Universităţile străine se bat pe elevii gălăţeni

[dcp100168]

Ana Maria Panait, doua facultati in Italia

Ana Maria Panait, originara din Galati, la 24 de ani se poate lauda cu o performanta: a terminat cu note maxime doua facultati în Italia, reusind sa se întretina singura. A obtinut licenta magistrala în Economie, specializarea Comunicare de afaceri, cu "110 e lode" la Università Cattolica del Sacro Cuore, la Milano, dupa ce anterior obtinuse licenta în Litere si Filozofie, specializarea Stiintele Comunicarii, la Padova, cu acelasi calificativ.

“Suntem diferiti"

- A fost o întâmplare ca ati venit sa studiati în Italia?

- A fost în parte o întâmplare. Primisem burse de studiu în America, însa doar partiale si nu îmi puteam permite sa le completez. În schimb, Universitatea de la Padova era renumita în liceul meu pentru calitatea didactica, stiam ca Italia ofera burse complete si de aceea m-am orientat catre aceasta tara. A fost mai greu la început, deoarece nu cunosteam limba si trebuia sa studiez dublu fata de colegii mei italieni pentru a recupera handicapul de limba si cultura.

- Cum ati fost acceptata de colegi si profesori la universitate?

- Pentru mine a fost dificil la început, în special cu colegii, deoarece nu întelegeam ceea ce vorbeau. Totul era un flux continuu, din care uneori mai prindeam câte un cuvânt care mi se parea cunoscut, si atunci deduceam întelesul frazei. Însa nu aveam acea dexteritate de limbaj, acea spontaneitate pe care as fi putut-o avea în româna sau engleza si era într-adevar frustrant. Am fost dintotdeauna atenta la calitatea limbajului folosit si era o trauma sa ma gasesc fara cuvinte. Ma simteam ca un pianist cu degetele taiate pâna la cioturi. Poti vorbi, dar ceea ce spui nu mai are deloc melodia si sensul a ceeace gândesti. Profesorii m-au primit foarte bine si au fost întotdeauna întelegatori; am întâlnit pe parcurs persoane de o mare calitate umana si câtiva dintre acestia au scris pagini importante în acest Bildungsroman (roman de formare - n.r.) personal.

- Care sunt dificultatile pe care le întâmpina studentii straini?

- Pe lânga dificultatile de limbaj, studentii straini nu au acelasi statut precum cei italieni în lumea extra universitara. Daca Universitatea este un loc protejat, când iesi în lumea de afara îti dai seama ca nu esti precum ceilalti. Ai aceleasi probleme precum toti tinerii de vârsta ta, dar în plus mai esti strain, care poate nu reuseste mereu sa se faca înteles, care lipseste uneori de la ore deoarece are întâlnire în Questura pentru a i se lua amprentele, care trebuie sa îsi justifice mereu prezenta pe teritoriul tarii în care se afla si, în functie de tara de provenienta si de sustinerea parintilor, care munceste pentru a se întretine.

- Ati lucrat în timpul facultatii? Ce sfaturi ati da unui tânar român care doreste sa studieze în Italia?

- Independenta financiara este fundamentala pentru mine. Am avut numeroase slujbe, de la animator pentru mini club, promoter, persoana care aranjeaza hainele pe umerase în magazia unui magazin (nu stiu nici macar daca exista un nume pentru asta) la interpret si angajat comercial. Cred ca sfatul pe care as putea sa îl dau unui tânar român care doreste sa studieze în Italia ar fi sa se orienteze catre un mare oras, precum Roma sau Milano, mai international si cu mai multe oportunitati de munca part time. Si, bineînteles, sa profite de toate ocaziile oferite (si sa ceara mereu bursa).

- Cum vi s-a parut integrarea?

- Ma întreb ce se întelege prin integrare. Trebuie sa ne dam seama ca venim dintr-o tara straina, suntem diferiti, dar cu multe puncte în comun, care ne pot ajuta în a ne integra în noua societate. Unul dintre sfaturile pe care le-am primit înainte de a pleca a fost acela de a-mi aminti mereu ca sunt oaspete si de a ma comporta ca atare.

- Va întoarceti în România?

- Nu am intentia de a ma întoarce, dar nu exclud aceasta posibilitate. Ma voi duce acolo unde va fi un proiect la care ma intereseaza sa lucrez.

- Ne puteti oferi detalii despre proiectul la care lucrati?

- Proiectul la care lucrez este un Observator asupra perceptiei de imagine reciproca dintre italieni si români, sustinut de catre Unimpresa Romania si de a carui parte operativa se ocupa Fundatia Universitatii IULM. Proiectul include mai multe faze de cercetare: perceptia de imagine dintre cetatenii celor doua tari, dintre factorii de decizie si dintre fluxurile de imigranti (italieni în România si români în Italia). Aceste cercetari sunt integrate si de o analiza continua a reprezentarii în mass media celor doua tari. Va fi pus în functiune un site care are scopul de a centraliza informatiile astfel obtinute, si vor fi de asemenea organizate doua conferinte, în toamna, în România si Italia, pentru a prezenta rezultatele cercetarilor.

http://www.realitateadinitalia.com/arti ... talia.html

[dcp100168]

Performanţe internaţionale

CNVA-ul - un record la testele Cambridge

* Trei eleve au luat cel mai mare punctaj

Roxana Răileanu, Iulia Anghelescu şi Emma Gheorghiu sunt toate eleve în clasa a X‑a la Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri" (CNVA) şi au participat în această vară la Studio Cambridge School - care se organizează anual în campusul celebrei universităţi britanice.

Preţul frecventării unei astfel de şcoli este de 1800 de euro pentru două săptămâni, preţ în care sunt incluse cazarea, masa şi cursurile. "Deşi pare scump, a meritat şi numai pentru faptul că am dormit într‑o cameră la Cambridge", ne mărturiseşte Roxana, mândră de experienţa trăită între zidurile pline de istorie ale prestigioasei universităţi. Au fost însoţite de directorul liceului - profesorul Cezar Gaiu care ne‑a spus că impresia pe care au lăsat‑o cele trei gălăţence la Cambridge a fost una excelentă: "Profesorii care au susţinut ­cursurile de limba engleză la grupa lor mi‑au spus înainte de plecare că ar prefera să mai predea două săptămâni elevelor din România, pe gratis, numai să mai poată lucra cu ele."

O pregătire de două ore, cele mai mari scoruri

Cum engleza vorbită de cele trei eleve de la CNVA era aproape fără cusur li s‑a propus să dea examen pentru obţinerea unui certificat de competenţe TOEIC (Test of English for International Communications) - adică test de limba engleză pentru comunicare internaţională. TOEIC a fost adoptat abia în urmă cu cinci ani şi este destinat celor care doresc să lucreze în marile companii internaţionale, care la angajare ţin cont de existenţa acestui test la CV. Spre deosebire de alte certificate Cambridge, acesta are cea mai mare răspândire fiind susţinut şi în America sau Asia, nu numai în Europa. "Două ore ne‑am pregătit pentru acest tip de test. Şi nu ne aşteptam ca rezultatele noastre să fie aşa de bune, deşi ne‑am dat seama de la început că ne vom descurca", îşi aminteşte Iulia. Din cele 990 de puncte posibile, cele trei au obţinut 945, 935 şi 925, niveluri care nu au mai fost atinse până acum de alţi candidaţi.

"Ne place limba engleză. Muncim foarte mult. Avem şi o profesoară foarte bună - doamna Ioniţă. Cred că acestea au fost atuurile noastre în obţinerea acestei performanţe", ne lămureşte Emma.

Numărul candidaţilor a crescut, dar pregătirea lasă de dorit

Testele Cambridge au devenit un fel de "must have" al oricărui aspirant la un job mai bun. CNVA‑ul organizează ­cursuri pentru pregătirea unui astfel de test de aproape 15 ani. "În mod ciudat, deşi numărul candidaţilor a crescut foarte mult în ultima vreme, nivelul lor de pregătire a scăzut. În urmă cu opt ani, România se clasa pe primul loc în lume la rezultatele obţinute la Cambridge. Acum şase ani, Galaţiul avea cele mai bune rezultate din ţară. Anul trecut am avut aproape 300 de candidaţi înscrişi pentru testele Cambridge (care nu sunt elevi ai liceului nostru), dar rezultatele nu au mai fost aşa spectaculoase. Semn că performanţe nu se pot obţine fără o pregătire temeinică. Există un specific al itemilor şi al probelor pentru Cambridge, cu care ar trebui să se familiarizeze toţi candidaţii", susţine directorul Cezar Gaiu.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=27765

[dcp100168]

O fată de nota zece

Cu inima sfâşiată între Yale şi Princeton

Mulţi tineri nu visează să calce măcar peste pragul unei universităţi cum ar fi Yale sau Princeton (care de şapte ani se află pe primul loc în topul din Statele Unite ale Americii). Alexandra Coclează de la CNVA a fost admisă la ambele cu bursă integrală. Iar lista universităţilor care şi‑ar dori s‑o aibă studentă nu se opreşte aici. Încă şase i‑au acordat peste 40.000 de dolari pe an, pentru studii. În total, Alexandra a primit o ofertă de peste 400.000 de dolari anual. Din nefericire, este obligată să opteze doar pentru una singură până pe data de 1 mai. "Îmi vine greu să aleg. Princeton e cea mai bună din State, dar e axată pe învăţământ tehnic. La Yale se fac foarte temeinic ştiinţele biologice şi cele umaniste. Încă nu ştiu care e mai potrivită pentru mine", spune Alexandra, împovărată de alegerea destul de grea pe care o are de făcut.

"Aş vrea să clonez o pisică sacră"

Alexandra a fost întotdeauna o fată de zece. Din clasa I până la terminarea liceului nu a avut nicio medie de nouă. A fost selectată în lotul naţional la olimpiadele de chimie şi engleză. I‑a plăcut să înveţe orice şi şi‑ar dori să facă foarte multe lucruri în viaţă. Şi chiar are capacitatea de a face orice. Cu picioarele pe pământ, ea îşi doreşte un domeniu care să‑i permită să obţină şi beneficii financiare. "Îmi doresc o familie, am o listă întreagă de lucruri pe care vreau să le fac, în afară de carieră. Şi sunt conştientă că toate acestea presupun şi un anumit nivel financiar. De aceea, vreau să urmez ceva în domeniul chimiei, dar şi ceva legat de economie - un domeniu bănos în America", mărturiseşte ea. Ce şi‑a trecut pe lista dorinţelor? Călătorii în toată lumea. Îi plac locurile noi şi oamenii aşa diferiţi cum sunt ei. Dacă ar avea bani i‑ar plăcea să lucreze în domeniul arheologiei - o mare pasiune de‑a ei. "Există un punct unde arheologia se întâlneşte cu chimia şi biologia. Sper ca viaţa să‑mi ofere şansa să explorez acest domeniu. Mi‑ar plăcea să clonez o pisică sacră, care a aparţinut vreunei familii de faraoni din Egipt. Nu mă gândesc la Tutankamon, că e prea dificil şi periculos. Dacă aş fi bogată, cu siguranţă m‑aş face arheolog. Dar trebuie să mă gândesc şi cum voi câştiga banii care să‑mi ofere libertatea de a face acest lucru", povesteşte ea, cu ochii adumbriţi de visul pe care speră să‑l vadă realitate într‑o zi.

