Jump to content

Coşarul cu laptop, flash şi portofoliu


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Coşar gălăţean cu atestat european

La Galaţi au apărut coşarii profesionişti, cu atestat recunoscut în Europa. Noul coşar nu mai are imaginea din mărţişoare, se deplasează cu autoutilitara şi are la îndemână o trusă cu scule din care nu lipsesc camera video pentru inspecţia coşului, dispozitivele pentru curăţarea coşului sau detectorul de gaze, care fac diferenţa dintre coşarul clasic şi cel european: "Noi putem da avize de bună funcţionare a coşului de fum, dacă acesta corespunde normativelor, lucrăm profesionist, după proceduri stabilite, putem oferi consultanţă, efectuăm inspecţii video pe interiorul

coşului", spune primul coşar modern din Galaţi, Cătălin Burlui.

Curăţarea coşurilor de fum e o necesitate stringentă chiar şi într-un oraş în care la putere este sistemul de încălzire centralizată. La Galaţi, pe lângă câteva mii de locuinţe încălzite cu sobe cu lemne şi cărbuni, trebuie curăţate periodic şi coşurile clădirilor dotate cu centrale termice, cele de la restaurante, dar şi cele de la câteva mii de locuinţe încălzite cu sobe de teracotă racordate la reţeaua de gaze. Distrigaz - Gas de France (GDF) Suez condiţionează furnizarea gazelor de curăţarea sistematică a coşurilor şi dacă nu e prezentată, la fiecare 2 ani, dovada curăţării coşului, GDF Suez întrerupe furnizarea gazelor. În pofida importanţei sale, în acest domeniu nu se ocupau de atestări nici distribuitorul de gaze, nici pompierii, fiind suficientă doar formala înregistrare la primărie a unui PFA.

Apariţia coşarilor moderni

Între timp, la Reghin a apărut o şcoală de coşari, unde sunt instruiţi şi atestaţi coşarii profesionişti. Printre ei se află şi gălăţeanul Cătălin Burlui, de 44 de ani, şi soţia sa, care şi-au luat atestate de coşar profesionist recunoscute în Europa. Au trecut la acest domeniu după ce până în octombrie 2008 au avut o firmă de comerţ cu produse metalurgice ce a intrat în faliment din cauza crizei. "Am realizat atunci că în perioada de criză nu vor mai rezista în piaţă decât firmele mari şi mi-am zis că segmentul micilor afaceri, de nişă, din servicii s-ar putea să depăşească perioada dificilă prin care trecem. O cunoştinţă ne-a spus că este cineva la Reghin care s-a apucat să practice coşeritul. M-am interesat şi am aflat despre prima şcoală de coşari profesionişti din România, recunoscută în Europa şi cu acreditare la nivel european. Ne-am înscris la cursuri eu şi soţia, le-am absolvit şi iată-mă coşar", povesteşte Cătălin Burlui. Cei doi au primit atestarea şi autorizarea de la Asociaţia Hornarilor, a Constructorilor de Coşuri de Fum şi Şeminee (ASFOCH), recunoscută de Societatea Naţională de Coşari Profesionişti. Nu poţi deveni coşar decât dacă faci efectiv cursurile şi atestatul îţi este emis doar dacă faci dovada probelor practice, adică să realizezi un portofoliu de minimum trei lucrări.

Nemulţumirea lui Cătălin Burlui şi a colegilor de branşă constă în faptul că meseria de coşar, deşi este una dintre cele mai vechi din lume, nu există în nomenclatorul de meserii al inspectoratelor teritoriale de muncă şi a fost asimilată micilor meşteşugari, de aceea pentru a-şi extinde afacerea nu poate angaja decât muncitori necalificaţi.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/dobrogea/cosarii-galateni-au-atestate-europene-198647.html

Link to comment
Share on other sites

  • 4 months later...

