Universităţile străine se bat pe elevii gălăţeni

[dcp100168]

Un gălăţean de aur

Harvard şi Princeton se bat pentru Aurelian

Pe Aurelian Nicolae îl vom vedea peste câţiva ani pe la documentarele despre constructorii de avioane difuzate pe Discovery. Deocamdată, şase universităţi din Statele Unite se bat să-l aibă student, deşi el încă nu a terminat Colegiul Naţional "V. Alecsandri". Printre ele, Princeton şi Harvard. El a ales Harvardul. De ce? E mai celebră. "Chiar şi bunica mea a auzit de Harvard", îmi spune, mai în glumă, mai în serios.

Ieri în Iad, azi în Rai

"Eu nu mi-am dorit să fiu admis la o universitate din America, încă din clasa a IX-a, cum şi-au dorit cei mai mulţi dintre colegii mei. Eu m-am hotărât abia în clasa a XII-a. Dacă am avut rezultate la concursurile şi olimpiadele de fizică şi matematică, a fost pentru că mi-a plăcut mie să fac asta. Nici nu-mi trecea prin gând că voi fi admis la Harvard. Când mi-am făcut lista cu aplicaţiile pentru universităţi, a trebuit să mă limitez la 20, din motive financiare. Alesesem şi eu universităţi mai mediocre, unde speram să fiu admis. Harvardul nici nu-l trecusem pe listă. Când s-a uitat mama, mi-a zis: "De ce n-ai trecut şi Harvard?" Vedeţi? Şi mama ştie de Harvard", îmi spune Aurelian, cu o lumină jucăuşă în ochi şi în zâmbet. Acum recunoaşte că e fericit, dar, în urmă cu o săptămână, intrase în cea mai neagră gaură. "Dacă n-aş fi trecut Harvardul pe listă, aş fi făcut greşeala vieţii mele. Dintre cele 20 de universităţi la care am aplicat, prima dată mi-au venit opt răspunsuri negative. Eram distrus. Dacă la cele care nu erau aşa bune fusesem respins, la cele de renume sigur nu aveam nicio şansă, mă gândeam. Când am primit răspunsul de la Princeton şi Harvard, nu mi-a venit să cred, în primă fază. De la Galaţi, nu mai fusese nimeni admis la Princeton, de la Mihai Manea, iar la Harvard, de la Ciprian Stratulat. Am simţit că zbor de fericire", ne mai mărturiseşte el, cu o sinceritate dezarmantă. Astăzi, zboară doar de fericire, dar probabil după terminarea facultăţii va avea destule ocazii să zboare la propriu, pentru că are o mare pasiune pentru avioane. A fost admis la inginerie mecanică, cu specializarea inginerie aeronautică - modele de avioane.

Motoare din cutii de bere şi... poezie

Americanii au fost cu siguranţă uimiţi de invenţia sa ­despre care a povestit şi în eseul de prezentare: un motor termic construit din cutii de cafea şi de bere, baloane, cauciucuri şi alte sârme şi mărunţişuri. Mă uit la el lung. Glumeşte? Nu. Îmi povesteşte mai departe entuziasmat cum timp de un an de zile, împreună cu alţi doi colegi de clasă, Octavian Neamţu şi Dragoş Pricope, au sudat, s-au fript, au făcut tot soiul de încercări. În final le-a reuşit. Motorul a mers! Şi au câştigat cu el o mulţime de premii la tot felul de concursuri şcolare. Aşa că nu mai aruncaţi cutiile de bere pe unde apucaţi! Uite câte lucruri utile se pot face cu ele. Când vrea să se relaxeze, scrie poezii în engleză şi română. Sau joacă tenis de masă. E conştient că şansa de a ajunge la Harvard se datorează mediului în care a învăţat. Colegilor, care, deşi sunt într-o competiţie puternică unul cu celălalt, nu au uitat nicio clipă ce înseamnă fair play-ul. Şi mai ales doamnei diriginte Nicoleta Ioniţă. Dar şi profesorilor Constantin Ursu şi Doru Costache. Deocamdată, îi urăm succes. Şi nu uitaţi numele lui: Aurelian Nicolae. Cu siguranţă vom afla despre invenţiile sale la Discovery.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=23245

[dcp100168]

O fată de nota zece

Cu inima sfâşiată între Yale şi Princeton

Mulţi tineri nu visează să calce măcar peste pragul unei universităţi cum ar fi Yale sau Princeton (care de şapte ani se află pe primul loc în topul din Statele Unite ale Americii). Alexandra Coclează de la CNVA a fost admisă la ambele cu bursă integrală. Iar lista universităţilor care şi‑ar dori s‑o aibă studentă nu se opreşte aici. Încă şase i‑au acordat peste 40.000 de dolari pe an, pentru studii. În total, Alexandra a primit o ofertă de peste 400.000 de dolari anual. Din nefericire, este obligată să opteze doar pentru una singură până pe data de 1 mai. "Îmi vine greu să aleg. Princeton e cea mai bună din State, dar e axată pe învăţământ tehnic. La Yale se fac foarte temeinic ştiinţele biologice şi cele umaniste. Încă nu ştiu care e mai potrivită pentru mine", spune Alexandra, împovărată de alegerea destul de grea pe care o are de făcut.

"Aş vrea să clonez o pisică sacră"

Alexandra a fost întotdeauna o fată de zece. Din clasa I până la terminarea liceului nu a avut nicio medie de nouă. A fost selectată în lotul naţional la olimpiadele de chimie şi engleză. I‑a plăcut să înveţe orice şi şi‑ar dori să facă foarte multe lucruri în viaţă. Şi chiar are capacitatea de a face orice. Cu picioarele pe pământ, ea îşi doreşte un domeniu care să‑i permită să obţină şi beneficii financiare. "Îmi doresc o familie, am o listă întreagă de lucruri pe care vreau să le fac, în afară de carieră. Şi sunt conştientă că toate acestea presupun şi un anumit nivel financiar. De aceea, vreau să urmez ceva în domeniul chimiei, dar şi ceva legat de economie - un domeniu bănos în America", mărturiseşte ea. Ce şi‑a trecut pe lista dorinţelor? Călătorii în toată lumea. Îi plac locurile noi şi oamenii aşa diferiţi cum sunt ei. Dacă ar avea bani i‑ar plăcea să lucreze în domeniul arheologiei � o mare pasiune de‑a ei. "Există un punct unde arheologia se întâlneşte cu chimia şi biologia. Sper ca viaţa să‑mi ofere şansa să explorez acest domeniu. Mi‑ar plăcea să clonez o pisică sacră, care a aparţinut vreunei familii de faraoni din Egipt. Nu mă gândesc la Tutankamon, că e prea dificil şi periculos. Dacă aş fi bogată, cu siguranţă m‑aş face arheolog. Dar trebuie să mă gândesc şi cum voi câştiga banii care să‑mi ofere libertatea de a face acest lucru", povesteşte ea, cu ochii adumbriţi de visul pe care speră să‑l vadă realitate într‑o zi.

