătoritul nu a venit, însă toţi ceilalţi s-au distrat pe cinste. Până la urmă, orice pretext e un bun motiv pentru un grup de prieteni cu chef de distracţie.

Noi îi dorim Emiliei Savu, la aniversare, sănătate, roluri frumoase, bucurii şi oameni dragi mereu în preajmă. La mulţi ani!

http://www.viata-libera.ro/articol-Emilia_Savu_a_prins_trenul_vietii_ei__2.html

[dcp100168]

Emilia Savu - trei decenii pe scena muzicală gălăţeană

• Solistă de Revistă, profesoară, membră într-un band, artista a lăsat Ardealul pentru Teatrul “N.  Leonard”!

“Fix 30 de ani pe scenă!” - chiar aşa mi-a spus doamna Emilia Savu, solistă a Teatrului Muzical „N. Leonard”. Născută la 7 decembrie 1959, Emilia Eugenia Savu cântă la Muzicalul gălăţean exact de pe 9 noiembrie 1985. Plecase din Târgu Mureş ca să participe la festivalul muzical „Steaua Dunării”, unde cucerea nu numai marele trofeu, dar a fost remarcată aici de regretatul Ionel Miron, solistul de renume, şi de Gelu Mihăilă, apreciat dirijor, instrumentist şi compozitor, care i-au propus pe loc să rămână în teatru. Şi a rămas. 26 de ani a fost solistă în trupa de revistă a teatrului liric gălăţean. Se poate mândri şi cu un fiu, acum de 23 de ani, care a urmat în copilărie studii de pian şi a ajuns... la Institutul de Marină.

A absolvit facultatea la 50 de ani

Artista a avut curajul să se apuce de studiu la vârsta când deja confirmase în faţa publicului şi, uite că a absolvit şi Conservatorul de Artă gălăţean în 2010, adică la aproape 50 de ani.
La Revistă a fost ca în familie: „Am avut colegi dragi, am avut aici roluri dragi şi, dacă o să mor, mor ca solistă de revistă!” De patru ani, a fost transferată însă într-o zonă teatrală nouă, în trupa de operă. „Sufeream până la sânge! Eram pe un teren viran pentru mine. Mutarea mea venise aşa, ca o pedeapsă nemeritată. A fost crâncen la început, dar am găsit şi acolo colegi foarte strâns uniţi.” Împreună, au avut parte şi de frumoase turnee peste mări şi ţări, de care nu s-ar fi bucurat la Revistă: în 2013, au cântat o lună în Olanda, cu „Aida”, apoi puţin şi în Belgia, în Luxemburg. Îşi aminteşte cu emoţie: „Cântam cu lacrimi în ochi! Erau acolo săli uriaşe, cu câte trei nivele de balcoane. Şi erau pline în fiecare zi, chiar şi lunea!”  A făcut parte din cor, alături de soliştii din Italia.  Gălăţenii nu mai cântau, ca acasă, numai în weekend, ci zilnic, ostenitor, dar frumos, căci aplauzele acelea răsplăteau orice efort.
Dar artista continuă să cânte, în afara teatrului, cu o pasiune specială: de câţiva ani face parte din trupa „Atlantic band”, care evoluează seara pe vasul restaurant „Malnaş”. Bateristul trupei de rock este chiar patronul Marcel Bejenaru, cunoscut pentru tinereţea sa muzicală. Vara, solista însoţeşte cealaltă navă a bateristului, „Kaptan”, ca să cânte o lună întreagă la Neptun, pentru turişti. Dar atunci când delfinii fac nebunii nemaivăzute în prova, artista aruncă microfonul şi fuge să-i admire…

Profesoara dă artă mai departe

Emilia Savu este profesoară de canto muzică uşoară la Şcoala de Artă a Centrului Cultural „Dunărea de Jos” şi micuţii elevi ai profesoarei deja „se văd”! La şapte ani, Mara Medeleanu cucerea Locul I, la fel şi Bianca Miron, la Festivalul concurs gălăţean „Ceata lui Piţigoi”. Andra Răzăşanu ocupa acelaşi loc, recent, în capitală, unde profesoara ei primea Diploma de excelenţă.  
Profesoara rămâne însă la prima sa dragoste: „Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat prieteni buni în teatru! Pentru mine, Galaţi înseamnă teatru şi teatru înseamnă Galaţi. Nu se pot separa! ”

viata-libera.ro

[dcp100168]

Emilia Savu, 40 de ani de muzică şi pasiune în Galați

În septembrie 1985, Emilia Savu a participat la Festivalul Interjudețean „Steaua Dunării”, reprezentând județul Mureș. Talentul său remarcabil i-a adus Marele Trofeu al Festivalului, iar după acest succes, pe 9 noiembrie, cu acordul părinților, a hotărât să treacă munții și să vină la Galați pentru angajare ca solistă la secția de Revistă, Estrada, de la Teatrul Muzical „Nae Leonard”. Între momentul acela şi actualitatea prezentă, Emilia Savu a devenit un nume iubit şi respectat, atât pe scenă, cât şi, mai recent, în faţa ei, la masa juriului. 

