Jump to content

Dosarul unei crime, finalizat la primul termen


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Dosarul unei crime, finalizat la primul termen

Deja încep să se producă minunile micii reforme – la un caz de omor aflat la primul termen de judecată, magistratul a rămas în pronunţare, după ce inculpatul a acceptat în faţa instanţei toate probele procurorilor, precum şi daunele cerute de spital şi nu numai.

Câştigul, dacă poate fi numit aşa, este că inculpatul va beneficia de o scădere cu o treime a pedepsei, iar instanţa a fost scutită de un an de zile de procese în care s-ar fi dat termene şi s-ar fi citat martori, lucruri ce implică şi cheltuirea banului public.

„Graţiile” noilor reglementări se aplică unei palete largi de infracţiuni, excepţie făcând doar acelea pentru care legea prevede detenţia pe viaţă. Condiţia este ca în dosare să nu fie începută cercetarea judecătorească.

În cazul despre care vorbim, Cristi Ciobotă este acuzat de omor, dar şi de tentativă. Băutura i-a întunecat minţile lui Ciobotă, care i-a luat viaţa lui Nicolae Lefter, după o ceartă pe care au avut-o. Nici concubina lui Lefter nu a scăpat neatinsă, dar în vreme ce bărbatul a plecat în lumea celor drepţi, femeia a scăpat cu viaţă şi acum îi cere lui Ciobotă 10.000 de lei pentru chinurile prin care a trecut. Magistratul care a tranşat dosarul încă de la primul termen, va da o decizie pe 14 decembrie.

http://www.viata-libera.ro/articol-Dosarul_unei_crime_finalizat_la_primul_termen__2.html

Link to comment
Share on other sites

Si ce daca inculpatul a acceptat toate probele si daunele? Maimutoii aia ar trebui sa cerceteze cauza pana la cel mai mic amanunt si daca ala si-ar fi recunoscut fapta cu 2 minute mai tarziu de la infaptuire. Daca ala minte si incearca sa acopere pe cineva sau ceva mai grav? Daca o face numai pentru ca are probleme cu capul, sau mai stiu eu din ce alte motive? Am ajuns atat de disperati de timpul pierdut in instante ca trebuie sa ne batem joc de actul de infaptuire a justitiei? Daca nu stiu cati romani sunt procesomani, ori sa-i educe, ori sa le construiasca sali de judecata si sa le dea oameni sanatosi care sa le interpreteze textele mult aclamatului legiuitor, nu sa-si bata joc de toata lumea care ajunge, poate, fara voia sa, in fata instantei.

Link to comment
Share on other sites

Nici eu nu cred ca e corect, riaji, dar e si alegerea omului. Cateodata, cand toate probele sunt impotriva ta, e mai bine sa recunosti.

Limitele pedepsei legale se reduc cu o treime (pentru inchisoare) sau o patrime (in cazul amenzii).

Aici judecatorii au putut da o solutie dupa acea prima zi de infatisare (zic eu) pentru ca Legea 202 spune ca in cazul recunoasterii se tine cont doar de probele administrate in faza de urmarire penala.

Link to comment
Share on other sites

Pai tocmai aici e marea problema a 'minunii': ca nu se efectueaza cercetarea judecatoreasca si ca omul nu mai are parte de o judecata propriu-zisa. Procurorul poate sa-si bata joc de acea urmarire penala in ultimul hal, fie din interes, fie din motive de celeritate (adica de lene..), iar daca inculpatul mai e si slab de inger si nici nu prea stie cu ce se mananca un 'procesc echitabil', e vai si-amar de pielea lui, indiferent de masura in care el se considera vinovat in cauza respectiva. In plus, judecatorul va fi acolo intr-un rol de clovn: jongleaza cu ce-i aduce procurorul si cu asta s-a spalat si el pe manute de toata treaba, in conditiile in care el ar trebui sa aiba la indemana diverse parghii pentru a-l verifica si tempera pe procuror.

Link to comment
Share on other sites

1.Ayana are dreptate - daca materialul probator este suficient de clar, nu are rost sa mai consumi mii de lei (RON) pentru citatii si alte adrese. Iar pedeapsa incasata oricum va constitui cazier judiciar, si va atarna la glezne o perioada indelungata.

2.Procurorii, chiar si pana acum, isi faceau dosarul functie de propunerile militienilor, de sugestiile sefilor sau de gradul de pregatire profesionala a fiecaruia. Iar, la galati, cum multi sunt tineri, teoreticieni, proaspat veniti de pe bancile "scolii" de partid a CSM-ului....

judecatorii dupa rechizitoriul procurorilor. asa ca, nu va luati dupa ce vedeti in filme: la noi, pe baza a doua declaratii poti sa fii condamnat fara a se cauta probe mai certe. 8-|

Edited by Legumix
Link to comment
Share on other sites

1.Ayana are dreptate - daca materialul probator este suficient de clar, nu are rost sa mai consumi mii de lei (RON) pentru citatii si alte adrese. Iar pedeapsa incasata oricum va constitui cazier judiciar, si va atarna la glezne o perioada indelungata.

2.Procurorii, chiar si pana acum, isi faceau dosarul functie de propunerile militienilor, de sugestiile sefilor sau de gradul de pregatire profesionala a fiecaruia. Iar, la galati, cum multi sunt tineri, teoreticieni, proaspat veniti de pe bancile "scolii" de partid a CSM-ului....

judecatorii dupa rechizitoriul procurorilor. asa ca, nu va luati dupa ce vedeti in filme: la noi, pe baza a doua declaratii poti sa fii condamnat fara a se cauta probe mai certe. 8-|

1. Pai asta nu e nicidecum rolul justitiei in societate. De aia ajung sa raspunda, de exemplu, doar oamenii de jos din diversele grupari infractionale, si mai niciodata sefii lor.

2. Da, dar procurorii o faceau (si aici ma refer la militieni si alti 'carturari' transformati dupa `90 in procurori, spre deosebire de astia proaspat veniti care, dupa parerea mea, incep sa mai miste cate ceva in front, atat cat isi pot permite, si avand totusi un INM in spate, unde nivelul de pregatire este destul de ridicat-parerea mea) pentru ca asa au fost invatati inainte de `90, cu 0 munca de teren si 0 bataie de cap, dand dosarele mai departe brontozaurilor din instante (si nu-s putini maimutoii de-alde API care n-au nici in clin, nici in maneca cu meseria), care aveau grija sa ingroape cazurile de tot, acolo unde era nevoie, sau se descotoroseasca intr-un mod la fel de usor. Si din cauza asta s-a tot ajuns la condamnari pe baza a 2 declaratii de martor: pentru ca nici procurorul nu isi bate capul sa-i tina din scurt pe paparicii de la judiciara (care, intre noi fie vorba, normal ca se bucura sa-i mai scada boului din pedeapsa daca isi recunoaste fapta si nu-si mai bat ei capul cu nimic altceva), nici judecatorul nu sta sa-i cenzureze activitatea procurorului (si daca n-am dreptate, va rog sa-mi spuneti despre macar un caz de la Galati in care un act de urmarire penala sa fie anulat, din <diligenta> instantei - asa cum ar trebui -, pentru un viciu oarecare, fiindca eu personal, n-am auzit de niciunul).

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.