Jump to content

Daciana Curtean: Băieţii cu fotbalul, fetele cu handbalul


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Daciana Curtean: Băieţii cu fotbalul, fetele cu handbalul

* În familia Curtean s-a adeverit sută la sută zicala în care „aşchia nu sare departe de trunchi * Tatăl – Dan (fost fotbalist la Steaua şi FC Olt), mama – Carmen (fostă handbalistă la CSM Sibiu) * În prezent, Alexandru (23 de ani) evoluează la FC Timişoara şi se află în luptă directă cu Oţelul pentru supremaţie în fotbalul românesc * Daciana (27 de ani) activează de şapte ani la echipa de handbal a Oţelului *

Jucătoare de bază în lotul echipei pregătite de Liviu Paraschiv, handbalista Daciana Curtean se declară fană a fotbaliştilor de la Steaua, speră ca fratele ei de la FC Timişoara să câştige titlul, însă nu s-ar supăra dacă Oţelul s-ar impune în competiţia internă a „sportului rege”.

Aflată într-o relaţie cu arbitrul gălăţean Bogdan Balaban, Daciana nu se vede peste câţiva ani cu reşedinţă stabilă la malul Dunării, mizând pe o revenire în oraşul natal – Sibiu.

De la sărituri în apă la handbal

Reporter: A fost o regulă în familia Curtean ca fata să practice handbalul, iar băiatul fotbal?

Daciana Curtean: Prima dată am făcut sărituri în apă şi apoi baschet - până la vârsta de 13 ani – fiind chiar şi campioană naţională. Dar la Sibiu nu exista echipă de primă ligă, astfel că părinţii m-au trimis la handbal. În primele două săptămâni nici nu doream să aud de acest sport, stăteam mai mult prin parcuri, apoi mi-au spus clar „ori handbal, ori nimic”!

Reporter: Când te-ai transferat la Oţelul nu ai încercat să-l aduci şi pe Alexandru?

Daciana Curtean: Am vorbit cu domnul Marius Stan, şi l-am propus. Eu îl văzusem că se pricepe, iar vreo două zile a venit în probe la Oţelul. Numai că cei de la Mediaş doreau o sumă considerabilă în schimbul lui, în timp ce de la Galaţi mi s-a spus ca nu prea sunt bani de transferuri. Când el a ajuns la Timişoara, gălăţenii îl regretau, dar aşa a fost să fie.

Două luni de fotbal, un an de handbal

Reporter: Cine câştigă mai bine din sport?

Daciana Curtean: Categoric că el câştigă mult mai mult! Cât muncesc eu într-un an, el câştigă poate într-o lună sau două. Nu sunt invidioasă pe fotbalişti şi pe veniturile lor. Sunt conştientă că fotbalul atrage mai mulţi bani.

Reporter: Oţelul sau Timişoara, campioană la fotbal?

Daciana Curtean: Mi-aş dori Steaua! Bineînţeles, că pentru fratele meu aş vrea ca Timişoara să câştige, dar nu m-ar supăra ca Oţelul să ia titlul, iar ei să termine pe locul doi. Cât despre şansele Stelei la titlu, până acum câteva zile credeam că mai au ceva speranţe. După vânzarea lui Bogdan Stancu, îmi este greu să cred că vor găsi un înlocuitor la fel de bun.

Reporter: Ai superstiţii?

Daciana Curtean: Legate de echipament. Îmi aleg cum trebuie şosetele de meci, bustierele. Însă nu am superstiţii precum fotbaliştii să păşesc cu dreptul sau să fac câteva cruci înainte de meci. Ţin, însă, cont de programul dinaintea ultimului meci câştigat, încerc să-l respect şi la următorul.

Reporter: Cea mai haioasă întâmplare din activitatea de handbalistă?

Daciana Curtean: În timpul meciurilor nu prea ai timp. Cele mai multe sunt prin cantonamente sau din deplasări. Tot timpul găseşti câte o chestie haioasă de făcut. Mergi 15 ore pe drum, este imposibil să nu faci nimic.

„Sunt soţia ideală”

Reporter: Cum e relaţia în casă între un jucător şi un arbitru?

Daciana Curtean: Nu avem nicio problemă. Totul decurge foarte bine. El este cu fotbalul, iar eu cunosc bine tot ce se întâmplă în România in materie de fotbal. Din acest motiv cred ca sunt soţia ideală, care stă şi se uită la meciuri cu el. În acelaşi timp, Bogdan a învăţat handbal.

Reporter: Te gândeşti să rămâi definitiv la Galaţi?

Daciana Curtean: Nu cred că îmi voi face buletin de Galaţi. Am mult mai multe rude la Sibiu, decât Bogdan la Galaţi. Mai degrabă îl „transfer” pe el. Mai este până voi termina eu cu handbalul şi el cu arbitrajul, aşa că vom rămâne încă destul timp la Galaţi.

http://www.viata-libera.ro/articol-Baietii_cu_fotbalul_fetele_cu_handbalul__2.html

Link to comment
Share on other sites

  • 7 months later...

Daciana Carmen Curtean face performanţă în handbal, dar plânge după baschet!

Handbalista Daciana Curtean este de şapte ani la Galaţi. A câştigat medalia de bronz în Cupa Cupelor, a jucat o finală a Challenge Cup, iar în acest an va evolua cu Oţelul în Cupa EHF. Daciana Curtean provine dintr-o familie de sportivi sibieni care au împânzit ţara în căutarea performanţei.

