Jump to content

Gălăţeanul Laurenţiu Darie - în orchestra Youtube


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Gălăţeanul Laurenţiu Darie - în orchestra Youtube

După ce în 2009, un violonist român a cântat la Carnegie Hall din New York alături de Youtube Symphony Orchestra, în acest an un alt muzician român a prins un loc în celebra orchestră: fagotistul Laurenţiu Darie de la Filarmonica Română.

Laurenţiu Darie are 33 de ani şi încă de pe băncile Conservatorului cântă în cea mai prestigioasă orchestră din România: Filarmonica din Bucureşti. Şi-a perfecţionat studiile la Munchen şi a cânta mai peste tot în lume, având angajamente în locuri exotice ca Mexic, Liban sau Japonia. După ce a aflat de orchestra simfonică a vestitului site youtube, s-a gândit că o aventură muzicală în plus nu i-ar strica. „Şi la prima orchestră simfonică youtube a fost un român, un violonist din Cluj, Titus. Eu am aflat atunci de-abia după ce se terminaseră înscrierile şi mi-a părut rău. Aşa că de data asta nu am mai ratat prilejul. Am citit regulamentul şi m-am pus pe treabă. Mi-am pus şi prietenii la treabă şi adevărul este că nu aş fi reuşit fără ei. Trebuia să postez un filmuleţ pe youtube cu mine cântând şi pentru asta aveam nevoie de cineva care să mă filmeze. Aşa că am sunat un prieten. Apoi, îmi trebuia un loc frumos unde să filmez şi iar am apelat la prieteni. Am filmat la 1 noaptea în Ateneu, dar asta ar fi mai bine să nu o scrii că nu aveam voie. Acum, cine cunoaşte Ateneul se prinde, deşi am avut grijă să filmez într-un colţişor, dar oricum, era târziu, toată lumea dormea, nu am deranjat pe nimeni. Şi aşa am făcut filmul. Bine, filmuleţe poate face oricine, dar nu în asta consta concursul. Trebuia să cânt, bineînţeles, un repertoriu impus de ei. Au cerut Mozart, concertul pentru fagot, care se cere la absolut orice audiţie de fagot, uvertura la «Nunta lui Figaro», cadenţele din «Şeherezada» de Korsakov, Ceaikovski, simfonia a patra, finalul, solo de fagot. Am cântat bine, mi-a plăcut şi mie cum am cântat. Şi am postat filmul pe youtube. Apoi am aşteptat. În decembrie am fost anunţat că mă număr printre finalişti şi acum câteva zile am primit un mail care începea cu "congratulations" şi aşa am aflat că mă număr printre cei patru fagotişti aleşi să cânte în Youtube Symphony Orchestra", a declarat pentru România Liberă Laurenţiu Darie.

Orchestra Youtube, în concert pe 20 martie la Sydney

Realizarea sa este cu atât mai mare cu cât şeful juriului şi cel ce va dirija concertul de pe 20 martie de la Sydney este marele Michael Tilson Thomas, director la San Francisco Symphony, celebru pentru colaborările sale cu London Symphony Orchestra şi de fapt cu toate marile orchestre ale lumii. Înainte de acest concert, muzicienii vor avea şi o perioadă de pregătire şi de repetiţii unde vor fi îndrumaţi de mari maeştri ai fiecărui instrument. Concertul va fi transmis în direct pe youtube.

„Când eram, mic, credeam că fagotul e un fel de sport"