"Tatăl meu ‑ supereroul meu"

Pe profesorii de la Princeton i‑a impresionat povestindu‑le despre tatăl ei: "Au contat rezultatele mele şcolare. Dar cred că le‑a plăcut şi eseul despre tatăl meu care e supereroul meu. El e confidentul şi cel mai bun prieten. M‑a susţinut şi m‑a încurajat tot timpul." La Yale, a trimis o poezie în limba engleză despre viaţa în viziune Disney (îi plac foarte mult desenele animate): "Eu eram o casetă goală pe un raft şi mi s‑a dat posibilitatea să înregistrez trei ore cu ce vreau eu. O oră am înregistrat despre Bambi şi Peter Pan, alta despre călătoria în jurul lumii, pe covorul zburător al lui Aladin. Ultima oră era o altă călătorie, într‑o pagodă, ca Pocahontas, pe meandrele unui râu. În final, m‑am regăsit ca Moise în faţa copacului vieţii. Când m‑am întors înapoi pe raft, eram o casetă înregistrată, aveam o viaţă trăită. Am lăsat în urmă un pantof, ca Cenuşăreasa, ca şi o altă fată să trăiască la fel de frumos", povesteşte despre viziunea ei asupra vieţii. Îi dorim să aibă norocul să i se împlinească toate visele. De atât are nevoie. Şi de sănătate. Munca nu mai are pentru ea nicio taină.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=23370

[dcp100168]

Bursieră la Universitatea Duke din SUA

Veronica - matematiciana campioana la karate

Cine o vede pe Veronica Ciocănel aşa graţioasă şi delicată cum e, are un şoc când află că tânăra e posesoare de centură neagră la karate. Şi a mai fost şi campioană europeană cu echipa, juniori! Practică artele marţiale de la şapte ani. Dar nu despre performanţele ei sportive vreau, de fapt, să vă vorbesc. Pentru că în clasa a IX‑a, când a devenit elevă la CNVA, a fost nevoită să sacrifice participarea la competiţiile sportive pentru concursurile de matematică. Însă Veronica a primit recent răsplata pentru acest sacrificiu: a fost admisă la Universitatea Duke din America (Carolina de Nord) - aflată pe locul opt în topul celor mai bune universităţi şi pe al doilea în cercetare. A devenit "Dukesă", cum i‑a spus unul dintre colegii de clasă, în glumă, după aflarea răspunsului. E inutil să vă mai spun că o fată ca ea a fost admisă la încă alte trei facultăţi prestigioase şi că în total s‑au pus vreo 200.000 de dolari preţ pe capul ei. Capul ei deştept şi frumos.

"Nu există nu se poate"

Chiar dacă, intrând la CNVA, a renunţat la competiţiile de karate (nu‑i ajungea timpul să şi înveţe), Veronica s‑a ales cu ceva nemaipomenit de la antrenorii ei, Gabriela Ionete Ciubucciu şi Nicu Mărăndici. Şi‑a format o personalitate puternică şi o hotărâre greu de zdruncinat. Pentru ea, aşa cum ne‑a mărturisit, "nu există nu se poate". Mai mult decât atât, ceea ce e greu accesibil o determină să lupte şi mai mult. Aşa a făcut din clasa a IX‑a când a descoperit că la CNVA sunt foarte mulţi elevi deştepţi, cu care s‑a simţit în permanentă competiţie. Iar acest lucru i‑a prins bine. A avut rezultate bune la olimpiadele naţionale la chimie şi matematică şi la alte diverse concursuri. Dincolo de pasiunea pentru matematică, Veronica a demonstrat că poate fi bună la orice materie: în clasele a XI‑a şi a XII‑a are numai zece pe linie.

Matematică şi poezie

Eseul care i‑a adus promovarea în rândul bursierilor integralişti de la Duke a fost despre matematica din poezia lui Ion Barbu. "E nemaipomenit cum matematica poate fi folosită în atâtea domenii. De exemplu, fiecare poezie a lui Barbu porneşte de la nişte simboluri şi poate fi considerată o axiomă. La Duke voi studia matematica şi mi‑ar plăcea să fac cercetări în domeniul statisticii, dar şi în medicină. Cei de la această universitate au un proiect de cercetare bazat pe un concept matematic de modelare a formelor biologice", îmi spune tânăra, cu entuziasmul care pare să fie o trăsătură definitorie a ei.

O şansă numită CNVA

"Când am intrat în clasa a IX‑a ascultam cu nesaţ poveştile doamnei diriginte, Nicoleta Ioniţă, despre elevii deja admişi la universităţile din State. Nici nu‑mi trecea prin gând că voi ajunge vreodată printre ei. Cred că am avut şansa să fiu elevă la un liceu care te învaţă că visurile pot deveni realitate. Şi unde am avut nişte profesori nemaipomeniţi, printre care aş vrea să‑i menţionez pe domnul Constantin Ursu şi pe doamna Ioniţă", îmi mai spune Veronica

O privesc cum pleacă, graţioasă şi subţire ca o trestie. Mi‑o imaginez foarte uşor aplecată deasupra studiului matematicii. Mi‑e greu însă s‑o văd în poziţiile specifice artelor marţiale, îmbrăcată în kimono. I‑am cerut să‑mi trimită o poză.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=23614

[dcp100168]

În textele de mai sus sunt doar trei dintre multele exemple de elevi gălăţeni care au ales să plece la studii în afara ţării.

De ce ne pleacă tinerii? Chiar să nu mai existe nicio variantă rezonabilă în ţară? Am ajuns oare la vorba lui Băsescu ("universităţile româneşti au ajuns fabrici de diplome")? Sau pur şi simplu este la modă să-ţi faci studiile în străinătate?

Vă provoc la o discuţie despre valoarea actuală a şcolii româneşti (altădată recunoscută pe plan mondial)...

[Relu]

N-am terminat nici o facultate şi poate ar trebui să tac ...

Totuşi, pe toţi studenţii pe care i-am cunoscut, toţi, da' toţi, au adus măcar odată vorba despre şpaga pe care trebuie să o dea la examene ...

[dcp100168]

La "Alecsandri", inteligenţe bine plătite

Record de creiere "cu greutate"

* Peste 50 de elevi de la CNVA au fost admişi ca bursieri, integralişti sau nu, la universităţi din State şi Europa

"Imported" adică "importat" scria pe tricoul pe care l‑a primit anul trecut, la deschiderea anului universitar, gălăţeanca noastră (absolventă de CNVA) admisă la Yale, Mirela Vârlănuţă. Ne convine sau nu, universităţi de elită din lume sunt dispuse să plătească bani grei pentru a avea ca studenţi elevii români. Iar numărul celor care pleacă să studieze "afară" creşte considerabil, de la un an la altul. O pepinieră de "creiere pentru import" este, la noi, Colegiul Naţional "V. Alecsandri" clasat printre primele instituţii din ţară la acest capitol.

Număr dublu de bursieri

Anul acesta, mai mult ca în trecut, se înregistrează aici o adevărată explozie de burse. În jur de 50 de viitori absolvenţi au primit burse integrale, parţiale sau granturi pentru studii în străinătate. În anii anteriori,au fost acceptaţi în jur de 25‑30 de bursieri. Suma pe care ar fi dispusă să o plătească universităţile pentru elevii acestei instituţii ajunge la 1,5 milioane de dolari. Unii au fost admişi la mai multe instituţii în acelaşi timp şi au fost nevoiţi să decidă pe care o aleg. Sunt doi elevi care au primit burse integrale la câte două universităţi de prestigiu: Harvard sau Princeton pentru Aurelian Nicolae şi Princeton şi Yale pentru Alexandra Coclează.

America şi Europa ‑ plină de bursieri gălăţeni

Despre această performanţă a CNVA‑ului am discutat cu cea care cunoaşte cel mai bine situaţia, profesoara de limba engleză Nicoleta Ioniţă, care, de aproape 12 ani, "păstoreşte" grupurile de elevi care obţin burse în străinătate, adunând o experienţă bogată în acest domeniu. (M‑au contactat pe adresa de la redacţie şi părinţii unor elevi din altă localităţi care doreau să ia legătura cu domnia sa.) Nicoleta Ioniţă e în temă cu paleta bogată de universităţi la care au fost admişi elevii de la CNVA: " În SUA, la Princeton, Harvard, Duke, Cornelle, Bates, Boudoin, Boston, Wooster, Wellsy, Lafayette, Hopkins, Drexel. În Franta ‑ la Paris, în Spania ‑ la Madrid, în Italia ‑la Padova, în Olanda ‑ la Utrecht. În Marea Britanie, elevii noştri au acoperit aproape întreaga insula: Londra, Edinburgh, Liverpool, Manchester, Glasgow, Birmingham, Durham, Kent, Sussex, Southamton ‑ ca să enumăr doar câteva dintre cele mai prestigioase", susţine renumita profesoară. Profesoara Nicoleta Ioniţă e de părere că deschiderea universităţilor faţă de români se datorează şi intrării în UE. "În plus, costurile sunt aproape comparabile cu cele din ţară. Diferenţa este că pregătirea academică e net superioară, datorită echipamentelor moderne, legăturii strânse între teorie şi practică", mai precizează doamna Ioniţă.