Coşarul cu laptop, flash şi portofoliu

„Doamnă, dumneavoastră întrebaţi într-un articol unde ne sunt coşarii. Eu sunt coşar!”. Entuziast ca un copil poznaş, dar înalt de 1,80, Laurenţiu Pandelescu străluceşte de curăţenie mai ceva ca un bec şters cu mâneca. Chiar o fi coşar? mă întreb în timp ce înaintez spre el. „Priză pentru laptop aveţi? Ca să vă arăt lucrările noastre, că le am pe un flash! Suntem doi, eu şi asociatul meu, şi suntem singurii coşari profesionişti din Galaţi”. E clar, la redacţia „Vieţii libere” nu a venit Bert, prietenul lui Mary Poppins din Anglia începutului de secol XX, ci un coşar tehnologizat ca un program de calculator. Iar surprizele sunt abia la început.

Cyber-poliţistul de hornuri

Îşi desfăşoară expert laptopul şi-mi arată zeci de imagini cu hornuri – de cărămidă sau aluminiu – curăţate lună. Are 50 de ani şi până când să dea criza peste el, avea o afacere de producere a echipamentelor sportive. Povesteşte că din 2010 a „îngheţat” producerea de echipamente şi s-a reprofilat pe ce nici nu visa.

S-a făcut coşar. Cu atestat şi şcoală, aşa cum scrie la carte. A plătit şi a urmat cursurile şcolii din Reghin, singura din România care specializează coşari. Când s-a întors la Galaţi, a pus imediat pe roate o afacere care de la început merge brici: curăţă hornuri. Are un partener şi umblă zi-lumină prin tot oraşul şi judeţul. „Nu aştept să mă caute oamenii, mă duc singur. Pentru că nici un proprietar nu este într-atât de conştiincios sau poate nici nu îşi dau seama cât de important este pentru viaţa oamenilor dintr-un imobil, ca hornul să fie curăţat şi verificat”.

Aducătorii de noroc

„Meseria noastră a dispărut. Pentru că, după război, lumea s-a mutat la bloc. Dar uitaţi că acum a reapărut”, îmi explică energicul Laurenţiu Pandelea.

Cum de a reapărut? „Pentru că sunt şi blocuri, şi instituţii care au centrale puternice, pe gaz, şi au nevoie de coşuri de evacuare. Iar Hotărârea de Guvern 537 din 2007 obligă deţinătorul de coş de fum să-şi cureţe hornul de două ori pe an: primăvara, ca să poată scoate toate reziduurile acumulate peste iarnă, şi toamna – pentru prevenire”.

Începând din 2010 a avut clienţi importanţi, precum Spitalul Judeţean, clădirea Consiliului Judeţean sau cea a AFDJ-ului, restaurante-pizzerii de centru şi alţii. Dar merge şi la case mici. Tarifele sunt abordabile, iar clientul învaţă să aprecieze munca profesionistă. „Uitaţi, la un restaurant, de pildă, am fost îngrozit de ce am găsit sub tavanul fals. Cuptorul nu mai putea face faţă, centrala de asemenea. Curgeau apele pe bucătari, iar pizza în loc să fie gata în 4 minute, era gata în 10. Şi mai avea şi cenuşă pe deasupra, că nu se putea face evacuarea din cauza reziduurilor”.

Mic şi negru. Da’ de unde!

Din tradiţionalul omuleţ înnegrit de fum, căruia doar ochii îi mai sclipesc în cap, nu a rămas decât legenda. Laurenţiu Pandelescu nu doar poartă noroc, ci este expresia pură a norocului pe care omul harnic şi-l face singur.

„Ştiţi de ce se zice că noi, coşarii, purtăm noroc? Pentru că hornul este extensia vetrei casei, locul în jurul căruia se adună întreaga familie. Până să venim noi, toţi sunt trişti, îngheţaţi şi zgribuliţi. După ce trece coşarul pe acolo şi-şi face treaba, toată familia este fericită. Clar suntem aducători de noroc, bucurie şi prosperitate!”, îşi desface Laurenţiu mâinile într-un semn hotărât de „Voila!”.

