Jump to content

Nicolae Mănăilă produce ulei la Priponeşti


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Nicolae Mănăilă produce ulei la Priponeşti

În anul recent încheiat, fabrica de ulei „Helianthus” din Priponeşti a pus în funcţiune o linie automatizată de îmbuteliere. Astfel, s-a încheiat o etapă, ultima dintr-un program investiţional deosebit de ambiţios, de ordinul sutelor de mii de euro, derulat pe parcursul a aproape două decenii.

La început a fost o... baltă

În nordul judeţului, unde se agaţă harta-n cui, la intersecţie de drumuri: E 581 cu cel judeţean (240) spre Ghidigeni, se află una dintre cele mai moderne fabrici de ulei din judeţ. Inginerul Nicolae Mănăilă este un om încercat de vâltorile vieţii, trecut prin multe. Acum şi-a împlinit un vis născut în urmă cu aproape două decenii. Afacerea a început de la zero. Îşi aminteşte cu o uşoară duioişie: „Imediat după Revoluţie, nu era untdelemn pe piaţă, se căuta. Am zis să încerc, cu toate că nu ştiam mai nimic despre tehnologia acestui produs. Eu lucrasem o viaţă în viticultură şi vinificaţie. Am cumpărat 1,3 hectare de teren de la cetăţeni din Priponeşti. De fapt era o baltă, cu izvoare, cu gâşte, cu raţe şi capre... A trebuit să umplu cu tone de pământ şi piatră şi apoi să împrejmuiesc suprafaţa. În anul 1993, am achiziţionat o oleiniţă de la Mecanica Vaslui, cu o capacitate de 10 t/24 ore. După care, am cumpărat pereţi prefabricaţi din beton pentru blocuri, de la Doaga, la un preţ bun; se lichida stocul. Am făcut construcţia şi am instalat presa cu prăjitor, coacere la cald. Şi aşa am început să ne dezvoltăm”.

Ulei şi oţet

Firma „Helianthus Oil” nu înregistrează datorii, are 40 de salariaţi care lucrează şi în trei schimburi atunci când este nevoie, oamenii sunt mulţumiţi, primesc salariile la timp.

Programul investiţional a continuat: două silozuri moderne de 300 şi 200 tone, o presă cu filtru grosier, o linie de îmbuteliere semiautomată, o instalaţie de făcut sticle din plastic, apoi, mijloace de transport - un TIR, o cisternă, autocamioane, spaţii de desfacere. Practic, se face sticla, se umple, se depozitează şi se împachetează, se pune pe paleţi şi pleacă în ţară. Ceva mai târziu, inginerul Nicolae Mănăilă a putut cumpăra şi secţiile de oţet şi de vinificaţie, unde a lucrat o viaţă. Cu ajutorul fabricii de ulei, a dezvoltat afacerea şi pe oţet, o activitate aproape moartă. Acum, „Helianthus” produce în tandem: ulei de gătit şi oţet din vin de fermentaţie.

Birocraţia vie cu Sapardul mort

Nicolae Mănăilă este scârbit de birocraţie. Vorbeşte despre accesarea eurofondurilor, ca despre... morţi! „Am o exploataţie agricolă cu teren luat în arendă de 300 hectare, dotată cu tot ceea ce este necesar lucrărilor agrotehnice. Anul acesta vreau să mă extind până la 500 de hectare. Am avut un proiect Sapard, mititel, de pe urma căruia am luat un tractor, un plug, un combinator. Dar am zis că o să renunţ să mai fac proiecte din cauza birocraţiei din România. Prefer să mă dezvolt pas cu pas”.

O nouă revoluţie, subvenţia pe producţie

Producţia a fost bună anul trecut, însămânţările de toamnă s-au încheiat, iar subvenţiile nu prea au venit la timp. „Aici pierde statul. Subvenţiile care se dau pe suprafaţă ar trebui acordate pe unitatea de produs. Şi atunci, interesul fermierului este să crească producţia. Subvenţia este pentru toată lumea la fel. Sunt avantajaţi cei care au suprafeţe mari şi dotarea în pas cu progresul tehnologic. Ar trebui să se ţină cont de factură, unde scrie clar: atâta am vândut, atâta-i producţia! I se dau fermierului 130 de euro, chiar dacă a făcut 5.000 kg la hectar sau o tonă. Atunci, ce gândeşte omul: din cinci, vând patru la negru şi una o declar!”.

