Jump to content

Fiul unui emigrant gălăţean a modernizat Australia


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Fiul unui emigrant gălăţean a modernizat Australia

Complet necunoscut în ţara lui de origine, fiul unui emigrant român este considerat unul dintre fondatorii Australiei moderne. Edward Granville Theodore s-a remarcat la începutul secolui XX în mişcarea sindicală din Queensland, devenind prim ministru al acestui stat iar ulterior chiar vice-premier al Australiei.

Cele mai importante referinţe despre Edward Granville Theodore le găsim în lucrarea "The australian people. An enciclopedia of the nation, its people and their origins", care are un capitol dedicat românilor ajunşi acolo. Capitol îngrijit de Gabriela Iana şi Dumitru Găină. Iată povestea...

A existat la jumătatea secolului al XIX-lea, în Galaţi, un preot, pe nume Gheorghe Teodorescu. El a trăit între anii 1826 - 1901. Facem o mică paranteză, să spunem că am luat legatura, zilele trecute, cu un alt preot, tot din Galaţi - Eugen Dragoi - care ne-a confirmat istorica existenţă a lui Gheorghe Teodorescu în oraşul de la Dunăre. A şi scris despre activitatea lui. Se ştie că a fost o personalitate a oraşului, administrând treburile bisericeşti. Avea chiar şi funcţia de ofiţer al Stării Civile, dar se ocupa şi de procesele de divorţ. Ne întoarcem la datele din Australia. Potrivit sursei de acolo, preotul Gheorghe Teodorescu a avut un fiu, pe Vasile, născut în 1853, care a emigrat în Australia. Muncind pe un vas comercial, el a cunoscut o irlandeză, pe Annie Tanner, cu care s-a căsătorit în 1882. Noua familie s-a stabilit în Port Adelaide. Au avut şase copii. Al doilea dintre ei este chiar personajul de care ne ocupăm acum - Edward Granville.

După ce a ajuns în Australia, Vasile şi-a schimbat numele de familie în Theodore, primind cetăţenia acestei ţări în 1886. Dincolo de acest amănunt, important e că in toate cărţile şi biografiile scrise în Australia despre Edward Granville se aminteşte că a fost fiul unui emigrant român. E drept că unii vorbesc despre Vasile, alţii despre Basil. Să trecem în revistă cele mai importante titluri care amintesc de Edward Granville. "Theodore, his life and times", de Irwing Young, apărută în 1971.

Deosebit de importantă este lucrarea "Red Ted - the life of E. G. Theodore", a istoricului Ross Fitzgerald, profesor la Universitatea din Queensland. Edward a primit porecla Red Ted sau Ted cel Roşu de la Conservatori, pe vremea când era premier al statului Queensland, pentru maniera categorică în care şi-a exercitat puterea. Alt material apartine lui Neville Cain şi a fost inclus în "Australian Dictionary of Biography". La care trebuie adaugată contribuţia unui profesor român - Vasile Trif - de la Universitatea din Adelaide. Studiul realizat de el stă, în bună măsură, la baza articolului de faţă.

"Theodore a făcut această ţară"

O frază care nu mai are nevoie de comentarii: "Theodore şi tipii aceia din jurul său au făcut această ţară", a spus cândva un lider emblematic al politicii de stânga din Australia, John Maitland. La rândul său, istoricul Ross Fitzgerald, întrebat de un ziarist care au fost cele mai importante personaje politice din trecutul îndepărtat al Australiei, adică de dinainte de al doilea război mondial, a remarcat două nume, exact în această ordine - "Theodore şi Lang". Acelaşi istoric îl descrie pe Edward Granville ca "un personaj puternic, fascinant, încă subestimat". Deşi i-a fost adversar politic, B.S.B. Stevens şi-a caracterizat astfel "colegul" de generaţie - "Theodore a fost omul cel mai rece şi cu cea mai bună minte financiară din emisfera sudică", lui Edward spunându-i-se atunci şi "vrăjitorul finanţelor". Şi asta în condiţiile în care Theodore n-a avut şcoală. Nu i-a lipsit, în schimb, pasiunea cititului. Un autodidact.

Toata viaţa a vrut să acumuleze informaţii din economie, filosofie, istorie. Se spune că devora cărţile, inclusiv pe cele de literatură. Când s-a aşezat la casa lui, prima grijă a fost să-şi structureze o bibliotecă impresionantă. I-a creionat portretul un scriitor - Neville Cain. Edward era un bărbat corpolent, impunându-se prin cei 1,83 metri înălţime ai săi. Avea faţa largă, bărbia puternică.

A avut grijă cum se prezintă pe prima scenă politică, luând lecţii de dicţie. Dar, mai presus de orice, avea, o inteligenţă nativă în privinţa afacerilor. Asta îl deosebea de restul politicienilor din vremea sa. Şi o remarcabilă capacitate de muncă. Un discurs care lăsa audienţa fără glas. Vorbea la obiect, mai ales pe teme economice, ceea ce i-a atras aplauze răsunătoare. Dacă nu citea, mergea la pescuit. Dacă nu mergea la pescuit, citea. Aşa se împărţea timpul său liber. Căsătorit, a lăsat în urma sa patru copii - două fete şi doi băieţi.

