Universităţile străine se bat pe elevii gălăţeni

[dcp100168]

Ciprian Pruteanu, admis la Edinburgh dintr-o mie de candidaţi

Ciprian Pruteanu a rămas orfan de mamă de la 5 ani. Ceva mai târziu a rămas şi fără tată. A fost crescut de unchiul şi mătuşa sa, care s-au străduit să-i ofere o familie, în ciuda faptului că loviturile cumplite ale sorţii l-au însingurat şi l-au măcinat, furându-i copilăria.

Fire foarte sensibilă, recunoaşte că i-a fost cumplit de greu să treacă peste toate acestea, că de multe ori a crezut că a ajuns la capătul puterilor, dar ceva mai puternic decât durerea l-a transformat într-un supravieţuitor. Curiozitatea şi o sete nesăţioasă pentru cunoaştere l-au „ţinut în continuare în joc”, devenindu-i un ţel în viaţă, populându-i singurătatea. A învăţat cu uşurinţă, dar a şi muncit pe brânci, uitând uneori de noţiunea timpului.

A fost un elev strălucit în CNVA, obţinând nenumărate premii la concursuri, iar în prezent se află printre cei 140 de proaspeţi studenţi la Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii din Edinburgh – cea mai bună facultate de acest profil din Europa, care are o sumedenie de parteneriate cu cele mai performante institute de cercetare din lume.

Admis direct în anul al treilea

Fiind cea mai bună facultate de fizică, a atras o mulţime de candidaţi: „Au fost 135.000 de aplicaţii pentru numai 140 de locuri. M-am numărat printre cei selectaţi şi, chiar dacă am fost admis la încă alte patru universităţi în Marea Britanie, voi merge la Edinburgh!”.

CV-ul său este destul de impresionant, nu întâmplător a fost selectat. Ca să vă daţi seama cât de bine a fost cotat la nivelul de cunoştinţe şi la capacitate de muncă, pot să vă spun că cei Universitatea Dundee l-au declarat admis direct în anul al III-lea, numai să-l convingă să le fie student.

Cercetătorul

Epopeea cunoaşterii a început imediat după moartea mamei sale, când a învăţat singur să citească, descoperind în cărţi un refugiu. A încercat să afle mai ales ce se întâmplă cu omul când moare, pentru că răspunsurile date de oamenii mari nu l-au mulţumit.

Cum s-a maturizat prea devreme, jucăriile nu l-au atras decât ca să facă experimente cu ele şi să le transforme în altceva. „Biata mea mătuşă a trebuit să mă suporte aşa. De câte ori nu i-am stricat lucrurile prin casă cu experimentele mele! I-am decolorat covorul lucrând la un proiect despre cum curg picăturile de diverse substanţe, lucrare cu care am obţinut medalia de aur la Simpozionul Internaţional de Ştiinţe din 2008 şi locul I la Concursul ˝Ştefan Procopiu˝”. „Am avut norocul să mă înţeleagă şi să mă accepte aşa cum sunt. Chiar m-a încurajat şi m-a susţinut, deşi nu întotdeauna a reuşit să mă înţeleagă, eu fiind un copil dificil”. Şi nu e singura situaţie de acest gen! Altădată i-a ars mătuşii perdeaua din bucătărie, încercând să sudeze un sistem solar.

Acum este atras de fizica cuantică sau de cea nucleară şi de filozofie: „Sunt domenii provocatoare, intuitive, nu există modele, trebuie să visezi cum arată noţiunile pe care le cercetezi. Filosofia mă atrage pentru că se află undeva între riguros şi poetic. Îmi mai place literatura şi în perioadele mele critice sau creative stau nopţi la rând citind şi scriind. Am publicat şi articole în reviste de fizică şi în cea a Clubului de astronomie. Am primit şi un premiu pentru literatură la Timişoara, dar nu m-am dus să-mi ridic hârtia, m-a interesat doar să ştiu dacă scrierile mele pot părea interesante”.

Profesorul

Cunoaşterea i se pare singurul scop demn de urmărit în viaţă. Ca urmare, nu are vise legate de înfăptuiri concrete. Îl interesează să lucreze în cercetare şi să fie profesor în acelaşi timp, să le deschidă minţile şi altora.

Mai în joacă, mai în serios, a şi fost deja profesor la Şcoala de astronomie de la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii, unde a avut elevi de toate vârstele.

