Jump to content

Necazurile unei familii din Piscu


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Epistolă scrisă cu cerneala ochilor

MEMORIU PRIMIT DE LIDERUL P.R.M. LA BIROUL SĂU DIN PALAMENTUL EUROPEAN

24 12 2010

Subsemnata Ionelia Rusu, locuiesc în Comuna Piscu, judeţul Galaţi. M-am născut la data de 17 august 1972, în Municipiul Brăila, Judeţul Brăila, sînt fiica lui Dumitru şi Silvia-Maria, sînt căsătorită şi am un copil. Locuiesc împreună cu soţul meu şi băiatul nostru în vîrstă de 7 ani. Soţul meu, Rusu Bogdan, este cadru didactic la Şcoala Gimnazială nr. 2 "Ştefan cel Mare" din comuna Piscu, unde este titular la Catedra de matematică şi predă, pe lîngă aceasta, fizica şi informatica.

Deoarece este titularul din anul 2001, în anul 2004, în urma unei cereri depuse la Primăria comunei Piscu, am fost puşi în posesia unei vetre de casă în suprafaţă de 1.000 m.p., pe suprafaţa căreia în anul 2006 am început construirea unei locuinţe (actualmente finalizată).

Pe data de 7 noiembrie 2006, m-am mutat cu familia în noua locuinţă. Cu o săptămînă mai devreme, pe 30 octombrie 2006, m-am dus împreună cu tatăl meu, Dumitru Blajinu, la noua locuinţă, pentru a face ultimele pregătiri în vederea mutării (menţionez că un an de zile am stat la gazdă în aceeaşi localitate). La faţa locului am constat că toate geamurile erau făcute praf, iar în camere am găsit pietrele cu care au fost sparte. Din clipa aceea au început necazurile familiei mele. În urma acestui incident, am anunţat postul de Poliţie din comuna Piscu. Dar agenţii de Poliţie nu s-au deplasat la faţa locului. Văzînd acest lucru, m-am deplasat eu la Postul de Poliţie, dar, ca şi prima dată, nu s-a dat curs solicitării mele. Ba, mai mult, mi s-a spus: "Să vă puneţi geamurile, că pe noi nu ne interesează".

În luna februarie a anului 2007, am început construirea gardului pentru împrejmuirea locului de casă. Tot gardul ce împrejmuieşte terenul, în lungime de 160 m (vatra de casă fiind pe colţ), a fost construit de noi, deşi porţiunea de gard comună cu vecinii ar fi trebuit construită la paritate, adică jumătate noi, jumătate ceilalţi. Gardul a fost construit folosind plasă din sîrmă. La scurt timp ne-am trezit cu o bucată de plasă din gard (cuprinsă între doi stîlpi, în lungime de 3 m) tăiată.

La scurt timp după ce ne-am mutat (noiembrie 2006), a început să ne dispară din materialele de construcţie pe care le depozitasem într-o magazie, sub cheie. Acest lucru a continuat şi după ridicarea gardului. Dintre materialele furate amintesc următoarele: uşi, geamuri, scînduri, şipci, dulapi, nisip, balast (11 roabe), var, ciment etc. Aceste materiale erau depozitate în magazie, care era închisă. Menţionez că magazia a fost construită de tatăl meu. Într-una din zile, stînd în faţa casei împreună cu tatăl meu, numitul Anton Manolache, trecînd prin faţa porţii noastre spre casa lui, care e gard în gard cu a noastră, ne-a spus: "Eu v-am furat atîtea, v-am spart geamurile" şi ne-a întrebat dacă nu am plecat încă. Apoi a continuat pe acelaşi ton jignitor şi ameninţător: "Eu vă dau foc la casă, dacă nu plecaţi". După fiecare incident cu acest vecin am anunţat organele competente din comuna Piscu, dar acestea nu au luat niciodată nici o măsură. Ba, dimpotrivă, nu au vrut nici măcar să ne asculte, vorbindu-ne de fiecare dată foarte vulgar. În data de 9 noiembrie 2008, într-o duminică, în jurul orelor 15, vecinul a aruncat cu pietre pe acoperişul casei noastre. În seara aceleiaşi zile, în jurul orelor 18, acelaşi a distrus complet gardul de sîrmă care despărţea cele două curţi. Menţionez că partea din gard care a fost distrusă era partea lui, pe care avea obligaţia să şi-o ridice, dar pe care tot noi am construit-o, el neparticipînd nici măcar cu un metru lianiar de plasă la ridicarea acestui gard. Menţionez, de asemenea că, materialele pentru construirea gardului le-am cumpărat noi. Gardul l-am supraînălţat cu 3 rînduri de sîrmă ghimpată şi sîrmă neagră. Partea lui de gard este în lungime totală de 20 m (parte pe care am făcut-o tot noi), deoarece nu ne lăsa în pace nici ziua, nici noaptea: ne asculta pe la uşi şi pe la geamuri, venea noaptea cu bricheta şi cu o sticla de benzină să ne dea foc la casă în timp ce noi dormeam.