23.000 de kilometri în zece ani

Australia. Ţara cât un continent, spre care s-au îndreptat oameni de pe tot globul, în speranţa bogăţiei. Câte vise spulberate! Cu mai bine de un secol în urmă, când viaţa era extrem de dură. Un tablou realizat de profesorul Vasile Trif, despre Australia sfârşitului de secol XIX şi începtului de secol XX. Destinaţia căutătorilor de aur. Numai că metalul preţios se găseşte aici la mare adâncime. Aşa că mulţi visători au sfârşit prin a munci la stăpânii exploatărilor miniere sau la proprietarii imenselor plantaţii de trestie de zahăr. Iată un poem dedicat pe atunci tăietorilor de trestie de zahăr, despre felul în care acei oameni încercau să supravieţuiască - "Stăm lipiţi în noroiul roşu ca sângele, ferindu-ne de şerpi, de şobolanii înecaţi. Compania ne plăteşte un şiling pe zi.

Suntem flămânzi şi suntem siliţi să tăiem şi cu această plată. Dacă nu vom lupta şi nu vom avea voinţă şi curaj, vom ofta mereu cu genunchii îndoiţi în faţa Companiei". O statistică din 1947 arată că mare parte din populaţia Australiei se trage tocmai din căutătorii de aur. Dacă, spre exemplu, în 1901, ţara avea doar 3,8 milioane de locuitori, până în 1947 populaţia crescuse cu 92%.

În acelaşi malaxor al căutătorilor de aur a intrat şi Edward Granville. Aventura unui copil care la 12 ani este obligat să-şi întrerupă studiile, pentru a-şi câştiga pâinea. A urmat pentru el un drum cât cel mai tare film de aventuri. Daţi-vă seama că a străbătut Australia, timp de zece ani, de la un capăt la altul, cale de 23.000 de kilometri, de la o exploatare minieră la alta, dintr-un orăşel în altul, bătând la orice uşă, pentru a face rost de o slujbă, măcar pentru o zi, cât să aibă un coltuc de pâine. Era să-şi piardă viaţa, la 16 ani, într-o mină, din cauza unui accident. Norocul său că a fost salvat la timp. Însă a rămas până la moarte cu o cicatrice pe spinare.

Lider de sindicat

Edward spunea că a învăţat un lucru de la tatăl său - "adevărul te va elibera, luptă pentru drepturi". Cuvintele acestea au stat la baza acţiunilor sindicale pe care Theodore a început să le întreprindă de la varsta de 22 de ani. După cei zece ani de peregrinări, s-a oprit în nordul statului Queensland. A lucrat un timp la minele de wolfram şi de zinc, în Chillagoe. Este momentul în care îl cunoaşte pe Bill McCormack, care îi va sta alături o viaţă. Cei doi au înfiinţat Asociaţia Mixtă a Muncitorilor, sub umbrela căreia s-au strâns muncitorii de la caile ferate şi minerii. Protestele declanşate de sindicate au demonstrat oamenilor că nu trebuie să se mai teamă, ci să-şi ceară drepturile. Câţiva ani mai târziu, această asociaţie va fuzioneaza cu Uniunea Muncitorilor Australieni, de unde a rezultat o nouă formă de organizare sindicală în Queensland - Sindicatele Unite.

Edward devine preşedintele organizaţiei, la nici 30 de ani. Este nucleul de la care se va extinde apoi, în toată Australia, mişcarea sindicală. Atunci s-au pus bazele unui nou mecanism de salarizare în această ţară. Pe baza acelor noi criterii a fost posibil, peste câteva decenii, ca muncitorul australian să fie unul dintre cei mai bine plătiţi salariaţi din lume. Sindicatele au reuşit, încă de la începutul existenţei lor, eliminarea "Master and Servant", o lege care interzicea muncitorilor să-şi ceară drepturile în Justiţie, dacă erau nedreptăţiţi de patronii lor. Edward era totuşi convins de un lucru - politica îl va ajuta să-şi atingă planurile. Cu toate că el s-a exprimat mereu în favoarea unui anumit gen de politică - "fără doctrine". Care să aibă un singur scop - să faci bine oamenilor simpli. Australia este o ţară împărţită în şase state, fiecare cu Parlamentul şi Guvernul său, în vârful piramidei administrative aflându-se, conform Constituţiei din 1901, un Parlament şi un Guvern Federal. După o carieră ca parlamentar, fiind susţinut de Partidul Laburist, în rândurile căruia intrase, Edward va deveni, la 35 de ani, în 1919, prim-ministru al statului Queensland. Este al doilea stat al Australiei, ca întindere. De două ori cât Franţa, de pildă.

