Jump to content

Ene Aret - golgeterul uitat


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Ene Aret - golgeterul uitat

ENE ARET s-a născut în 9 noiembrie 1956 la Nucet (Bihor). Pe când avea şapte ani s-a mutat cu familia la Galaţi. A fost selecţionat pentru fotbal de către antrenorul Dumitru Oprea (Pescăruş) la Oţelul în 1964, iar după doi ani trece la F.C.M. în grupele regretaţilor antrenori Justin Apostol, Zoltan David şi Guţă Tănase. Acesta din urmă îl promovează în Divizia B, la 17 ani, chiar dacă era, încă, junior. Joacă în eşalonul al doilea şi, apoi, în Divizia A la Galaţi până în 1981. Este profesor de educaţie fizică.

- Domnule profesor, într-o carieră în care aţi schimbat numele în renume (microbiştii vă apelează şi acum cu „Retu”) aţi activat la mai multe echipe...

- Am debutat la Oţelul (este vorba despre echipa care după puţină vreme s-a desfiinţat - dar asta este o alta poveste). Am jucat pentru F.C.M., apoi fiind student la sport, am trecut la C.S.U. (Ştiinţa). A urmat Gloria Bistriţa, C.S.Botoşani, Petrolul Ploieşti şi, în final, Victoria Floreşti. De la această echipă, în 1990, mi-am atârnat ghetele în cui.

- Deci, în Galaţi, ca profesionist, cât aţi jucat?

- La nivel înalt, am jucat 8 ani. Era perioada denumită plastic ABBA. Asta însemna că echipa noastră promova în A, retrograda în B, iar promova, şi aşa mai departe. Realitatea este că era greu să te lupţi cu marile puteri din fotbal. Şi mai era ceva. Acum înţeleg că la vremea respectivă se căuta o formă de organizare pentru ca Galaţiul să fie prezent în elita fotbalului, dar orgoliile locale mărunte erau foarte mari. Se luptau, pe de o parte, municipalitatea, apoi Combinatul si Universitatea, fiecare voia să ajungă în frunte. Ca să fiu în ton cu lumea modernă, managementul cam lăsa de dorit.

- Deficienţele organizatorice nu v-au împiedicat să faceţi performanţă.

- În 1973, anul promovării mele în echipa de seniori, am fost selecţionat în reprezentativa de juniori, echipă cu care am participat la 'Cupa Prietenia'. Era o competiţie foarte puternică pentru formaţiile din fostele ţări socialiste. La turneul care a avut loc la Havana (Cuba) am fost chiar golgeter. Era o echipă frumoasă, cu Silviu Lung, Cristian, Speriatu, Zahiu sau Teleşpan. Vreau să mai spun că în perioada studenţiei am fost elevul antrenorilor Zaharia, Sandu Miron sau Bebe Hoştiuc, cărora le păstrez o frumoasă amintire. Am avut multe de învăţat de la aceştia.

- La seniori, în A sau B, eraţi unul dintre cei mai eficace jucători, recunoscut, mai ales, prin golurile marcate cu capul. Era vorba de o tehnică specială? Cum reuşeaţi?

- Pentru mine nu era nimic special. Săream bine, eram foarte iute şi loveam balonul fără să închid ochii. Îmi alegeam colţul şi marcam. Golgeterul nostru era Costică Bezman, dar eu urmam după el. Aveam şi o echipă bună, din care făceau parte, între alţii, Ilie Hagioglu, Gheorghiu ('Banks'), Dan Coe, Ioan Nicu, Morohai, Ion Ionică, Pavel ("Ghivent"), Pastia, Ţolea sau Manciu.

- După ce aţi terminat şcoala (FEFS), aţi plecat din Galaţi. De ce?

- Am ţinut mult la echipa mea din Galaţi. Dar cei care m-au ajutat să-mi rezolv repartiţia guvernamentală (trebuia să merg undeva în judeţul Botoşani) au fost cei de la Gloria Bistriţa. Tot Pădureanu era atunci acolo. Era puternic.

- Şi a venit anul 1990, sfârşitul carierei de jucător. V-aţi rupt de fotbal?

- Aveam deja o vârstă şi, în ultimul an am suferit accidentări grave, care au necesitat două operaţii de menisc. În anul acela am încercat - împreună cu Mitică Boeru, Vasile Roiniţă şi contabilul şef de la Universitate - să reînfiinţăm Ştiinţa. Intenţia noastră a eşuat, din păcate. Aşa că mi-am luat în serios profesia de dascăl. Am funcţionat la Şcoala Nr.41, la Casa de Copii Şcolari, iar din 1998 la Grupul Şcolar "Simion Mehedinţi". Sunt foarte mulţumit că şi aici pot face performanţă. Cu reprezentativa de fotbal a şcolii am câştigat titlul naţional în 2003 şi mai avem şi alte performanţe. Bineînţeles, în campionatele speciale ale şcolilor de acest gen. Dar satisfacţia este cel puţin la fel de mare şi eu cred că ce facem noi aici este chiar un lucru deosebit.

- Să înţelegem că v-aţi detaşat total de sportul de performanţă?

- Cine a spus asta? Vă rog să reţineţi că sunt unul dintre cei mai înfocaţi suporteri ai liderului Ligii I şi urmăresc cu mare atenţie tot ce se întâmplă la Oţelul Galaţi. Îi urez succes şi multă baftă, să fie prima echipă din Galaţi campioană naţională la fotbal seniori!

http://www.viata-libera.ro/articol-Performerii_de_ieri_-_Golgeterul_Ene_Aret__2.html

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.