În altă zi, a pătruns la noi în curte, ne-a otrăvit unul dintre cîini şi a aruncat în faţa casei o sticlă cu otravă, ca să ne otrăvească şi pe noi şi pe copilul nostru. Nu avem linişte din partea acestui om, care aruncă cu ce-i vine la mînă pe casa noastră (pietre, petarde etc.), se dezbracă în pielea goală şi îi spune copilului nostru în vîrstă de 7 ani cuvinte jignitoare şi vulgare, pe care mie, ca adult, mi-e ruşine să le pronunţ.

De fiecare dată, am reclamat la postul de Poliţie din comuna Piscu, Judeţul Galaţi aceste acte de agresiune şi fizică şi psihică, dar lucrătorii de la acest post nu au luat nici o măsură, deoarece sînt foarte buni prieteni cu numitul Anton Manolache. Datorită acestui fapt, am anunţat, nu o dată, la Serviciul de Urgenţă 112, să trimită un echipaj de Poliţie de la Galaţi, deoarece cei din comuna Piscu nu-şi fac datoria şi sînt de partea reclamatului Anton Manolache.

Pe data de 9 noiembrie 2008, în ziua în care vecinul din spatele casei ne-a distrus jumătate din gardul ce despărţea cele două terenuri, s-a deplasat la faţa locului agentul de Poliţie Pasat Mihai, care era într-o stare avansată de ebrietate deoarece în momentul în care a vrut să urce la volan a cazut lîngă portiera deschisă a autovehicului cu care a venit. Tatăl meu l-a ajutat să se urce în maşină. Pe agentul de Poliţie Pasat Mihai l-am văzut cînd se ţinea de gît cu numitul Anton Manolache şi-i spunea "Treaba-i bună, OK, te salvez eu!".

A doua zi dimineaţă, pe 10 noiembrie 2008, pe la orele 8 (opt), agentul de Poliţie Pasat Mihai a revenit la locuinţa noastră, am dat cîte o Declaraţie, eu şi cu tatăl meu, în care am specificat cele întîmplate cu o zi în urmă. S-a încheiat un Proces de Constatare a daunelor pricinuite şi s-a trecut lungimea gardului distrus (20 m), după efectuarea măsurătorilor, în prezenţa unui martor din Comuna Piscu, pe nume Dima Simion.

De fiecare dată cînd primeam citaţii să ne prezentăm la postul de Poliţie, ne duceam şi dădeam declaraţii în faţa organelor abilitate, eu şi tatăl meu, Blajinu Dumitru.

După un timp, ne-am prezentat la postul de Poliţie să completăm declaraţiile tipizate. În momentul sosirii noastre la post, agentul de Poliţie Domniţeanu Vasile ne-a adresat cuvinte jignitoare şi insulte (nesimţiti, mincinoşi, handicapaţi, hoţi, inculpaţi) şi a inventat toată situaţia - că este partea noastră de gard, că a făcut-o Anton Manolache şi noi am dărîmat-o. Tot acest agent de Poliţie, Domniţeanu Vasile, a spus că tot noi suntem cei avertizaţi de organele de Ordine şi că el îi plăteşte avocatul lui Anton Manolache, din banii lui de poliţist, pe motiv că e prietenul lui cel mai bun şi e nevinovat. Mai menţionez că tot acest agent de Poliţie, Domniţeanu Vasile, ne chema frecvent la post şi ţipa, la noi, în stradă, de se uita lumea ca la urs.