Reforme pe bandă rulantă

De aici încolo, timp de şase ani, cât a fost premier în Queensland, Edward Granville va schimba, cu mână de fier, regulile "jocului", în privinţa relaţiei între stat, cetăţean şi cei bogaţi. "Theodore a schimbat regulile, pentru ca voi, care aveţi toată bogaţia şi toată puterea, să daţi şanse egale tuturor celor care se chinuie şi tuturor muncitorilor de rând", a preluat profesorul Vasile Trif o caracterizare din acea epocă, a guvernării Theodore.

Dar cum erau vechile reguli? Iată-le descrise de acelaşi autor - econimia era controlată de câţiva oameni. Industria cărnii avea un singur cumpărător, o singură familie controla piaţa vitelor, industria zaharului era în mâna unei societăţi. Micii fermieri îşi vindeau producţia pe mai nimic, pentru că nu aveau posibilităţi de transport şi desfacere.

Zonele miniere erau exploatate de societăţi britanice. Australianul de rând nu avea drept asupra pământului. Dacă descoperea o zonă bogată în metale preţioase, omul simplu era înlăturat imedat de pe acel teren, de către cei puternici. Iată câteva dintre măsurile Guvernului Theodore. Va fi asigurată, pentru prima oară, proprietatea oamenilor asupra terenului. Este introdus principiul "ariei de locuire". Primeai acte pe terenul, mai mic sau mai mare, unde trăiai, cu o singură condiţie - să cultivi acel pamant. Aproape toţi locuitorii din Queensland vor deveni, în scrut timp, proprietari de pământ. La fel era şi în cazul mineritului - cel care descoperea un zăcământ primea dreptul de prospecţiune şi de exploatare. Efectul a fost instantaneu - câmpiile şi munţii s-au umplut de mici întreprinzători, care căutau diverse metale preţioase.

Cei care nu aveau capital pentru echipamente de minerit, primeau finanţare de la Guvern. Micii proprietari de mine erau protejati de lege, să nu fie înghiţiţi de marile companii. Pe de altă parte, vor apărea inspectoratele de muncă. Ele vor ţine sub observaţie modul în care patronii se comportă faţă de salariaţii lor. Agricultura a fost reorganizată din temelii. Că era vorba de prelucrarea laptelui, a bumbacului, a tutunului, a zahărului, arahidelor, untului - în toate aceste domenii sunt create aşa-numitele fabrici - cooperative. Proprietarii lor sunt membrii fiecărei comunităţi în parte, care îşi asigurau astfel prelucrarea şi desfacerea produselor. Va fi adoptată Legea Producţiei Agricole, prin care fermierii vor putea să ia împrumuturi, pentru a-şi cumpăra vite şi a construi silozuri.

Este reglementată şi apariţia băncilor agricole, care să finanţeze astfel de proiecte, cu dobânzi rezonabile. Theodore vorbea atunci despre "paradisul omului mic", cel care îşi poate face o viaţă decentă, prin munca sa. El considera că dezvoltarea agriculturii poate să facă din Australia o ţară care să nu mai depindă de împrumuturile străine, pentru că până atunci doar pe împrumuturi se mişcase totul aici. E drept că şi Theodore a fost obligat să apeleze la astfel de împrumuturi, pentru marile proiecte de infrastructură. Refuzat de băncile din Anglia, este obligat să se reorienteze către SUA, de unde va obţine finanţări, dar la dobânzi mai mari. Edward a iniţiat proiectul unei căi ferate care să străbată statul Queensland, pentru a duce noi colonişti spre nord. Alt proiect, de şi mai mare amploare, va fi adoptat în 1922. Este vorba despre Actul pentru Irigaţii. Theodore visa ca 8.000 de fermieri să se stabilească în valea râului Dowson şi să lucreze nesfârşitele pământuri de acolo. Proprietarii fabricilor de zahar au încercat să i se împotrivească, neliniştiţi că pierdeau monopolul asupra acestei pieţe, dar au fost contracaraţi printr-o fabrică de mare capacitate, construită la Tully, iniţial ca proprietate a Guvernului, apoi trecută sub controlul fermierilor, sub titulatura de cooperativă. O altă măsură importantă a fost legată de dezvoltarea sistemului de sănătate. Se decide ca spitalizarea tuturor bolnavilor să fie gratuită. Acest fapt este valabil şi azi în Queensland, chiar dacă în restul Australiei lucrurile au evoluat în direcţia asigurărilor medicale plătite de salariaţi.

Edward desfiinţează Camera Superioară

Edward şi-a demonstrat forţa, cât a guvernat în Queensland. Pe timpul mandatului său, Camera Superioară a Parlamentului din acest stat s-a opus în mai multe rânduri proiectelor Guvernului, din cauza jocurilor politice sau unor interese economice. Răspunsul va fi cât se poate de tranşant din partea lui Granville. El va face în aşa fel încât să-şi impună susţinătorii din Partidul Laburist în Camera Superioară, încât aceştia au devenit majoritari în forul legislativ. După care a venit lovitura de graţie. Edward s-a adresat parlamentarilor cu următorul discurs - "dacă Camera Superioară ratifică deciziile Camerei Inferioare, atunci rolul ei este superfluu, deci menţinerea ei nu are niciun sens.