Handbalista Daciana Carmen Curtean, coordonatorul de joc al echipei de handbal feminin Oţelul Galaţi este în momentul de faţă una dintre cele mai îndrăgite sportive din oraşul de la malul Dunării. Daciana a decis să îşi lege cariera sportivă de clubul de handbal Oţelul la doar 20 de ani, iar în ultimele şapte sezoane a evoluat admirabil pentru echipa gălăţeană.

Dinastie de sportivi în toată regula

Originară din Sibiu, Daciana Carmen Curtean provine dintr-o familie de sportivi. Tatăl său a fost fotbalist şi apoi arbitru de fotbal, iar mama a jucat handbal, pentru ca apoi să devină, la rândul său, arbitru de fotbal. Cel mai cunoscut din familie este fratele său, Alexandru Curtean, care evoluează în prezent ca fotbalist la Politehnica Timişoara. Familia de sportivi este completată de o mătuşă care a jucat handbal, dar şi de alte rude care au practicat diverse alte sporturi.

A început sportul la cinci ani

Daciana Carmen Curtean şi-a început cariera sportivă la doar cinci ani, executând sărituri în apă. Deşi părinţii doreau doar ca fata lor să înveţe înoate, Daciana se plictisea şi dorea să facă ceva mai spectaculos. La nouă ani începea să joace baschet la Sibiu, un sport pe care îl iubeşte enorm şi în prezent, însă părinţii au dorit să facă altceva. „În Sibiu nu există echipe de baschet şi pentru acest motiv am fost nevoită să renunţ", ne-a declarat sportiva.

Peste trei ani a fost nevoită să se apuce de handbal, însă cu gândul a rămas la baschet. „Mă duceam în parc şi plângeam. Le spuneam părinţilor că mă duc la antrenamente la handbal, dar eu timp de două săptămâni am mers în parc pentru că nu mai puteam face baschet", ni s-a destăinuit sportiva.

Părinţii au aflat în cele din urmă ce se întâmpla şi i-au dat de ales: fie făcea handbal, fie renunţa la sport. Aşa a început cariera de handbalistă a sibiencei, care datorează baschetului tehnica sa actuală, ce a ajutat-o să şi ajungă coordonator de joc la HC Oţelul Galaţi.

Finalistă în Challenge Cup

Când era doar în clasa a XI-a a fost selecţionată în echipa de senioare a Sibiului, unde a devenit titulară. Sezonul următor promova cu echipa în primă ligă de handbal, iar talentul său a făcut să fie remarcată de echipele cu tradiţie din handbalul românesc.

A acceptat să joace pentru Universitatea Remin Deva în 2003, care la acel moment era vicecampioana României, iar sezonul următor juca finala Challenge Cup şi obţinea medalia de argint cu echipa. În toamna lui 2004 accepta să vină la HC Oţelul Galaţi, iar de atunci a jucat neîntrerupt pentru echipa gălăţeană.

„Am avut ambiţia să dovedesc ce pot în handbal. Cred că mi-a reuşit", ne-a declarat Daciana Carmen Curtean, iar rezultatele sale vorbesc de la sine. În 2008 obţinea medalia de bronz cu echipa gălăţeană în Cupa Cupelor, iar în următorul sezon se clasa cu HC Oţelul Galaţi pe locul cinci în aceeaşi competiţie. În acest an handbalista a disputat cu echipa sa finala Cupei României şi s-a calificat în Cupa EHF, o altă performanţă notabilă.

Vrea să devină kinetoterapeut

Cea mai bună performanţă pe care a obţinut-o în campionat cu Oţelul este clasarea pe locul 3 în 2008, însă sportiva are aşteptări mari. „Vreau să avem rezultate mai bune în campionat şi cupele europene. Cred că putem trece de echipa Sarajevo, cu care am căzut", afirmă Daciana Carmen Curtean. Deşi este adoptată de Galaţi, handbalista ar dori ca la finalul carieriei să se întoarcă la Sibiu, unde va alege între o carieră ca antrenoare de handbal sau kinetoterapie.

„Am fost operată de mai multe ori şi ştiu cât de utilă este kinetoterapia. Îmi doresc să lucrez cu copii, să îi ajut în special pe cei cu probleme de mers", ne explică emoţionată sportiva.

Nu poate discuta deocamdată despre proiecte de viitor pentru că are în faţa o carieră ca jucătoare de handbal, însă îşi doreşte să aibă copii. „Iubesc copii, aş dori să am unul, doi, dar ,dacă se poate, aş vrea să îi facă prietenulmeu, nu eu", ne spune amuzată Daciana Carmen Curtean.

Nu mai vin copii la handbal

Handbalista adoptată de Oţelul de la Sibiu susţine totul pleacă de la bani când vine vorba depsre faptul că foarte puţini copii se mai înscriu la handbal. „Veniturile din activitatea sportivă le pot asigura sportivilor un trai decent, chiar dacă în momentul de faţă veniturile din campionatul intern sunt foarte mari la echipele de top şi mici la cele de mijlocul clasamentului, însă nu-i ca la fotbal", spune Carmen.

„După ce nu mai joci, trebuie să îţi găseşti ceva de făcut pentru că nu te poţi angaja ca orice altă persoană. Este destul de dificil", ne explică Daciana Carmen Curtean. Sportiva este îngrijorată că handbalul are perspective sumbre, în condiţiile în care din ce în ce mai puţini copii aleg să vină către acest sport. Mai mult decât atât, părinţii trebuie să le cumpere echipamentul şi de multe ori să le plătească deplasările în cantonamente şi turnee.

adevarul.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.