"Tatăl meu ‑ supereroul meu"

Pe profesorii de la Princeton i‑a impresionat povestindu‑le despre tatăl ei: "Au contat rezultatele mele şcolare. Dar cred că le‑a plăcut şi eseul despre tatăl meu care e supereroul meu. El e confidentul şi cel mai bun prieten. M‑a susţinut şi m‑a încurajat tot timpul." La Yale, a trimis o poezie în limba engleză despre viaţa în viziune Disney (îi plac foarte mult desenele animate): "Eu eram o casetă goală pe un raft şi mi s‑a dat posibilitatea să înregistrez trei ore cu ce vreau eu. O oră am înregistrat despre Bambi şi Peter Pan, alta despre călătoria în jurul lumii, pe covorul zburător al lui Aladin. Ultima oră era o altă călătorie, într‑o pagodă, ca Pocahontas, pe meandrele unui râu. În final, m‑am regăsit ca Moise în faţa copacului vieţii. Când m‑am întors înapoi pe raft, eram o casetă înregistrată, aveam o viaţă trăită. Am lăsat în urmă un pantof, ca Cenuşăreasa, ca şi o altă fată să trăiască la fel de frumos", povesteşte despre viziunea ei asupra vieţii. Îi dorim să aibă norocul să i se împlinească toate visele. De atât are nevoie. Şi de sănătate. Munca nu mai are pentru ea nicio taină.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=23370

Experienţele Alexandrei Coclează

Studenţie la Yale

"Au trecut doar trei luni, însă mă simt de parcă m‑aş fi născut aici şi nu mă pot imagina în altă parte. Pe zi ce trece îmi dau seama că Yale este tipul de facultate care mi se potriveşte 100 la sută: o atitudine liberală, oarecum relaxată, în care singura competiţie existentă este cu tine însuţi. Nu înţeleg pe deplin "mecanismul" prin care m‑am transformat, dar mă simt mult mai independentă, încrezătoare şi, oarecum, mai matură. Îmi place că numai eu sunt responsabilă pentru viitorul meu, pentru că America e ţara în care se aplică cel mai bine proverbul "cum îţi aşterni, aşa dormi"" - aşa îşi începe Alexandra Coclează (fosta şefă de promoţie de la CNVA) povestea despre viaţa la Yale, una dintre cele mai prestigioase universităţi din America.

"Dacă studenţii sunt nemulţumiţi, profesorul îşi pierde postul"

Deşi i s‑a recomandat să ia numai patru cursuri, a ales cinci pentru că se simte în stare să înveţe mai mult: chimie organică de anul II, laboratorul de organică, analiză matematică avansată, germană şi arta palatelor antice - cursuri din domenii total diferite, la alegerea cărora a lucrat două săptămâni, stând în braţe cu ditamai lista cu mii de cursuri din care putea alege. "Am la ore profesori care sunt lideri în domeniile lor şi cel mai tare îmi place cursul de organică - profesorul e pur şi simplu "Dumnezeul" chimiei organice, are un stil atât de captivant de a preda şi explica încât pleci de la curs cu lecţia învăţată. Acesta e stilul american: nu contează numai IQ‑ul sau CV‑ul profesorului, ci mai ales modul în care interacţionează cu studenţii. Dacă studenţii sunt nemulţumiţi în mod repetat de prestaţia unui profesor, acesta riscă să‑şi piardă locul de muncă", mai scrie Alexandra Coclează.

Descoperirea "legendei personale"

Yale este o sursă infinită de fonduri pentru studii în afară, mai precizează Alexandra. Studenţii îşi pot petrece vara făcând muncă voluntară, cercetare, predând engleza sau având un stagiu la una dintre marile companii americane: "Din Ghana până în Noua Zeelandă, nu cred că există ţară în care să nu te poţi duce cu ajutor financiar din partea Yale, nu în scop turistic, ci pentru a analiza situaţia de acolo din perspectiva propriei specializări. Aceste programe cred că sunt, vorba lui Coelho, primul pas în descoperirea legendei personale".

"Yale înseamnă oamenii din jurul tău"

Însă viaţa de student n‑ar fi frumoasă, dacă ai trăi‑o de unul singur: "Yale nu ar fi Yale fără oamenii din jurul tău. Eu stau într‑un fel de apartament mare împreună cu nouă fete. Sub noi, sunt zece băieţi fără de care nu am putea trăi. Pe lângă faptul că ne ajutăm între noi la rezolvarea temelor şi proiectelor, ne considerăm ca nişte fraţi. Când avem examene, ne ţinem treji unii pe alţii, ne mai uităm la filmuleţe pe Youtube, ne lăsăm bileţele de încurajare. Orice problemă aş avea, mă pot baza pe ei. Nu găseşti aşa ceva la toate universităţile din State. Dimpotrivă", mai povesteşte Alexandra în mailul ei. Aşa cum a promis înainte să plece, mi‑a scris într‑o pauză, în timp ce lucra la un proiect pentru istoria artei palatelor, mărturisindu‑mi că tot ce a apucat să‑mi povestească reprezintă doar 1 la sută din tot ceea ce înseamnă studenţie în America. Ţineţi aproape, a promis că mai scrie.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=28341

[dcp100168]

Premianta de la Independenţa

Andreea Onofrei - bursieră la cel mai bun liceu din ţară

* Liceul Internaţional de Informatică s-a oferit să-i plătească studiile timp de patru ani * Este o instituţie particulară care recrutează elevi capabili de performanţe la nivel internaţional *

Andreea Onofrei a reuşit să facă ţăndări ideea că elevii care studiază la şcolile din mediul rural nu obţin premii la olimpiadele naţionale. Chiar dacă este pentru prima oară când ne întâlnim cu aşa ceva. Un asemenea eveniment merita o vizită la Independenţa, pentru a o cunoaşte pe tânăra speranţă a chimiei, în mediul ei natural. M-a impresionat prin siguranţa de sine şi totodată modestia sa. Ca şi cum performanţa atinsă e ceva firesc pentru ea, ceva care i se cuvine.

„Un profesor îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă”

„Nu se poate să nu-ţi placă chimia când ai un profesor ca domnul Iulian Corneci. Însă nu e suficient. Trebuie să lucrezi foarte mult şi singur. Vorba domnului Corneci: «Un profesor îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă». Mai ales la chimie, unde nu te descurci fără să ştii şi matematică şi fizică”, spune Andreea cu convingerea elevului care şi-a învăţat şi şi-a asumat lecţia. Că e aşa a dovedit-o rezultatul excepţional pe care l-a obţinut la proba scrisă. „A luat cel mai mare punctaj din tot concursul. Deşi e numai în clasa a VIII-a, i-a depăşit şi pe cei care sunt a XII-a. La proba de probleme e un lucru nemaipomenit să iei aproape punctaj maxim - 99,5. Merg de mulţi ani ca însoţitor al lotului judeţean şi n-am văzut prea des acest lucru”, completează mândru profesorul Corneci. Dacă ar fi primit câteva sutimi în plus la proba practică Andreea s-ar fi clasat pe locul I.

„Vreau să ajung olimpică internaţională”

Punctajul aproape de maxim la chimie i-a impresionat pe toţi profesorii prezenţi în comisie. Imediat ce s-a întors victorioasă de la olimpiadă, a fost contactată de staff-ul Liceului Internaţional de Informatică din Bucureşti care i-a oferit o bursă care să-i acopere toate cheltuielile. Singura ei grijă e să înveţe şi să facă performanţă la chimie, atât i se cere. Deşi cu media generală pe care o are - 9.70 - ar fi putut prinde loc la orice liceu bun din Galaţi, Andreea a acceptat oferta Bucureştiului, mai ales că bursa îi prinde foarte bine, ea provenind dintr-o familie destul de modestă. Liceul respectiv este o instituţie particulară care recrutează şi pregăteşte elevi capabili de performanţă. De obicei, loturile pentru fazele internaţionale la matematică, fizică, chimie şi informatică sunt alcătuite în principal din elevi pregătiţi la această unitate. Iar Andreea are deja performanţa în sânge. „Vreau să ajung olimpică internaţională la chimie”, îmi răspunde ea când o întreb despre planurile de viitor. Ce va face după terminarea liceului, are timp să se mai gândească.

Îi urăm succes şi suntem siguri că vom mai auzi de ea.

http://www.viata-libera.ro/articol-Andr ... ara_2.html

[dcp100168]

Gălăţeanca Veronica Ciocănel, premiată de Universitatea Cornwell

Veronica Ciocănel este una dintre gălăţencele care studiază la o universitate din State. Deşi este doar în primul an, ea a primit recent din partea Universităţii Cornwel un premiu pentru cel mai bun student la matematică. „Julia Dale” Prize se acordă pe baza recomandărilor profesorilor.

http://www.viata-libera.ro/articol-Gala ... ell_2.html

[riaji]

, nu "Cornwell" si nici "Cornelle" cum erau in cateva dintre titlurile de mai sus. Si.. felicitari, Veronica!

[dcp100168]

Studentă la arte plastice în Anglia

* Marţi, la Muzeul de Istorie, Diana Nour şi-a vernisat prima expoziţie personală, cu câteva zile înainte de a pleca în Marea Britanie *

Diana Nour este singura absolventă de anul acesta a Liceului de Artă „D. Cuclin” care va urma o facultate în străinătate. Ea a primit o bursă de 2000 de lire la Universitatea Coventry, în condiţiile în care în Marea Britanie foarte puţine instituţii de învăţământ superior acordă burse studenţilor străini. „Se acordă doar burse pentru cazare şi masă. Voi munci pentru a putea păstra bursa şi anul viitor, altfel nu cred că m-aş descurca. Pentru studii, statul britanic acordă credite rambursabile după angajare, dar cazarea şi masa sunt destul de scumpe”, ne spune Diana. Condiţiile pentru a studia artele plastice în Marea Britanie sunt destul de drastice. „Trebuia să am peste 9.50 la bacalaureat, un portofoliu generos şi să susţin şi un test de limbă engleză la Bucureşti. Din moment ce am obţinut şi bursa, înseamnă că dosarul meu a fost destul de bun”, ne lămureşte tânăra.

Diana are deja un palmares destul de bogat la diferitele concursuri la care a participat: olimpiadele judeţene şi naţionale, Concursul „Camil Ressu”, Tabăra de creaţie Măgura, Concursul „Hans Hermann”.

De ce este singura din generaţia ei care va studia în străinătate? Pentru că e o fire competitivă şi îşi doreşte să fie cea mai bună în domeniul ei. „Doamna profesoară Liliana Negoescu mi-a insuflat dorinţa de a concura. De aceea, în Anglia nu voi rata niciun concurs. În plus, voi participa la toate acţiunile de voluntariat. Îmi place să-i ajut pe oameni, am făcut cursuri şi la «Crucea Roşie», iar în timpul liceului am participat la decorarea Spitalului de Copii”, ne dezvăluie câteva dintre preocupările ei.

Deşi îi place foarte mult şi muzica (ştie să cânte la pian şi la chitară) a descoperit că se poate exprima mai uşor prin culoare. Temele ei favorite sunt elementele din natură: „Fac întâi studii şi schiţe şi apoi improvizez structuri noi figurative, nu merg pe artă abstractă”, îşi caracterizează în câteva cuvinte stilul de lucru. Crede că natura, cea care ne iubeşte atât de mult, ar merita mult mai multă atenţie din partea noastră, cei dispuşi mai mult s-o distrugem.

Înainte de plecare, Diana Nour, frumoasă ea însăşi ca o pictură, îşi va lua rămas bun de la prieteni şi gălăţeni într-un mod inedit. A primit undă verde pentru organizarea primei expoziţii personale, în cadrul proiectului „Confluenţa artelor” derulat de Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi. Vernisajul expoziţiei, care cuprinde lucrări de pictură de şevalet şi pictură decorativă, a avut loc ieri, la Muzeul de Istorie.

În timp ce Diana va pleca pe 28 septembrie la Coventry, lucrările ei vor rămâne la Galaţi, ca o mărturie a realizărilor sale prezente şi o promisiune pentru cele viitoare. Îi urăm succes!

http://www.viata-libera.ro/articol-Stud ... lia_2.html

[dcp100168]

Olimpicul internaţional Tiberiu Savin refuză să plece din ţară!

* Tânărul este convins că în România s-ar trăi mult mai bine, dacă fiecare dintre noi ne-am apuca serios de muncă *

Cu siguranţă, Tiberiu Savin este copilul acestui veac. Pentru el, ziua are 48 de ore, altfel chiar nu îţi poţi explica exact cum reuşeşte să le facă pe toate. Deşi putea să aleagă o cale mai uşoară, să facă matematică-informatică, a ales să fie student la două facultăţi, la matematică şi la informatică. „La dubla specializare, nu faci nici una nici alta cum trebuie. Eu am vrut să învăţ ceva în facultate, nu doar să iau o diplomă, de aceea m-am înscris la amândouă specializările separat”, ne lămureşte tânărul.

Despre Tiberiu am scris recent, încât a câştigat medalia de bronz la Balcaniada de informatică, ce s-a desfăşurat la Şumen, în Bulgaria. Este al doilea premiu internaţional pe care-l obţine, după ce în 2007 a fost distins cu medalia de bronz şi la Concursul Internaţional din Yakuţia.