Dacă, pe de altă parte, se opune voinţei Camerei Inferioare, este prin definiţie antidemocratică şi prin urmare trebuie abolită. În ambele situaţii, ea nu-şi justifică existenţa". Drept pentru care Theodore reuşeşte până la urmă să desfiinţeze Camera Superioară. Cu puteri politice sporite, premierul a reuşit astfel să-şi ducă la capăt proiectele. Şi în ziua de azi Queensland este singurul, dintre cele şase state australiene, al cărui Parlament are o singură Cameră - cea Inferioară, în comparaţie cu celelalte, care au parlamente bicamerale.

Vice-premier al Australiei

Succesele repurtate de Edward în Quennsland au făcut ca Partidul Laburist să-l propună pentru o carieră politică în inima Australiei. Cu atât mai mult cu cât Theodore critica, încă din 1925, lipsa de viziune a Guvernului Federal în problemele economice. Granville va caştiga un loc în Parlamentul Federal, în 1927, din partea circumscripţiei Dalley din Sydney. Ascensiunea sa continuă, în 1929 devenind vicepreşedinte al Partidului Laburist. Această formaţiune îi va învinge pe Conservatori, în acelaşi an, formând Guvernul condus de James Scullin. E momentul în care Edward Granville Theodore, fiul unui emigrant roman, este desemnat trezorier federal şi vice-premier al Australiei.

Numai că timpurile nu erau deloc prielnice pentru el, după cum a remarcat şi scriitorul Irwin Young în cartea sa - "Theodore" - unde notează astfel : "un mare nenoroc pentru Australia a fost că scurta trecere a lui Edward prin Parlamentul Federal a coincis cu marea depresiune economică". Criza de la începutul anilor '30 ameninţa Australia. Guvernul caută soluţii pentru evitarea "furtunii". Este adus un consilier de la Banca Angliei, un anume Otto Niemeyer, care le recomandă australienilor să-şi reducă drastic cheltuielile publice, cum ar fi tăierea pensiilor şi ajutoarelor de şomaj.

Ca vice-premier, Theodore a respins cu vehemenţă acest plan, venind în schimb cu un proiect care pornea de la principiul că cea mai bună apărare este atacul - criza economică să fie înfruntată prin măsuri curajoase. De pildă, o expansiune a creditelor cu dobânzi mici pentru fermieri şi micii industriaşi, astfel încât economia să producă bunuri şi să genereze locuri de muncă, nu să îngheţe, dar în acelaşi timp să se emită si titluri de stat pentru întreprinzători, care să fie răscumpărate după trecerea crizei. Planurile au fost expuse Parlamentului Federal, fiind adoptat cel al expertului de la Londra. În lucrarea profesorului Vasile Trif, dedicată lui Edward Granville, se arată că Australia a fost condusă, între 1932 - 1939, de premierul Joe Lyons. La mult timp după moartea lui Lyons, soţia acestuia a dat un interviu în presa australiană. A fost întrebată, între altele, de ce, la debutul crizei economice din anii '30, n-a fost adoptat planul lui Theodore. Interlocutoarea a recunoscut cu onestitate : "Noi n-am ştiut la vremea aceea că domnul Theodore avea dreptate". Consecinţele măsurilor propuse de către expertul de la Londra au fost, potrivit doctorului Vasile Trif, "cele mai dezastruoase pentru Australia, poate ţara cel mai greu afectată de criza anilor ‘30". Ar fi putut oare Theodore să salveze această ţară cu planul său? Nu se va şti niciodată. Edward s-a retras din politică în 1931, preferând mediul de afaceri. A fost solicitat de Guvernul Federal în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, fiind director al Consiliului care a coordonat întreprinderile australiene în producţia de război. Data morţii sale este consemnată la 9 februarie 1950, în Sydney. Cauza decesului - stop cardiac. A fost înmormântat cu onoruri de stat.

Orăşel australian cu "amprentă" românească

Şi azi se mai văd în acea parte de lume "amprentele" lui Red Ted, ne-a spus Mihai Maghiaru, preşedintele Asociaţiei Românilor din Australia. Sunt locuri care poartă numele acestui politician. Cum ar fi în Canberra, capitala Australiei, unde un cartier a primit numele Theodore, ca şi o şcoală de acolo. Iar în statul Queeensland se găseşte orăşelul Theodore, cu câteva sute de case, situat pe valea râului Dowson. Un ziarist de la "The Sydney Herald Morning" nota într-un articol, cu câţiva ani în urmă, că această mică localitate, cu străzi largi, case din lemn, luminoase, şi palmieri de-a lungul trotuarelor, are ceva cu totul aparte, faţă de restul Australiei. De pildă, în centrul orăşelului funcţionează şi acum un hotel-cooperativă, după principiul lui Eduard Granville. Hotelul este proprietatea cetăţenilor localităţii, iar profiturile sunt folosite pentru proiectele comunitare.