Informaticianul

Deşi a avut cine să-l crească şi nu i-a lipsit un trai decent, a avut de timpuriu mândria să contribuie şi el cu ceva în casă: „M-am angajat ca administrator şi creator de site-uri pe la diverse firme. În ultimul timp, am lucrat cu un prieten de la CNMK, un geniu al informaticii, pentru firme serioase care ne-au cerut să le creăm sistemele de securitate informatică. Doar cu o oră - două lucrate pe săptămână, ajungeam să câştig minim între 2-300 de lei. Alteori, în funcţie de importanţa lucrării şi de statutul firmei, primeam chiar şi 1.000 de lei odată. Banii îi dădeam în cea mai mare parte în casă, dar îmi păstram şi ceva de buzunar”, povesteşte Ciprian.

Vorbeşte cu admiraţie despre alţi prieteni de-ai săi care, pentru că au crescut fără sprijinul părinţilor din diverse motive, au fost nevoiţi să se descurce pe cont propriu: „Dacă au ceva minte, le-a prins bine că au fost nevoiţi să se descurce singuri. Acesta e avantajul lor. Au învăţat să lupte pentru a supravieţui. E un avantaj pe care-l observi de regulă în timp. Azi primeşte loviturile, dar peste 20 de ani vei culege roadele destinului tău”.

Am stat cu plăcere de vorbă cu Ciprian. E o bogăţie de om şi poţi să discuţi cu el cu onestitate despre aproape orice subiect. Mi-ar plăcea să vă mai scriu despre el peste 20 de ani, când roadele muncii susţinute vor da deja în pârg şi când trecutul său dureros va rămâne doar o amintire.

http://www.viata-libera.ro/articol-Ciprian_Pruteanu_la_Universitatea_din_Edinburgh_2.html

Românul care îmbogăţeşte Universitatea din Edinburgh: „În România, cercetarea este blasfemie instituţionalizată”

Gălăţeanul Ciprian Pruteanu, absolvent al Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri” în 2010, a câştigat un premiu consistent din partea unui for de fizică, dar banii s-au dus către alţi studenţi pentru că el avea deja o bursă. Ciprian a absolvit studiile de licenţă în această vară, ca şef de promoţie. El urmează să-şi înceapă direct doctoratul în fizică, profesorii de acolo spunând că şi-ar pierde vremea cu un masterat.

Argumentul suprem pentru care Ciprian Pruteanu a ales studiul în străinătate în detrimentul celui din România a fost posibilitatea de a face cercetare de vârf, cu tot ce implică asta: reurse financiare, umane, tehnice, etc. „Acesta a fost de fapt şi unicul argument care conta pentru mine personal. Distanţa sau orice alt lucru invocat de alţii erau sub acest punct, şi complet irelevante pe deasupra”, mărturiseşte Cirpian.

Unii profesori din liceu, care i-au fost mai apropiaţi, au avut un rol destul de important în conturarea alegerii. Majoritatea îl încuraja să facă ce-i place şi ce-şi doreşte, fără a lua în seamă ce ziceau alţii dintr-un patriotism exagerat.

De ce nu a ales România?

Pentru a ne răspunde la această problemă, Ciprian a venit cu o scurtă istorioară. „În timpul liceului am participat la diverse concursuri naţionale sau internaţionale de fizică, unde am avut ocazia în repetate rânduri să stau de vorbă cu profesorii din comisii. La majoritatea concursurilor naţionale, comisia era formată aproape integral din profesori universitari. În momentul în care profesorii care predau zi de zi fizica la cele mai bune universităţi din România îmi spun categoric: Pleacă, nu-ţi bate joc de tine stând aici!, aş fi fost iraţional să nu îi ascult”, spune doctorandul gălăţean de la Edinburgh.

Acesta a punctat din nou faptul că ţara nu a fost niciodată un argument în alegerea facultăţii, ci doar prestigiul instituţiei de învăţământ superior şi cât de mult s-ar putea dezvolta acolo.

Pentru a juca în altă ligă ne trebuie alţi oameni!

Când vorbeşte despre învăţământul de la cea mai prestigioasă facultate de fizică din Europa spune că este „în altă ligă”! Ce-ar trebui învăţământului românesc pentru ca măcar să calce pe urmele acestor facultăţi? „O atitudine mai dură, clară şi fără interpretări. E necesară şi o bază materială complexă, echipamente şi fonduri, însă resursa umană este cea care din punctul meu de vedere distruge orice. În condiţiile în care tot felul de persoane lipsite de orice abilităţi şi afinităţi intelectuale ajung doctori sau profesori universitari, după care tună şi fulgeră ca şi cum ar fi Dumnezei pe Pământ, nu se poate face cercetare”, spune Ciprian Pruteanu.