„Nu climatul politic este de vină”

Gălăţeanul este student în anul I la cele două facultăţi şi a absolvit, astă vară, Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti, instituţie de învăţământ particulară, unde i s-a oferit bursă integrală încă din clasa a X-a. Cu toate acestea, nu şi-a permis să fie doar olimpic cu rezultate internaţionale, ci s-a angajat ca programator web încă de pe vremea când nu-şi luase bacalaureatul. Chiar şi acum când este student la zi la două facultăţi, are un job de programator. „Este şi motivul pentru care am rămas în România. În IT, îţi găseşti job-uri bine plătite câte vrei, dacă eşti bun. Nu avea rost să plec din ţară. Voi face masteratul şi doctoratul undeva în afară, dar mă voi întoarce să lucrez tot aici”, mărturiseşte Tiberiu.

A fost suficient să se angajeze prima dată, apoi ofertele la firme mai bune, cu salarii mai mari, dar şi cu program mai scurt, ca să-şi vadă şi de studii, nu au întârziat să apară: „Lucrez acum la un site, tip motor de căutare pentru joburi. Este un site nou, dar foarte bun, realizat de trei băieţi care au fost în stagii de pregătire la Google şi Microsoft. Mi s-a propus salariu, dar şi o parte din acţiuni.”

Rezolvarea situaţiei instabile a ţării, în opinia lui Tiberiu: „Nu climatul politic este de vină. O ţară nu merge bine, doar pentru că pentru că preşedintele este bun. O ţară merge bine dacă fiecare îşi face treaba la modul cel mai serios. Eu asta sunt dispus să fac. Poate mai sunt şi alţii la fel ca mine”, speră olimpicul internaţional.

Ucenic la Google

Să nu credeţi că la numai atât se opreşte activitatea şi aşa foarte bogată a lui Tiberiu. A dat un interviu şi a fost deja acceptat să facă un stagiu de pregătire la Google, fie la Londra fie la Zürich. Asta înseamnă că pe toată perioada verii va fi angajat cu drepturi depline la această firmă. Aşa speră să-şi petreacă toate vacanţele mari de acum încolo.

„Trebuie să-ţi descoperi singur greşelile”

Este plecat de acasă de când era încă un copil, lucru pe care-l consideră benefic pentru că l-a învăţat să se descurce singur. A priceput că trebuie să-şi drămuiască timpul, în aşa fel încât să poată învăţa, munci, dar să se şi distreze. „N-am vrut să stau la gazdă, ci în căminele studenţeşti, pentru a nu rata distracţia. Am şi o prietenă. Nu vreau să abdic de la niciun drept al tinereţii mele. După cum vedeţi, sunt un om normal”, ne spune fără emfază, dar cu vădită bucurie.

Informatică până la sânge

În timpul liber, lucrează încă şi la site-ul www.infoarena.ro (unde colaborează încă din clasa a IX-a), pentru a-i ajuta şi pe alţi tineri să se pregătească la informatică: „Sunt peste 900 de probleme şi un evaluator online care-ţi dă răspunsul pe loc. Nu-ţi spune şi unde ai greşit. Trebuie să-ţi descoperi singur greşelile”.

Discuţia cu el mi-a dat sentimentul reconfortant că suntem salvaţi. E nemaipomenit să descoperi că există astfel de tineri pasionaţi de ceea ce fac, muncitori şi modeşti. Ar fi putut să-mi vorbească o zi şi o noapte despre site-uri, programare şi programe cu vizibilă plăcere, fără să ai sentimentul că-ţi ţine prelegeri. Şi va rămâne în România!

http://www.viata-libera.ro/articol-%E2% ... %9D_2.html

[dcp100168]

Studenţilor români le trosnesc creierii în sesiune”

Experienţa unei românce de 22 de ani plecată la studii în Marea Britanie a însemnat o primă săptămână foarte grea de adaptare şi apoi multe altele extraordinare care au făcut-o să nu regrete nicio clipă decizia luată.

Originară din Galaţi, Georgiana Hagiu a vrut să se facă poliţistă. Dar interacţiunea cu un profesor român de informatică plecat să predea la University of Bradford din Marea Britanie a convins-o să aplice la facultate aici. La doi ani după, este studentă la Computer Animation şi Efecte Speciale, o specializare la care visa, dar pe care nicio universitate din România nu o oferă.

Cel mai greu este să te adaptezi la vreme

„Nu mi-a fost mai greu să mă adaptez decât le-a fost colegilor mei plecaţi la facultate în alt oraş”, spune aceasta, subliniind că cel mai greu a fost să se obişnuiască cu vremea capricioasă şi cu dialectul englez vorbit pe stradă. „Pe stradă ei nu vorbesc limba academică pe care o auzim la şcoală, ci un dialect închis, greu de înţeles”, o barieră de trecut. Dar, odată ce cunoşti mulţi alţi studenţi ca tine, cu aceleaşi probleme, adaptarea devine mai uşoară, spune Georgiana.

Ca ea mai sunt mulţi alţi internaţionali la universitate, procentul lor ajungând la 30%, dintre care 10% vin din ţări ale Uniunii Europene, potrivit reprezentantului instituţiei, John Larkin. Principala condiţie de admitere este cunoaşterea bună a limbii engleze, spune el, explicând că, printre studenţii străini, cele mai populare specializări sunt managementul şi ştiinţele sociale.

Românii, apreciaţi la Bradford

Universitatea oferă multiple specializări, cum ar fi matematică, informatică, multimedia, ştiinţe umaniste şi sociale, medicină şi inginerie. John Larkin consideră că studenţii români de la Bradford sunt foarte apreciaţi. „Sunt de foarte bună calitate, au foarte mult potenţial, cunosct engleza şi sunt motivaţi şi ambiţioşi”. Larkin şi studenta româncă au reprezentat facultatea la târgul Romanian International University Fair (RIUF), unde au prezentat oferta de studii.

În România, studenţii prea aglomeraţi

La facultăţile din România se fac foarte multe cursuri şi studenţii nu au timp să înveţe temeinic ceva, crede Georgiana. Ea spune că toţi foştii colegi de liceu, studenţi în ţară, sunt foarte aglomeraţi, iar în sesiune „le trosnesc creierii şi nu ştiu dacă după rămân cu ceva din ce au învăţat”. De asemenea, ea deplânge faptul că în România mulţi studenţi duc doar hârtii de practică la facultate, fără să facă practică cu adevărat, pe când la Bradford, practica este o componentă importantă a studiilor.

„Sprijinul pe care îl oferă facultatea este extraordinar”, spune ea, explicând că există un serviciu de consiliere pentru studenţii care nu se pot adapta şi cărora li se face dor de casă, unul care se ocupă de toate formalităţile pentru străini şi un altul care găseşte locuri de muncă part time, care se potrivesc foarte bine în orar.

De asemenea, Georgiana a fost impresionată de faptul că fiecare student are un tutore la facultate, care îl ajută să rezolve diferitele probleme cu care se poate confrunta. Dar şi de multele activităţi extracuriculare pe care universitatea le oferă, de la sporturi, la competiţii.

Cât despre cheltuieli, ea spune că mâncarea şi cazarea costă pe lună la fel cât costă în Bucureşti. „De câte ori vin în România mă suprind preţurile care sunt foarte mari, în comparaţie cu salariile”. În primul an, ea a stat în cămin, într-o cameră mică, cu un pat, birou, dulap, chiuvetă şi rafturi şi în care era curat şi nu mişunau gândaci. Locuia alături de 23 de studenţi şi împărţeau trei băi şi două bucătării.

Nu există discriminare

„Când am ajuns acolo ni s-a spus că toţi venim din locuri atât de multe şi de diferite şi suntem singuri, aşa că trebuie să vorbim între noi”, spune ea. „Faptul că eşti din România nu face nicio diferenţă”, adaugă aceasta, completând că nu s-a simţit niciodată discriminată, iar ceea ce scriu tabloidele despre români vine din dorinţa de a face tiraj mare.

Singurul şoc trăit în Marea Britanie a fost prima săptămână de adaptare. Apoi lucrurile au mers de la sine şi Georgiana a prins gustul vieţii la Bradford.

După ce termină facultatea se gândeşte că s-ar putea întoarce în ţară, dar numai dacă poate lucra în domeniul în care se pregăteşte. „Pentru mine e un risc prea mare să mă întorc şi să nu fac nimic, sau să lucrez în alt domeniu”, mai spune ea.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/889547/Studentilor-romani-le-trosnesc-creierii-in-sesiune/

[dcp100168]

Alexandra Coclează (Yale, SUA): „Nu sunt supradotată. Am reuşit prin muncă”

* 30 de studenţi români la universităţi de prestigiu din lume pledează pentru efort şi muncă pentru a putea schimba ceva în România *

În urmă cu ceva timp a fost lansată în presă ideea că România stă mai bine la capitolul tineri supradotaţi decât alte ţări: dacă la noi 4 la sută dintre copii au capacităţi speciale, media la nivel mondial este de 2 la sută, conform declaraţiilor lui Florian Colceag, preşedinte al organizaţiei IRSCA Gifted Education. Informaţia a ajuns la urechile tinerilor români plecaţi să studieze peste hotare la universităţi de prestigiu. Ei nu sunt de acord cu ideea că succesul lor li s-ar datora unor calităţi de excepţie. Susţin că au ajuns unde au ajuns doar prin efort, muncă şi ambiţie. Ca urmare, au conceput şi au trimis o scrisoare prin care încearcă să combată această idee. Printre cei care au întocmit şi semnează scrisoarea se numără şi gălăţeanca Alexandra Coclează, studentă la Universitatea Yale, SUA, care este şi vicepreşedinta Departamentului de Relaţii Interne din Liga Studenţilor Români din Străinătate. Iată ce ne scriu cei peste 30 de tineri, din 11 centre universitare din toată lumea, care refuză să se considere supradotaţi, deşi lucrează deja în cercetare chiar dacă sunt deocamdată studenţi.

Talentul, 99 la sută transpiraţie

„În ultimii ani s-a construit o imagine denaturată a omului de succes. Folosind gratuit atribute gen «supradotat» s-a clădit percepţia că oamenii se împart în două categorii: cei cu un talent înnăscut pe care ajung (sau nu) să şi-l pună în valoare, şi cei condamnaţi la mediocritate. Succesul este mai nou considerat un dar divin, nicidecum o măsură a efortului fiecărui individ. Noi, «supradotaţii», nu suntem de acord. Aceia dintre noi care au ajuns să fie numiţi astfel ştiu că nu sunt fundamental diferiţi de ceilalţi. Conform unor studii din domeniul pedagogic, al căror pionier este K.Anders Ericsson de la Florida State University (SUA), un om are nevoie de un timp relativ standard pentru a învăţa ceva foarte bine. Nu contează ce este acel ceva: poate fi istorie universală, mecanică cuantică, chirurgie cardiotoracică, cântat la harpă sau orice altceva. Mai mult, analizele ştiinţifice nu au fost capabile să detecteze niciun fel de diferenţă inerentă între oameni: performanţa are ca surse principale munca şi atenţia, nu talentul înnăscut. Rezultatele studiilor vorbesc de la sine: poţi învăţa orice, indiferent de bagajul genetic. Trebuie doar să vrei cu adevărat. Desigur, nimeni nu neagă inteligenţa lui Albert Einstein sau aptitudinile sportive ale lui Ilie Năstase, însă cazuri ca acestea sunt rare şi nu ştirbesc cu nimic şansele ca orice om să exceleze în domeniul de care este pasionat. Cei mediocri nu pot să-i controleze la nesfârşit pe cei cu adevărat buni. De fapt, dacă analizăm «supradotaţii» vedem că nu au multe în comun: unii sunt copii simpli de la ţară, unii sunt oameni sofisticaţi de capitală; unii au posibilităţi financiare mult mai bune decât alţii. Unul dintre puţinele lucruri care îi uneşte este că sunt dispuşi să investească timp şi efort în idealurile lor. E uşor să ne consolăm spunându-ne că a reuşit pentru că are o minte sclipitoare. Aceasta este mentalitatea predominantă în România de azi - mentalitatea de care trebuie să scăpăm. Responsabilitatea pentru eventuale eşecuri va fi a voastră, însă şi meritul pentru succes va fi tot al vostru. Într-un sistem care promovează făţiş mediocritatea, o aşa schimbare poate părea imposibilă. Dar nu este. Cei mediocri nu pot să-i controleze la nesfârşit pe cei cu adevărat buni”.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alexandra_Cocleaza_Yale_SUA_%E2%80%9ENu_sunt_supradotata_Am_reusit_prin_munca%E2%80%9D_2.html

[dcp100168]

Gălăţeni bursieri în licee din străinătate

* Trei tineri de la două colegii din Galaţi vor petrece clasa a XI-a în licee internaţionale particulare din Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie *

Trei elevi gălăţeni au câştigat burse integrale şi vor studia, anul viitor, într-un liceu din străinătate. Graţie unor programe implementate şi în ţara noastră, o elevă de la Colegiul Naţional „Costache Negri” şi alţi doi de la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” vor petrece clasa a XI-a în licee internaţionale din SUA şi Marea Britanie. Cei trei sunt participanţi obişnuiţi ai concursurilor sau olimpiadelor judeţene ori naţionale, se implică în proiectele de la şcoală şi în activităţi de voluntariat, fără a uita de hobbyurile lor. Tocmai acest fel de tineri sunt selectaţi. Sistemul românesc de învăţământ le permite echivalarea studiilor, astfel încât tinerii bursieri sunt conştienţi că nu au nimic de pierdut. Dimpotrivă.