Aici s-au consturit, în anii '20, case pentru colonişti, din banii Guvernului, s-au amenajat vaste sisteme de irigaţii, s-au făcut mici baraje, apa fiind ghidată spre terenurile oamenilor. Reporterul notează că Theodore este şi azi un oraş prosper, datorită investiţiilor realizate cu peste 80 de ani în urmă.

Necunoscut în România

"The Australian People. An enciclopedia of the nation, its people and their origins" scrie că Theodore ar fi venit în România, în 1924, pe vremea când era prim-ministru al statului Queensland, ca să-şi caute rădăcinile, în Galaţi. Faptul nu este însă confirmat din alte surse. Am întrebat la Muzeul de Istorie din Galaţi, dar nu se ştie nimic de Edward Granville. Am pus aceeaşi întrebare la Biblioteca Judeţeană din Galaţi, însă colecţiile de ziare locale din anii '20 nu sunt complete, aşa că nu putem afla dacă posibila vizită a unui demnitar australian ar fi fost semnalată în presa de atunci.

Dincolo de toate, însă, important este un lucru - Edward Granville Theodore este apreciat pentru meritele sale. În Australia! Dacă, în schimb, în România nu este cunoscut de nimeni, asta e situaţia. Ar trebui să ne mirăm? Oricum, putem să stăm liniştiţi. Australienii nu uită să spună, de câte ori au ocazia, că unul dintre marile personaje ale istoriei lor a avut sânge de român...

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/senzationala-poveste-a-romanului-care-a-modernizat-australia-213085.html

Link to comment
Share on other sites

  • 6 months later...

Fondatorul Australiei moderne îşi are rădăcinile la Galaţi

Poate părea surprinzător, dar cel pe care istoria celui mai mic continent de pe pământ îl consideră întemeietorul Australiei moderne, vicepremierul Edward Granville Theodore (1884-1950), este nepotul preotului Gheorghe Teodorescu (1826-1901), primul catihet (1846-1858) şi apoi protopop al ţinutului Covurlui (1858-1860).

Părintele profesor Dumitru Găină, pionier al misiunii Bisericii Ortodoxe Române în Australia, în două din cărţile sale (Regimul legal al cultelor religioase din Australia, Bucureşti, 1995 şi Ortodoxia românească în Australia, Bucureşti, 2007) a adus în atenţia cititorilor de limbă română, pentru prima dată, aceste importante mărturii, reluate de ziaristul Dan Gheorghe într-o dezvoltare documentară la începutul acestui an.

La mijlocul secolului al XIX-lea, preotul Gheorghe Teodorescu, slujitor în Galaţi, era un cleric învăţat şi respectat. Originar din judeţul Botoşani, unde a văzut lumina zilei în anul 1826, rămâne orfan de ambii părinţi, fiind crescut de fratele său, Macarie, superiorul Mănăstirii Precista din Roman. S-a şcolit în vestitul seminar de la Mănăstirea Socola (Iaşi), fiind coleg, între alţii, cu Iosif Gheorghian, mai târziu episcop al Dunării de Jos (1879-1886) şi mitropolit primat al României, iar după absolvire a funcţionat ca profesor la renumita şcoală din Pomârla, judeţul Botoşani. Cu sprijinul vestitului protopop de Tecuci şi mare patriot, Gheorghe Dimitriu-Hogaş (tatăl scriitorului Calistrat Hogaş), tânărul Teodorescu se căsătoreşte în anul 1848 cu Zoe, cea mai mică fiică a serdarului George Stanciu din Pechea, cu care a avut o căsnicie fericită şi trainică. Zoe era soră cu Marioara, a doua fiică a serdarului pechean, devenind astfel cumnat cu protopopul de Tecuci, Gheorghe Dimitriu-Hogaş. Din această căsnicie s-au născut cinci copii (două fete şi trei băieţi).

Primul catihet

După ce se căsătoreşte este hirotonit diacon (1848), slujind vreme de un an la Biserica "Sf. Spiridon", care atunci avea funcţie de catedrală a oraşului Galaţi. Între 1 octombrie 1858 şi 1864 a fost protopop la despărţământul al II-lea din ţinutul Covurlui. A slujit ca preot la Biserica "Sf. Haralambie" din Galaţi (1858-1864) şi la fosta Mănăstire Mavromol (1864-1901) din acelaşi oraş. La această din urmă biserică, unde a desfăşurat o merituoasă activitate, pentru care a fost apreciat de episcopul Melchisedec Ştefănescu, a slujit până la decesul său, în anul 1901. Este înmormântat în Bucureşti.