Într-un sfîrşit, am fost anunţaţi ca numitului Anton Manolache i s-a întocmit Dosar Penal şi că la mijlocul lunii martie 2009, acest Dosar a fost predat la Parchetul Lieşti. Acest Dosar nu a ajuns niciodată la Parchetul Lieşti, pentru că m-am interesat la faţa locului. Nu am primit nici o citaţie de prezentare nici de la Parchetul Lieşti, nici de la Parchetul Galaţi, dar am primit o Ordonanţă conform căreia era respinsă sesizarea noastră, dar acest act oficial nu avea nici o ştampilă care să ateste ca provenea de la Parchetul Lieşti. În aceste condiţii, am făcut o Plîngere împotriva agenţilor de Poliţie Pasat Mihai şi Domniţeanu Vasile, în care am prezentat pe larg tot şirul evenimentelor, de la distrugerea gardului pînă la momentul respectiv. Am specificat în reclamaţie cum agentul Pasat Mihai a venit beat la noi cînd a luat declaraţiile, cum agentul Domniţeanu Vasile şi-a bătut permanent joc de noi, spunîndu-ne că putem sta şi în cap că el nu va da niciodată drumul la Dosar, pentru că nu vrea el şi îl apără cu orice preţ pe prietenul lui cel mai bun, Anton Manolache. Suplimentar, cînd ne-a chemat la post, ne-a dat afară, aducîndu-ne, de asemenea, injurii şi insulte.

În urma sesizării făcute, am primit o Rezoluţie de la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Galaţi, în care ni se aducea la cunoştinţă că lucrătorii de la postul de Poliţie din Comuna Piscu, Judeţul Galaţi nu au nici o vină.

În data de 17 aprilie 2009, numitul Anton Manolache a venit la noi la poartă, în jurul orelor 22, cu un topor în mînă şi ne-a ameninţat cu moartea, pe toţi din familia mea. Am ajuns să nu mai pot sta nici în casă, nici în curte, nici să duc copilul la şcoală sau să mă duc la cumpăraturi. Indiferent de cine reclamă la postul de Poliţie, lucrătorii de aici nu vor să ia nici o măsură, ba, dimpotrivă, vorbesc foarte urît oamenilor şi spun că "cine-i mai deranjează, le vor da la amenzi pînă nu va mai veni nimeni la ei să reclame ceva". De vină sînt doar lucrătorii de la postul de Poliţie din Comuna Piscu, Judeţul Galaţi, deoarce, dacă şi-ar face datoria pentru care sînt plătiţi nu s-ar ajunge în asemenea situaţii. În data de 21 iulie 2009, la orele 9 dimineaţa, m-am prezentat la sediul Poliţiei Municipiului Galaţi, în urma unei citaţii pe care am primit-o anterior. M-am prezentat cu citaţia la sediul Poliţiei şi am insistat telefonic să fiu primită la domnul inspector Radu Alin Marian, care trebuia să mă audieze. După multe insistenţe, am fost primită în biroul de audieri unde i-am găsit (erau de dimineaţă) pe pîrîtul Anton Manolache şi soţia acestuia Anton Dumitra, veniţi pentru confruntare. Confruntarea a avut loc abia la ora prînzului. Menţionez că domnul inspector Radu Alin Marian nu a spus nimic pîrîtului Anton Manolache şi soţiei acestuia, Anton Dumitra, de distrugerea gardului în lungime de 20 m. Ca dovezi am ataşat de fiecare dată fotografiile făcute la gardul distrus.

Pe data de 22 iulie 2009, a fost audiat şi tatăl meu, Blajinu Dumitru. Menţionez că el a ridicat gardul. Cu toate acestea, domnul inspector Radu Alin Marian nu a spus pîrîtului Anton Manolache şi soţiei acestuia să-şi facă partea lor de gard, ba mai mult nu a vrut să ia nici o măsură în urma Plîngerii noastre referitoare la distrugerea gardului, violarea domiciliului, ameninţările repetate la adresa familiei mele, furtului de materiale din magazia noastră, otrăvirea cîinelui, spunînd că Anton Manolache şi soţia acestuia nu au nici o vină şi să numai venim la el că nu-l interesează cazul. Am mai relatat domnului inspector Radu Alin Marin faptul că Anton Manolache se dezbracă în pielea goală la gard şi arată copilului meu toate prostiile, adresîndu-i numai cuvinte vulgare. Din cauza acestor evenimente, copilului meu îi e frică să stea singur în casă - dacă intră Anton Manolache peste el şi-l omoară. Deci, cu toate dovezile aduse (inclusiv cele foto), domnul inspector Radu Alin Marian nu a vrut să ia nici o măsură. Concluzia lui fiind că Anton Manolache nu este vinovat de absolut nimic. Şi a mai spus să-l las tot eu în pace pe el, Anton Manolache, iar în prezenţa lor mi-a spus mie "Să-mi vînd casa şi să plec din Piscu, că ce, vreau eu să mă ia dumnealui la el acasă?". Menţionez că am spus domnului inspector Radu Alin Marian faptul că nu ne-a fost uşor să ridicăm această casă. A spus clar şi răspicat că pe el nu-l interesează. În data de 21 martie 2010 (într-o duminică), cînd tatăl meu a venit la noi (eu eram la Galaţi cu fiul meu) a găsit încă o bucată de gard tăiată, în partea dinspre toaletă, în lungime de 3 m. Menţionez că locuinţa a rămas nesuprveghiată circa 4 ore. Această nouă distrugere a făcut-o tot Anton Manolache avînd în vedere că era din zona de gard care separa cele două curţi.