Acesta merge mai departe şi lansează o ipoteză uluitoare. „Din punctul meu de vedere, în România, cercetarea e „blasfemie instituţionalizată”. Scopul suprem este acela de a supune totul scepticismului şi de a dărâma eventualele dogme întâlnite în această încercare. Orice trebuie chestionat, pus sub lupă şi studiat. Iar asta este complet în contradicţie cu mentalitatea militărească, unde nimeni nu se revoltă şi urmează ordine orbeşte, fără a se întreba dacă au vreo logică sau nu, care pare să fie împământenită adânc în mentalitatea multor persoane, din toate categoriile de vârstă”, îşi explică Cirpian punctul de vedere.

La toate acestea s-ar putea adăuga şi lipsa de interes pentru echipamentele noi, scumpe şi performante care se prăfuiesc prin laboratoare pentru că nimeni nu se oboseşte să înveţe să le folosească.

Colaborarea între universităţi, secretul unei cercetări de calitate

Ciprian Pruteanu povesteşte că nu scoate nici un ban din buzunar pentru cercetarea pe care o face. „Orice echipament sau reactiv de care am nevoie e acoperit din diverse fonduri şi nu necesită ca eu să le cumpăr din buzunarul meu. Nici nu mi-aş permite! Universitatea are o bază materială foarte solidă - echipamente de ultimă generaţie, reactivi şi materiale consumabile mereu la dispozitie. Mai importante însă sunt afilierile universităţii la diverse centre de cercetare internaţională: Rutherford-Appleton Laboratory, Oxfordshire sau Institut Laue-Langevin, Grenoble. Acestea sunt complexe de cercetare care oferă multe metode de cercetare pe care nu şi le poate permite o universitate de una singură”, mai spune studentul originar din Galaţi.

Cel mai important factor este însă resursa umană. Cercetatori de top, unii dintre ei lideri pe plan mondial în domeniul lor, cu o opera ştiinţifică de decenii, care au creat sau revoluţionat diverse ramuri din ştiinţe. „Aceştia sunt punctul forte, fiind mereu dispuşi să te înveţe şi să te ajute în ceea ce faci tu, fie că este vorba de ceva teoretic sau de operarea unui laser. Pe toate celelalte lucruri le poate avea oricine, însă prestigiul şi puterea facultăţii este data de aceşti oameni”, a adăugat Ciprian Pruteanu.

Ce le recomandă tinerilor absolvenţi de liceu

Când vine vorba despre sfaturi pentru tinerii cu multe calităţi din România, Cirpian le recomandă să ia în calcul disponibilitatea la muncă. „Degeaba faci o facultate în străinătate dacă te duci acolo doar pentru a plimba banii părinţilor. Şi acolo performanţa se plăţeste cu nopţi nedormite şi câte15 ore de muncă pe zi. Nu aleargă câinii cu colaci în coadă, nu curge miere la robinet. Evident, să aleagă ceva ce le place şi îi ţine în priză. Că nu prea ai cum să lucrezi 15 ore pe zi şi să dai şi randament dacă nu ai pasiune pentru respectivul domeniu”, explică Ciprian Pruteanu.

Grupuri de specialişti, nu valori individuale!

Ajungând la capitolul „valori individuale” şi „valori de grup”, l-am întrebat pe Ciprian de ce crede că România nu face tot posibilul să-şi ţină în ţară oamenii valoroşi.

„Eu nu cred că România are nevoie de valori individuale, ci de o categorie de oameni care să fie buni specialişti în diverse domenii. Încă părem să avem impresia că societatea şi cultura avansează prin vârfuri şi atât, prin „genii”, dar situaţia contemporană e diferită. Societatea avansează prin categorii mai consistente, grupuri de oameni bine pregătiţi în domeniile lor care avansează puţin câte puţin, cărămidă cu cărămidă. Încă pare să dăinuie ideea conform căreia idealul este omul renascentist, universal, omul bun la toate dar fără specializare sau calificare clară, care îşi dă doct cu părerea de la fizica cuantică la estetică lui Baumgarten, el fiind pregătit în limba franceză”, ne explică Ciprian.

Acesta consideră chiar că România nu greşeşte atunci când îşi lasă valorile să plece la studii în străinătate. „Un om a cărui pasiune este ingineria genetică nu prea are ce face într-o tară care nu îi ofera necesitaţile materiale pentru a-şi practica meseria, şi se ratează. În urma “valorilor” nu profită doar o ţară (dând la o parte pulsaţiile naţionaliste), ci întreaga umanitate. După Norman Borlaug nu profită SUA, ci întreaga lume, în special ţările subdezvoltate. Migraţia creierelor mi se pare ceva normal, nu un lucru de care să ne scandalizam ipocrit-patriot de fiecare dată când ne mai aducem aminte, înainte să schimbăm canalul pe TarafTV”, a adăugat Ciprian Pruteanu.

adevarul.ro

[dcp100168]

Povestea singurului elev din Galaţi care a prins o bursă HMC în Scoţia

Iulian Bold, elev la CNVA din Galaţi, este singurul din Galaţi care a ajuns în Scoţia pentru a studia un an de zile pe banii consorţiului de şcoli scoţiene care sprijină acest program (HMC Projects în Central and Eastern Europe – Dollar Academy, Scotland, UK). În mod normal, o bursă înseamnă un an de zile, dar rectorul de la şcoala unde studiază Iulian Bold i-a mai acordat o bursa şi pentru al doilea an.