Înfiinţându-se în Moldova, în anul 1846, şcolile catihetice ţinutale în oraşele reşedinţe de ţinuturi, la Galaţi este numit catihet Gheorghe Teodorescu. Astfel de şcoli pregăteau candidaţi pentru seminarele teologice. Un delegat al Episcopiei Huşilor (de care aparţinea oraşul Galaţi), anume profesorul Constantin Nica, prezent la examenul şcolii catihetice din Galaţi, în vara anului 1857, nota că "Sfinţia sa, părintele Teodorescu este cel mai activ dintre domnii cateheţi". În calitate de protopop, pe lângă administrarea vieţii bisericeşti, îndeplinea şi funcţia de ofiţer al stării civile, judecând şi procesele de divorţ.

Al treilea fiu al părintelui este veriga de legătură cu Australia

Cel de-al treilea fiu al preotului Teodorescu, Vasile (Basile), este veriga de legătură cu îndepărtata Australie. După mai multe călătorii în lume, făcute pe apă, s-a îndreptat spre Australia, aşezându-se în portul Adelaide. Acolo s-a căsătorit cu o irlandeză, Annie Tanner, şi şi-a schimbat numele din Teodorescu în Theodore, devenind cetăţean australian, în 1886. Era epoca febrei căutătorilor de aur, cărora li s-a adăugat şi gălăţeanul Basile, dar fără vreo reuşită. Al doilea din cei şase copii ai lui Basile a fost Edward Granville. Acesta este considerat unul dintre fondatorii Australiei moderne şi, după aprecierile unui adversar politic, "cea mai bună minte financiară din emisfera sudică". A deţinut funcţiile de prim-ministru al statului Queesland şi vicepremier al Australiei. Ascensiunea sa politică a plecat însă de jos, cum s-a întâmplat cu mulţi din fiii de emigranţi în Australia.

De la tatăl său, Basil Theodore, mărturisea adesea marele politician, a învăţat aceste cuvinte: "Adevărul te va elibera, iar cunoaşterea îţi dă încredere în tine însuţi; luptă pentru drepturi". Este deviza după care s-a călăuzit întreaga-i viaţă.

Iată cum se poate scrie istoria şi ce important este să ne regăsim rădăcinile. Şi nu este singurul exemplu de legătură între ţinutul de la Dunărea de Jos şi continentul australian. Astfel, primul episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei şi Noii Zeelande, Preasfinţitul Filimon Mihail, este născut în Matca, judeţul Galaţi, iar la Parohia "Sf. Nicolae" din Adelaide (oraşul unde s-a născut Edward Granville) slujeşte actualmente preotul Viorel Stoica, fost pedagog la Seminarul "Sf. Apostol Andrei" din Galaţi.

Edward Theodore a fost în Moldova să-şi caute rudele

Edward Granville Theodore (29 decembrie 1884 - 9 februarie 1950) a fost lucrător la minele de wolfram şi zinc, remarcându-se între muncitori care-l aleg preşedinte al Sindicatelor Unite din Queesland, deşi avea mai puţin de 30 de ani. Intrând în Partidul Laburist, Edward Granville ajunge, în 1919, prim-ministru al statului Queesland (avea doar 35 de ani), implicându-se curajos în reformele acestui al doilea stat ca mărime din Australia, vreme de şase ani. Câştigând un loc în Parlamentul Federal, în 1927, peste doi ani devine vicepreşedinte al Partidului Laburist şi este desemnat trezorier federal şi vicepremier al Australiei. A gestionat, în această calitate, criza de la începutul anilor â30, dar soluţiile sale n-au fost admise în totalitate, fapt regretat mai târziu, când specialiştii au recunoscut că aplicarea lor ar fi fost benefică pentru ţară. S-a retras din politică în 1931, dedicându-se mediului afacerilor. La moartea sa, petrecută în ziua de 9 februarie 1950 la Sydney, a avut parte de onoruri de stat.

Conform unei mărturii, Edward Granville Theodore a venit în România în 1924 sau 1925 (era vicepremier în Queesland), la Galaţi, să-şi caute rudele. De atunci datează, credem, o relatare inedită a vieţii preotului Gheorghe Teodorescu de la Biserica Mavromol şi a fiului său, Basile, emigrat în Australia, cu referiri la premierul australian, păstrată în colecţia de documente a Muzeului Judeţean de Istorie din Galaţi.

Povestea vicepremierului australian Edward Granville Theodore, nepotul părintelui Teodorescu din oraşul Galaţi, este fascinantă, iar reputaţia acestui politician onorează rădăcinile lui sud-moldovene. Astăzi, un cartier din Canberra, capitala Australiei, poartă numele Theodore; asemenea şi o şcoală din acest cartier. Mai adăugăm că pe valea râului Dowson, în statul Queesland, un orăşel poartă acelaşi nume, Theodore.

ziarullumina.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 6 months later...

Prim-ministru în Australia, cu sânge de român. În vizită la Bucureşti!