Despre evaziune fiscală din agricultură, fermierul Nicolae Mănăilă este ferm: „Trebuie să se ia măsuri de stopare a acestui adevărat flagel, mai ales, împotriva acelor samsari care vin cu geanta plină cu bani să ia recolta din capătul lanului, la roata maşinii. Aici statul pierde foarte mult; se ocolesc impozitele. Unii fermieri zic: trebuie să dau la negru ca să rezist!”.

Mafia uleiului

Pe piaţa uleiului, drumul pare a fi destul de unsuros! Nicolae Mănăilă spune: „Aici este o mafie extraordinar de puternică. Ce se întâmplă? Companiile multinaţionale au cumpărat fabricile de ulei de la Oradea, din Capitală, de la Iaşi, după care le-au închis! Acum a venit rândul Buzăului. Vă închipuiţi ce se va întâmpla; o să omoare tot ce-i în jur. Vor să pună monopol pe toată zona; vorbesc aici despre Ungaria şi Bulgaria. Aşa s-a făcut de-a lungul timpului, jocurile sunt făcute pe partea economică. Când au ridicat preţul la ulei, când l-au coborât. Nu a fost unul stabil, dovadă că şi la ora actuală este fluctuant. Toate jocurile astea au fost făcute ca noi să clacăm, să nu putem rezista. Şi aşa destui întreprinzători s-au dus” - ne-a declarat omul de afaceri Nicolae Mănăilă. Şi pentru exemplificare, a continuat: „Americanii de la Cargill vin si dirijează preţurile pe piaţă. Mi-au dat pe grâu, 0,45 lei pe kg, zicând că n-are gluten, iar la ora asta kilogramul de grâu este de 0,9 lei. Am pierdut câteva miliarde de lei vechi”.

Distribuţie, mai mult zonală

„După 20 de ani de privatizare am luat destule ţepe, am pierdut de ordinul miliardelor de lei vechi. Până ne-am format o reţea de distribuţie, de beneficiari, a durat ceva timp. Acum, ne cunoaştem între noi, vând mai mult zonal, pe o rază de 40 -50 km, am reuşit să intru pe Vrancea, Bacău, Suceava, Harghita”, ne-a declarat Nicolae Mănăilă.

Piaţa uleiului de gătit din România este dominată de două concerne multinaţionale americane. O microîntreprindere precum Helianthus, abia dacă se mai poate strecura. Studiile arată că un român consumă anual 11 litri de ulei vegetal, cu patru mai mult decât bulgarii sau ungurii. Deci, cererea există. Şi, apoi, aşa cum afirma omul de afaceri Nicolae Mănăilă: „Floarea-soarelui este lăsată de la Dumnezeu ca să facem ulei din ea!”.

http://www.viata-libera.ro/articol-Nicolae_Manaila_patronul_din_Priponesti_%E2%80%9EPe_piata_uleiului_mafia_stabileste_pretul%E2%80%9D_2.html

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Uleiul de Priponeşti e pe gustul europenilor

Uleiul rafinat în fabricile din judeţul Galaţi trebuie să facă faţă pe pieţele de desfacere produselor importate, care ajung adesea, la raft, la un preţ mai mic şi mai atractiv pentru client. Nicolae Mănăilă, patronul fabricii „Helianthus” din Priponeşti (al doilea producător de ulei din judeţ, ca mărime, după SC Prutul Galaţi SA), spune, însă, că preţul nu reflectă întotdeauna calitatea produsului şi că mulţi producători vând mult doar pentru că au reclamă bună sau pentru că au găsit o soluţie să scadă foarte mult preţul.