Două burse din trei, pentru SUA

Laura Maria Avram învaţă la Colegiul „Alecsandri”, iar Roxana Ţurcanu este elevă la „Costache Negri”, ambele în clasa a X-a. Gălăţencele au câştigat două dintre cele trei burse oferite anul acesta elevilor români în programul de schimb academic ASSIST-FDP, intermediat de Fundaţia „Dinu Patriciu”. Din august, ele vor studia un an într-un liceu din SUA, urmând să fie repartizate, în funcţie de personalitatea fiecăreia, în instituţii unde să se dezvolte cât mai armonios. Tinerele sunt pregătite să experimenteze alt sistem educaţional şi să înveţe din provocarea pe care viaţa le-a scos-o înainte. Ele vor studia doar şase materii pe an, obligatoriu istoria şi literatura americană, restul fiind la alegere. În timpul liber îşi vor cultiva hobbyurile în cadrul unuia dintre numeroasele cluburi destinate tinerilor. Vor cunoaşte îndeaproape modul de viaţă al liceenilor de peste Ocean deoarece vor locui în campus sau la familii-gazdă. Totul, graţie bursei individuale de 33.000 de dolari, care acoperă toate cheltuielile.

Anglia, de la vis la realitate

Elev în clasa a X-a la Colegiul „Alecsandri”, Andrei Bogdan Ilie este singurul gălăţean dintre cei nouă elevi selectaţi să plece în 2010 în Marea Britanie. El a aflat de la şcoală despre programul HMC - Headmasters’ and Headmistress’ Conference, adus de Junior Achievement România, dar apoi a căutat singur informaţii pe internet. Andrei ştie deja unde se va afla din septembrie. La liceul internaţional Radley College, situat în apropiere de Oxford, va studia doar patru discipline la alegere (biologie, chimie, matematică, literatura engleză), din domeniul său preferat. Un practicant al tenisului, el va petrece cu siguranţă mult timp pe terenurile de sport ale modernului liceu internaţional. Pe parcursul anului şcolar va fi cazat la o familie engleză.

Selecţie riguroasă

Înainte de a se bucura de reuşită, cei trei candidaţi au trecut printr-un proces riguros de selecţie, după cum ne-au povestit chiar ei. Eseul de motivare, recomandările profesorilor şi CV-ul au contat într-o primă etapă, elevii trecând apoi şi de o probă de limbă engleză. A urmat o decisivă discuţie-interviu în engleză, cu reprezentanţi ai asociaţiei sin SUA şi, respectiv, Marea Britanie. Laura Avram spune că la interviu a atras atenţia nu doar prin siguranţa de sine şi prin motivaţia sa, ci şi prin faptul că şi-a „îmbrăcat” punctele aparent slabe în ambalajul atuurilor. „De exemplu, i-am surprins răspunzându-le că nu-mi place disciplina geografie deoarece transformă civilizaţii şi culturi extrem de frumoase în date statistice despre nişte ţări”. La rândul său, Roxana Ţurcanu consideră că avantajul său a fost sinceritatea, în încercarea de a le arăta intervievatorilor cum este ea, dincolo de rezultatele şcolare de pe hârtie. Andrei Ilie şi-a construit o imagine foarte bună în eseul trimis comisiei, construit în jurul unui citat care îl reprezintă ca persoană: „În viaţă nu contează dacă încerci şi nu reuşeşti, ci dacă nu încerci să reuşeşti”.

Laura vrea să urmeze medicina şi îşi doreşte de când se ştie să studieze în America. Andrei s-a hotărât să se specializeze în criminalistică şi să-şi continue formarea la o universitate din Marea Britanie. Calificată anul acesta, pentru a treia oară consecutiv, la Naţionala de geografie, pe Roxana o tentează deopotrivă domeniul farmaceuticii şi geografia. Ambiţioşi, inteligenţi, încrezători în forţele proprii, fiecare dintre ei se vede, odată cu anunţul câştigării bursei, cu un pas mai aproape de împlinirea lor profesională şi personală.

Reţeta lor de succes

Laura Maria Avram: „Noi suntem cei pe care trebuie să ne bazăm ca să ne îndeplinim visele. Dacă ne dăm seama de asta, vom vedea că lumea este deschisă pentru a ne ajuta. Este şi morala desprinsă din povestea cu Vrăjitorul din Oz”

Andrei Bogdan Ilie: “Foarte, foarte multă muncă şi disponibilitate de a te implica în proiecte pe termen scurt sau lung”

Roxana Ţurcanu: “Dacă este vorba de şcoală şi de viitorul meu, sunt foarte determinată. Reuşesc prin muncă susţinută. Contează, de asemenea, capacitatea de a învăţa mereu, de a asimila corespunzător lucrurile noi”

Aici găsiţi informaţii

Cum să studiezi un an în străinătate, cu sau fără bursă

· http://www.burselehmc.jaromania.org/

· http://www.assist-inc.org/

· http://www.iec.ro/

· http://www.boarding.ro/

http://www.viata-libera.ro/articol-Bursieri_in_licee_din_strainatate__2.html

[1964]

De ce se duc unii la studii in afara? Pentru ca universitatile din tara nu sunt adaptate cererilor companiilor si ma refer la facultatile cu domeniu tehnic. Sunt o gramada de obiecte aiurea numai ca unii profi sa-si pastreze catedrele sa-si ia o caruta de bani. Din cauza asta, dupa ce termini o facultate si nu ai muncit pe timpul studiilor, esti aproape condamnat daca nu ai pile, relatii , cunostinte sa te bage sau macar sa te recomande unde trebuie.

[dcp100168]

Veronica Ciocănel - premiată pentru originalitate în matematică

Este puţin şocant pentru noi modul în care se studiază matematica în universităţile de peste Ocean. De exemplu, studenţii participanţi la concursul anual de matematică aplicată au avut de ales una dintre următoarele probleme: „Metode de a localiza punctul cu cea mai bună eficienţă a lovirii mingii cu bâta de baseball şi influenţa materialelor din care este confecţionată bâta asupra forţei loviturii” sau „Dezvoltarea unei metode pentru a ajuta poliţia în investigarea şi intuirea unor viitoare locaţii a crimelor comise de criminali în serie”.

Printre cele 2.254 de echipe din aproape toată lumea s-a aflat şi una formată din doi chinezi şi o româncă - Veronica Ciocănel, gălăţeanca noastră care în urmă cu câţiva ani a primit o bursă de studiu integrală la Universitatea Duke din SUA. Echipa din care face parte a ales varianta a doua de problemă şi în urma rezolvării a fost selectată printre cele câteva grupuri finaliste şi a primit Premiul „Ben Fusaro” pentru cea mai originală soluţie.

Veronica Ciocănel este cunoscută în comunitatea de la Duke ca unul dintre cei mai buni studenţi. Are numai calificative de A şi + A, iar recent a obţinut o bursă pentru şase săptămâni în studierea matematicii aplicate - studiul unor sisteme de pendule. Cu asemenea rezultate, nu ne vom mira dacă în curând va face parte din corpul experţilor din CIA sau FBI şi va participa la acţiuni pe care noi le putem intui doar din filme. Cum nu ştim dacă valoroasa tânără se va mai întoarce vreodată în ţară, nu ne rămâne decât să ne mândrim că Galaţiul a dat lumii asemenea oameni de toată isprava.

http://www.viata-libera.ro/articol-Veronica_Ciocanel_-_premiata_pentru_originalitate_in_matematica.html

[dcp100168]

Peste 50 de absolvenţi de liceu gălăţeni admişi anul acesta în universităţi străine

Absolvenţii de liceu din zilele noastre nu mai dialoghează cu veşnicia. Mai pragmatici decât generaţiile anterioare, zecile de tineri gălăţeni admişi anul acesta la o universitate din străinătate au pus între paranteze cercetarea sau cariera universitară. Aproape toţi şi-au ales specializări care le pot asigura în viitor un confort financiar. Peste 50 de absolvenţi de la liceele gălăţene vor ca valoarea să le fie răsplătită în euro, peste graniţă.

Record local

Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”, care livrează universităţilor din străinătate studenţi pe bandă, a atins anul acesta un record, cu cei 43 de foşti elevi admişi la o facultate din afară. Cu alte cuvinte, o treime dintre cei care au terminat anul acesta CNVA-ul au fost acceptaţi de universităţi de prestigiu. Spre deosebire de alţi ani, absolvenţii merg aproape exclusiv în vestul Europei şi nu mai trec Oceanul, tocmai în Statele Unite ale Americii. Explicaţia este că în statele din comunitatea europeană nu trebuie să plătească alte taxe decât cele obişnuite, cuprinse între 0 (cazul universităţilor din Scoţia) şi 3.000 de euro. Totuşi, asta nu înseamnă că ştacheta admiterii a scăzut. Dimpotrivă, gălăţenii au fost admişi la instituţii cu pretenţii, aflate în topul universităţilor din întreaga lume: University College of London (locul 4), Imperial College of London (locul 5), Edinburg University (locul 18), University College of Utrecht (locul 60).

Aceeaşi argumentaţie, a costurilor reduse şi a prestigiului universităţilor, au avut-o, cel mai probabil, şi alţi liceeni din Galaţi care au aplicat pentru admiterea la o facultate din străinătate.

De la Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceau” au fost admişi cel puţin 4 absolvenţi. Ei au preferat specializări în ştiinţe economice sau în informatică, la universităţi din Marea Britanie.

5 elevi de la Colegiul Naţional „Al.I. Cuza”, printre care şefa de promoţie, Mădălina Asandului, vor studia fie în Franţa, fie în Anglia, managementul turismului, mediu sau ştiinţe politice.

Şi 2 absolvenţi de la Liceul Teoretic „Emil Racoviţă” se vor specializa în vestul Europei, unul în Anglia, în psihologie, şi un altul în Olanda, în comunicare şi management.

Tendinţe: nu se mai poartă ştiinţele

„Tinerii şi-au schimbat strategia”, observă directorul adjunct al Colegiului „Vasile Alecsandri”, Cezar Gaiu, care i-a văzut crescând pe mulţi dintre elevii ajunşi studenţi peste graniţă. Acum, tendinţa este aceea de a alege ţinând cont de partea financiară, iar cei mai buni elevi gălăţeni nu fac excepţie de la regulă. „Faţă de absolvenţii din ceilalţi ani, ei merg preponderent spre specializări ca business sau management, scăzându-le interesul spre cercetare şi crescându-le pragmatismul. În plus, nici partea de ştiinţe, cu fizică şi biochimie, nu mai este la mare căutare, tocmai pentru că nu permite accesul la joburi de top”, crede profesorul de limba engleză Cezar Gaiu.

http://www.viata-libera.ro/articol-Exodul_absolventilor_de_liceu.html

[dcp100168]

Andrei Dobrin, un licean demn de Nobel

Andrei Dobrin a fost invitat de nepotul lui Alfred Nobel să facă parte din clasa celor mai performanţi liceeni din lume. Ambiţios şi dornic să dobândească cât mai multe cunoştinţe, Andrei Dobrin s-a obişnuit cu examenele dificile încă din perioada şcolii gimnaziale. Atras de ştiinţele reale, şi-a descoperit pasiunea pentru matematică, o materie dificilă care i-a adus multe satisfacţii. „Ambii părinţi sunt ingineri şi am moştenit de la ei înclinaţia către ştiinţele exacte. Pe mine m-au atras matematica şi logica tot timpul. Foarte mult m-a ajutat şi îndrumat şi domnul diriginte de la Colegiul „Vasile Alecsandri”, Constantin Ursu, profesorul care a avut cinci elevi cu aur la Olimpiada internaţională de matematică”, povesteşte Andrei Dobrin.