Muncă nemţească

„Când m-am apucat de curăţat hornuri, am vrut să fac treabă nemţească, să nu aibă cine ce spune. De pildă la noi, în Galaţi, sunt şi alţii care curăţă coşuri, dar nu au atestat. În Germania, şcoala pentru coşari durează doi ani şi costă 13.000 de euro; după absolvire, intri într-un fel de Poliţie a Coşurilor. Eu după ce am terminat şcoala din Reghin a trebuit să prezint în faţa comisiei trei lucrări prin care să demonstrez că pot aplica practic tot ce am învăţat. Am avut portofoliul gata şi mi-am luat imediat atestatul”.

Şi dacă se termină criza, se lasă de curăţat coşuri? „Doamne-fereşte. Eu m-am îndrăgostit de meseria asta”.

O fi bănoasă? „Este o meserie bună”. Pentru că poartă noroc? Zâmbeşte şi mă priveşte cu subînţeles: „Eu le port noroc celorlalţi, nu mie”.

http://www.viata-libera.ro/articol-Cosar_de_secolul_XXI_2.html

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Laurenţiu Pandelescu - coşarul care chiar aduce noroc

Este primul „hornar" profesionist, cu atestat, din Galaţi. A urmat cursurile şcolii din Reghin, singura din România care specializează coşari.

Puţini sunt cei care nu cred în norocul pe care îl aduce hornarul. În general, cei care întâlnesc pe stradă un coşar îl ating, pentru a avea noroc tot anul. Gălăţeanul Laurenţiu Pandelescu a ales această meserie din cauza crizei. Înainte avea o mică afacere în domeniul aparatelor de gimnastică. „Panourile de baschet de la Liceul Pedagogic sunt făcute de mine. Pe piaţa românească sunt prea mulţi producători de aparate de gimnastică, aşa că am decis să-mi aleg alt domeniu de activitate. În 2009, am testat piaţa şi am mers pe un domeniu mai puţin exploatat. Am plătit şi urmat cursurile şcolii din Reghin, singura din România care specializează coşari. Când m-am întors la Galaţi, împreună cu asociatul meu, am pus imediat pe roate o afacere: curăţ hornuri", ne-a declarat Laurenţiu Pandelescu.

Muncitor şi cu simţul răspunderii, coşarul s-a făcut cunoscut repede în Galaţi. Începând din 2010, a avut clienţi importanţi, precum Spitalul Judeţean, Consiliul Judeţean, AFDJ, Vega, dar şi proprietarii unui mare număr de case. Tarifele pe care le percepe sunt în funcţie de amploarea lucrării. „De exemplu, curăţarea unui coş cu înâlţimea de şase metri, al unei case de locuit, costă 110 lei. La Spitalul Judeţean a fost o lucrare mai dificilă şi a costat 3.600 lei. Eu am grijă să montez gura de vizitare şi tot ce trebuie. Sunt coşar profesionist. Am o răspundere foarte mare. La noi în Galaţi, sunt şi alţii care curăţă coşuri, dar nu au atestat", spune interlocutorul nostru.

Ţi-a ieşit coşaru-n drum...

Coşarul Laurenţiu Pandelescu nu mai are imaginea din cântec. Se deplasează cu autoutilitara şi are la îndemână o trusă cu scule din care nu lipsesc camera video pentru inspecţia coşului, diferite ustensile pentru curăţarea coşului şi detectorul de gaze, acvest arsenal făcând diferenţa dintre coşarul clasic şi cel european: ,,Eu pot da avize de bună funcţionare a coşului de fum, dacă acesta corespunde normativelor. Lucrăm profesionist, după proceduri bine stabilite, putem oferi consultanţă, efectuăm inspecţii video pe interiorul coşului".

După ce terminat şcoala din Reghin a trebuit să prezinte în faţa comisiei trei lucrări prin care să demonstreze că poate aplica practic tot ce a învăţat. „Prima lucrare a fost la Hotel Vega. Am curăţat 54 metri de coş de fum", spune cu mândrie primul coşar atestat din Galaţi.

Marea nemulţumire a lui Laurenţiu Pandelescu este aceea că meseria de coşar, deşi este una dintre cele mai vechi din lume, nu există în nomenclatorul de meserii al inspectoratelor teritoriale de muncă, fiind inclusă în categoria „Mici meşteşugari.