Perspective multiple

De ce se agită, totuşi, aceşti copii să plece? Că doar nu le este atât de uşor să trăiască fără sprijinul părinţilor, la o vârstă destul de critică şi, uneori, la zeci de mii de kilometri faţă de tot ceea ce cunosc. În primul rând, pentru că România nu face nimic ca să‑i păstreze. La noi nu există burse care să acopere toate cheltuielile legate de studiile unui tânăr, oricât de merituos ar fi el. Harvardul, Princetonul şi Yale - ca să le menţionez doar pe cele mai prestigioase din SUA - acordă aproape 50000 de dolari, anual, unui student. Dincolo de aspectul financiar, universităţile din afară, prin parteneriatele pe care le au cu diverse firme, oferă imense posibilităţi de angajare tinerilor absolvenţi. Iar salariile debutanţilor care se dovedesc a fi de calitate, rareori coboară sub 75.000 de dolari anual. În timp ce, salariul mediu al absolvenţilor din România, aceia care reuşesc totuşi să‑şi găsească o slujbă, nu creşte mai mult de 6.000 de dolari pe an. Asta în cazurile fericite. "De exemplu, una dintre fostele eleve de la CNVA, Roxana Mirică, abia termină anul acesta facultatea şi a fost deja "arvunită" de o firmă, pentru 100000 de dolari anual. Cristina Nica lucrează la Londra pentru Microsoft, Raluca Moraru în Germania pentru o altă mare firmă IT, Sergiu Şerban - termină şi el anul acesta şi e deja angajat ca reprezentant al firmei Puma pe toată Europa. Aproape toţi îşi găsesc de lucru. Sunt unii care preferă să‑şi continue studiile, obţin alte granturi şi burse: Sebastian Pădină face a doua facultate, Doru Gavril şi Mihai Manea fac doctorat la Harvard. Ciprian Stratulat care termină anul acesta la Harvardul va munci un an pentru a se putea înscrie la masterat. Raluca Pancratov e angajată cercetător la un mare laborator din New York şi se ocupă de clonarea muştelor. Alţii aleg să câştige încă din primul an 75.000 de dolari, pentru ca în al doilea suma să se dubleze dacă firma este mulţumită, cum este cazul Dianei Cârligeanu. Pentru cei ambiţioşi perspectivele sunt extaordinare. Sunt doar doi sau trei care nu s‑au adaptat, lumea în care au intrat fiind prea dură", ne povesteşte Nicoleta Ioniţă câteva din actualele performanţe ale foştilor CNV‑işti, răspândiţi acum în lumea largă. Atât ei cât şi părinţii lor au ştiut dintru început la ce sacrificii se expun plecând de acasă, dar efortul, se pare, nu le‑a fost în zadar.

De ce CNVA‑ul?

Aceasta e întrebarea pe care i‑am adresat‑o profesoarei Ioniţă. De ce majoritatea celor care pleacă sunt de la CNVA, având în vedere că sunt elevi foarte buni şi la alte licee. "Pentru că cei care vor să plece vin la noi cu acest gând încă din clasa a IX‑a. Instituţia a căpătat un brand. Elevii noştri au înţeles ca sunt arhitecţii propriilor lor destine. Au înţeles ca fundaţia nu se construieşte pe nisipuri mişcătoare, ci pe teren solid care să susţină o construcţie care să dureze. Pentru unii, o garsonieră este suficientă. Pentru alţii clădirea trebuie să fie înaltă. În al doilea rând, sunt profesori la CNVA care lucrează şi pe inteligenţa emoţională care include exersarea autocontrolului, a ambiţiei. Aceste abilităţi pot fi învăţate de către orice elev indiferent de loteria genetica. Cu condiţia ca profesorul să aducă cu sine mintea şi sufletul în sala de clasă", crede Nicoleta Ioniţă. Pentru admiterea la o facultate în străinătate contează mediile mari, rezultatele la competiţii diverse şi implicarea în viaţa comunităţii. Dosarul nu capătă consistenţă până când elevul nu reuşeşte să‑şi facă un portret care să‑i confere unicitate într‑un eseu personal. De o mare importanţă sunt şi scorurile la testele internaţionale care facilitează admiterea la universităţile din străinătate. Anul acesta sunt pe departe cele mai bune. "Când Octavian Neamţu ia la SAT I 2.370 de puncte şi la SAT II ‑ 2.380, Alexandra Coclează ‑ la SAT I ‑ 2.390, Veronica Ciocănel ‑ la SAT II ‑ 2.350, Guiu Justina la SAT II ‑ 2.260 şi Petrea Ana Maria la SAT II - 2.230, din 2400 posibile, nu putem decât să spunem că suntem în primele două procente din lume. Când la Universitatea Duke candidează 200.000 de studenţi şi sunt admişi cu burse integrale 20 de americani şi şapte internaţionali din care doi de la CNVA, nu se poate spune decât că ne‑am făcut temele", a mai adăugat cea care a ştiut de la început să‑i sprijine moral, dar şi cu experienţa de o viaţă, pe elevii care s‑au încumetat să se lupte pentru asemenea burse.

Vor fi cu siguranţă şi oameni care nu se vor bucura de aceste "scurgeri" ale inteligenţei româneşti spre alte meleaguri. Vrem să le spunem că România se numără printre ţările din est care au cel mai mic număr de bursieri în străinătate. De exemplu, Bulgaria e cu mult înaintea noastră şi nu pentru că elevii de aici ar fi mai buni decât ai noştri, ci pentru că ei au o deschidere mai mare decât noi la acest capitol. Nimeni nu are dreptul să îngrădească idealurile şi visele acestor copii de excepţie sub nici un aspect, având în vedere că aici în ţară nu li se oferă un mediu pe măsura ambiţiilor şi posibilităţilor lor. Cei care‑şi permit acest lucru au rămas cu reminiscenţe dintr‑o epocă pe care ne‑o dorim apusă.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=23667

[Mikka]

"Universităţile străine se bat pe elevii gălăţeni" - e o exagerare; sa speram doar pentru ca s-a urmarit un efect "jurnalistic"

Ca sunt elevi super-talentati si pregatiti e ok. Dar acestia sunt, cred, sub 5%.

[dcp100168]

Exemplele de mai sus sunt, evident, vârfurile generaţiei lor. Tema de discuţie pe care am încercat s-o provoc (fără prea mare succes, se pare) este aceea că oamenii de valoare pleacă din ţară fără să se uite înapoi!

[gynel]

Cei care sunt enumerati mai sus sunt varfurile, sunt cei care prin munca lor, a sacrificiilor personale, dorinta de a fi cel mai bun au ajuns la un nivel mult peste medie. Ne reprezinta peste tot in lume si ajuta la plasarea Romaniei pe harta. Demonstreaza ca Romania nu este tara din care emigreaza lumea si pentru a fura, viola sau ucide. Bineinteles ca cei care fac asta nu reprezinta media romanilor dar ei pun pata neagra si ceilalti pun pata alba. Trebuie sa existe un echilibru.

Si in fond pentru ce sa se intoarca????

Pentru mizeria politicului guvernat de interese in care deturnarea de fonduri, nepotismul si altele au rang de arta?

Societatea nu se construieste pe varfuri ci pe cei medii care sunt si majoritari.

Dar cei medii se duc la padure si din urma lor ramane dezastru ecologic.

Cei medii arunca gunoiul langa cosul de gunoi.

Cei medii intorc capul cand se produce o nedreptate pe strada.

Cei medii parcheaza masina langa semnul de parcare interzisa.

Cei medii nu opresc la trecerea de pietoni.

Cei medii dau spaga sau cer spaga.

etc.

Si in alta ordine de idei la ce universitati se duc??? Pai se duc la Harvard - numarul 1 in lume, la Princeton la Duke - nr 2 in cercetare.

Voi unde v-ati duce? La Harvard sau la Universitatea Dunarea de Jos.

Nu spun ca UDJ nu da oameni de calitate dar totusi sa pastram proportiile si sa fim realisti.

Si dupa studii unde sa munceasca?? La I.A.R. Ghimbav - sau la NASA? Voi unde ati alege?

Inca o data nu am nimic nici cu IAR Ghimbav dar la fel sa pastram proportiile.