Laurenţiu a început să studieze fagotul de la 10 ani. „Eram elev în clasa a cincea, la şcoala 16 din Galaţi. Profa de muzică a intrat într-o zi în clasă şi a întrebat dacă vrea cineva să facă fagot. Eu care făcusem ceva tenis şi înot, m-am gândit că trebuie să fie şi fagotul ăsta tot un sport aşa că am ridicat mâna. Părinţii mei care erau departe de muzică m-au lăsat totuşi să încerc şi sigur că prima impresie este cea mai importantă. Profesorul meu, Ranghilof, mi-a prezentat fagotul care nu arată prea bine şi, dacă sufli pur şi simplu în el, sună chiar grotesc. Dar el mi-a cântat şi m-a vrăjit. Şi de acolo pas cu pas, şcoala de muzică, Conservator, master în Germania. Cred că cel mai important a fost faptul că sunt curios. Caut întotdeauna sunete." Un moment de cotitură în cariera lui Laurenţiu a constituit-o masterul din Germania: „Veneam ca o divă din România, unde de la 21 de ani eram deja membru al Filarmonicii, şi, de unde eu credeam că sunt în vîrf, am aflat că vîrful era de fapt foarte departe şi că eu eram cam în zona nulă. Nivelul muzicienilor germani e uriaş. Muzica la ei e ştiinţă. La noi totul se bazează pe talent. E stilul

şcolii ruse care cu pianul şi cu corzile a funcţionat, dar cu suflătorii nu. La Munchen l-am întâlnit pe maestrul Marco Postinghel, prim fagotist la Orchestra Radio din Munchen, care m-a pus pe direcţia cea bună. Perioada din Germania a fost şi o bună şcoală de viaţă. Ca să îmi plătesc studiile, în timpul liber, eram chelner".

Pentru că lumea fagotiştilor este o adevărată castă, Laurenţiu nu a avut nici o problemă să intre inclusiv la Scala unde s-a dus să-i cunoască pe colegii săi. Ca instrumentist, a avut colaborări pe diferite perioade cu orchestre din Liban şi Mexic. Din Liban îşi aminteşte că la nici câteva zile de la venirea sa, în februarie 2005, a fost asasinat premierul Hariri. „Eu coboram în fiecare zi din cartierul Brumana unde locuiam care era situat sus, pe munte, la 800 de metri altitudine, printre tancuri şi soldaţi cu mitraliere. Cum eu eram înalt, blond, cu ochii verzi şi mai purtam şi fagotul pe spate, mă priveau mereu cu uimire. Parcă intrasem într-un documentar de pe Discovery. Directorul orchestrei mă pusese să semnez pentru un an. Eu l-am rugat să mă mai lase să mă acomodez cîteva luni, dar el nu şi nu. Eu am semnat, iar el mi-a luat şi paşaportul. Să fie sigur că nu plec. Tensiunea din oraş era teribilă însă. Mergeam în fiecare zi la repetiţii printre mitraliere. Era un şoc. Parcă eram în Patetica lui Ceaikovski. Atunci am decis să fug. Şi am făcut un lucru de care îmi este şi acum ruşine. Am profitat de faptul că venise Paştele şi am cerut voie să plec un pic acasă. Bineînţeles că, fără să spun la nimeni, mi-am împachetat toate lucrurile şi pe-aci ţi-e drumul. Îmi cer scuze pe această cale directorului orchestrei din Beirut care a crezut foarte mult în mine, îmi pare rău că l-am minţit, dar nu prea aveam de ales", îşi aminteşte Laurenţiu.

Cea mai importantă haltă profesională a fost în Mexic, unde a cântat în orchestra simfonică din Toluca. „În mod surprinzător, erau destul de puţini instrumentişti mexicani. Erau mulţi americani excepţionali care pentru că nu-şi mai găseau angajamente în State coborau spre Mexic. Eram plătiţi cu vreo 2.000 de dolari ceea ce pentru Mexic e uriaş. Eram nababi. Din pricina asta şi fetele erau foooarte amabile şi deschise. Eu care eram omul cel mai alb dintre ei, aveam mare succes. Din păcate, a venit peste noi gripa porcină şi s-au închis toate instituţiile de spectacol. Aşa că vreo două luni am cam stat degeaba. Era o isterie cumplită. Tuturor ne era frică şi să respirăm. Ni se spusese că moartea vine din aer. Acum ştim că era o criză fabricată, dar pe atunci ne intrase groaznic frica-n oase."