Secretul ungurilor şi al bulgarilor

„A fost un an interesant pe piaţa uleiului de floarea soarelui. La raft au apărut produse din Bulgaria şi Ungaria, la preţuri foarte mici, de circa 5 lei litrul. Cum se ajunge la acest preţ e greu de înţeles, în condiţiile în care noi exportăm către aceste ţări ulei brut la preţul de 3,8 lei sau 3,9 lei, fără TVA. Ce calitate putem aprecia, deci, că are uleiul respectiv? Un producător cu o fabrică mică are nevoie de cel puţin 5,4 lei pe litrul de ulei, ca să obţină profit”, se întreabă Nicolae Mănăilă, producător de ulei cu o tradiţie de aproape 20 de ani. În condiţiile prezentate de omul de afaceri gălăţean, costurile de rafinare, îmbuteliere, transport şi desfacere ar trebui într-adevăr să fie infime – de ordinul câtorva zeci de bani - pentru a putea justifica preţul scăzut al produsului finit.

„Am mai putea găsi, aici, o explicaţie. Ungaria, spre exemplu, ne cere ulei brut, pe care să îl importe, să îl rafineze. Am încercat să aflu de ce ţara vecină vrea ulei brut, în condiţiile în care ne livrează pe piaţă produsul deja rafinat. Răspunsul a fost că ţara îşi împrospătează rezerva de stat de ulei. Îl scot pe cel care a stat o vreme şi îl rafinează pe cel brut, importat, pentru a-l înlocui. Nu exportăm direct, ci cu ajutorul unor firme de intermediere din ţară”, mai spune producătorul gălăţean de ulei.

Cât ulei se fabrică şi cât se vinde?

„În acest moment, la Priponeşti avem o fabrică de ulei cu toate dotările necesare. Pornim de la decojirea seminţelor de floarea soarelui, trecem prin procesul tehnologic de obţinere a uleiului şi ajungem până la îmbuteliere, care se face automat. Nu e o fabrică de dimensiunile celei gălăţene, dar producţia noastră zilnică variază între 5.000 şi 7.000 de litri de ulei în 24 de ore. Producem şi în funcţie de piaţă. Nu mi-am dorit niciodată ca piaţa sa fie saturată de produsele noastre pentru că atunci ar scădea vânzările. Atunci când uleiul mai şi lipseşte, clienţii care îl apreciază sesizează acest lucru şi îl cer. Nu pot spune că rămânem cu ulei pe stoc, din pricina produselor importate, dar piaţa este mai aglomerată. Încă nu am intrat pe piaţa oraşului Galaţi, dar avem de gând să o facem. Momentan, în afară de comunele din judeţ şi de Tecuci, livrăm în Focşani, Suceava, Bârlad şi Bacău. Oricum, ceea ce mai pierdem pe piaţa de desfacere, recuperăm prin vânzarea uleiului brut, care se cere şi în Italia sau Grecia”, apreciază Nicolae Mănăilă.

Adevăr şi publicitate pe piaţa uleiului

„Despre uleiul de floarea soarelui se spun multe, dar foarte puţine lucruri sunt adevărate. Mai întâi, am remarcat că unele sticle de ulei au preţ mai mare pentru că, potrivit etichetei, produsul ar fi dublu rafinat. Un asemenea proces tehnologic nu există, în practică. Uleiul se rafinează o singură dată. Apoi, unele uleiuri ar avea adaosuri, cum ar fi vitamina E. Trebuie spus că nu se poate adăuga o cantitate mai mare de vitamine unui ulei. Uleiul de floarea soarelui conţine însă această vitamină. Mulţi dintre clienţi cumpără uleiurile ieftine, tocmai datorită preţului. Există însă şi ulei „de fiţe”, care este scump şi pe care îl cumpără persoanele cu mai mulţi bani. Nu sunt de acord nici cu cei care spun că uleiul de floarea soarelui este nociv pentru sănătate. Dacă într-adevăr aşa ar fi, Grecia nu ne-ar mai cere ulei brut de floarea soarelui pentru că au ulei de măsline”, apreciază producătorul de ulei de la Priponeşti.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 3 years later...
Ulei românesc de floarea soarelui: De la Galaţi, în Africa

În 2014, uleiul Helianthus a ieşit pentru prima dată din ţară, în Bulgaria, unde a fost exportat ulei brut şi o cantitate mai mică de ulei rafinat vrac. Au urmat Italia şi Cipru, ţări în care a fost exportat tot ulei brut. Din 2015, exportul s-a extins către ţările din sud-vestul continentului african, prima ţară fiind Angola, unde a fost exportat ulei rafinat şi îmbuteliat sub eticheta proprie Helianthus. Pe etichetă informaţiile au fost traduse şi în limba arabă.

