Jump to content

Fostul hocheist Octavian Corduban: "Galaţiului îi datorez jumătate din viaţă"


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Fostul hocheist Octavian Corduban: „Galaţiului îi datorez jumătate din viaţă”

Octavian Corduban, căpitanul echipei de hochei Dunărea din anii ’70, s-a născut la 20 aprilie 1941 la Cernăuţi. A început hocheiul cu prof. Ştefan Tomovici în 1956; a jucat hochei la Metalul Rădăuţi până în 1961; în acelaşi timp a jucat şi fotbal (portar) în Divizia B. Între anii 1961 şi 1969 a jucat la Dinamo Bucureşti; apoi un an la Steaua Bucureşti, iar din 1970 până în 1979 la CSM Dunărea Galaţi. Este maestru al sportului (din 1966) şi antrenor emerit (1999).

Reporter: Bucovinean veritabil, trecut prin Bucureşti, v-aţi stabilit pe malul Dunării. Cum a fost?

Octavian Corduban: În 1970 eram la Steaua, mă refăceam după o accidentare. Tomovici ajunsese la Galaţi, îl chemase Caradinţ (şeful clubului) să facă o echipă pentru patinoarul cel nou (descoperit) construit la iniţiativa preşedintelui CJEFS Teodor Oprică. Mă cunoştea foarte bine şi m-a chemat şi pe mine. Antrenorul Czaka (de la Steaua) mi-a spus că-mi dă drumul dacă Galaţiul îmi oferă condiţii mai bune. Am făcut şedinţă cu familia, am zis da, şi iată-mă gălăţean.

Reporter: Cine mai făcea parte din noua echipă a Galaţiului?

Octavian Corduban: De la Bucureşti au mai venit Trăuşan, Petrescu, Paraschiv, Iordan, Tăbăcaru, Ciobotaru şi Bălăneanu, iar de la Rădăuţi veniseră deja Stelică Rusu, Moroşan, Curelaru, Hîncu, Nistor, Olinici, Doboş, Huţan şi Sfichi. Obiectivul nostru era să promovăm urgent în Divizia A. Şi am promovat.

Reporter: Când au apărut primii gălăţeni în echipă?

Octavian Corduban: În al doilea sezon echipa de juniori a clubului a devenit campioană naţională, printre componenţii ei aflându-se, alături de jucătorii „importanţi”, şi gălăţenii Gherghişan, Brandabur, Chiriţă, Marcu, Liga şi Stoica. Între timp venise şi un antrenor de la Bucureşti, nea Ion Tiron, care era şi la echipa naţională.

Reporter: Aţi venit cu gândul să vă stabiliţi în Galaţi sau pur şi simplu doar pentru câteva sezoane?

Octavian Corduban: Am zis că dacă mă simt bine şi sunt apreciat voi rămâne aici. Şi aşa a fost. Ţin minte că am primit apartamente, din dispoziţia mai marelui judeţului - Constantin Dăscălescu, ni s-au repartizat două scări de bloc. Am primit servicii, butelii şi condiţii excelente. Nu pot decât să le mulţumesc celor care m-au adus.

Reporter: Aţi venit la Galaţi în plină glorie sportivă. Eraţi campion naţional, component al echipei naţionale. Ce realizări aţi avut aici?

Octavian Corduban: Am cucerit, ca jucător, locul III, bătându-ne cu Steaua (care avea în echipă 12 băieţi de la Galaţi) şi cu Dinamo (cu opt gălăţeni). Apoi nu pot uita că am câştigat cu 7-0 la Miercurea Ciuc, rezultat care a dus la schimbarea, într-o singură noapte, a întregii conduceri de partid de la Harghita!

Reporter: Ajungem în 1979 când v-aţi lăsat...

Octavian Corduban: Eu m-am lăsat de vreo trei-patru ori. Primăvara, după campionat, anunţam că mă las. Mă dureau toate oasele. Toamna venea preşedintele la mine şi-mi spunea: „Spănuţ, nu avem echipă, mai joacă un an". Bine, mai joc. Şi jucam.

Reporter: Câteva cuvinte şi despre activitatea de antrenor...

Octavian Corduban: Am fost antrenor la Clubul Dunărea 30 de ani. Şi mă mândresc că mi-au trecut prin mână sute de copii care mai târziu s-au realizat şi ca sportivi şi ca oameni: Robert Rusu, Mircea Ciubotaru, Petrişor Demidov, Ciprian Nistor, Felician Secuianu sau Dănuţ Negru. Dar cel mai talentat şi muncitor a fost - fie-mi iertată lipsa de modestie - fiul meu, Victor. A jucat cinci ani în echipa naţională, este masterand în educaţie fizică şi şeful Secţiei de hochei de la Steaua Bucureşti.

Reporter: Acum opt ani v-aţi rupt de hochei. V-aţi pensionat şi aţi plecat la Brăila. Iată-vă acum observator federal.

Octavian Corduban: Am rămas spectator fidel la jocurile de la Bucureşti şi Galaţi. Acum federaţia m-a băgat din nou în seamă şi mă deleagă la jocurile din campionat ca oficial. Sunt bucuros, mai ales, că vin mai des in Galaţi, oraşul meu, căruia îi datorez jumătate din viaţă.

Link to comment
Share on other sites

  • 6 years later...

Hocheiul gălățean este în doliu. Primul căpitan al CSM Dunărea a decedat

Sportul gălățean este în doliu, după ce fostul căpitan echipei de hochei Dunărea, Octavian Corduban (75 de ani), a decedat vineri seară, la Brăila, în urma unui stop cardio-respirator. Surse din anturajul fostului sportiv spun că aceasta a fost foarte afectat de moartea soției, survenită în urmă cu trei luni.

Octavian Corduban s-a născut la 20 aprilie 1941, la Cernăuţi. A început hocheiul cu prof. Ştefan Tomovici, în 1956. A jucat hochei la Metalul Rădăuţi până în 1961, în acelaşi timp a jucat şi fotbal (portar) în Divizia B. Între anii 1961 şi 1969, a jucat la Dinamo Bucureşti, apoi un an la Steaua Bucureşti, iar din 1970 până în 1979 la CSM Dunărea Galaţi. Este maestru al sportului (din 1966) şi antrenor emerit (1999).

Octavian Corduban a fost antrenor la Clubul Dunărea timp de 30 de ani, perioadă în care i-au trecut prin mâini sute de copii, care mai târziu s-au realizat şi ca sportivi şi ca oameni: Robert Rusu, Mircea Ciubotaru, Petrişor Demidov, Ciprian Nistor, Felician Secuianu sau Dănuţ Negru, dar și fiul său, Victor.

 Octavian Corduban va fi înmormântat, duminică, la Cimitirul Municipal Brăila din Chercea, iar slujba va începe la ora 12,00. Dumnezeu să îl odihnească în pace!

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.