Un palmares impresionant

Andrei Dobrin a reuşit să câştige admiraţia profesorilor, dar şi a colegilor datorită performanţelor sale. A obţinut foarte multe premii la olimpiadele judeţene, naţionale, dar şi internaţionale. A participat la cincea ediţie a Simpozionului de chimie aplicată, desfăşurat la Bacău, unde a cunoscut oameni de ştiinţă din toate ţările francofone. În clasa a XI-A, profesoara de limba engleză, Nicoleta Ioniţă, i-a propus varianta de a pleca să studieze în străinătate. A fost admis la cinci universităţi de prestigiu din lume, din care două situate pe locurile patru şi cinci în lume. A ales University of London (UCL), universitate clasată pe locul al patrulea în topul celor mai performante instituţii de învăţământ superior din lume. „Iniţial am vrut să aplic şi în America, dar din cauza crizei această ţară nu mai poate să ofere studenţilor burse integrale şi sumele sunt extraordinar de mari acolo. În Anglia taxele sunt mai mici şi dacă ţi se oferă şi bursă e foarte bine”, spune elevul.

Curtat de nepotul lui Alfred Nobel

Performanţa sa a fost cunoscută şi peste ocean. În urmă cu câteva zile, a primit prin poştă o invitaţie de la Claes Nobel, care conduce Societatea naţională americană a liceenilor supradotaţi. „După ce am susţinut un examen în limba engleză, care a durat şase ore, am fost invitat să mă înscriu în această societate. Am luat aproape nota maximă. Am primit scrisoare de la urmaşul de gradul întâi a lui Alfred Nobel. Mi-a spus că dacă aş fi studiat în America m-ar fi putut ajuta cu o grămadă de burse, însă eu a primit scrisoarea după ce am făcut deja aplicaţiile”, spune Andrei. A ales să plece la o universitate din străinătate deoarece posibilităţile de cercetare şi de angajare sunt foarte mari. „Toate universităţile din Anglia şi America au un compartimente specializate care, cu psihologi şi sociologi, se ocupă de cariera studenţilor. Sistemul de învăţământ din România nu te ajută cu nimic. Cunosc foarte mulţi copii dotaţi care au rămas în România din cauză că nu au avut posibilităţi să plece”.

Întrebări şi răspunsuri

- Cum este să înveţi tot timpul?

- Nu chiar tot timpul. Am şi viaţă socială. Inportant este să ştii să-ţi împarţi timpul şi să te axezi pe lucrurile care îţi plac. De exemplu, prin clasa a XI-a am vrut să urmez Universitatea de Arhitectură, iar apoi m-am axat pe matematică.

- Cum vezi învăţământul din România?

- Profesorii sunt unii dintre cei mai buni din Europa. Dacă s-ar investi mult mai mult în învăţământ, sunt sigur că ar fi şi rezultate mai multe. E ca într-o afacere. Dacă nu bagi bani, nu ai cum să ai profit. Totul pleacă de jos în sus. Şcolile noastre nu au laboratoare, nu putem face cercetare, nu avem acces la tehnologie nouă.

Ce-i place

În timpul liber, îmi place să ascult muzică, să citesc, să ies cu prietenii la fotbal şi să călătoresc. De asemenea, îmi place să dobândesc cât mai multe cunoştinţe şi să-mi testez limitele.

Ce nu-i place

Nu-mi place să aştept la coadă, nu-mi place deloc politica şi nu suport oamenii meschini. Nu-mi place să fiu plouat. Nu-mi place faptul că universităţile din România nu au compartimente specializate cu psihologi şi sociologi, care să se ocupe de cariera studenţilor.

Profil

Născut: 7 martie 1991, Galaţi

Studii: Colegiul Naţional Vasile Alecsandri

Ocupaţie: elev

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Andrei_Dobrin-un_licean_demn_de_Nobel_0_281371951.html

[dcp100168]

Geniile Galaţiului dau Harvardul pe Sorbona

Proaspeţii absolvenţi ai şcolii de elită a Galaţiului, Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri", preferă Europa în locul SUA. Distanţa foarte mare faţă de casă, dar şi costurile mari, îi fac pe tinerii gălăţeni să aleagă pentru studii Europa în locul Americii.

Alice Basuc este una dintre performerele Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri" din Galaţi. A aplicat pentru o bursă în Anglia, la University College London, specializarea matematică-management. A ales Europa pentru că anul de studiu este mult mai ieftin decât peste ocean. „Dacă aş fi ales Statele Unite ar fi trebuit să plătesc 50.000 de dolari. Aşa, la Londra, plătesc doar 3.200 de lire sterline, pe care-i voi obţine dintr-un împrumut", spune Alice, hotărâtă să-şi găsească şi un job pentru a supravieţui în Anglia.

Varianta pe care a ales-o Alice Basuc este în realitate una general valabilă pentru aproape toţi absolvenţii prestigiosului colegiu gălăţean. Dacă în urmă cu 10 ani universităţile de peste ocean erau accesate cu prioritate de elevii de la CNVA, acum tinerii preferă Europa şi chiar Europa de Est, adică tot mai aproape de casă. „Şefa de promoţie din CNVA de acum şase ani, Smaranda Frangu, a prins o bursă în Statele Unite, la o universitate de prestigiu. A renunţat după un an pentru că nu s-a adaptat. Acum îşi face definitivatul în Franţa", spune directorul CNVA, Vasile Ciuchină.

Cele mai căutate sunt acum universităţile Oxford şi Cambridge din Anglia, dar şi universităţi din Germania, Grecia, Franţa (Sorbona), Olanda sau Danemarca. „Cred că elevii au constatat că a pleca la o bursă în Statele Unite implică, pe lângă o adaptare, şi un efort foarte mare de a sta departe de familie. Pe parcursul unui an, de multe ori copiii nu puteau să ajungă acasă niciodată din cauza distanţei foarte mari şi lipsei banilor", spune Laila Chitic, profesor de română la „Vasile Alecsandri".

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Galati-_Genialii_orasului_dau_Harvardul_pe_Sorbona_0_305369518.html

[dcp100168]

Aurelian Nicolae - de la Harvard, cercetător la Galaţi

Mi se taie respiraţia de admiraţie atunci când lângă mine se află un om pentru care fiecare minut din viaţă înseamnă muncă susţinută pentru atingerea unui vis. Acest lucru l-am simţit tot în timpul discuţiei mele cu Aurelian Nicolae, student de doi ani la Harvard, la inginerie mecanică.

Venit în vacanţă la Galaţi, nu a rezistat să stea cu mâinile în sân nici măcar câteva săptămâni, ci s-a prezentat la Facultatea de Mecanică cu o întrebare modestă: „N-aveţi nevoie de un cercetător, pe timpul verii?”.

Cum poţi rezista să dormi doar 4 ore pe noapte?

Făcând ceea ce-ţi place! Cel puţin aşa declară Aurelian. Pentru el, cei doi ani petrecuţi la Harvard au însemnat muncă, muncă, muncă. Ingineria mecanică este un domeniu foarte greu, iar americanii, celebri prin felul în care ştiu să-şi facă viaţa uşoară, nici nu-şi bat capul cu aşa ceva. Majoritatea studenţilor de la această specializare provin din alte ţări.

Programul lui Aurelian este draconic: „Nu există minute libere. Există atâtea lucruri de învăţat în acest domeniu, încât trebuie să optezi pentru o specializare, pentru a putea fi foarte bun. Deşi la cursuri petrecem puţine ore, cam 10 - 12 pe săptămână, avem teme acasă de rezolvat şi de câte 40 de ore pe săptămână. Şi ai de lucru la fiecare dintre cele patru discipline pe care le facem. Nu avem multe obiecte de studiu, în schimb volumul de lucru este enorm. Sunt mulţumit dacă ajung să dorm patru ore pe noapte. Iar dacă ieşi pe la patru dimineaţa în campus constaţi că mai bine de jumătate dintre ferestre sunt luminate, semn că şi alţii studiază. Este greu. Iar pentru mine ca student străin a fost şi mai dificil să mă adaptez, dar am rezistat numai pentru că îmi place foarte mult ceea ce fac”, povesteşte tânărul, refuzând să vorbească prea mult despre rezultatele sale bune la învăţătură.

Surpriza de la Facultatea de Mecanică

Că e pasionat de inginerie şi că prin sânge îi curge deja mecanică e vizibil cu ochiul liber. În urmă cu doi ani, când de-abia fusese acceptat la prestigioasele universităţi Princeton şi Harvard, îmi povestea despre un robot construit cu încă doi colegi, din sârme şi cutii de bere, cu care câştigaseră premii la tot soiul de concursuri. Acum îmi povesteşte cu aceeaşi lumină a pasiunii oglindită pe chip despre cercetarea în domeniu de vârf pe care o face în vacanţă, la Facultatea de Mecanică: „Să vii să-ţi arăt la ceea ce lucrez. Studiez procesul de rupere al diferitelor materiale şi modul în care se propagă crăpătura. Deşi se ştie că universităţile din România nu prea au dotări, am rămas plăcut surprins să găsesc la Facultatea de Mecanică tot ceea ce-mi trebuie pentru o asemenea cercetare, în plus sunt foarte impresionat de disponibilitatea pe care mi-au arătat-o profesorii de aici, în special domnul decan Cătălin Fetecău, care mi-a pus la dispoziţie şi o mulţime de cărţi necesare pentru studiul pe care vreau să-l realizez”.

Cercetare în domenii de vârf la Galaţi

Deşi privirea mea îi spune clar că pentru mine ingineria este la fel ca limba japoneză, nu se dezice de mine uşor. Cu răbdare şi cu convingerea că nu se poate să nu reuşeşti să transmiţi unui om fascinaţia pe care o ai pentru un anumit domeniu, continuă să mă lumineze: „La o maşină de încercări, exercit o tracţiune cu o forţă foarte mare asupra diferitelor probe de material. Înregistrez crăpătura cu o cameră care face cam 1.000 de poze pe secundă şi apoi fac diferite studii. Într-o bucată de PMMA, un plastic transparent, viteza este destul de mare, de 90 de kilometri pe oră. Am mai descoperit că fiecare material are la rupere aceeaşi amprentă sonoră, ca şi cum ai apăsa pe aceeaşi coardă. Toate acestea sunt noţiuni noi de cercetare şi în domenii de vârf şi iată că ele se descoperă la Galaţi”, ne spune Aurelian cu nedisimulată mândrie, explicându-mi totodată că facultatea intenţionează să publice acest studiu, în română şi în engleză.

Marele merit de a rămâne echilibrat

Pe parcursul discuţiei mi-am dat seama că, deşi a stat doi ani în ţara tuturor posibilităţilor şi s-a maturizat, Aurelian a păstrat aceleaşi calităţi cu care m-a încântat la primul interviu pe care i l-am luat, atunci când abia fusese admis la nu mai puţin de 6 universităţi din State. Printre acestea cel mai mult am apreciat onestitatea cu care vorbeşte despre sine şi o uşoară autoironie care-i conferă şi detaşarea necesară.

Spre deosebire de alţi absolvenţi de CNVA, care au încercat să vorbească doar despre partea bună a lucrurilor şi despre cât de bine este în America, Aurelian a recunoscut că sunt lucruri care l-ar face să se întoarcă şi mâine înapoi în România, dacă ar fi mai slab de înger şi dacă nu ar pune atâta pasiune în ceea ce face: „Încă din primele luni m-am simţit ca un produs pus pe bandă rulantă, care e împachetat şi etichetat. Parcă a dispărut orice urmă de emoţie şi romantism. În plus, americanii, mai ales cei care provin din familii bogate, ştiu să se uite la tine în aşa fel încât să te intimideze şi să te facă să te simţi mic. Noroc că la Harvard şi oriunde în State, nu contează totuşi de unde vii, dacă îţi faci treaba cum trebuie. Oricât de mare e eticheta că nu eşti un american pur-sânge, eşti tratat după capacităţile tale când vine vorba să ocupi un loc de muncă”.