Iulian Bold a trecut printr-un proces de selectie alături de sute de alţi elevi de clasa a X-a, pe baza unui dosar ce continea un formular de aplicare, eseu personal, foaie matricola clasele I - IX si doua recomandari de la profesori. Dupa prima etapa, au fost selectati 50 de elevi pentru un examen de limba engleza si un interviu la Bucuresti, condus de catre o comisie britanica. La final, au fost selectati cinci români care au fost plasaţi la şcoli diferite din Marea Britanie, cu o bursă de 25.000 de lire acordată de şcoala din UK, prin intermediul programului HMC. Printre ei şi tânărul Iulian Bold, absolvent de clasa a zecea la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”.

Este fascinat de modul in care se studiaza in Scotia si este convins ca Romania mai are mult pana sa ajunga la acest nivel. După doar o lună de studiu în Scoţia, tânărul a ajuns la concluzia că în România sunt sunt studiate multe materii şi degeaba! „Eu studiez cinci materii la Dollar, pe care le-am ales personal: Administration, Business, Computing, Matematică şi Fizică. Acestea sunt materiile care îmi fac o plăcere deosebită să le studiez şi care ştiu că îmi vor folosi pentru dezvoltarea mea viitoare. În România ce se întampla? În România elevii sunt nevoiţi să studieze cel puţin 15 materii. În ciuda faptului că poate un elev român îşi doreşte să devină doctor şi va alege profilul Ştiinţe ale Naturii, pe lângă materiile de care ar avea nevoie pentru a deveni medic, precum Biologie, Chimie, Fizică, va trebui să studieze şi alte 10 materii. Dacă un elev englez îşi doreşte să devina medic, va alege să studieze Anatomie, Biologie, Chimie, Fizică şi înca o materie la alegere. Acum, cine credeţi ca va fi mai bine pregătit pentru Universitate? Elevul care a studiat un an întreg 5 materii specifice carierei viitoare sau cel care a studiat 15 materii, printre care şi cele necesare? Răspunsul e simplu. În concluzie, este o pierdere de timp, resurse şi energie numărul de materii pe care elevii români sunt obligaţi să îl studieze”, povesteşte Iulian.

L-am întrebat ce crede că ar trebui să facă şcolile din România pentru a călcă măcar pe urmele învăţământului din ţările regatului unit. „Este posibil să mă înşel sau nu, dar cred că este nevoie de o reformă a învăţământului. Avem nevoie de o mentalitate reîmprospătată, nu de o gândire limitată. Un reprezentant al educaţiei care are şansa să observe un sistem străin de învăţământ precum cel al Marii Britanie şi se întoarce în ţară fără să aducă nicio modificare radicală sistemului nostru, nu îşi merită locul. Un conducător ideal al sistemului educaţional românesc ar trebui să analizeze ceea ce se întâmplă şi peste hotare, să noteze ideile strălucite şi să le implementeze. Învăţământul nostru progresează greoi şi în condiţii deficitare datorită accentului excesiv aruncat asupra problemelor precum salariile mici ale profesorilor sau ale copiatului la Bacalaureat etc. Rar apare pe prima pagină a unei publicaţii succesul unui elev. În plus, învăţământul românesc fluctuează foarte mult. Se implementează anumite măsuri care sunt propuse de dragul a ceva nou sau care poate ar îmbunătăţi sistemul, dar sunt promovate greşit, ca într-un final să creeze confuzie şi critici. Mai mult, rareori sunt consultaţi elevii sau profesorii, cei care în realitate trebuie să suporte consecinţele deciziilor celor de la conducere. În concluzie, este nevoie o schimbare radicală, gândită în detaliu, pregătită meticulos, care să revoluţioneze sistemul educaţional românesc”, ne explică pe larg tânărul elev.