Printre lucrurile care i-au lipsit lui Laurenţiu prin ţările pe unde a lucrat au fost slujbele ortodoxe, el cântând încă din studenţie la strană la Biserica Amzei şi la Biserica Rusă. Dar s-a rezolvat adeseori si acest lucru.

"Am găsit mai peste tot biserici ortodoxe. În Liban, la Beirut, am intrat într-o biserică din cartierul Brumana care era pictată de părintele Sofian Boghiu de la Biserica Antim. Am fost şocat când am aflat pentru că eu mergeam adesea la Antim şi îl cunoscuse pe părintele Sofian. Să descopăr la zeci si zeci de mii de kilometri de casă o biserică pictată de el a fost şocant, dar minunat în acelaşi timp. In Mexico City, am găsit o mânăstire de călugări rusă unde de Paşti m-am şi spovedit, în engleză. Iar la Munchen mergeam la biserica românească unde am condus şi un cor de tineri cu care am fost cu colindul. Câtedodată îmi e dor de fiecare dintre aceste momente".

http://www.romanialibera.ro/arte/oameni/cum-a-ajuns-un-fagotist-roman-in-orchestra-youtube-video-213363.html

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Laurenţiu Darie: Singurul român din orchestra YouTube

Fagotistul Laurenţiu Darie, în vârstă de 33 de ani, va concerta din Stravinski şi Berlioz, pe 20 martie, la Opera din Sydney, împreună cu celebra orchestră. Instrumentistul, angajat al Filarmonicii „George Enescu“, va fi al patrulea fagotist din YouTube Symphony Orchestra, alături de un american, un spaniol şi un columbian.

- Când ai aflat că ai câştigat audiţia pentru YouTube Symphony Orchestra din acest an, dincolo de bucurie, ţi s-a făcut teamă la gândul noii experienţe?

- Teamă? Nu. A fost un sentiment de deschidere către această experienţă. Îmi plac lucrurile noi, mai ales în muzică. Apoi, odată cu vestea, a venit un alt pas: pregătirile pentru viză, pentru plecare şi n-am mai avut timp să mă gândesc la temeri.

- Vei cânta la Opera din Sydney, o construcţie fabuloasă, unde se desfăşoară peste 3.000 de evenimente pe an. N-ai emoţii?

- Sala în care vom cânta e un templu, publicul va fi aşezat de jur împrejur, ca şi cum ar fi la Coloseum. Experienţa îţi educă emoţiile. Majoritatea celor din orchestră sunt tineri. Ştiu că vor da ce-i mai bun pentru acest concert şi că energia va fi specială.

- Ce va cuprinde programul concertului?

- „Pasărea de foc"de Stravinski, uvertura „Carnavalul roman" de Berlioz şi variaţiuni pe o temă de Purcell, compuse de Britten. În plus, o piesă compusă de americanul Mason Bates, special pentru acest concert.

- Ţi-ai făcut un plan cu ce vrei neapărat să vezi, odată ajuns la Sydney?

- Mă interesează peisajele mai puţin comerciale. Plajele, stâncile sălbatice... Şi-mi doresc să văd şi cangurii, ornitorincul, diavolul tazmanian şi urşii koala.

- Care e povestea descoperirii fagotului?

- S-a întâmplat când eram în clasa a V-a. La şcoala din Galaţi - sunt gălăţean -, profesoara de muzică ne-a întrebat într-o zi: „Cine vrea să facă fagot?" Nu ştiam ce înseamnă, dar am ridicat mâna, pur şi simplu. Soţul profesoarei preda fagot la Liceul de artă.

- Şi cum a fost întâlnirea cu fagotul? Astăzi sunteţi mereu împreună, îl consideri un personaj.

