Jump to content

2010 - anul crizei cu prelungiri la ArcelorMittal Galaţi


dcp100168
 Share

Recommended Posts

2010 - anul crizei cu prelungiri la ArcelorMittal Galaţi

* 2010 este unul al recordurilor negative şi al încercărilor de menţinere pe linia de plutire a ArcelorMittal Galaţi * În 2010, numărul angajaţilor a scăzut la o treime faţă de numărul de salariaţi pe care Sidex îi avea la privatizare * Ameninţările pasive cu greva, făcute de către unul dintre sindicate, dar şi perioadele repetate de concediu forţat şi şomaj tehnic sunt evenimentele care au guvernat acest an * Producţia a crescut sensibil, dar se află în continuare departe de cifrele înregistrate înainte de criză * În tot acest timp, reluarea unor investiţii a continuat, fără ca rezultatele palpabile să se facă simţite deocamdată *

Se încheie un an, an în care siderurgia românească a continuat să facă scoruri negative în rapoartele economice naţionale. La Galaţi, acest lucru a fost resimţit prin continuarea programelor de austeritate impuse de către conducerea ArcelorMittal, fapt care a dus la scăderea numărului salariaţilor de pe platforma siderurgică, la repetarea perioadelor succesive de concedii forţate şi şomaj tehnic, dar şi la opriri temporare ale unora dintre capacităţile de producţie, după ce anul trecut era închisă definitiv Uzina Cocso-Chimică.

Sunt însă de notat şi câteva aspecte pozitive, dar referirile ce pot fi făcute la acest capitol sunt puţine şi se îndreaptă mai ales spre investiţii. Chiar şi aşa, trebuie spus că aceste investiţii sunt unele mai degrabă impuse de acordul semnat de către investitori cu autorităţile române la momentul privatizării. Aşadar, vorbim despre 12 luni anoste, fără evenimente notabile, un an în care speranţele legate de revenirea la linia de plutire au alternat cu scăderi la capitolul producţie sau vânzări şi au culminat cu decizii care i-au afectat direct pe cei 9.000 de salariaţi rămaşi să lucreze aici.

De trei ori mai puţini siderurgişti

Un raport făcut de către cabinetul de expertiză Syndex la solicitarea Federaţiei Sindicale a Siderurgiştilor Metarom arată că numărul de angajaţi ai ArcelorMittal în România s-au redus pe fondul crizei mai mult decât în restul grupului. Dacă în societăţile deţinute de către ArcelorMittal în întreaga lume, numărul angajaţilor scădea cu 11 procente, în România cota era dublă, atingând chiar 23 la sută. Aici a contribuit, cu siguranţă, decisiv, programul de plecări voluntare de la combinatul din Galaţi, program iniţiat la sfârşitul lui 2009 şi încheiat în primăvara acestui an. Managerii combinatului gălăţean spuneau la vremea respectivă că numărul angajaţilor va rămâne constant în 2010, după închiderea programului de plecări voluntare, şi că în acest an nu sunt programate nici restructurări şi nici angajări, planul de afaceri fiind construit în jurul numărului de 9.300 de salariaţi. Aşadar, 2010 înseamnă anul recordului negativ în ceea ce priveşte numărul de angajaţi la Combinat.

Nouă serii de plecări

Dacă,în 2001, când LNM Holdings cumpăra Sidex pe 50 de milioane de dolari şi o promisiune, aici lucrau 27.000 de oameni, numărul acestora s-a redus de atunci de trei ori. Trebuie spus că au existat nu mai puţin de nouă serii de plecări. Prima dintre ele a fost o ordonanţă de guvern, parte dintre facilităţile primite de către cei care plecau fiind suportate de către stat, căruia îi rămăsese un rest de mărinimie după vânzarea pe mai nimic a Sidex. Atunci au renunţat la locurile de muncă cei mai mulţi siderurgişti, aproximativ şapte mii de oameni grăbindu-se să profite de un pumn de bani în schimbul slujbelor părăsite. Celelalte opt reprize de autodisponibilizări derulate le-a lungul a nouă ani de la privatizare au fost controlate în întregime de către companie, care a suportat şi costurile aferente. Astfel, în 2009, ArcelorMittal Galaţi rămânea cu doar 11.00 de muncitori. Ultima „lovitură” dată anul trecut a fost închiderea Uzinei Cocso-Chimice, în urma căreia s-a instituit un nou program de plecări voluntare, dar şi unul de conservare a forţei de muncă, intitulat Talent Pool. Fără cocserie, rămâneau, teoretic vorbind, doar 10.300 de locuri de muncă pe platforma siderurgică, asta pentru că aici lucraseră 1.400 de oameni. Plăţile compensatorii i-au tentat însă şi pe alţii, aşa că din cele 10300 de locuri de muncă rămase după închiderea cocseriei şi-au păstrat serviciile pe platformă doar 9.300 de oameni.

Tot pe loc, pe loc...