[dcp100168]

Viaţa ca o vacanţă

Justina - specialista în administraţie hotelieră

De câte ori nu ne‑am plâns de serviciile turistice din România? De câte ori nu ne‑am uitat cu jind la filmele americane unde concediul înseamnă şezlong, umbreluţă, ochelari de soare, băuturi exotice, dar şi hoteluri luxoase cu servicii ireproşabile? Iată că tinerii din ziua de astăzi pleacă în America să se specializeze în administraţie hotelieră, care la noi e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. Ana Justina Guiu, de la CNVA, a primit bursă integrală, în valoare de 54000 de dolari pe an, la Universitatea Cornell din SUA � cea mai bună instituţie din lume în specializarea administratorilor de hotel. Ea a primit, în acelaşi timp, burse destul de mari pentru a studia la patru dintre universităţile din Marea Britanie. Însă alegerea ei a fost din prima clipă Cornell.

La malul mării, în vacanţă

Viaţa nu a fost întotdeauna uşoară pentru Justina. În clasa a VIII‑a - înainte de admitere, unul dintre examenele importante ale vieţii, i‑a murit tatăl. Şi acum, după patru ani, când vorbeşte de tata, i se umezesc instantaneu frumoşii ei ochi de un albastru incredibil. A fost o lovitură cumplită, peste care a reuşit totuşi să treacă. Au fost ani de muncă susţinută, în care nu a avut timp să‑şi plângă de milă. A susţinut‑o foarte mult şi mama ei. Iar soarele s‑a arătat, în final, pe strada sa. "Îmi place geografia, îmi place economia, îmi plac călătoriile. Deşi nu am avut parte de ele, până acum. Plecarea în America va fi prima mea ieşire peste graniţă. Visez să ajung administratorul unui hotel, undeva la malul mării. Visez la o viaţă ca o vacanţă. Chiar dacă va fi vorba de foarte multă muncă", ne spune ea, plină de speranţă.

Cu ce i‑a impresionat pe profesorii de la Cornell? Cu firea ei optimistă şi încrezătoare în licărul de lumină din fiecare om: "Am avut rezultate bune la testele internaţionale, scoruri aproape de maxim. Dar în eseuri am fost extrem de sinceră. M‑am speriat la un moment dat că am fost prea sinceră, dar acest lucru chiar a fost apreciat", ne mai povesteşte ea. Iată că, pe undeva, prin unele ţări, sinceritatea nu constituie un defect.

Angajată din primul an de facultate

Universitatea are propriul ei hotel în campus, unde toţi studenţii sunt angajaţi încă din primul an să înveţe ce înseamnă să se ocupe de un hotel, în cele mai mici amănunte şi pornind de la munca de jos. De‑aia ajung americanii să fie aşa de buni în ceea ce fac, pentru că nu se feresc de muncă. Nu vor să devină şefi imediat ce sunt angajaţi.

Îi dorim Justinei să i se împlinească visele, până la ultimul, şi să ne trimită invitaţii de acolo, de la hotelurile de lux, unde va ajunge manager. Sperăm să ne permitem să le onorăm.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=23909

[riaji]

Pe toti cei din articolele de mai sus ii cunosc, iar pe Justina, mai bine decat oricine as putea spune. Credeti-ma, nu va puteti da seama la cat stres si la cata munca esti supus pentru a reusi o astfel de performanta (cineva zicea ca se urmareste un efect jurnalistic - ma indoiesc, atata vreme cat, in medie, cam 15 persoane pe an reusesc sa primeasca o bursa integrala la una din facultatile de top din SUA), ca sa nu mai vorbim de sacrificiile financiare pe care trebuie sa le faci. Multi dintre ei, nu ar avea nicio sansa in aceasta Tara a lui Papura Voda. Cum naiba sa-mi permit eu sa ii cer unei astfel de persoane sa ramana aici, cata vreme ea stie ca galateanul de varsta ei stie doar ca sa se imbete, sa se ia la bataie, sa injure si sa ii acuze pe cei care incearca sa faca cu adevarat ceva, pentru ei intai, si poate, mai apoi, si pentru comunitate. Eu pot sa jur ca Galatiul are de 100 de ori mai mult de castigat de pe urma lor, avandu-i la studii acolo, chiar daca pe termen lung, decat tinandu-i aici. Si luati in calcul ca sunt foarte multi care nu si-au mai permis sa se tina de aceste concursuri de admitere, din motive financiare, pentru ca, statul roman, in loc sa investeasca in acesti copii si sa le subventioneze macar legalizarile de acte (care, pe unii, ii ajung si 1000 de euro) necesare, trebuie sa se gandeasca sa mareasca pensiile celor care mai au de trait vreo 5 ani si au flamanzit inca vreo 20 in bataia de joc a politicienilor. Dar asta este Romania, si, inca odata, le doresc tot succesul si nu as fi nicidecum suparat sa stiu ca macar ei au reusit sa scape din acest sistem mai mult decat nedrept. Iar cand va fi timpul, se vor intoarce, daca nu ei, copiii lor, si vor face cu siguranta destule pentru a iesi din situatia asta.

[gheisa]

Chiar se bat universitati straine pentru acesti copii. Aurelian Nicolae este nepotul meu si a fost admis la cele mai prestigioase sase universitati din USA. Fiecare, dintre cele sase universitati, a revenit, dupa ce l-au admis, cu rugamintea de a-i alege, constienti fiind ca mai are si alte oferte. Si ofertele au fost mai mult decat tentante, asigurandu-i si transportul si un job bine platit (cazarea, masa, manualele si tot ce tine de studiu fiind asigurate din start). Din anul III de liceu, Aurelian (in urma concursului de fizica aplicata) a avut un loc asigurat la Universitatea din Iasi, oferindu-i insa loc de cazare in camin si bursa..parca. Sufera Comparatie? Nu incearca nimeni sa faca doar o polemica tipic jurnalistica. Altfel se vad lucrurile din afara sferei in care se misca acesti copii.

Le urez succes tuturor!!!

[dcp100168]

Un vis frumos şi adevărat

Studenţie în Parisul vesel

Ana Maria Dorobăţ - frumoasă, deşteaptă, cu suflet mare. Este exemplul de care avem nevoie mulţi dintre noi. Pentru ea se aplică zicalele "După faptă şi răsplată" sau "Bine faci bine găseşti". Proaspătă absolventă de CNVA, Ana Maria este câştigătoarea unei burse integrale la Universitatea Americană din Paris. Este prima şi singura care a reuşit să "atingă" capitala Franţei. În plus, a mai primit burse la alte 15 universităţi din SUA, Anglia şi Spania.

"Contează să împarţi cu ceilalţi ce ai"

Gândeşte matur pentru vârsta ei şi are o foarte mare putere de convingere, pentru că face parte din acea rară categorie de oameni care se dezvăluie, încă de la prima discuţie, ca fiind de bună credinţă. "E normal să‑ţi doreşti şi să faci tot posibilul să fii cel mai bun. Însă nu e normal să încerci să te ridici prin asta deasupra tuturor. Contează să împarţi cu ceilalţi ce ai", îmi mărturiseşte crezul după care s‑a condus în viaţă. Din clasa a IX‑a, a lucrat ca voluntar pentru o sumedenie de fundaţii: Familia, Fundaţia de sprijin a vârstnicilor, Salvaţi copiii, Romanian Angels of Appeal. A lucrat, tot ca voluntar, ca inspector debutant în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Protecţia Copiilor. A făcut nenumărate campanii de prevenire a HIV‑SIDA. A botezat chiar copilul unei mame sărace, infectată cu HIV. A strâns fonduri pentru diferite campanii umanitare. A făcut proiecte. A participat, la Bordeaux (Franţa), la Congresul Internaţional al Mediului. Toate acestea, alături de rezultatele bune la învăţătură, au contat foarte mult atunci când profesorii de la Universitatea Americană din Paris au decis să‑i acorde o bursă foarte mare, în valoare de 33.000 de euro anual.