Întrebări şi răspunsuri

- De ce este nevoie de meseria de coşar?

- Pentru că sunt blocuri şi instituţii care au centrale puternice, pe gaz, şi au nevoie de coşuri de evacuare. Hotărârea de Guvern 537 din 2007 obligă deţinătorul de coş de fum să-şi cureţe hornul de două ori pe an. Cele mai frecvente cauze pentru înfundarea coşurilor de fum sunt: neîntreţinerea coşului în urma utilizării îndelungate, folosirea improvizaţiilor, precum şi necurăţarea periodică a funinginii depuse. Din păcate, proprietarii nu-şi dau seama cât de important este ca hornul să fie curăţat şi verificat.

- Este o meserie grea?

- Nu e un lucru simplu, mai ales când eşti nevoit să urci la patru metri înălţime şi să arunci o bilă grea de fier pe coşul plin de funingine. După ce cobor de pe casă nici eu nu mă recunosc. Sunt negru din cap până-n picioare.

Ce-i place

Îmi place să fiu aducător de noroc, bucurie şi prosperitate. Iubesc natura, să stau să privesc cum cresc florile. Îmi mai place frumosul, muzica bună, munca bine făcută şi oamenii responsabili. Cel mai mult apreciez seriozitatea nemţească. Asta aplic în tot ceea ce fac. Fără seriozitate, nu reuşeşti să faci nimic în viaţă.

Ce nu-i place

Nu-mi plac oamenii „cu gleznă de râmă", adică făţarnici, şi slugarnici. Mă întristează faptul că oamenii nu au grijă de vieţile lor şi nu-şi curaţă în mod periodic hornurile. Nu-mi place faptul că meseria de coşar nu există în nomenclatorul de meserii al inspectoratelor teritoriale de muncă. Este o meserie veche ca şi meseria de pălărier.

Profil

Născut: 9 iunie 1961

Studii: Liceul Industrial nr.2

Familie: un copil

http://www.adevarul.ro/locale/galati/PORTRET-Laurentiu-Pandelescu-Cosarul-noroc_0_442155870.html

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Coşarul de astăzi lucrează cu laptop şi cameră

* Coşarul, un meseriaş care era să dispară pe vremea comunismului, a reapărut în ultimii ani

Coşarul aduce noroc dacă iţi iese în cale. Superstiţia, veche de când lumea, poate fi uşor răsturnată astăzi: ai noroc dacă îţi iese un coşar în cale, pentru că au dispărut aproape cu totul. "Ai noroc în sensul că la iarnă nu rişti să te intoxici cu monoxid de carbon. Ai noroc, fiindcă o să rămâi în viaţă", spune mai mult sau mai puţin în glumă unul dintre puţinii coşari care se mai ocupă de sobe şi hornuri în ziua de astăzi la Galaţi. Oricum, chiar dacă l-ai vedea, nu ai şti că e coşar. Umblă cu o geantă în care cară laptopul şi aparatul foto de mici dimensiuni, instrumente care au devenit necesare în practicarea meseriei.

"Meseria nu va dispărea"

Laurenţiu Pandelescu este un coşar atipic. E unul dintre ultimii rămaşi în branşă, practică o meserie veche de mii de ani, dar o face cu mijloace moderne. Tocmai de aceea spune că meseria asta are viitor. "Meseria asta se practica şi pe vremea romanilor. A dăinuit atâţia ani şi sigur va mai dăinui câtă vreme oamenii se vor încălzi cu sobe pe lemn sau chiar cu cele pe gaz. A fost o perioadă, la noi în ţară, când meseria cam dispăruse pentru că toată lumea era mutată la bloc, iar încălzirea se făcea în sistem centralizat. Acum, când toţi vor să plece de la bloc, iar cei care îşi fac o casă preferă o centrală pe lemne, e normal să reapară interesul pentru ceea ce fac eu. Toţi vor acum pe lemne pentru că e mult mai ieftin", spune Laurenţiu Pandelescu, un personaj plin de viaţă şi extrem de pasionat de meserie. Munceşte şi cu instrumentele tradiţionale, dar consideră că are nevoie şi de tehnica modernă. Acolo unde spaţiile sunt prea strâmte bagă mâna cu aparatul foto de mici dimensiuni, face poze, apoi descarcă pe laptop şi vede care e situaţia. Analizează, abia apoi intervine, pentru că toţi clienţii doresc ca lucrările pe care le face să fie cât mai puţin invazive. Se poate chiar cu mijloace mult mai avansate. "Există camere de luat vederi mici, cu cablu, care pot fi coborâte pe horn pentru a vedea unde e problema. Sunt scumpe, dar sunt folositoare", spune coşarul.