Bursa pe care a obţinut-o este în valoare de 25.000 lire şi acoperă costurile de educaţie, cazare şi masă. Aşadar, Iulian nu este nevoie să cheltuiască sume exagerate. Materialele educaţionale, precum manualele şi alte materiale auxiliare sunt asigurate de colegiu. „Într-adevăr, nivelul de trai din Marea Britanie nu se compară cu cel din România. Ei plătesc 12.000 de lire, taxa de educaţie, pentru fiecare an de şcoală al copiilor, pe când în România, învăţământul este gratuit. Ceea ce înseamnă că alte resurse le sunt puse la dispoziţie profesorilor din Marea Britanie pentru a ne educa pe noi, faţă de profesorii români care fie plătesc xeroxul din leafa acestora, fie sunt nevoiţi să ceară elevilor anumite sume de bani pentru minimul de materiale necesare studiului”, a mai spus Iulian Bold.

adevarul.ro

[dcp100168]

Universităţile europene ,,se bat” pentru cei mai buni elevi gălăţeni

În fiecare an, un număr însemnat de elevi aplică pentru universităţi din străinătate * Instituţiile de învăţământ superior din Europa şi SUA, atrag cu oferte generoase, de la taxe de şcolarizare şi până la practică şi posibile contracte de muncă, cei mai buni elevi români * Anual, de la CNVA, pleacă la studii în afara ţării peste 50 de absolvenţi * Studenţii gălăţeni, care au optat să studieze în ţară, au posibilitatea să muncească, pe timpul verii, în SUA

În ultimii ani, tot mai mulţi absolvenţi de liceu aleg varianta continuării studiilor la universităţi din străinătate, mai precis în ţări precum Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Elveţia, Italia sau Franţa. Printre cele mai căutate universităţi se numără, London School of Business, Oxford Brookes University, Cambridge School of Visual and Performing Arts, Ecole Centrale Paris, University of Leeds, Amsterdam University of Applied Sciences, University Groningen sau Aalborg University.

O statistică recentă arată că în acest moment în jur de 27.000 de tineri români învaţă peste hotare, la instituţii de învăţământ de prestigiu, studenţi foarte apreciaţi şi cu rezultate notabile. Pentru cei care aleg această variantă de pregătire, în domenii diverse, important este efortul financiar, iar la finalul studiilor oportunitatea găsirii unui loc de muncă bine plătit. Referitor la valoarea taxelor şcolare, diferenţa dintre România şi ţările UE este una majoră, iar în ceea ce priveşte calitatea, câştigă detaşat universităţile străine. Chiar dacă sunt mult mai mici decât cele din ţările europene, taxele universităţilor din ţară sunt foarte ridicate în comparaţie cu veniturile populaţiei. O analiză a ANOSR arată că la Universitatea ,,Ştefan cel Mare” din Suceava  taxa de şcolarizare a crescut cu valori cuprinse între 500 şi 900 de lei, în funcţie de cicluri şi domenii de studiu. Academia de Studii Economice Bucureşti a crescut taxele pentru licenţă şi masterat cu 500 de lei (de la 3.000 la 3.500 de lei, respectiv de la 4.500 la 5.000 de lei), iar pentru doctorat cu 1.000 de lei (de la 5.500 la 6.500 de lei). La Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi taxele au crescut anul trecut, la nivelul de licenţă, diferenţa fiind în general de la 2.200 la 2.700 de lei. La Universitatea de Arte şi Design Cluj-Napoca taxa a crescut de la 3.000 la 3.300 de lei. Universitatea ,,Dunărea de Jos” Galaţi a crescut taxa cu 200 de lei la domeniile tehnice şi cu 100 de lei la domeniile umane. La toate aceste cheltuieli se adaugă, evident şi cele de cazare, care variază tot în funcţie de centrul universitar.

Şi la instituţiile de învăţământ superior din străinătate taxele şcolare sunt diferite. În timp ce în Danemarca şi Scoţia studiile sunt gratuite, iar în Olanda taxele nu depăşesc 2.000 de euro anual, în Elveţia acestea ajung până la 33.000 de euro pe an, fiind de altfel printre cele mai scumpe ţări din Europa.

Elita de la Colegiul Naţional ,,Vasile Alecsandri” pleacă la studii peste hotare

La Galaţi, unii dintre cei mai căutaţi liceeni, de către universităţile străine, sunt cei de la CNVA. Periodic, aici vin reprezentanţii unor instituţii de învăţământ care îşi prezintă oferta educaţională şi încearcă să îi determine pe cei mai buni tineri să îşi continue studiile fie în Marea Britanie, Danemarca sau Olanda. ,,Sunt hotărâtă ca la finalul liceului să plec la studii afară, cred că doar aşa pot să fac o carieră în turism. Asta îmi doresc şi sper ca peste 2 ani să fiu în Anglia”, ne-a spus Ioana V., acum elevă în clasa a XI-a. La fel de determinat să înceapă o nouă viaţă este şi Adrian A., care din toamna anului viitor speră să devină student cu acte în regulă la Londra. ,,Am aplicat deja pentru mai multe facultăţi din Anglia, Olanda şi Danemarca. Sper însă să ajung să studiez la Londra, unde eşti apreciat pentru ceea ce faci. Acolo studenţii fac şi teorie, dar practica joacă un rol esenţial. La finalul studiilor, sper să îmi găsesc un job în regat”.