A atras‑o ideea de independenţă

Dintre cele 16 oferte de burse pe care le‑a primit a ales Parisul pentru că‑i place foarte mult Franţa. În plus, universitatea pentru care a optat are un parteneriat cu Sorbona, astfel încât la finalizarea studiilor, diploma va avea dublă acreditare şi recunoaştere, în America şi în Europa. "Mi‑a mai plăcut foarte mult că la această universitate nu se merge pe ideea campusului. Îţi închiriază un apartament în Paris şi te lasă să te descurci singur. Îţi oferă şi o slujbă, astfel încât poţi spune, de la început, că eşti un om pe picioarele tale. Ideea aceasta de libertate m‑a atras enorm", spune viitoarea studentă la Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale. Pe viitor, deşi va rămâne ataşată de acţiunile umanitare, şi‑ar dori o carieră în diplomaţie. Deocamdată se bucură de această nemaipomenită rampă de lansare pe care a reuşit, prin meritele sale, să ajungă. Şi de faptul că va locui într‑un oraş minunat în care visează tot omul să petreacă măcar o zi.

A câştigat o excursie în Franţa

Înaintea începerii anului universitar, Ana Maria Dorobăţ va vizita Franţa, deoarece a câştigat o excursie la un concurs de eseuri organizat de Clubul Kiwanis România. Ea se va afla la Colmar, Alsacia, în perioada 16‑23 august. "Este un concurs destinat tinerilor care au bursă Kiwanis, care se organizează de şapte ani. Tema eseului a fost "Fraţii mei pământeni". Excursia este oferită de districtul France‑Monaco, iar Kiwanis România doreşte să mulţumească domnului Michel Perrin", ne mai povesteşte tânăra, impresionându‑ne cu multitudinea domeniilor în care‑şi desfăşoară activitatea.

"Puterea mea este mama"

S‑a hotărât foarte târziu să depună dosare la facultăţi în străinătate. Dacă a reuşit, spune ea, este meritul familiei sale, care a susţinut‑o, dar şi al doamnei profesoare Nicoleta Ioniţă. "Are un devotament şi o abnegaţie cu care arde pentru fiecare vis şi elev în parte", spune Ana Maria despre renumita profesoară de engleză.

Despre părinţii săi spune că sunt nişte oameni înţelepţi şi plini de spirit: "Datorită lor am ajuns aici. Iar mama este puterea mea. Când dau de greu, de la ea mă încarc de energie".

Deşi e abia la început de drum, nu pot decât s‑o privesc ca pe un simbol al reuşitei în viaţă. Dincolo de frumoşii ei ochi albaştri, dincolo de stăpânirea de sine şi deschiderea pentru cei din jur, se simte o forţă inepuizabilă.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=25296

[dcp100168]

Ana-Maria Petrea

Campioana notelor de zece

Nu ştim ce "vrăji" a făcut Ana-Maria Petrea - proaspătă absolventă a Colegiului Naţional "Vasile Alecsandri" - dar se poate lăuda cu o performanţă deloc uşor de atins. Din clasa I până la sfârşitul clasei a XII-a a obţinut numai medii de zece pe linie. Că este o campioană a notelor maxime o demonstrează şi faptul că până şi bacalaureatul l-a promovat tot cu zece curat.

"Nu am avut încotro"

O întreb care-i secretul ei şi-mi răspunde zâmbind: "Nu am avut încotro. A trebuit să învăţ să iau zece la engleză, matematică şi fizică şi cel puţin media 9.50 la bacalaureat, pentru că acestea sunt condiţiile impuse de Universitatea din Londra unde am fost admisă. N-a fost uşor, dar e o satisfacţie enormă să vezi numai note maxime pe linie şi la bacalaureat. Pot privi în urmă cu mândrie la viaţa mea de elevă".

"Mă bazez doar pe mine însămi"

Altă "armă secretă" pe care se bazează Ana-Maria e încrederea în sine. "Mă bazez doar pe mine însămi. E cel mai bine aşa. Nu trebuie să te bazezi pe ceilalţi sau pe anumite circumstanţe, că poţi rata. Cred în mine, în forţele mele şi în zicala, poate demonetizată, că, dacă vrei cu adevărat, poţi", mărturiseşte ea, cu un surâs menit să confirme ceea ce spune.

"Mă întorc în ţară"

Din toamnă, Ana-Maria va studia economia şi managementul la Universitatea din Londra (clasată pe locul al IV-lea în Anglia şi al IX-lea în lume). Deşi recunoaşte că nu ştie cum va gândi după ce va studia trei ani la Londra, acum se numără printre puţinii tineri care-şi doresc să se întoarcă după absolvire în România: "Vreau să fiu propriul meu stăpân. Să-mi înfiinţez o firmă proprie. Nu ştiu deocamdată în ce domeniu. Voi vedea în cei trei ani cât voi studia la Londra. Acolo, voi putea afla idei de afaceri, pentru că e o ţară cu economie foarte puternică", susţine tânăra. Pe lângă universitatea din Londra, a fost acceptată la încă alte trei instituţii de învăţământ superior tot în Anglia. "N-am aplicat în SUA. Acolo sunt selectaţi tineri visători, care cred că pot schimba lumea, chiar dacă aceste dorinţe nu se vor împlini niciodată. Prefer firea englezilor, care sunt mai pragmatici şi mai cu picioarele pe pământ", îşi motivează ea alegerea făcută.

"Nu voiam să plec în străinătate"

Pentru faptul că e acum studentă la Londra trebuie să-i mulţumească dirigintei sale, Nicoleta Ioniţă: "Nu vroiam să plec în străinătate. Sunt foarte legată de părinţii mei şi de prietenii mei. Doamna Ioniţă a ştiut mai bine decât mine ce mi se potriveşte şi ce-mi trebuie. A ştiut să facă în aşa fel încât să mă lase să mă conving singură că are dreptate şi m-a ajutat să ajung acolo unde era cel mai bine pentru mine".

Dacă într-adevăr se va întoarce în ţară, aşa cum visează acum, şi vor mai fi şi alţii ca ea, înseamnă că avem o speranţă: încet-încet, economia românească va încăpea pe mâini bune.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=25389

[riaji]

Ana-Maria Petrea

Campioana notelor de zece

Trebuie sa existe si o exceptie care sa confirme regula... si nu ma refer la rezultatele proaste din judetul nostru. Oricum, e interesanta exprimarea cu "vrajile" facute Ar trebui sa mai faca si altele de vreo 8000 de lire pe an ca sa poata termina facultatea acolo, insa nu cred e o problema.

[dcp100168]

Octavian Neamţu - regele bacalaureatului american

Colegiul Bowdoin din America are nişte domenii în care excelează. Echipa de roboţi realizată de profesorii şi studenţii de aici a câştigat campionatul de fotbal. A primit premiul pentru cea mai bună bucătărie de campus studenţesc (legumele produse în serele colegiului sunt foarte ecologice). În plus, deţine cel mai longeviv ziar universitar din SUA. Toate aceste lucruri le‑am aflat de la un viitor student al acestei universităţi - Octavian Neamţu (absolvent CNVA). Este primul român admis la Bowdoin cu bursă integrală, lucru pe care l‑a aflat, spune el, de la o profesoară de informatică din colegiu, de naţionalitate română.

Cele mai mari scoruri la bacalaureatul american

Octavian a fost admis la încă cinci universităţi din SUA şi Anglia. Dar a ales Bowdoin pentru că‑şi doreşte să devină specialist în roboţi. Despre inteligenţa artificială a scris şi în eseul care i‑a impresionat pe profesorii care i‑au dat girul de student aici, dar şi o bursă de 47 000 de dolari anual. Amuzant e faptul că, deşi a obţinut cele mai mari scoruri din CNVA la SAT1 şi SAT2 (examenele echivalente cu bacalaureatul în America), pentru cei de la Bowdoin cele două teste sunt opţionale, altele fiind criteriile de selecţie.

"Industria robotică în România e la pământ"

De la diriginta sa, profesoara Nicoleta Ioniţă, a aflat că ar putea face facultatea în State. Şi aşa va putea să‑şi îndeplinească visul, acela de a lucra în industria robotică. Sesizează faptul că, odată plecat nu prea mai are cale de întoarcere: "Industria robotică în România e la pământ. Dacă mă întorc în ţară după absolvire, nu am ce să fac. Doar să‑mi pun diploma în ramă. Singura şansă să mă întorc ar fi să câştig întâi în America foarte mulţi bani şi apoi să vin să investesc în România, să‑mi fac propria afacere în domeniul roboticii. Dar cine ştie cum vor evolua lucrurile?", spune tânărul care pare să‑şi fi cântărit pe toate părţile şansele în viitor.