Noi dăm cinstea pe ruşine

În comunitatea Harvardului, care numără în jur de 20.000 de studenţi, masteranzi, doctoranzi şi profesori, unde vin copiii celor mai bogaţi oameni din America, dar sunt şi cele mai multe genii pe metru pătrat, este greu să mai crezi în tine şi să-ţi păstrezi echilibrul. Doar dorinţa de a-ţi vedea visul cu ochii ar putea să nu fie de ajuns, dacă nu eşti o fire cu un psihic robust. Însă, cei mai buni tineri ai noştri preferă să înfrunte aceste frustrări, pentru că acolo găsesc ceea ce în România nu va exista nici peste 100 de ani: cinstea. „Avem ca profesori nişte zeităţi în domeniul lor. Majoritatea sunt consilieri ale oamenilor din Guvernul Americii, sunt minţi luminate ale secolului nostru. Există părinţi ai studenţilor care dotează universitatea chiar şi cu clădiri întregi, însă examenele nu le vor trece niciodată, dacă nu vor învăţa. Subiectele le primesc în plic sigilat şi le rezolvă singuri acasă. Nimănui nu-i trece prin cap să copieze sau să se inspire de undeva. Au mândria asta de a promova pe ceea ce ştiu. Pentru noi pare absurd, dar asta este mentalitatea lor şi, dacă vrei să trăieşti acolo, trebuie să o adopţi. Altfel, sunt nemiloşi. Şi peste 40 de ani de muncă la cel mai înalt rang, patronul te dă afară dacă a constatat că nu ai fost cinstit”, îmi spune Aurelian, făcându-mă să mă gândesc cu nostalgie la nişte vremuri pe care sper măcar ca nepoţii mei să le trăiască în România.

http://www.viata-libera.ro/articol-Aurelian_Nicolae_-_de_la_Harvard_cercetator_la_Galati_2.html

[dcp100168]

Ciprian Pruteanu, admis la Edinburgh dintr-o mie de candidaţi

Ciprian Pruteanu a rămas orfan de mamă de la 5 ani. Ceva mai târziu a rămas şi fără tată. A fost crescut de unchiul şi mătuşa sa, care s-au străduit să-i ofere o familie, în ciuda faptului că loviturile cumplite ale sorţii l-au însingurat şi l-au măcinat, furându-i copilăria.

Fire foarte sensibilă, recunoaşte că i-a fost cumplit de greu să treacă peste toate acestea, că de multe ori a crezut că a ajuns la capătul puterilor, dar ceva mai puternic decât durerea l-a transformat într-un supravieţuitor. Curiozitatea şi o sete nesăţioasă pentru cunoaştere l-au „ţinut în continuare în joc”, devenindu-i un ţel în viaţă, populându-i singurătatea. A învăţat cu uşurinţă, dar a şi muncit pe brânci, uitând uneori de noţiunea timpului.

A fost un elev strălucit în CNVA, obţinând nenumărate premii la concursuri, iar în prezent se află printre cei 140 de proaspeţi studenţi la Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii din Edinburgh – cea mai bună facultate de acest profil din Europa, care are o sumedenie de parteneriate cu cele mai performante institute de cercetare din lume.

Admis direct în anul al treilea

Fiind cea mai bună facultate de fizică, a atras o mulţime de candidaţi: „Au fost 135.000 de aplicaţii pentru numai 140 de locuri. M-am numărat printre cei selectaţi şi, chiar dacă am fost admis la încă alte patru universităţi în Marea Britanie, voi merge la Edinburgh!”.

CV-ul său este destul de impresionant, nu întâmplător a fost selectat. Ca să vă daţi seama cât de bine a fost cotat la nivelul de cunoştinţe şi la capacitate de muncă, pot să vă spun că cei Universitatea Dundee l-au declarat admis direct în anul al III-lea, numai să-l convingă să le fie student.

Cercetătorul

Epopeea cunoaşterii a început imediat după moartea mamei sale, când a învăţat singur să citească, descoperind în cărţi un refugiu. A încercat să afle mai ales ce se întâmplă cu omul când moare, pentru că răspunsurile date de oamenii mari nu l-au mulţumit.

Cum s-a maturizat prea devreme, jucăriile nu l-au atras decât ca să facă experimente cu ele şi să le transforme în altceva. „Biata mea mătuşă a trebuit să mă suporte aşa. De câte ori nu i-am stricat lucrurile prin casă cu experimentele mele! I-am decolorat covorul lucrând la un proiect despre cum curg picăturile de diverse substanţe, lucrare cu care am obţinut medalia de aur la Simpozionul Internaţional de Ştiinţe din 2008 şi locul I la Concursul ˝Ştefan Procopiu˝”. „Am avut norocul să mă înţeleagă şi să mă accepte aşa cum sunt. Chiar m-a încurajat şi m-a susţinut, deşi nu întotdeauna a reuşit să mă înţeleagă, eu fiind un copil dificil”. Şi nu e singura situaţie de acest gen! Altădată i-a ars mătuşii perdeaua din bucătărie, încercând să sudeze un sistem solar.

Acum este atras de fizica cuantică sau de cea nucleară şi de filozofie: „Sunt domenii provocatoare, intuitive, nu există modele, trebuie să visezi cum arată noţiunile pe care le cercetezi. Filosofia mă atrage pentru că se află undeva între riguros şi poetic. Îmi mai place literatura şi în perioadele mele critice sau creative stau nopţi la rând citind şi scriind. Am publicat şi articole în reviste de fizică şi în cea a Clubului de astronomie. Am primit şi un premiu pentru literatură la Timişoara, dar nu m-am dus să-mi ridic hârtia, m-a interesat doar să ştiu dacă scrierile mele pot părea interesante”.

Profesorul

Cunoaşterea i se pare singurul scop demn de urmărit în viaţă. Ca urmare, nu are vise legate de înfăptuiri concrete. Îl interesează să lucreze în cercetare şi să fie profesor în acelaşi timp, să le deschidă minţile şi altora.

Mai în joacă, mai în serios, a şi fost deja profesor la Şcoala de astronomie de la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii, unde a avut elevi de toate vârstele.

Informaticianul

Deşi a avut cine să-l crească şi nu i-a lipsit un trai decent, a avut de timpuriu mândria să contribuie şi el cu ceva în casă: „M-am angajat ca administrator şi creator de site-uri pe la diverse firme. În ultimul timp, am lucrat cu un prieten de la CNMK, un geniu al informaticii, pentru firme serioase care ne-au cerut să le creăm sistemele de securitate informatică. Doar cu o oră - două lucrate pe săptămână, ajungeam să câştig minim între 2-300 de lei. Alteori, în funcţie de importanţa lucrării şi de statutul firmei, primeam chiar şi 1.000 de lei odată. Banii îi dădeam în cea mai mare parte în casă, dar îmi păstram şi ceva de buzunar”, povesteşte Ciprian.

Vorbeşte cu admiraţie despre alţi prieteni de-ai săi care, pentru că au crescut fără sprijinul părinţilor din diverse motive, au fost nevoiţi să se descurce pe cont propriu: „Dacă au ceva minte, le-a prins bine că au fost nevoiţi să se descurce singuri. Acesta e avantajul lor. Au învăţat să lupte pentru a supravieţui. E un avantaj pe care-l observi de regulă în timp. Azi primeşte loviturile, dar peste 20 de ani vei culege roadele destinului tău”.

Am stat cu plăcere de vorbă cu Ciprian. E o bogăţie de om şi poţi să discuţi cu el cu onestitate despre aproape orice subiect. Mi-ar plăcea să vă mai scriu despre el peste 20 de ani, când roadele muncii susţinute vor da deja în pârg şi când trecutul său dureros va rămâne doar o amintire.

http://www.viata-libera.ro/articol-Ciprian_Pruteanu_la_Universitatea_din_Edinburgh_2.html

[dcp100168]

Student la Nottingham sau la Bucureşti?

Pe fondul crizei, din ce în ce mai puţini absolvenţi de liceu merg la universităţile din străinătate şi aleg facultăţile din ţară. În timp ce un student cheltuie în România cam 15.500 de lei pe an, în Anglia plăteşte peste 27.000 de lei pentru a se întreţine.

Anca Banea şi Cristina Bercaru au absolvit în urmă cu doi ani Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”. Tinerele, foste colege de clasă, au luat drumuri diferite la sfârşitul liceului. În timp ce Anca a intrat la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative în Bucureşti, Cristina a ales facultatea de Farmacie din Nottingham, Anglia.

„Afară” e mai „cool”

Când vorbesc despre structura programei din facultăţile în care învaţă, fetele remarcă în primul rând calitatea învăţământului din străinătate, incomparabil mai bună decât în România.

Anca a preferat să locuiască, la Bucureşti, singură într-o garsonieră. Plăteşte 9.600 lei anual şi se bucură de tot confortul necesar. În schimb, Cristina dă, la Nottingham, aproape dublu: 15.000 de lei pe an pentru camera în care locuieşte, ea stând în apartament cu încă două tinere, singura încăpere la comun fiind bucătăria. Şi costurile întreţinerii într-un an de zile sunt diferite. Studenta din ţară se bucură de pachetele săptămânale pe care le primeşte de acasă şi cheltuie în plus cam 4.500 de lei. În cazul Cristinei însă, nici nu poate fi vorba despre ajutorul părinţilor. Ea trebuie să-şi cumpere tot ceea ce are nevoie, ajungând la 10.000 de lei.

Ancăi, la Bucureşti, îi este foarte greu să îşi procure cărţile necesare la cursuri, deoarece la bibliotecă sunt foarte puţine sau deloc. De aceea, trebuie să le cumpere, dând anual aproximativ 1.000 de lei pe ele.

În Nottingham însă, sunt două biblioteci numai ale facultăţii, în care se găsesc toate cărţile de specialitate cerute de către profesori. „Doar în cazuri extreme eşti nevoit să-ţi achiziţionezi manualele, atunci când cererea e prea mare faţă de ofertă” ne-a mărturisit Cristina Bercaru.

Anca vine acasă o dată pe lună, iar biletele de tren o costă pe an 450 de lei dus-întors. Spre deosebire de ea însă, studenţii care învaţă peste hotare vin acasă doar de două ori pe an, iar asta îi costă circa 1.000 de lei.

Plus 11.500 lei

Adunând sumele, descoperim că pe Anca studiile o costă, în ţară, cu 11.500 de lei mai puţin pe an decât pe Cristina la Nottigham. Cum este vorba despre aproximativ şase salarii medii pe economie, este evident de ce, pe criza asta, tot mai mulţi tineri renunţă la studiile „afară”.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Student_la_Nottingham_sau_la_Bucuresti_0_313768694.html

[dcp100168]

Diana Jaleru - studentă de excepţie în Anglia

Pasiunea pentru film şi fotografie a determinat-o să studieze mult şi să-şi dorească şi mai mult. Astfel a ajuns studentă în Marea Britanie la Universitatea din Worcester, în cadrul secţiei Digital Film Production. Diana Jaleru a participat la Festivalul Internaţional de Film din Transilvania (TIFF) - Let's go Digital Workshop, unde, în anul 2006, a obţinut locul al III-lea. În 2007, în cadrul unei şcoli de vară, a studiat la PCFE Film School - Prague, Republica Cehă, iar din anul 2009 până în prezent studiază la Universitatea Worcester.

Deşi regia de film pare a fi mult mai seducătoare prin amploarea consecinţelor mediatice şi beneficiile succeselor, Diana vrea să se specializeze pe montaj şi sunet de film. „Consider mult mai fascinantă munca de a pune cap la cap materialul brut, iar satisfacţia că ai dat naştere unei poveşti nu cred ca poate fi egalată de munca directă cu actorii pe platou".

Luciditate şi judecată critică

Diana înţelege foarte bine şi susţine cu tărie opinia potrivit căreia televiziunea zilelor noastre exploatează enorm frivolitatea şi gustul mondenităţii plasticate. „Nu-mi place atitudinea leneşă a multor televiziuni care preferă să prostească audienţa cu programe uşoare, fără valoare culturală. Publicul trebuie sa aibă mai mult acces la cultură şi să îşi deschidă mintea. E o suprasaturare vizuală de fete îmbrăcate sumar şi de bârfe ieftine. La rândul lor, filmele din ziua de azi se bazează pe efecte speciale şi este clar că treptat ne pierdem puterea de concentrare şi suntem conduşi spre legumizare", consideră Diana Jaleru.