A doua zi dimineaţa, pe 22 martie 2010, am mers eu, Rusu Ionelia, la Galaţi şi am depus o Plîngere la domnul comandat al Poliţiei Municipiului Galaţi în care am relatat toate cele întîmplate la mine acasă.

Pe data de 31 martie 2010, într-o miercuri, la orele 10, a venit la faţa locului domnul agent şef de post Anghel Mihai, de la postul de Poliţie din Comuna Piscu, Judeţul Galaţi, însoţit de domnul inspector Radu Alin Marian şi de un alt domn, pe nume Bujor, tot din cadrul Poliţiei. Au constat distrugerea gardului (şi cel din noiembrie 2008 şi cel din martie 2010). După aceasta, domnul inspector Radu Alin Marian a început să ţipe cît îl ţineau plămînii, să ne jignească pe mine şi pe tatăl meu. Apoi a afirmat că nu are ce să-i facă lui Anton Manolache pentru distrugerea gardului şi să-l lăsăm tot noi în pace, că el nu vrea să-i facă nici un rău şi că tot noi sîntem de vină, să refacem gardul distrus şi, dacă nu ne liniştim cu reclamaţiile, tot noi vom fi cei amendaţi. Tot domnul inspector Radu Alin Marian a mai spus că aşa trebuie să ne facă şi să se întîmple şi el nu-i va face nimic pentru că Anton Manolache e cel mai bun prieten al lui şi indiferent ce ne va mai face Anton Manolache să numai anunţăm postul de Poliţie şi nici pe dumnealui să nu-l mai căutăm, că vom avea de-a face cu ei.

19 iunie 2010

La această dată a fost trimis acelaşi Memoriu la doamna procuror-general Laura Codruţa Koveşi, care a înaintat solicitarea la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Galaţi.

29 septembrie 2010

Mă adresez dumneavoastră cu aceeaşi problemă, deoarece, în urma solicitării din data de 19 iunie 2010, cauza a fost instrumentată de domnul procuror Luparu, de la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel Galaţi în Dosarul 215/P/2010.

În luna august, am fost la Parchet să mă interesez de evoluţia cauzei şi am aflat de la procurorul de serviciu că Dosarul a fost transferat la alt procuror pe motivul că domnul procuror Luparu "nu face faţă cazului". Din acel moment nu am mai primit nici o Citaţie în acest caz.

Vă rog să luaţi măsurile ce se cuvin pentru rezolvarea cît mai urgentă a acestei speţe care trenează de 2 ani pentru a evita prescrierea faptelor din acest caz.

9 noiembrie 2010

Miercuri, 20 octombrie 2010, orele 13, numitul Anton Manolache a intrat în curtea noastră prin gardul pe care l-a stricat, cu toporul pe care, în faţa bucătăriei, ni l-a pus la gît, mie şi fiului meu Dan Bogdan. Vreau să mai consemnez faptul că acest lucru era de aşteptat, avînd în vedere că, anterior, a vrut să dea foc la casă cu benzină şi brichetă, spunînd că vrea să ne vadă cum ardem ca şobolanii, fără să ne ajute nimeni.

Mai menţionez că ne-a spart şi tabla de pe casa şi a pus pe prieteni de ai lui să ne huiduie şi să arunce cu pietre după noi, pe stradă.

20 decembrie 2010

Ne adresăm dumneavoastră pentru că la toate autorităţile unde am solicitat rezolvarea problemei noastre au dat ca verdict NUP. Nu e posibil ca nimeni să nu fie vinovat în această speţă. Se pare, şi nu se pare, ci foarte sigur, în această ţară numai există Justiţie. Cine nu are pile, cunoştinţe şi relaţii nu are nici cea mai mică şansă în România. Ce trebuie să fac? Să mă adresez presei? Am s-o fac şi pe asta dacă altfel nu se mişcă nimic în Justiţie. Să mă adresez Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga sau la Strasbourg? Dacă e nevoie, o fac şi pe asta.

Cu stimă şi respect,

IONELIA RUSU

http://www.ziarultricolorul.ro/?cmd=displaystory&story_id=10780&format=html

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.