E complicat să rezumi, în câteva fraze, 40 de ani de carieră, de viaţă a unei ardelence la Galaţi, un suflet sensibil şi vibrant, care trăieşte încă lucrurile la aceeaşi intensitate, reuşind să fie nu doar modelul unor generaţii întregi de elevi, dar şi prietena şi confidenta lor.  

După festivalul-concurs pe care îl menţionam, propunerea pentru angajarea Emiliei Savu a venit din partea lui Ionel Miron, pe atunci șeful secției de Revistă, și a lui Gelu Mihăilă, dirijorul orchestrei, care i-au recunoscut talentul și potențialul.  Astfel, a început pentru mureşeancă o carieră de 26 de ani ca solistă, plină de spectacole memorabile și aplauze răsunătoare. După cei 26 de ani, a cântat patru ani în Corul Teatrului Național de Operă și Operetă „Nae Leonard”, unde a avut și mici roluri în operete: în „My Fair Lady” a interpretat rolul Lady Boxington, iar în „Sunetul Muzicii” a fost călugărița care primea premiul din tema musicalului. Chiar dacă în viața reală avea 57 de ani, a reușit să facă sfoara propriu-zisă pe scenă, spre amuzamentul publicului, care a răsplătit-o cu aplauze.

După trei decenii dedicate scenei, a ales să-și împărtășească pasiunea mai departe, devenind profesor de canto în ultimii 10 ani. Elevii ei, de la 5 la 75 de ani, reprezintă generații întregi, fiecare cu propriul talent și dorință de evoluție. Cu o parte dintre „puii” săi, cum le place să le spună, a participat la foarte multe festivaluri, atât în oraș și în țară, cât și peste hotare: Roma, Paris, Moscova, Dubai, Sofia, Balchik, Malta, Berlin, Istanbul și altele.  De-a lungul timpului, Emilia Savu a participat cu elevii și la evenimentele clasei proprii, organizate anual: „Iarna, Cântecele și… Noi”, „Mama, Primăvara și… Noi” și „Vara, Cântecele și… Noi”. În aceeași notă, a conceput propriul său festival, care în martie 2026 va avea a treia ediție, Festivalul Internațional „Cântecele și… Noi”, organizat cu sprijinul Consiliului Județean Galați şi al președintelui Costel Fotea, al Centrului Cultural, condus de managerul Viorel Sandu, împreună cu colectivul Centrului și Școlii de Arte, coordonat de Doru Cimpoeru. 

Evident, Emilia Savu a activat, în ultimii 10 ani, în foarte multe jurii naţionale şi internaţionale, alături de artişti renumiţi, cu care a format prietenii de durată. Un moment special l-a constituit să fie în acelaşi juriu cu Dida Drăgan, artistă pe care o iubeşte şi o respectă foarte mult, de o viaţă întreagă.

Gălăţenii care doresc să o asculte cântând trebuie să ştie că, din 14 februarie 2013, la sugestia lui Marcel Bejenaru (bateristul formației, patronul Restaurantului „Malnaş", dar şi al vasului de croaziera „KAPTAN M"), împreună cu soliști și instrumentiști dragi, dintre care, din păcate, unii nu mai sunt printre noi - Dumnezeu să îi odihnească pe Monica Hotin și Viorel Heisu - Emilia Savu cântă în trupa ,,ATLANTIS BAND".

Reflectând asupra celor 40 de ani petrecuți în Galați, Emilia Savu spune că, pentru ea, orașul nostru nu este doar un loc pe hartă, ci un adevărat partener de viață. Aici s-au format prietenii, s-au trăit emoții și s-au construit amintiri care rămân vii. "Pentru mine, Galațiul nu este doar acasă, ci și o scenă permanentă, unde pasiunea pentru muzică și teatru continuă să lumineze", conchide artista.

viata-libera.ro