Un om a cărui viaţă poate sta la baza unui film de aventuri. Un om cu sânge de român, despre care se spune că a pus bazele Australiei moderne. La numai 30 de ani devenea preşedinte al Sindicatelor Unite din Queensland. A fost prim-ministru al statului Queensland, timp de şapte ani, din 1919. Al doilea stat, ca mărime, al Australiei. A fost vice-premier al Australiei şi ministru de Finanţe al acestei ţări, din 1929. În timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale a fost în fruntea Comitetului de coordonare a tuturor fabricilor australiene care se ocupau de producţia de război. A murit la 9 februarie 1950, fiind înmormântat cu onoruri de stat. Azi, cine se duce în Australia va avea surpiza să descopere în Canberra - capitala ţării - un cartier care poartă numele personajului nostru - Theodore. La fel şi o şcoală din acel cartier. Iar în statul Queensland există un orăşel cu numele Theodore. Este modul în care australienii recunosc meritele acestui om. Ca să nu mai spunem de nenumăratele cărţi de istorie care au apărut în Australia, dedicate vieţii lui Edward Granville Theodore.

Am scris în ziarul România liberă - articol apărut la data de 14 ianuarie 2011 - despre povestea acestui om, născut în Australia, dar care îşi are rădăcinile în Galaţi. Dacă ne întoarcem în trecut, descoperim că în Galaţi a trăit, între 1826 - 1901, un preot, Gheorghe Teodorescu. Om de vază al oraşului, implicat în administraţia urbei, arată documentele istorice. El a avut un fiu, pe Vasile, născut în 1853, care a emigrat în Australia şi s-a căsătorit, în 1882, cu o irlandeză - Annie Tanner, stabilindu-se în Port Adelaide. Au avut şase copii. Al doilea dintre ei a fost Theodore. De ce în acte apare numele Theodore? Pentru că, ajuns în Australia, Vasile Teodorescu a fost naturalizat, în 1886, schimbându-şi numele în Theodore.

La data când am scris materialul, anul trecut, nu ştiam cu siguranţă dacă Edward Granville Theodore, emblematicul personaj politic al Australiei interbelice, a venit în România. Dacă a fost practic interesat vreodată de rădăcinile sale. Între timp, lucrurile s-au clarificat, şi asta datorită unui documentarist din Galaţi, Virgil Guruianu, pasionat de căutarea documentelor din trecut, din arhivele acestui oraş. Pentru că - nu-i aşa?! - întotdeauna trecutul mai are ceva de spus prezentului! Documentaristul îşi publică însemnările într-o rubrică săptămânală, în paginile ziarului gălăţean "Viaţa liberă". Am ţinut legătura cu un redactor de la acest ziar, Angela Ribinciuc, care m-a anunţat recent de un fapt cu totul special, legat de materialul scris de mine despre Edward Theodore. Căutând informaţii din presa locală interbelică, documentaristul a găsit la Biblioteca "V. A. Urechia" din Galaţi o scrisoare publicată în paginile ziarului "Acţiunea", la 11 ianuarie 1932. Scrisoarea era semnată de Eleonora M. Ionescu, rudă a familiei Teodorescu. Scrisoarea adresată ziarului "Acţiunea" venea ca o lămurire suplimentară în legătură cu un material apărut, în acea perioadă, despre Edward Granville Theodore. Există un pasaj care ne interesează în cea mai mare măsură, doamna Ionescu referindu-se la vizita pe care Theodore a făcut-o în România, în anul 1921. Pe atunci, Theodore era prim-ministru al statului Queensland. Iată fragmentul din acea scrisoare : "Fiind delegat de statul său pentru a contracta un împrumut la Londra în anul 1921, a vizitat Bucureştii. În timpul şederii sale la Bucureşti, numeroşi gazetari l-au intervievat, pe care i-a primit cu multă abilitate".

Poate că nu întâmplător Edward Granville Theodore a venit în Bucureşti. Am primit, între timp, o altă informaţie preţioasă - preotul Gheorghe Theodorescu, din Galaţi, a murit la Bucureşti, în 1901, aici fiind şi înmormântat. Din păcate, în ziua de azi nu mai există niciun document, în arhiva Direcţiei Cimitirelor din Capitală, care să arate unde anume a fost înmormântat bunicul lui Theodore. Informaţia legată de înmormântarea lui Gheorghe Teodorescu în Bucureşti provine de la un alt preot, tot din Galaţi, Eugen Drăgoi, la rândul său pasionat de istorie şi de arhive. Altă întrebare este dacă politicianul australian cu sânge de român a fost cumva în vizită la Galaţi. În acest caz, putem doar să tragem o concluzie, fără existenţa unor fapte concrete - preotul Drăgoi mi-a spus că la Muzeul de Istorie din Galaţi este păstrată o carte de vizită a lui Edward Granville Theodore, care datează din 1924 sau 1926. Deci e posibil ca Theodore să fi fost atunci în oraşul de la Dunăre.