Inginerul Nicolae Mănăilă a înălţat şi a dezvoltat, în zona Ghidigeni-Priponeşti, din nordul judeţului Galaţi, la graniţa cu judeţul Vaslui, două fabrici - una de ulei şi cealaltă de oţet, după ce a înfiinţat şi o exploataţie agricolă vegetală întinsă pe vreo 300 de hectare. (...)

Calitate - preţ - onestitate

Această nouă latură a parteneriatelor cu piaţa a cerut şi o rebranduire a uleiului Helianthus. Anul 2015 a fost parcurs, până acum, pe aceste două importante coordonate. „Cheia pentru toate cred că este un concept pe care îl simt aproape până în sânge, calitate - preţ – onestitate”, spune proprietarul Helianthus Oil.

Anul trecut a pus la punct anumite aspecte tehnologice cu scopul de a spori volumul de producţie şi de a reduce costul de producţie, iar investiţiile din 2015 au vizat extinderea capacităţii de depozitare. (...)

Fără stocuri de ulei

Încă din primăvara 2015, în depozitele fabricii Helianthus nu mai era nici o sticlă de ulei pe stoc. Aceasta nu pentru că nu ar exista activitate, ci pentru că aici uleiul se vinde ca pâinea caldă, atât pe piaţa internă, cât şi la export. „(...) Astăzi, zilnic, producem, presăm şi vindem şapte tone de ulei. Nu este mult, dar suntem mândri de ceea ce am realizat şi avem planuri de dezvoltare. Cât priveşte exportul, anul trecut a fost startul”, explica proprietarul Helianthus.

Examenul internaţional al calităţii

În 2014, uleiul Helianthus a ieşit pentru prima dată din ţară, în Bulgaria, unde a fost exportat ulei brut şi o cantitate mai mică de ulei rafinat vrac. Au urmat Italia şi Cipru, ţări în care a fost exportat tot ulei brut. Din 2015, exportul s-a extins către ţările din sud-vestul continentului african, prima ţară fiind Angola, unde a fost exportat ulei rafinat şi îmbuteliat sub eticheta proprie Helianthus, pe etichetă informaţiile fiind traduse şi în limba arabă. (...) „Întâi au venit aici la Priponeşti şi au luat probe chiar din fabrică, le-au dus la analize în străinătate, în laboratoarele lor. Desigur, şi noi aveam analize de laborator realizate aici în România, însă interesant şi surprinzător pentru noi a fost faptul că ne-au comunicat că rezultatele lor erau mai bune, adică virtuţile uleiului erau superioare celor reflectate de analizele din ţară. Dar, mă rog, asta-i o altă chestiune, importantă este bucuria de a şti că am trecut cu brio examenul internaţional al calităţii”, spune cu mulţumire fermierul şi omul de afaceri gălăţean.

La mijlocul anului 2015, la Fabrica de Ulei Helianthus Oil, Priponeşti - Galaţi volumul exportului era de maximum 30% din producţie. Ţinta pentru 2016 este creşterea exportului de ulei. „În România, suntem prezenţi pe un areal destul de cuprinzător, de la Suceava, Bacău, Iaşi, Vaslui, Vrancea, Galaţi, atât cu ulei, cât şi cu oţetul nostru, şi până la Bucureşti, acolo unde vindem doar oţet. Sub nici o formă nu vrem să părăsim piaţa internă; aceasta ne dă stabilitate şi de aceea suntem foarte atenţi la cerinţele consumatorilor, inclusiv la cele legate de informaţii amănunţite despre produs. (...)”, declară Nicolae Mănăilă.

agroinfo.ro

 

Trecând peste faptul că în Angola nu se vorbeşte araba, totul pare ok :d

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.