Olimpic din plictiseală

Ce‑şi doreşte să aibă la Bowdoin College? Aceeaşi atmosferă competitivă pe care a avut‑o în CNVA. "Cele mai antrenante au fost orele de engleză şi de matematică. Doamna Ioniţă şi domnul Ursu au ştiut să ne ţină în formă tot timpul. De altfel, fiecărui profesor de la liceu am de ce să‑i mulţumesc. Toţi m‑au ajutat într‑un fel sau altul", îmi mărturiseşte viitorul cetăţean american. Apropo de menţinut în formă. Lui Tavi îi plac ştiinţele exacte ‑ informatica, fizica şi matematica. Dar a ales să fie trei ani la rând olimpic naţional la chimie. "Dacă vrei să fii bun, trebuie să excelezi la toate ştiinţele exacte. Lucrând pentru toate, îţi dezvolţi un anumit tip de gândire, mai sistematică. La olimpiadă la chimie m‑am dus pentru că mă plictiseam şi am vrut să fac şi altceva decât de obicei. Apoi au început să apară rezultatele. Printre alte "isprăvi" pe care le‑a făcut tot din plictiseală, fireşte, se numără şi motoraşul despre care v‑am vorbit când am scris despre Aurelian Nicolae ‑ colegul şi prietenul său admis la Harvard. Motoraşul făcut din conserve, baloane şi alte materiale reciclabile funcţionează pe bază de... lumânare şi gheaţă. Cum ne‑a promis că ne va scrie să ne povestească despre viaţa la Bowdoin College, nu ne rămâne decât să‑i urăm să fie cât mai "plictisit", pentru că atunci am observat că reuşeşte să dea lovitura.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=25512

[dcp100168]

Roxana Mirică - absolventă de America

Am tot scris despre elevii gălăţeni care pleacă bursieri integralişti în diverse colţuri ale lumii. Mai puţin despre ceea ce fac ei acolo, despre performanţele lor, pentru că nu toţi vin să ne spună ce se mai întâmplă cu ei. Dacă nu au ei grijă să ne mai scrie, iată că o fac universităţile unde sunt studenţi. De la Universitatea din Dartmouth (una dintre cele mai vechi din SUA) am primit o scrisoare prin care suntem informaţi că Roxana Mirică, fostă elevă la Colegiul Naţional "V. Alecsandri", a absolvit cu brio o dublă specializare - chimie biofizică şi economie. De la fosta ei profesoară de limba engleză. Nicoleta Ioniţă (căreia Roxana îi scrie foarte des), am aflat şi faptul că ea deja este angajată la o firmă renumită şi că primeşte un salariu cu mult deasupra celor primite de obicei de absolvenţii din America. Să tot primim astfel de veşti.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=25669

[dcp100168]

O întâlnire neprevăzută cu Danemarca

Ceva e putred mai degrabă în România decât în Danemarca. Aşa am putea caracteriza, printr‑o parafrază, fenomenul exportului de tineri autohtoni talentaţi spre străinătate. O discuţie cu o gălăţeancă, viitoare studentă în Danemarca, ne‑a demonstrat că, nu de puţine ori, plecarea tinerilor (şi mutarea lor definitivă peste graniţe) este doar consecinţa frustrării părinţilor şi, în general, a adulţilor din jurul acestora.

De ce pleacă tinerii?

Andra Cătălina Stancu, absolventă a Colegiului Naţional "Vasile Alecsandri", nu se numără printre cei care şi‑au dorit cu orice preţ să studieze în străinătate. A avut ocazia să meargă, în primăvară, cu o prietenă, la Târgul Internaţional de Studii RIUF şi a aplicat la două universităţi, una din Danemarca şi o alta din Olanda. VIF University College din Horsens i‑a selectat cererea, acordându‑i dreptul de a studia patru ani şi jumătate în domeniul ingineriei economice. Nu a primit o bursă în sensul strict al cuvântului, adică în bani, pentru că, în Danemarca, renumită pentru unul dintre cele mai dezvoltate sisteme de educaţie din Europa, învăţământul este gratuit, indiferent de nivelul de studii. A aplicat mai mult de curiozitate, tentată de necunoscutul ţării nordice, chiar dacă deja avea planuri pentru Bucureşti. Fosta elevă a CNVA‑ului declară că face parte dintre cei care pleacă antrenaţi de ideea de a explora un loc necunoscut, de a învăţa de acolo şi de a se întoarce în România. "Aşa le‑am scris şi în scrisoarea de intenţie. Îmi doresc să mă întorc, încă îmi place ţara asta, cu toate că lucrurile nu merg extrem de bine", aflăm de la Cătălina, conştientă de "hibele" sistemului educaţional pe care tocmai l‑a lăsat în urmă.

O alegere "normală"

Poate printre puţinii tineri care fac o astfel de alegere fără frustrare şi fără să îşi simtă viitorul constrâns dacă ar proceda în alt mod, Cătălina îi sfătuieşte pe absolvenţii de liceu să se gândească bine la ce vor cu adevărat. "Nu le recomand nici să plece, nici să rămână, ci să caute să facă ceea ce le place cu adevărat, să îşi găsească vocaţia. Cred că şi în România se pot face multe lucruri, deşi ar fi bine să se poată face şi mai multe". Despre alegerile unora dintre cei care pleacă în străinătate, Cătălina recunoaşte că e vorba şi despre frustrare. "Probabil că părinţii, adulţii, au văzut la maturitate evoluţia, sau să îi spunem involuţia?, lucrurilor în ţară şi sunt speriaţi, vor mai multe pentru noi. Copiii au preluat, de cele mai multe ori, frustrarea părinţilor. Eu mă bucur că am decis singură. Părinţii m‑au îndemnat întotdeauna să plec, dar numai după ce am găsit această ofertă şi am fost acceptată i‑am întrebat dacă mă pot sprijini", ne‑a mai spus viitoarea studentă în Danemarca, o ţară despre care a aflat, de curând, că, potrivit unor studii ştiinţifice, are cei mai fericiţi cetăţeni din lume. Un motiv suficient pentru a accepta aşa o provocare.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=25810

[dcp100168]

Din ambiţie, stundentă la Nottingham

* Cristina Bercaru - admisă la specializarea farmacie în Anglia

"Nu mă gândeam că voi pleca vreodată de lângă ai mei. Sunt un om care deja a prins rădăcini. Cel puţin aşa mi se părea mie. Am început să depun aplicaţii la facultăţile din Anglia pentru că în clasă la mine era o emulaţie în acest sens. Toţi colegii mei se ocupau cu aşa ceva, încurajaţi de domnul diriginte Mihai Vasiliu. La început, a fost mai mult o ambiţie. Am vrut să văd dacă mă vor accepta şi pe mine. Pe măsură ce primeam răspunsurile, joaca s‑a transformat în ceva serios. Am intrat pe site‑ul Universităţii din Nottingham - cea care mi s‑a părut cea mai potrivită pentru mine - am purtat corespondenţă cu cei de acolo, am aflat care este specificul campusului. M‑am obişnuit cu ideea că voi pleca", aşa povesteşte Cristina Teodora Bercaru (absolventă de CNVA) că a început povestea unei studenţii departe de casă. Ea a fost admisă la specializarea farmacie, obţinând foarte uşor, din partea statului englez, creditul prin care‑şi va plăti studiile. (În Anglia, nu se acordă burse de studii pentru candidaţii proaspăt admişi, ci abia după primul an.)

Încredere maximă

Ceea ce a surprins‑o foarte mult este încrederea pe care i‑au arătat‑o cei care i‑au acordat împrumutul şi condiţiile flexibile de restituire a acestuia: "Nu sunt obligată să rămân să muncesc în Anglia, după absolvire. Împrumutul ţi‑l opresc abia după ce ajungi să câştigi 15000 de lire pe an, sumă considerată că‑ţi poate garanta un trai decent chiar dacă ai de plătit datorii."