Începutul lui 2010 a venit cu o veste proastă pentru salariaţii Combinatului: lefurile lor aveau să rămână aceleaşi. Finalul negocierilor pentru Contractul Colectiv de Muncă din acest an a însemnat consfinţirea îngheţării salariilor şi acordarea unui bonus de 5 la sută din leafa anuală în două tranşe. Toate sindicatele, cu excepţia Sindicatului Solidaritatea, au fost de acord cu acest lucru. Rămaşi cu solicitările de creştere salarială neonorate, cei de la Solidaritatea au anunţat imediat că există premizele declanşării unui conflict de interese, care putea duce la o nouă grevă generală. Această ameninţare nu s-a concretizat însă nici până acum, unul dintre motive fiind acela că gruparea despre care vorbeam mai devreme a fost măcinată tot anul de scandaluri, iar liderii de sindicat au fost mai preocupaţi de această luptă internă decât de lucrurile care i-ar fi interesat cu adevărat pe salariaţi.

Reprize succesive de odihnă forţată

După acest episod, veştile rele au continuat să curgă. Primul semn a fost anunţarea faptului că angajaţii care lucrează la Laminorul de Tablă Groasă 2 vor pleca în concedii forţate de câte cinci zile. În luna februarie, managerul ArcelorMittal Galaţi, Thierry LeGall, declara că, la acel moment, nu se punea problema şomajului tehnic sau a altor măsuri de acest fel. Cu toate acestea, spunea oficialul de la ArcelorMittal, sunt dificultăţi în plasarea pe piaţa mondială a producţiei de tablă groasă, motiv pentru care deja administraţia Combinatului a decis reducerea cu 60 la sută a volumului de lucru pe acest segment.

În primăvară, la mijlocul lunii mai, 200 de muncitori care lucrau la LTG au fost din nou obligaţi să plece în concediu, câte patru zile fiecare. Decizia a venit, şi de această dată, din cauza lipsei de comenzi. În acelaşi timp, a început să se vorbească despre posibilitatea recurgerii la măsura şomajului tehnic, în condiţiile în care pieţele pe care ArcelorMittal Galaţi îşi vindea produsele erau în continuă scădere.

În vara lui 2010, situaţia dădea semne firave de îndreptare. Conducerea Combinatului a intervenit public de mai multe ori spunând că momentele dificile nu au fost complet depăşite, dar că soluţiile găsite imediat după apariţia crizei pe piaţa oţelului ar fi cele bune. A urmat o uşoară creştere a producţiei, e drept departe de cifrele înregistrate în anii trecuţi, care le dădea speranţe angajaţilor că îşi vor păstra locurile de muncă şi că ar fi şanse chiar să primească salarii mai mari.

În acelaşi timp au fost continuate investiţiile, exemplul cel mai bun fiind cel al Furnalului nr. 5, pentru refacerea căruia compania a anunţat o investiţie de aproximativ 53 de milioane de euro, acesta urmând să fie pus în funcţiune în 2011.

Nu e concediu, este şomaj

A fost de trei bani speranţă. Veştile proaste s-au întors în toamnă, atunci când administraţia a chemat sindicatele la discuţii pe tema concediilor forţate, iar discuţiils care s-au încheiat prost pentru siderurgişti. În cadrul acestora, reprezentanţii FSS Metarom au respins categoric ideea concediilor, iar astfel a fost adus în discuţie şomajul tehnic. Atât le-a trebuit oficialilor Combinatului, care au adoptat unilateral decizia de a-i trimite pe toţi angajaţii în şomaj tehnic, încercând să reducă timpul de lucru cu 20 de zile lucrătoare. Toţi angajaţii au intrat în şomaj tehnic de cel mult 15 zile, nu înainte de a-şi lichida zilele de concediu de odihnă rămase pentru anul în curs. Dacă până la sfârşitul anului, acea perioadă de 20 de zile nu va fi completată, atunci aceştia vor intra în concediu în 2011.

Opriri temporare

În afară de reducerea producţiei la laminorul de tablă groasă, conducerea ArcelorMittal Galaţi a impus şi alte opriri temporare ale capacităţilor de producţie. Este vorba despre suspendarea, în luna noiembrie, a activităţii la Furnalul nr. 3. Motivele au fost, din nou, fluctuaţiile de pe piaţa oţelului. Repornirea furnalului era programată pentru 19 ianuarie 2011, numai că, în urmă cu câteva zile, a fost anunţat faptul că aici se va începe din nou lucrul cu două săptămâni mai devreme decât fusese anunţat. Motivul pentru care a fost grăbită repornirea furnalului este o uşoară revigorare a pieţei, a preţurilor şi a volumelor, revigorare ale cărei efecte s-ar putea face simţite efectiv după prima lună a anului viitor, potrivit reprezentanţilor ArcelorMittal Galaţi.

Negocieri fără Solidaritatea

Astfel s-au creat nişte condiţii cât se poate de proaste pentru startul negocierilor CCM pentru anul viitor. De altfel, acestea au început şi cu un mic scandal, cei de la Solidaritatea nefiind primiţi la discuţii pentru că, susţin reprezentanţii administraţiei, nu au putut face dovada faptului că sunt reprezentativi. Aşa se face că negocierile au pornit fără sindicatul care în anii trecuţi declanşa conflictul de interese şi chiar pornea greve generale, iar şansele ca acest sindicat să capete reprezentativitatea până la sfârşitul negocierilor sunt ca şi inexistente.

Mai trebuie precizat că reprezentanţii salariaţilor care au rămas la negocieri au făcut o cerere de majorare a lefurilor cu 20 la sută şi că zilele acestea se aşteaptă o reacţie, o contra-ofertă din partea administraţiei ArcelorMittal.

http://www.viata-libera.ro/articol-2010_-_Anul_crizei_cu_prelungiri_la_ArcelorMittal_Galati_2.html

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.