Întrebări şi răspunsuri

- La ce lucrezi acum?

- August pentru mine va fi o lună minunată, voi lucra pentru prima dată pe un lung metraj ca şi Asistent de Montaj pentru un film realizat în Glasgow. De asemenea, montez un videoclip muzical la ora actuală ce va face parte din promovarea Jocurilor Olimpice din 2012 în şcolile din West Midlands.

- Care sunt modelele tale, regizorii tăi preferaţi?

- Kusturica, David Lynch, Kubrik, Jean Pierre Jeunet, Ron Fricke, Cristopher Nolan. Cel mai frumos film de montaj de ficţiune pentru mine e Apocalypse Now, monteur-ul Walter Murch este un idol pentru mine şi a reuşit să creeze o adevarată moştenire pentru cinematografie.

Ce-i place

Să descopăr, să citesc, să vorbesc, să aud şi să simt. Am părinţi minunaţi care m-au ajutat şi susţinut întotdeauna, un frate care tot timpul încearcă să mă ocrotească. Micile bucurii de zi cu zi sunt cele mai bune, e greu să treci prin viaţă dacă nu eşti mulţumit de ele.

Ce nu-i place

Minciuna, hoţia, lipsa de încredere. Pentru ce să te complaci în nefericire şi să îţi complici existenţa în mod inutil, când ai tot dreptul să faci ce doreşti, iar puţină sinceritate aduce mai multă fericire şi celuilalt.

Profil

Născută: 15 februarie 1989, Galaţi.

Studii: University of Worcester, Worcester, West Midlands, UK.

Ocupaţie: Asistent-manager în cadrul University of Worcester (summer job).

Familie: Necăsătorită.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Diana_Jaleru_-_studenta_si_angajata_de_exceptie_in_Anglia_0_322167840.html

[dcp100168]

Studentă plătită cu 7.000 de lei pe lună

Gălăţeanca Ioana Crînganu a terminat în vară anul al II-lea la Universitatea Lancaster (Marea Britanie) la specializarea management european. După o selecţie riguroasă şi severă (două interviuri şi test la matematică şi logică), a fost aleasă să facă practică pe timpul vacanţei la celebra firmă Rolls Royce, despre care auzise, ca noi toţi de altfel, de pe vremea copilăriei, dar nu visase că va ajunge vreodată acolo.

„A fost una dintre şansele vieţii mele. Am învăţat enorm de multe lucruri din multe domenii. Am lucrat efectiv în companie pe managementul resurselor. Am avut, ca toţi studenţii, un mentor care m-a îndrumat şi m-a evaluat în final, dar a trebuit să mă descurc singură, să iau decizii, ca şi cum aş fi fost angajată acolo. Mi s-a cerut să analizez riscurile pe care le-ar putea avea firma pe partea de bussines. Aşa cum se obişnuieşte în Occident, chiar am fost plătită pentru munca prestată”, povesteşte frumoasa Ioana.

„Salariu cât iau mama şi tata la un loc”

Fac greşeala şi o întreb care este salariul unui student practicant în Anglia, în condiţiile în care firma le asigură inclusiv cazarea şi masa: „În jur de 1.400 de lire, ceea ce ar însemna cam 7.000 de lei în banii noştri. Când a auzit mama, i-a crescut inima, pentru că am luat un salariu cât iau mama şi tata la un loc. Poate chiar mai mare”. Ţin să menţionez, pentru cine nu ştie, că ambii părinţi ai fetei sunt profesori cu experienţă, grade didactice şi funcţii.

La final, li s-a evaluat activitatea pe toate componentele: „Se dau calificative de genul sub aşteptări, acceptabil, la nivelul aşteptărilor, peste aşteptări şi excepţional. Eu am primit calificativ «peste aşteptări», ceea ce-mi asigură încă un stagiu de practică tot la această firmă. Am de gând să-mi depun cerere, pentru că m-am simţit foarte bine, atmosfera este degajată, programul este fix, de la 8 la 16, nu se aşteaptă nimeni să munceşti peste program, dar nici nu se aşteaptă nimeni să nu-ţi termini treaba înainte de terminarea programului. În plus, după două stagii de practică executate la aceeaşi firmă, ai şanse foarte mari ca la absolvirea facultăţii să poţi fi angajat acolo. Mult mai multe şanse, decât dacă vii să dai concurs direct”, ne mai explică Ioana.

First Certificate

Aceasta este diploma pe care o primesc la fiecare sfârşit de an universitar studenţii cei mai buni. „Ei, nu e mare lucru. Toţi studenţii români au aşa ceva”, spune tânăra, cu modestia pe care i-o cunoşteam şi pe care şi-a păstrat-o, în ciuda realizărilor importante pe care le-a avut.

Dacă primii doi ani i-a făcut în Anglia, ultimii doi îi va face în Spania, la Madrid. „Am ceva emoţii, mai ales că voi studia în limba spaniolă. Acesta este specificul specializării care are ca obiectiv pregătirea noastră pentru a putea fi angajaţi în orice firmă din Europa. În plus, va trebui să studiez şi germana. La sfârşitul facultăţii noi trebuie să fim pregătiţi să ne integrăm oriunde pe piaţa europeană, aşa că trebuie să ştim cât mai multe limbi străine”, spune Ioana.

Vizita Ioanei la redacţie mi-a adus o oază de mulţumire. Iată că în această perioadă în care lumea pare cu susul în jos, există români cărora le merge bine şi au un viitor strălucit în faţă. Mai e o speranţă.

http://www.viata-libera.ro/articol-Studenta_platita_cu_7000_de_lei_pe_luna_2.html

[dcp100168]

Gălăţeanca Valeria Popa - „Studentul Român Erasmus al Anului"

Relaţiile sociale par să fie unicul motiv care îi determină pe studenţii plecaţi în Occident să se stabilească definitiv în România. Studiul realizat de Liga Studenţilor Români în Străinătate (LSRS) mai arată că tinerii analizează o ofertă de muncă în primul rând din perspectiva salariului, apoi iau în calcul posibilităţile de promovare şi dezvoltarea personală, ţintind spre un venit de aproape 1.200 de euro pe lună. Îngrijorător este faptul că mai mult de o treime din studenţii şcoliţi în străinătate nu vor să se mai întoarcă în România, la care se adaugă 38% care nu ştiu încă unde o să-şi stabilească reşedinţa. Doar 24% din studenţi au răspuns la studiul realizat de LSRS că vor să vină înapoi în ţara natală, cei mai mulţi având ca motiv familia şi prietenii, şi nu posibilităţile de realizare în carieră.

Liga Studenţilor Români în Străinătate pledează însă pentru reîntoarcerea tinerilor în ţară, având ca motto „Meritul tău, sprijinul nostru, viitorul României". În fiecare an, LSRS îi premiază pe cei mai buni studenţi români care învaţă peste hotare pentru a-şi pune în practică în ţara de origine cunoştinţele acumulate. „Vă încurajez să vă întoarceţi acasă, nu pentru că aici vă aşteaptă o viaţă uşoară, ci pentru că România are nevoie de voi", a fost mesajul ministrului de Externe, Teodor Baconschi, în cadrul Galei LSRS.

Familia şi prietenii, factori hotărâtori

Valeria Popa (22 de ani) a câştigat premiul „Studentul Român Erasmus al Anului". Tânăra este în anul III la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul Academiei de Studii Economice şi a învăţat anul trecut în Franţa la Universitatea Paris 1 Pantheon-Sorbonne. Valeria vrea să urmeze un master tot în Franţa sau în Anglia după ce îşi finalizează studiile de licenţă în ţară, însă mărturiseşte că nu vrea să se stabilească definitiv peste hotare. „Nu mă lasă inima să rămân acolo din motive personale. Aici am prietenii, familia. Vreau să mă întorc în România după master", spune Valeria Popa, absolventă a Colegiului „Vasile Alecsandri" din Galaţi. Tânăra vrea să urmeze o carieră în presa economică din România.

Cristina Ghenoiu (29 de ani) a câştigat marele premiu la Gala LSRS, „Studentul anului în lume". Alexandra Dobra, Cosmina Dorobanţu şi Radu Beleca sunt câştigătorii premiului „Studentul Anului în Europa". Patricia Florescu a fost aleasă „Studentul Anului în America - nivel licenţă", iar Ruxandra Paul - „Studenta Anului în America - nivel postuniversitar". Alţi patru tineri au primit menţiuni la Gala LSRS. Este vorba despre Victor Adrian Prisăcariu, student la Universitatea Oxford, Anglia, Mihai Copăceanu (King's College London), Cristiana Grigore (Universitatea Vanderbilt, SUA) şi Mihai Cucuringu, student la Universitatea Princeton, Statele Unite ale Americii.

http://www.adevarul.ro/scoala_si_educatie/Doi_din_trei_studenti_se_intorc_in_tara_pentru_familie_0_410359427.html

[dcp100168]

Tiberiu Savin - un gălăţean la Facebook

„Cartea feţelor” – aşa cum s-ar traduce Facebook – a depăşit limitele simplei comunicări pe internet. Cea mai cunoscută reţea de socializare on-line a devenit subiect de cercetări şi de prelegeri şi chiar scenariu de film.

Gălăţeanul Tiberiu Savin, fost elev al Colegiului Naţional „Al. I. Cuza” şi apoi bursier al Liceului Internaţional de Informatică din Bucureşti, acum student în anul II la două facultăţi (matematică şi informatică) în Capitală, a văzut lumea Facebook din interior. În 2010, a fost selectat pentru stagiul de trei luni, ca programator.

În 2007, ca elev al Colegiului „Cuza”, Tiberiu Savin a obţinut medalia de bronz la Olimpiada Internaţională Pluridisciplinară din Yakuţia şi tot în acelaşi an, ca elev al Liceului Internaţional de Informatică, locul al treilea la Balcaniada de Informatică. În timpul liceului şi al facultăţii a lucrat ca programator, iar din septembrie până în decembrie 2010 a fost în internship la compania Facebook, în Palo Alto, SUA, alături de alţi câţiva tineri din România şi din alte ţări. Colaborează, de mai mulţi ani, la siteul www.infoarena.ro, venind în sprijinul celor care vor să se pregătească la informatică.

- Cum ai ajuns să faci practică la Facebook?

- Prin februarie 2009, cei de la Facebook au ţinut o conferinţă în Bucureşti la care am zis să mă duc şi eu. La sfârşit au zis ca angajează şi că, dacă suntem interesaţi să lucrăm la ei full-time sau doar pentru un internship, să aducem un CV. Am dus şi eu unul, am dat un interviu acolo, iar apoi încă două prin telefon, la finalul cărora m-au anunţat că am fost acceptat.

- Selecţia ţi s-a părut dură?

- Da, la interviuri am primit cam cele mai grele întrebări pe care le-am primit vreodată la interviuri. Şi înainte dădusem interviu şi la Google, deşi nu am fost acceptat la stagiul lor de pregătire.

- Cine se află, practic, dincolo de reţeaua de socializare cea mai cunoscută din lume?

- Sunt nişte oameni ca oricare alţii, ştiu să şi lucreze, ştiu să se şi distreze. Am avut, de altfel, pe 1 octombrie, o petrecere pentru toţi angajaţii Facebook, care a fost super. În seara aceea am avut oportunitatea sa schimb câteva replici şi cu Mark Zuckerberg (fondatorul reţelei, n.r.), care mie mi s-a părut un om foarte normal, chiar poţi vorbi cu el pur şi simplu.

- Ce ai învăţat acolo?

- Practic, am lucrat ca orice alt angajat Facebook, singura diferenţă fiind faptul că după trei luni urma să plec. Am învăţat foarte multe lucruri, în mare parte am dat acolo peste multe probleme peste care am mai dat şi înainte, însă având în vedere numărul mare de oameni care urmau să folosească funcţionalitatea respectivă trebuia să găsesc o soluţie optimă. Practic, de fiecare dată când primeam o sarcină de îndeplinit trebuia să stau să mă gândesc foarte mult la felul în care urma să abordez problema.

- Cum arăta o zi obişnuită de-a ta la Facebook?