Proiectare 3D

Şi, cum caută mereu să fie în pas cu vremurile, Laurenţiu Pandelescu s-a apucat şi de construit sobe şi şeminee. De fapt, face totul de la A la Z. "Fac şi proiectare 3D pe computer, ca să prezint clientului cum va arăta întregul ansamblu. Proiect, construcţie şi întreţinere, fac de toate. Un coşar bun trebuie să fie mereu în pas cu tehnologia", povesteşte omul, în timp ce prezintă ultimele sale schiţe pe laptop.

Cel puţin o intervenţie pe an

Dar cea mai importantă parte a activităţii sale este legată de curăţatul şi întreţinerea sobelor şi a hornurilor. Are o piaţă destul de mare, dar spune că s-ar putea şi mai bine. "Din păcate, cel mult zece la sută dintre proprietari solicită intervenţia unui coşar profesionist. Restul fac ei sau pur şi simplu lasă lucrurile aşa. Aceşti oameni ar trebui să ştie că se expun unor riscuri foarte mari. Vă daţi seama ce piaţă ar fi la ţară, dar ţăranul român ştiţi cum este, îşi face el singur, că se pricepe la toate. Până îi ia foc casa", spune coşarul. În mod normal, susţine omul, ar trebui să se facă două curăţări pe an: una primăvara şi una toamna, dar măcar o dată pe an ar fi nevoie. "Iarna au loc multe incendii din cauza coşurilor de fum. Aceasta e a patra cauză a incendiilor", explică Laurenţiu Pandelescu.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 2 years later...

Saltul de la coşarul de pe mărţişoare la cel cu cameră digitală, cameră endoscopică şi bare din fibră de sticlă

De şase ani de zile, gălăţeanul Laurenţiu Pandelescu merge din casă-n-casă şi curăţă hornurile pentru a fi evitate dezastrele. Bărbatul şi-a câştigat respectul tuturor prin profesionalism. Din trusa coşarului modern nu lipsesc camera digitală, camera endoscopică şi barele din fibră de sticlă

Coşarul Laurenţiu Pandelescu nu seamănă deloc cu imaginea coşarului de pe mărţişoare. Acesta se deplasează la client cu autoutilitara, iar din trusă nu îi lipsesc gadgeturile de cea mai nouă generaţie. Dar indiferent de timpuri, coşarul este cel aduce norocul. Mai ales că acesta are un rol foarte important în prevenirea incendiilor.

„În momentul de faţă lucrez cu o cameră cu endoscop cu care fac inspecţia coşurilor de fum. Eu nu folosesc oglinda şi nici camera digitală a aparatului de fotografiat, legat de frânghie. Nu, îl aduc pe client în postura de a vedea el, cu ochii lui care sunt problemele. Aceasta este o cameră specializată pentru asemenea activităţi”, a explicat Laurenţiu Pandelescu.

Cum a început totul

„În 2008 criza a încercat să îmi închidă uşa în nas şi am găsit oportunitatea aceasta de a face şcoala de coşari şi de a presta activitatea de coşar. Înainte am lucrat în confecţii metalice, produceam tot ce se cheamă infrastructură metalică, suporţi pentru amplificatoare, pentru unităţi de protecţie şi siguranţă, cârlige de ancorare pe stâlpi. Din 1983 şi până în 1994 am lucrat în cadrul unei societăţi de construcţii. Eu înţeleg mult mai repede obiectivele la care ajung deoarece am cunoaşterea din perioada în care făceam construcţii”, a povestit Laurenţiu Pandelescu.