Tot referitor la elevii de la Colegiul Naţional ,,Vasile Alecsandri”, statistica arată că în ultimii 10 ani, o cincime dintre cei care au absolvit aici, au fost admişi la facultăţi din Europa sau din SUA. Dintr-o singură promoţie în jur de 50 de elevi pleacă la studii peste hotare, la universităţi de mare prestigiu. Elevii gălăţeni, din clasele a XI-a şi a XII-a, intră în contact direct cu reprezentanţii instituţiilor de învăţământ de peste hotare, persoane care îi informează despre programele de studiu pe care le au şi facilităţile pe care le oferă. ,,Nu este chiar simplu ca o familie din România să acopere taxele de şcolarizare din Marea Britanie şi atunci, în ultima perioadă, elevii colegiului nostru s-au orientat spre ţări ca Olanda, Norvegia sau Danemarca, unde aceste taxe sunt mult mai mici, iar tinerii au posibilitatea, ca pe timpul studiilor să îşi găsească şi un loc de muncă, ceea ce face ca interesul în rândul tinerilor să fie crescut pentru ţările nordice. Dacă ar fi să vorbim despre domeniile de activitate care îi atrag, aş zice că de o bună bucată de timp, colegiul nostru este recunoscut pentru rezultatele foarte bune, în primul rând în domeniul real. În aceste condiţii, viitorii studenţi se îndreaptă spre IT, inginerie, aeronautică, informatică şi robotizare, dar şi ştiinţele umaniste câştigă teren”, a declarat pentru PresaGalati.ro, Vasile Ciuchină, director Colegiul Naţional ,,Vasile Alecsandri”.

La o recentă întâlnire de la CNVA, partenerii străini au fost încântaţi să găsescă aici tineri foarte bine pregătiţi, cu o solidă cultură generală şi dornici să afle despre sistemul de învăţământ din Danemarca şi Olanda. ,,Aceste întâlniri facilitează accesul elevilor români la programe avantajoase de studiu, oferindu-le şansa să studieze în străinătate la costuri accesibile, precum în Danemarca unde nu există taxe de şcolarizare sau în Olanda, unde taxele nu depăşesc 2000 de euro anual”, spun organizatorii de la Education on Tour.

România pierde cei mai buni elevi, iar Europa câştigă cei mai buni specialişti, după ce îi pregăteşte la cele mai bune şcoli

Dacă pentru elevii gălăţeni plecarea la studiu în străinătate reprezintă o mare oportunitate, şi un pas important pentru viitoarea carieră, care de cele mai multe ori nu este în ţară, pentru România această migraţie este o pierdere. Cei mai buni specialişti, din domenii variate, dar importante pentru orice societate, nu se mai întorc să practice în ţara lor ceea ce au învăţat la universităţi de renume. ,,Nu e bine ce se întâmplă pentru că ne pleacă cei mai capabili elevi. Pe de altă parte, având în vedere şi ce li se oferă dacă rămân aici, cred că sunt îndreptăţiţi să facă acest demers. Eu aş merge în urmă cu şase, şapte ani, când s-au oferit acele burse guvernamentale. Am avut câţiva elevi, foarte buni, care au optat pentru acele burse, au primit sprijin din partea statului român ca să studieze, dar la finalizarea cursurilor nu şi-au mai găsit locul în ţară, pentru că nu li s-au oferit posturi pe măsura pregătirii, şi atunci tinerii noştri au rămas în străinătate, unde pregătirea lor a fost valorificată. La noi, pentru aceşti copii, care aveau încheiat un contract cu statul roman, nu s-au mai găsit posibilităţi pentru a-i încadra într-o activitate utilă în societate”, a mai adăugat Vasile Ciuchină.

Directorul Colegiului Naţional ,,Vasile Alecsandri”, ne-a mai împărtăşit din experienţa la catedră că puţini din absolvenţii acestei instituţii de învăţământ se mai întorc să profezeze în ţară la finalizarea studiilor, cum la fel de adevărat este că şi cei care învaţă în România pleacă apoi să muncească în ţările UE şi nu numai.