- Nu aveam un program pe care să îl respect zilnic. De cele mai multe ori mă trezeam, plecam la birou unde luam micul dejun, iar apoi lucram până seara pe la 6-7, când luam cina şi apoi plecam acasă. Acesta nu era totuşi un program foarte stabil. De altfel, aveam libertate totală. Veneam când vroiam la birou, plecam când vroiam. Singurele lucruri importante erau să am rezultate şi să-mi îndeplinesc sarcinile bine şi mai ales repede.

- Ce ţi-a plăcut cel mai mult în acel mediu?

- Aş spune că libertatea pe care o ai ca angajat. Vii când vrei, pleci când vrei, lucrezi când vrei. Nu stă nimeni să îţi numere câte ore lucrezi sau ceva de genul asta, chiar şi când eşti la birou poţi oricând să te ridici să te duci în curte să joci

un baschet sau să faci orice altceva.

- Ai fost plătit?

- Da, dar aş prefera să păstrez confidenţială valoarea salariului. În orice caz, eram plătit mult peste cât aş fi fost plătit în România.

-Tu cât timp petreci, în particular, pe Facebook?

- Personal, nu cred că petrec foarte mult timp pe Facebook. Doar îl las deschis în timp ce stau la calculator şi mă mai uit din când în când să văd ce s-a mai întâmplat.

- Ai văzut filmul „Reţeaua de socializare”, despre naşterea acestei reţele de comunicare pe internet?

- Da, l-am văzut cu toată compania, chiar în ziua premierei la cinema. Mie mi s-a părut un film ok, însă doar atât. Nu mi s-a părut nicidecum un film extrem de bun sau care să merite Oscarul. Cât despre acţiunea filmului, depinde foarte mult de perspectiva din care priveşti lucrurile. De altfel, o mare parte din film nici nu este adevărată.

- Care a fost experienţa cea mai interesantă în America?

- Cred că vizita la Yosemite, un parc naţional în California, cu nişte peisaje absolut superbe.

- Ai cunoscut lumea americană şi dincolo de birourile companiei?

- Desigur, am observat foarte multe lucruri pe care ei le fac diferit faţă de cum le facem noi. De exemplu, la ei poţi plăti cu cardul peste tot, de altfel foarte puţină lume pe acolo mai umbla cu bani cash în portofel.

- Ce vei face în următoarele luni?

- Urmează să mă ocup de facultate.

- Te gândeşti că-ţi poţi folosi noile cunoştinţele în ţară?

- Desigur. Nu am găsit încă un loc de muncă unde să le pot folosi, însă nici nu am căutat. Momentan vreau să mă ocup de facultate.

- Ce-ţi doreşti să faci pentru viitorul tău?

- Nu ştiu sincer. Urmează la vară sa mă întorc la Facebook pentru un nou internship. Nu m-am decis dacă vreau sau nu să plec din ţară. Toate la timpul lor.

http://www.viata-libera.ro/articol-Tiberiu_savin__-_un_galatean_la_Facebook__2.html

[dcp100168]

Roxana Ţurcanu a fost admisă la Princeton

E de o modestie incredibilă pentru valoarea ei. A ţinut doar pentru ea şi familia ei faptul că a fost admisă, încă din aprilie, la Universitatea din Princeton. Profesorii de la Colegiul „C. Negri” au aflat abia după afişarea rezultatelor la bacalaureat că Roxana Ţurcanu va pleca în această vară la una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ din lume. „Mi-am dorit foarte mult să ajung la Princeton. Am vizitat universitatea în clasa a XI-a, când am fost plecată prin Fundaţia „Dinu Patriciu” la un liceu particular din State, tot în New Jersey. Mi-a plăcut enorm campusul gotic, atmosfera de acolo, faptul că toţi oamenii care lucrau în campus nu numai că erau foarte prompţi în a te ajuta, dar zâmbeau binevoitori când le cereai ceva”, povesteşte ea entuziasmată.

„Nu eşti doar un număr”

La noi este încetăţenită ideea că, pentru a ajunge la Princeton, trebuie să fi avut rezultate la olimpiadele internaţionale ani la rând. Iată că Roxana vine şi dezminte această mentalitate greşită. „Eu am avut premii naţionale la olimpiada de geografie, iar anul acesta am fost la naţionala de chimie, dar nu cred că aceste lucruri au contat foarte mult. Cât am fost la liceul din New Jersey am făcut un curs la care am învăţat cum să aplicăm la facultate, la ei se face şi aşa ceva. Iar acolo ni s-a spus că nu există nicio reţetă, că în prezentarea noastră trebuie să scriem despre noi cât mai multe lucruri care ne-ar avantaja, pentru că nu se ştie care dintre ele va face diferenţa”. Absolventa Colegiului „C. Negri” susţine că pentru cei care fac selecţiile în America eşti mai mult decât un număr: „Nu doar media sau numărul de medalii contează, ei te privesc ca pe un tot unitar, îţi măsoară potenţialul şi capacitatea de adaptare. De altfel, cred că a contat foarte mult anul petrecut în America şi faptul că am reuşit să mă adaptez foarte bine şi le-am făcut profesorilor o impresie bună. Ei sunt cei care au trimis recomandări despre mine şi au făcut-o la modul profesionist. Au trimis inclusiv revista liceului, cu fotografia mea pe copertă şi un interviu cu mine”. Pe lângă Princeton, Roxana a fost admisă şi la Richmonds. Chiar dacă nu numai numerele contează vă putem spune că a avut un scor destul de bun la examenele SAT1 şi SAT2, iar la bacalaureat a luat 10 la matematică şi chimie şi 9.60 la română.

Un job pentru Roxana

Roxana îşi doreşte să facă relaţii internaţionale şi să studieze mai multe limbi străine, pentru a ajunge diplomat. „Nu vreau să rămân în America. Mi-ar plăcea să lucrez undeva în Europa, în Anglia sau Belgia, ca să fie mai aproape de casă”, mai spune tânăra.

Deşi a petrecut doar zece luni în America, Roxana s-a întors de acolo cu obiceiuri foarte bune. „Chiar şi copiii familiilor bogate obişnuiesc să muncească în timpul verii, pentru a strânge bani de maşină sau alte lucruri pe care şi le doresc. Diferenţa este că ei au unde şi chiar sunt plătiţi pentru munca lor. Şi eu mi-aş dori să muncesc în vara aceasta ca să pun un ban deoparte pentru când voi pleca la studii în America”, spune, printre altele, fata. Americanii îi răsplătesc valoarea investind pentru ea un ajutor financiar pentru studii de 50.000 de dolari pe an. Va avea şanse în România măcar să-şi găsească o slujbă de vacanţă?

viata-libera.ro

[dcp100168]

Viaţa ca o vacanţă

Justina - specialista în administraţie hotelieră

De câte ori nu ne‑am plâns de serviciile turistice din România? De câte ori nu ne‑am uitat cu jind la filmele americane unde concediul înseamnă şezlong, umbreluţă, ochelari de soare, băuturi exotice, dar şi hoteluri luxoase cu servicii ireproşabile? Iată că tinerii din ziua de astăzi pleacă în America să se specializeze în administraţie hotelieră, care la noi e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. Ana Justina Guiu, de la CNVA, a primit bursă integrală, în valoare de 54000 de dolari pe an, la Universitatea Cornell din SUA � cea mai bună instituţie din lume în specializarea administratorilor de hotel. Ea a primit, în acelaşi timp, burse destul de mari pentru a studia la patru dintre universităţile din Marea Britanie. Însă alegerea ei a fost din prima clipă Cornell.

La malul mării, în vacanţă

Viaţa nu a fost întotdeauna uşoară pentru Justina. În clasa a VIII‑a - înainte de admitere, unul dintre examenele importante ale vieţii, i‑a murit tatăl. Şi acum, după patru ani, când vorbeşte de tata, i se umezesc instantaneu frumoşii ei ochi de un albastru incredibil. A fost o lovitură cumplită, peste care a reuşit totuşi să treacă. Au fost ani de muncă susţinută, în care nu a avut timp să‑şi plângă de milă. A susţinut‑o foarte mult şi mama ei. Iar soarele s‑a arătat, în final, pe strada sa. "Îmi place geografia, îmi place economia, îmi plac călătoriile. Deşi nu am avut parte de ele, până acum. Plecarea în America va fi prima mea ieşire peste graniţă. Visez să ajung administratorul unui hotel, undeva la malul mării. Visez la o viaţă ca o vacanţă. Chiar dacă va fi vorba de foarte multă muncă", ne spune ea, plină de speranţă.

Cu ce i‑a impresionat pe profesorii de la Cornell? Cu firea ei optimistă şi încrezătoare în licărul de lumină din fiecare om: "Am avut rezultate bune la testele internaţionale, scoruri aproape de maxim. Dar în eseuri am fost extrem de sinceră. M‑am speriat la un moment dat că am fost prea sinceră, dar acest lucru chiar a fost apreciat", ne mai povesteşte ea. Iată că, pe undeva, prin unele ţări, sinceritatea nu constituie un defect.

Angajată din primul an de facultate

Universitatea are propriul ei hotel în campus, unde toţi studenţii sunt angajaţi încă din primul an să înveţe ce înseamnă să se ocupe de un hotel, în cele mai mici amănunte şi pornind de la munca de jos. De‑aia ajung americanii să fie aşa de buni în ceea ce fac, pentru că nu se feresc de muncă. Nu vor să devină şefi imediat ce sunt angajaţi.

Îi dorim Justinei să i se împlinească visele, până la ultimul, şi să ne trimită invitaţii de acolo, de la hotelurile de lux, unde va ajunge manager. Sperăm să ne permitem să le onorăm.

Absolventă de CNVA, specialistă în SUA: Ana Justina Guiu, analist financiar în domeniul hotelier

Despre Ana Justina Guiu am scris în urmă cu patru ani când termina CNVA-ul şi era admisă la Universitatea Cornell din Carolina de Nord, SUA, cu bursă integrală. Cum bucuria noastră pentru reuşita copilului de atunci, care a crescut fără tată, a fost sinceră, între noi şi mama fetei, Lavinia Guiu, s-a legat o prietenie frumoasă. Ne-am ospătat aproape în fiecare an din roadele succesului acestei tinere de excepţie. Mama sa ne-a trimis veşti despre realizările fetei, despre mediile bune şi despre faptul că, la fiecare sfârşit de an universitar, rectorul de la Cornell îi trimitea o scrisoare de felicitare pentru rezultatele bune la învăţătură ale fiicei ei.

Absolventă cu medie aproape maximă

În vara aceasta, Justina a absolvit facultatea cu profil hotelier cu medie aproape maximă (3,86 din 4.00), iar la festivitate a fost de faţă şi mama ei: „Nu a fost tot timpul uşor în toţi aceşti ani. Mi-a fost foarte dor de ea, dar am rezistat pentru că ştiam că ei îi va fi bine şi va reuşi să facă ceea ce şi-a propus. Nu vă puteţi imagina cât de mândră am fost când mi-am văzut fiica îmbrăcată în roba absolvirii, când am văzut cu cât respect am fost tratată datorită rezultatelor ei bune. Ce poate fi mai frumos pentru un părinte! Păcat că aceste clipe nu le-am putut împărtăşi alături de tatăl ei. Dar aceasta este viaţa, cu rele şi cu bune”, ne scrie mama Justinei, la revenirea în ţară.

Angajată imediat după absolvire

În timp ce la noi cei mai mulţi tineri, în momentul în care se văd cu diplomele în mână, nu au altceva de făcut decât să le pună în ramă, în America, dacă eşti student bun, nu apucă să se usuce bine cerneala de pe actul de absolvire că te şi trezeşti angajat. Justina Guiu este deja angajată ca analist financiar în domeniul hotelier la o companie din Carolina de Nord. Munceşte foarte mult pentru a-şi dovedi competenţele şi se bucură de aprecierea unor colegi minunaţi. Deşi chiar şi până la această vârstă destul de fragedă viaţa a încercat-o în nenumărate rânduri, acum se pare că va intra pe un făgaş normal. Justina are acum un prieten cu care împarte şi bune şi rele, care probabil îi va fi aproape pentru toată viaţa. Şi acum, ca şi în urmă cu patru ani, ne bucurăm pentru ceea ce a realizat Justina şi pentru faptul că familia sa alege să împărtăşească cu noi şi cu cititorii noştri aceste momente unice.

viata-libera.ro