Poate că unii s-ar întreba de ce ne interesează azi fapte petrecute cu zeci şi zeci de ani în urmă. Că la un moment dat un lider emblematic al politicii de stânga din Australia a spus - "Theodore şi tipii aceia din jurul lui au făcut această ţară", nu pare să răscolească prezentul. Sau că un alt politician al perioadei interbelice din Australia recunoştea despre Theodore că "a fost omul cel mai rece şi cu cea mai bună minte financiară din emisfera sudică", nici asta nu ar fi foarte important. Cred însă că ideile pe care Theodore le-a promovat, ca politician, ar trebui să ne atragă atenţia, pentru că de asemenea caractere are nevoie şi România, la momentul actual. Theodore a plecat în viaţă cu un îndemn de la tatăl său - "adevărul te va elibera, luptă pentru drepturi". Asta a şi făcut acest personaj, urcând scara politică a ţării cât un continent. Edward a promovat conceptul politicii "fără doctrine", scopul său principal fiind acela de a face bine oamenilor simpli. Ca lider sindical, s-a luptat pentru drepturile salariaţilor şi a impus o legislaţie care îi apăra pe angajaţi în faţa patronilor. Cât a fost prim-ministru în Queensland, timp de şase ani, Theodore a vrut să creeze "paradisul omului mic", încurajând industria şi agricultura, investiţiile în transporturi şi irigaţii, a garantat proprietatea fermierilor asupra pământului, a pus bazele unui sistem bancar cu dobânzi mici la creditele pentru întrerpinzători, a dezvoltat sistemul sanitar.

Iată dovada că roata istoriei nu stă pe loc! În timpul crizei economice de la începutul anilor '30, Theodore, în calitate de vice-premier al Australiei, s-a opus planului de reducere a cheltuielilor publice, prin scăderea salariilor şi a pensiilor, ca posibilă variantă de salvare a ţării. Edward a propus, în schimb, un cu totul alt plan - să ataci criza, nu să ai o atitudine defensivă. Asta însemna, între altele, susţinerea întreprinzătorilor din industrie şi agricultură, prin expansiunea creditelor cu dobânzi mici şi emiterea titlurilor de stat care să fie răscumpărate abia după trecerea crizei, dar şi crearea locurilor de muncă, încurajându-se investiţiile masive ale statului.

Cu siguranţă că şi România ar avea azi nevoie de un Theodore...

romanialibera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 3 years later...

Gălăţean celebrat în Australia, în Ajunul Crăciunului

În Ajun de Crăciun, numele unuia dintre "Gălăţenii care au uimit lumea" va fi pe buzele tuturor, în celălalt capăt al lumii. Este vorba despre fiul unui emigrant gălăţean, considerat unul dintre fondatorii Australiei moderne, care, chiar dacă nu s-a născut în Galaţi, şi-a recunoscut întotdeauna originile danubiene, iar la prima vizită în Europa, în calitate de politician, a venit la Galaţi să-şi caute rudele: Edward Granville Theodore.

"La 24 decembrie 2015, am onoarea de a marca, printr-un eveniment găzduit de Consiliul Australian al Europei din Brisbane, 95 de ani de la numirea ca premier şi 65 de ani de la dispariţia lui Edward Granville Theodore, denumit Red Ted, politician laburist de origine română, al cărui tată a emigrat din Galaţi la sfârşitul secolului al XIX-lea", ne-a declarat Excelenţa Sa, Ambasadorul României în Australia şi Noua Zeelandă, gălăţeanca Nineta Bărbulescu.

"Om politic redutabil, ajuns în trei decenii de la lucrător în mină la proprietar de mină şi numit premier al Queenslandului în 1920, Red Ted este autorul reformei prin care a fost abolită Camera Superioară a Parlamentului local, o reformă politică în urma căreia parlamentul din Queensland este singurul legislativ unicameral din Australia. Este important ca Red Ted să fie asociat cu România şi cu oraşul Galaţi, fiind o personalitate inconfundabilă în politica australiană, cu o amprentă semnificativă asupra politicii Australiei din primele decenii de la crearea statului. De altfel, se spune despre Edward Granville Theodore că este cel mai puternic şi cunoscut politician australian dintre cei care nu au ajuns prim-miniştri ai Australiei, apreciere făcută şi de liberali, şi de naţionalişti, nu doar de laburişti, din a căror istorie face parte în prima linie", ne-a declarat ES Nineta Bărbulescu.

După cum aţi putut citi în rubrica "Gălăţeni care au uimit lumea", Red Ted a gestionat problemele economice ale ţării, făcându-i chiar pe adversarii săi politici să-l recunoască drept "omul cu cea mai bună minte financiară din emisfera sudică". De altfel, prin sistemul creat de el, oamenii de rând au putut să devină proprietari de pământ şi de mine, iar muncitorii australieni au fost cel mai bine plătiţi din lume timp de zeci de ani. Australienii au şi astăzi un adevărat cult pentru Red Ted, românul care le-a modernizat ţara, un cartier al capitalei Canberra şi un oraş din Queensland purtând numele Theodore. În plus, portretul lui tronează la loc de cinste în clădirea Parlamentului din Brisbane.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.