"Cred că mă voi întoarce mai matură"

De la primele cuvinte îţi dai seama că e o persoană sinceră şi deschisă. Nu se complace într‑o părere prea bună despre ea, fapt care o plasează, cu siguranţă, printre luptători şi învingători. E ambiţioasă, curioasă şi conştientă că trebuie să lupte pentru dezvoltarea propriei personalităţi, fără să‑şi calce prietenii şi principiile în picioare: "Sunt un spirit competitiv. Dar, când vine vorba de prieteni, competiţia încetează. În faţa prietenilor eşti aşa cum eşti. Nu mai bun, nu mai presus de ei", spune viitoarea studentă la Nottingham, cu prospeţimea celui aflat la început de drum. Cu firea ei cinstită, recunoaşte că‑i e teamă că nu se va adapta acolo, printre străini. "Sunt singura româncă de la Nottingham. Mi‑e teamă ce voi simţi în momentul în care voi descinde singură, cu valiza în mână, în mijlocul unui oraş necunoscut, la mii de kilometri distanţă de casă. Dar n‑am de gând să mă dau bătută. Îmi place foarte mult un citat: ŤTermină jocul. Nu te lăsa doborât de frica de a eşuať. Mă simt încă foarte copilăroasă, dar cred că mă voi întoarce mult mai matură din Anglia", ne asigură ea, neîncercând să ascundă teama firească, după o încredere în forţele proprii ostentativ afişată.

Cu firea ei, suntem siguri că va lega prietenii foarte uşor şi se va adapta repede. Totul e o chestiune de timp. De altfel, ne‑a promis că ne va scrie despre "peripeţiile" sale din Anglia. Aşteptăm veşti.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=25993

[dcp100168]

Facultate în străinătate

Cum să-ţi planifici plecarea la studii

Generaţia care habar nu are ce însemna, pe vremuri, 23 august, pentru că în 1989 abia se năştea, se bucură, la 18 ani, de totala libertate de alegere. În domeniul studiilor, opţiunea pentru o universitate din străinătate aproape că nu mai este condiţionată nici măcar de partea financiară. Dacă un licean aflat în clasele terminale vrea să studieze în afară şi ştie din start că se poate baza pe susţinere financiară, ar trebui să se întrebe doar cu ce îi poate uimi pe străini. Pentru a ajunge la universităţile din ţările Europei nu mai are nevoie nici de viză.

Îl aşteaptă Haga

Ciprian Niţă e proaspăt absolvent de liceu (Colegiul Naţional Vasile Alecsandri) şi se află printre tinerii care, începând din această toamnă, vor studia în străinătate. El oferă o reţetă de reuşită pentru aceia care nu sunt în mod neapărat olimpici, şefi de promoţie sau genii înnăscute, ci "doar" elevi buni sau foarte buni. Prin urmare e un posibil exemplu de urmat pentru cei care nu candidează pentru o bursă de studii la cele mai prestigioase universităţi din lume, ci la o universitate de calitate de peste graniţe. "Sunt foarte multe oferte, în toate ţările şi pe toate domeniile. Sunt chiar şi alte oferte mai bune decât cea aleasă de mine", le spune liceenilor proaspătul admis la Haga, la secţia de Studii Europene şi Comunicare unde va studia patru limbi, drept internaţional, marketing şi va participa la multe aplicaţii pe evenimente nesimulate, reale.

Cum să găseşti acul în carul cu fân

Ciprian Niţă spune că elevii pot începe oricând să se intereseze de ofertele de studii în afară, dar că nu este târziu să facă acest lucru nici în ultimele luni de şcoală. Important este să nu rateze termenul-limită de depunere a candidaturii. Spre exemplu, el a văzut multe oferte la Târgul Universitar RIUF 2008 (Roumanian International University Fair) de la Bucureşti. Ca să găsească însă exact ce îl interesa - facultăţi de ştiinţe politice - a apelat la cel mai utilizat motor de căutare, Google. Bineînţeles, căutarea a fost în limba engleză, pentru ca rezultatele să fie cât mai concludente. Majoritatea universităţilor aveau ca termen-limită de aplicare luna iulie. Ciprian a ales, în final, cinci instituţii de învăţământ superior diferite, la care s-a înscris on-line. La sfârşitul lunii aprilie, la două săptămâni după introducerea candidaturii, a primit răspunsul favorabil de la Haga.

Condiţie eliminatorie

Cine se gândeşte să studieze în străinătate trebuie să fie conştient că fără cunoaşterea a cel puţin unei limbi străine nu are nicio şansă de reuşită. Pentru Ciprian a contat diploma Cambridge, dar orice alt certificat recunoscut internaţional este valoros. Ca să nu mai vorbim de faptul că formularul de candidatură trebuie completat (pentru universităţile din ţările anglofone) în engleză. Chiar dacă nu candidează pentru obţinerea unei burse, tot a fost supus unei selecţii. "Ca să fii şi tu cel ales trebuie să ai musai un CV bun, prin care să demonstrezi că te-ai implicat în activităţi în afara şcolii, că ai învăţat şi din altă parte decât la clasă. În afară se apreciază performanţele academice, dar nu numai asta. Nu vorbesc de Harvard, Oxford, ci de oricare altă universitate cotată ca fiind de calitate", explică proaspătul student la universitatea olandeză. Nu în ultimul rând, când te-ai înhămat la un asemenea demers contează încrederea în tine, mai spune Ciprian, vechi colaborator al paginilor pentru tineret din ­ziarul nostru.

Numai dacă te ţin buzunarele

Înainte de a prezenta solicitarea pentru studenţia în străinătate, tânărul ar trebui să ştie exact cât îl costă cazarea, masa, eventual taxele de studii şi cât de scump e oraşul. Să ştie, adică, ce sumă de bani vor scoate părinţii din buzunare, cel puţin până îşi găseşte de lucru. În Haga, Ciprian are de plătit, la începutul fiecărui an universitar, în jur de 1.600 de euro. Faţă de alte instituţii de învăţământ superior, unde taxa anuală poate ajunge chiar şi la 20.000 de euro, la Haga va plăti puţin. Lunar, însă, crede că va cheltui alţi 1.000 de euro pe masă, cazare şi bani de buzunar. Pentru mulţi tineri chiar şi această sumă este exorbitantă. Dar Ciprian este un luptător şi nu-i e frică de muncă. Suntem siguri că se va descurca.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=26417

[dcp100168]

Să studiezi în California, mai ieftin decât la o universitate din Galaţi

Tot mai mulţi tineri români evită facultăţile autohtone şi pleacă la studii în străinătate, imediat după bacalaureat. Pentru a le simplifica alegerea, universităţile de prestigiu le oferă burse care, în unele cazuri, depăşesc 200.000 de dolari. Pentru Ana Guiu, dorinţa de a merge la studii în străinătate a apărut imediat după ce a intrat în clasa a IX-a la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Galaţi. Atunci a descoperit că profesorii îi încurajau pe elevi să urmeze treptele superioare de educaţie la universităţi de prestigiu. „Multitudinea de informaţii pe care am primit-o de la profesori şi de la numeroşii absolvenţi ai liceului care se întorceau şi povesteau cât de bine s-au integrat în sistemele din Germania, SUA sau Anglia, ce oportunităţi există acolo şi cât de mulţumiţi sunt de alegerea lor m-au făcut să îmi doresc şi eu acest lucru“, mărturiseşte Ana Guiu. Iar anul acesta, după bacalaureat, visul ei a devenit realitate, pentru că a fost admisă la Cornell University, una dintre cele mai vechi şi mai prestigioase universităţi private din Statele Unite, membră a Ivy League. Costurile pentru un an de studiu la această facultate, care includ taxele de şcolarizare, cazarea, masa, asigurarea medicală şi cărţile, se ridică la 54.300 de dolari pe an. Suma este imposibil de acoperit pentru majoritatea părinţilor din România, dar elevii ambiţioşi au învăţat cum să găsească şi sursele de finanţare. „De obicei, facultăţile mari, unde e mai greu să fii acceptat, îşi permit să te susţină şi financiar, de aceea am ales în principal facultăţi de top care, dacă mă admiteau, îmi dădeau şi bursa necesară“, explică Ana Guiu. Pentru a reuşi să urmeze cursurile la Cornell University, tânăra a primit un ajutor financiar de 52.300 de dolari pe an din partea universităţii, restul de 2.000 de dolari pe an urmând a fi plătiţi din veniturile familiei.