Studenţii care învaţă în ţară au şansa unui job, pe timpul verii, în SUA

Pe perioada verii şi studenţii gălăţeni pot ajunge să muncească în străinătate, mai precis în Statele Unite ale Americii. Programul Summer Work Travel oferă studenţilor înscrişi la cursuri universitare de zi oportunitatea de a lucra şi călători în SUA, în perioada vacanţei de vară. Din 2000 până acum peste 40.000 de studenţi români au participat la acest program ce se desfaşoară anual. Cu peste 4.000 de participanţi în 2013, Summer Work Travel este cel mai mare program de schimburi culturale. El permite studenţilor să economisească bani, să viziteze SUA şi să trăiască alături de cetăţeni americani şi de studenţi din alte ţări.

Programul Vizitatori pentru Schimb de Experienţă promovează înţelegerea la nivel global prin schimburi educaţionale şi culturale. Toţi vizitatorii veniţi în SUA pentru schimb de experienţă trebuie să revină în ţara de reşedinţă la încheierea programului pentru a împărtăşi experienţa dobândită cu alte persoane. Informaţii detaliate despre program pot fi gasite pe site-ul Ambasadei SUA (http://romania.usembassy.gov/visas/summer_work.html) şi la http://j1visa.state.gov/programs/summer-work-travel/.

presagalati.ro

[dcp100168]

Alexandra Coclează învârte bani grei în America

* Absolventa de CNVA a terminat studiile în 2012 la prestigioasa universitate americană Yale, iar acum lucrează ca realizator de proiecte de finanţare la o bancă elveţiană din State

„Îmi doresc o familie, am o listă întreagă de lucruri pe care vreau să le fac, în afară de carieră. Şi sunt conştientă că toate acestea presupun şi un anumit nivel financiar. De aceea, vreau să urmez ceva în domeniul chimiei, dar şi ceva legat de economie - un domeniu bănos în America”, ne spunea Alexandra Coclează în 2008, înainte să plece la Universitatea Yale, pe care şi-o alesese pentru visul ei. Spun şi-o alesese, pentru că alte şapte universităţi din SUA, printre care şi Princeton, o curtau atunci s-o convingă să le fie studentă cu bursă integrală.
În şcoală a fost o fată de zece pe linie, olimpică la chimie şi engleză pe vremea cât a fost elevă la CNVA. Anul trecut a terminat facultatea cu diplomă şi distincţie în chimie, dar şi cu un secundar în economie. Acum a ajuns să învârtă bani grei pentru firme şi companii americane, să lucreze cu magnaţi financiari, dar şi cu cercetători în tehnologii avansate.
„Imediat după absolvire, am început munca în investiţii bancare pe Wall Street, întâi la Barclays în New York, şi acum la Credit Suisse în San Francisco. Ambele joburi implică analiza financiară şi discuţii strategice cu diverse companii, cu scopul de a le ajuta să obţină finanţare pentru proiecte de dezvoltare, pentru a achiziţiona alte companii sau pentru a intra pe alte pieţe. M-am mutat în San Francisco pentru a fi mai aproape de companiile de biotehnologie care lucrează pe cele mai noi medicamente şi tehnici medicale din lume. Chiar de curând am lucrat cu o companie care a inventat un aparat ce poate înlocui cu succes funcţiile ficatului la pacienţii pre-cirotici, şi acum două ore am terminat un proiect strategic pentru o companie de oncologie din Marea Britanie”, ne scrie, în puţinul timp liber pe care-l are, gălăţeanca de care avem toate motivele să fim mândri.

Cursuri cu deţinători ai premiului Nobel

Recunoaşte faptul că munca susţinută, seriozitatea, dar şi norocul de a fi avut parte de nişte profesori-somităţi în domeniile lor i-au deschis foarte multe porţi. „La Yale, am avut nişte experienţe unice, cât pentru o viaţă întreagă. Nu se poate exprima în cuvinte recunoştinţa pe care o am faţă de educaţia primită aici, faţă de profesorii şi colegii mei. Am fost cu burse de studiu sau lucru în Germania, Israel, Iordania şi am avut bani să călătoresc în Europa de vest. Am luat cina cu Warren Buffett la restaurantul sau preferat din Omaha, Nebraska. De multe ori m-am dus în biroul recentului laureat Nobel în economie Robert Shiller, ca să îi ascult părerea despre evenimentele economice actuale. Am fost cu clienţii în multiple state americane cu avionul. Toate aceste oportunităţi au fost obţinute printr-o combinaţie fericită de muncă şi noroc. Cu fiecare experienţă mi-am dat seama cât de mici suntem pentru lumea asta atât de mare şi am învăţat că modestia unui om adevărat creşte, nu scade, odată cu statutul social şi financiar”, punctează Alexandra.
În timpul facultăţii, românca a fost aleasă să facă cercetare în cancerul de prostată cu un celebru profesor, fondurile folosite pentru aceste investigaţii ştiinţifice fiind mult peste imaginaţia noastră.
124 de ore de muncă pe săptămână
Înainte să se mute în San Francisco a lucrat pe celebra Wall Street şi a fost selectată pentru acest job dintre mii de aplicanţi. Iar dacă ai scăpat întreg după ce ai muncit pe Wall Street e ca şi cum te-ai întoarce de pe front din Afganistan. „Viaţa pe Wall Street la nivelul de începător nu prea seamănă cu filmul. E un stil de viaţă solicitant, care nu se potriveşte oricui. Se lucrează internaţional, în diferite fuse orare, nu există program fix de somn sau odihnă. Nu era neobişnuit să mă trezesc la patru dimineaţa într-o sâmbătă. Am stat şi 124 ore pe săptămână în birou, adică 18 ore pe zi, sau am fost acasă numai ca să fac duş şi să mă întorc din nou la un proiect urgent”, ne mai scrie tânăra.
În drumul ei spre glorie, Alexandra are timp limitat pentru prieteni şi familie. Însă se bazează pe înţelegerea celor din jur: „Tot acest efort se răsplăteşte nu numai financiar, dar mai ales prin strângerea de fonduri pentru nişte companii ale căror descoperiri vor îmbunătăţii şi salva vieţile a milioane de oameni de pe Terra”.