- Chiar zilele trecute l-am periat. L-am demontat şi l-am lustruit, clapă cu clapă. Dar prima dată am fost îndrumat către clarinet. Aveam incisivul spart, din cauza unor năzbâtii din copilărie. Ca să poţi să cânţi la fagot trebuie să ai o dentiţie perfectă. Însă, pe vremea aceea, fiind sub comunism, directorul liceului i-a spus profesorului: „Nu, lasă-l la fagot, să fie la număr!" (Râde) Aşa a vrut destinul... Trebuie să spun că paşii mei în carieră s-au datorat domnului profesor de la Galaţi Ilie Ranghilov şi domnului Ilarion Popescu. M-au susţinut familia şi prietenii şi, astăzi, susţinerea pe care o am din partea Filarmonicii şi a colegilor este foarte importantă.

- Îţi aminteşti primul concert?

- S-a întâmplat tot în clasa a V-a, îmi aduc aminte perfect starea, emoţia. Era un concert mic, local, cu doar câteva zeci de oameni în sală şi-am interpretat „Cântec de leagăn", o piesă foarte simplă. Însă nu mai trăisem aşa ceva: pur şi simplu simţeam cum îmi tremură rotula în timp ce cânt.

- Care a fost una dintre marile tale experienţe în muzică?

- Cei doi ani de studiu în Germania. Filarmonica m-a susţinut, mi-am luat concediu şi-am plecat. Am fost şi în Mexic, şi la Tokyo, dar experienţa germană mi-a arătat drumul spre muzică. Am descoperit că sunetul de fagot cu care crescusem în România este altfel. În anul 2000, când am ajuns la Klaus Thunemann, un zeu al fagostiştilot, m-am întrebat pentru prima dată: „De ce fagotul poate suna şi altfel?" A fost momentul când au început căutările mele legate de sunet. Este vorba despre rotunjimea lui, despre culoare. Am descoperit un sunet bogat şi elastic. Variat şi expresiv, diferit de cel al şcolii ruse -mai dur, mai aspru - care ne-a influenţat mai mult în România.

- Ai avut parte şi de episoade neplăcute?

- Odată mi-au furat fagotul, eram în clasa a XII-a. Veneam de la pregătire, de la Bucureşti, şi pe tren spre Galaţi, noaptea, mi l-au furat. Nici măcar nu era fagotul meu, era al profesorului de la Galaţi. A fost o dramă. Era perioada sărbătorilor, toată lumea se bucura şi mie nu-mi stătea mintea decât la fagot. L-a găsit poliţia, după aproape o săptămână, într-o zi de Sfântul Andrei.

- Cum e relaţia ta cu fagotul, vă cunoaşteţi, vă vorbiţi?

- Aş spune că ne descoperim. Ne surprindem în fiecare zi. Ne mai şi certăm. Dacă eu cer sau el cere şi nu primeşte, ne separăm pentru scurt timp. (Râde). Fagotul la care cânt acum e al Filarmonicii.

- Ai o bucurie anume legată de muzică, de actul de a cânta?

- Cântăreţii de operă au avantajul cuvintelor. Instrumentiştii, nu. Noi suntem cei care trebuie să descoperim înţelesul notelor. Această descoperire, o semnificaţie pe care o pot da notelor mă bucură. E ca şi cum ai juca un rol. Poţi să spui, direct: „Te iubesc!". Sau poţi vorbi în multe cuvinte despre iubire, fără să spui, cu adevărat, ceva.

Printre o sută de instrumentişti din toată lumea

Laureţiu Darie va concerta alături de alţi o sută de instrumentişti care alcătuiesc YouTube Symphony Orchestra pentru concertul din acest an. În 2009, un alt român, violonistul clujean Titus Flueraş, a făcut făcut parte din orchestră.

YouTube Symphony Orchestra s-a înfiinţat la 1 decembrie 2008 şi este prima orchestră din lume care foloseşte sistemul audiţiilor online. Concertele sale au loc în fiecare an, în locuri diferite din lume şi pentru fiecare se organizează audiţii. În concurs se pot înscrie participanţi de toate naţionalităţile, indiferent că sunt muzicieni amatori sau profesionişti.

http://www.adevarul.ro/cultura/Laurentiu_Darie-_Singurul_roman_din_orchestra_YouTube_0_433157283.html

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.