Calitatea superioară a educaţiei pe care o primesc în străinătate şi oportunităţile tot mai numeroase de finanţare a studiilor pe care le au tinerii români îi determină pe unii dintre aceştia şi pe părinţii lor să nu mai ia în calcul înscrierea la o facultate din România. Această opţiune este uşor de înţeles, având în vedere că pentru un student ambiţios este mai ieftin să studieze la Stanford decât la o facultate din ţară. Ana Justina Guiu a absolvit Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Galaţi în acest an şi deja a plecat în Statele Unite, unde urmează să înceapă cursurile la Universitatea Cornell, în cadrul departamentului de Administraţie hotelieră. Programa universităţii din SUA este foarte flexibilă şi nu îi impune să aleagă o specializare de la începutul facultăţii. Mărturiseşte că cel mai probabil va studia Finanţe, Contabilitate şi Proprietăţi imobiliare. A primit din partea universităţii o bursă în valoare de 52.300 de dolari pe an.

http://www.capital.ro/articol/sa-studie ... 11896.html

[riaji]

Pana la urma, nici acei 2000$ nu vor mai fi platiti din veniturile familiei, Cornell a acoperit toate cheltuielile posibile si imposibile.

[kos]

Bravo şi multă baftă tuturor! E clar pentru oricine: daca ţi se oferă condiţii să faci ceva mai bun în altă parte decât în România şi munca ta să fie răsplătită pe măsură, de ce să nu pleci?

[dcp100168]

Pentru Teodora Mîndru

Studenţia ca o vacanţă la Nisa

Cu toţii visăm o călătorie la Nisa. Dar să ne imaginăm că am putea petrece aici toţi anii studenţiei nici nu ne‑ar trece prin minte. Nici Teodora Mîndru nu‑şi imagina că va fi studentă în celebra localitate de pe Coasta de Azur. Cu toate acestea, ieri a plecat la Nisa, unde va studia economia timp de patru ani.

O excursie care i‑a schimbat viaţa

Încă de când a intrat în clasa a IX‑a (a avut a doua medie pe judeţ la admitere), profesoara de suflet şi diriginta Nicoleta Ioniţă i‑a vorbit despre avantajele unei studenţii la o universitate din SUA sau din Occident. În ultimul an la Colegiul "Alecsandri", Teodora a aplicat la mai multe universităţi din Anglia şi a primit acceptul a cinci instituţii prestigioase. Iniţial se hotărâse să studieze oceanografia la Birmingham, pentru că i‑a plăcut geografia şi chiar a fost în repetate rânduri olimpică naţională la această disciplină. Un singur lucru o nemulţumea: cu oceanografia nu şi‑ar fi găsit niciodată o slujbă în România. Iar ea ar fi vrut să se întoarcă acasă după terminarea studiilor. Aşa că a dat examen şi la ASE în Bucureşti unde a intrat pe un loc la buget. "Acum o săptămână eram într‑o mare în­curcătură. Nu ştiam pe care s‑o aleg dintre cele trei facultăţi. Pentru că, în timp ce mă aflam la o şcoală de vara la Nisa, am aplicat şi la universitatea de aici şi am fost admisă. M‑am dus la un interviu, am depus un dosar şi am primit bursă care să acopere toate costurile de şcolarizare, mai puţin cazarea şi masa", ne povesteşte Teodora.

Nisa - oraşul tuturor posibilităţilor. Pentru studenţi

500 de euro pe lună. Cam atât costă masa şi cazarea pentru un student la Nisa. Poate la prima vedere pare foarte scump. Gândiţi‑vă totuşi că e vorba de Riviera franceză. În plus, Teodora nu va locui într‑un cămin studenţesc aşa cum ne‑am obişnuit noi să ni-l imaginăm. Va avea garsoniera ei proprie, cu terasă la mare, într‑o rezidenţă universitară, unde costurile sunt, fireşte, mai mici. "Sunt o mulţime de facilităţi pentru studenţi. Tot felul de reduceri, dar şi posibilităţi să te angajezi foarte avantajos. Am vorbit, de exemplu, cu patronii unei librării. La Nisa, librăriile sunt altfel decât la noi. Părinţii vin şi‑şi lasă copiii pentru două trei ore, timp în care ei ascultă poveşti citite de angajaţii librăriei, învaţă o limbă străină sau cunoştinţe generale din diverse domenii. Pentru aceste activităţi sunt angajaţi de obicei studenţii. E vorba de câte două ore, de patru ori pe săptămână, care‑ţi aduc un venit de 400 de euro lunar. Iată cât de uşor poţi să te întreţii singur ca student la Nisa", mă lămureşte tânăra, încrezătoare în viitorul ei.

După finalizarea studiilor vrea să facă un masterat în Anglia sau la Paris. Apoi se va întoarce în România. Şi pentru că este foarte legată de familia sa, dar şi pentru altceva: "Merită să‑i mai acorzi o şansă acestei ţări. Să încerci măcar să faci carieră aici, după ce termini o facultate în străinătate. Nu te reţine nimeni, dacă într‑adevăr, nu se poate. Dar merită să încerci", crede ea.

Deşi o aşteaptă patru ani în care va trebui să înveţe cu seriozitate, studenţia va fi cu siguranţă cea mai frumoasă perioadă din viaţa ei: un sejur la mare de patru ani.

http://www.vlg.sisnet.ro/index.php?page ... l&id=26824

[dcp100168]

În Tanzania

Codrin învaţă limba swahili

Nu se poate să nu fi auzit de el. Are 21 de ani şi este din Tg. Bujor. Codrin Arsene, băiatul directoarei Grupului Şcolar "Eremia Grigorescu"! Colaborator al ziarului nostru. Student la Universitatea din Chicago, în anul III, s‑a remarcat cu asupra de măsură, făcându‑şi un bine lui însuşi, altul, important şi acesta, României, şi încă unul, universităţii americane ce îl are în vedere, trimiţându‑l în toată lumea. Cum să nu te simţi cineva când azi eşti în Argentina, iar mâine, în sudul Africii. Fericiţi părinţii şi bunicii săi.

De la 1 septembrie se află în Tanzania, la Dar Es-Salaam, să înveţe să vorbească în limba care îi uneşte pe africani - swahili. În vara trecută, cu răbdare de explorator modern, a "bătut" sistematic Africa. A văzut cu ochii săi "rănile" Rwandei, a fost în Kampala, în Uganda şi a meditat cu folos asupra sensului istoriei, la Khartoum, în Sudan, ca şi la Nairobi, în Kenya... În ţara manganului, Congo, a "cântărit" viaţa din Brazzaville, descoperind totodată, pe cont propriu, adâncimea culturii acestei ţări.

Om al scrisului, şi‑a deschis un site, oferindu‑le celor interesaţi serii de articole redactate în engleză, centrate profesional pe tema de mare îndrăzneală "Impactul capitalului chinez asupra dezvoltării economiei africane". Remarcat de chinezi, mai precis, de specialiştii în economie ai unui mare cotidian din Beijing. Găsind în scrisul său aurul de care au nevoie, i‑au propus să extindă analizele, în mod deosebit pe latura explorări petroliere, ceea ce bujoreanul a acceptat. Atent cu românul, ziarul din China i‑a plătit cazarea şi masa, lăsând costul deplasărilor în seama buzunarului de student al lui Codrin. În accepţiunea acestuia, limba swahili, dacă o înţelegi şi o vorbeşti corect, te asigură de o "poartă" deschisă spre cunoaşterea adevărată a continentului negru. Inutil să vă mai precizez că omul nostru din Tanzania comunică foarte bine în engleză. La spaniolă, atestatul "Cervantes", obţinut anul trecut, şi nu oriunde, ci în Argentina, la Buenos Aires. Franceza şi italiana, alte limbi în care se poate dialoga cu el la nivel academic. Ce vreţi, e cetăţean al lumii! Când citiţi aceste rânduri, lui Codrin îi strălucesc ochii la Arusha, în Tanzania. Evaluează, în interesul său şi al universităţii, una dintre cele mai renumite rezervaţii naturale de pe Terra.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=27100