La ora actuală, Laurenţiu Pandelescu este singurul coşar atestat din Galaţi. Pentru că este un adevărat profesionist, coşarul a devenit foarte cunoscut în regiunea de sud-est a României. Are însă o nemulţumire. „Nu am întâlnit tineri care să fie pasionaţi de această meserie de coşar. Mă străduiesc să conving un prieten care are societate să se ducă să facă şi el activitatea asta, mai am de dus tratative cu el”, a mărturisit Laurenţiu Pandelescu.

„Am grijă de patru sobe nemţeşti, de câte 80 de ani fiecare, sunt sobe Maison, de colecţie, deoarece clădirea este de patromoniu şi îmi sunt foarte dragi. Rar mai întâlnim sobă cu coroană”, a mărturisit coşarul Laurenţiu Pandelescu.

„Nu sunt coşarul acela boem, plin de funingine”

„Când merg la societăţi să îmi prezint serviciile, bat la uşă şi le spun: „Azi aveţi noroc, v-a ieşit coşaru-n drum”. Lumea începe să zâmbească. Mi-ar fi fost foarte uşor să fac ca ceilalţi, dar eu ţin cont de standardul european privind coşurile de fum. Mai există un standard privind curăţarea coşurilor de fum. Eu mă raportez la ce scriu aceste două standarde deoarece bibliografia care stă în spatele lor au la bază regulile stabilite de Franţa, Germania, Marea Britanie. Consider că este normal să ne uităm la alţii care au reguli pe care societatea le respectă. România are acel principiu „las' că merge”, sau „mă pricep eu”. De foarte multe ori m-am lovit de astfel de situaţii”, a explicat coşarul Laurenţiu Pandelescu.

Coşarul modern spune că nu se urcă niciodată pe casă, decât în situaţii speciale. „De curând am fost la Jorăşti şi i-am recomandat clientului să dea toată tencuiala jos şi o să refacă. Pe coş erau pete de gudron. Pe partea superioară a coşului de fum se formează condens şi se scurge pe pereţi. În momentul în care găseşte o fisură între cărămizi, în interiorul podului apar acele pete pe coşul de fum. Este etapa premergătoare a unui potenţial incendiu în podul casei. Este grija mea mare pe care le-o transmit oamenilor ca să refacă tencuiala într-o perioadă facilă, vara în mod deosebit”, a declarat Laurenţiu Pandelescu.

„Un alt mit pe care vreau să îl demontez este folosirea unor produse chimice sub formă de pastile, am fost întrebat de cineva dacă le poate băga în sobă. Sfatul meu este clar: cu mâna stângă ţii pastilele, cu mâna dreaptă suni la 112 ca să fie pompierul lângă tine ca să stingă repede casa. Pastilele acelea sunt făcute dintr-un derivat petrolier. În momentul în care el trece din solid direct în gazos, aprinde toată funinginea de pe toată lungimea coşului de fum. Este ca un fel de explozie, deoarece toată flacăra respectivă pune o presiune pe pereţii coşului de fum, iar cărămizile sunt dizlocate. Este factorul de început al unui incendiu. Nu se folosesc produse chimice. Peria metalică şi coşarul sunt cheia”, a explicat coşarul Laurenţiu Pandelescu.

Conform legislaţiei, inspecţia coşurilor de fum trebuie făcută cel puţin o dată pe an. De fapt şi de drept curăţarea se face primăvara, după ce s-a terminat focul, ca peste vară, funinginea care rămâne în coşul de fum să nu aibă posibilitatea de a se autoaprinde. Toamna rămâne să se facă o verificare dacă nu cumva şi-a instalat vreo pasăre un cuib în coşul de fum. „Mă urc inclusiv în pod să inspectez coşul de fum. Au fost situaţii în care i-am atras atenţia clientului că trebuie să îşi remedieze unele probleme. Toate recomandările mele nu sunt imperative, eu doar îi aduc la cunoştinţă problemele pe care le are. Că vrea să le repare, sau că nu vrea, este strict problema lui” a explicat Laurenţiu Pandelescu.

adevarul.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.