Profesorilor mei, cu dragoste

Fata care la terminarea liceului visa să facă chimie, biologie, economie, dar şi să devină şi arheolog şi să cloneze o pisică egipteană, a parcurs deja jumătate dintre visele sale. Iar pentru restul, e deja pe drumul cel bun.
„Momentan programul solicitant nu îmi permite să visez prea mult sau prea departe, însă ştiu că experienţa americană şi educaţia solidă or să mă însoţească oriunde m-aş duce. Pentru şansa pe care am avut-o ţin să mulţumesc în primul rând părinţilor, care m-au sprijinit necondiţionat, dar şi profesorilor de la CNVA. Abia acum învăţ să apreciez tot timpul pe care dumnealor şi l-au dedicat succesului nostru, corectându-ne aplicaţiile la facultăţi în miez de noapte, întâlnindu-se cu noi în weekend, mâncând ouăle şi cozonacul de Paşti nu cu familiile dumnealor, ci cu noi, în tren, în drum spre olimpiade şi concursuri. Mă doare că nu sunt respectaţi şi plătiţi la adevărata lor valoare.”

De ce trebuie să le pese lor întâi?

Tinerilor din România le transmite că nu trebuie să vadă învăţatul ca pe o corvoadă, educaţia fiind singura cale corectă pe care o au de urmat. „Sunt situaţii disperate. Am avut un coleg de facultate, care înainte de a ajunge la Yale şi orfan fiind, străbătuse cale lungă pe jos până în Kenya, fugind de războiul civil din Sudanul de Sud, numai ca să se ducă la şcoală în siguranţă. Nu sunt idealistă, înţeleg situaţia precară a ţării noastre, bătaia de joc a celor de sus, modelele propagate de mass media şi lipsa de speranţa din sufletele oamenilor. Ştiu că, aşa cum ne cânta regretatul star Michael Jackson, lor nu le pasă într-adevăr de noi  ("they don't really care about us"). Dar de ce trebuie sa le pese lor întâi, şi abia apoi nouă?”, îşi încheie scrisoarea gălăţeanca noastră.

viata-libera.ro

[riaji]

Inseamna ca a invatat cu adevarat cate ceva pe la Yale

[dcp100168]

Gălăţeanul călător pe aripile geometriei, de la Londra la Zurich

Fost absolvent al CNVA, Alexandru Păunoiu a fost un student model la Londra, iar acum este doctorand la universitatea la care a învăţat şi Einstein

Alexandru Păunoiu este unul dintre tinerii de succes ai Galaţiului, căruia i s-au deschis porţile unora dintre cele mai prestigioase universităţi din Europa. A terminat facultatea şi masterul în vara aceasta, la Imperial College London (locul al doilea în lume, conform QS Top Universities 2014-2015), iar în prezent este doctorand în primul an la ETH Zurich, specializat în Matematică - mai precis Geometrie Diferenţială.

„Mereu mi-au plăcut provocările, ca să îmi demonstrez că pot mai mult. Înca din liceu am luat parte la olimpiade naţionale, la matematică şi la informatică. În clasa a XI-a, am reuşit să organizez un concurs naţional online de informatică, împreună cu un bun prieten din Botoşani, Andrei Avădanei, care acum este organizatorul celei mai mari conferinţe de securitate IT din Europa Centrală şi de Est (DefCamp). În 2010, am aplicat la cinci universităţi din Marea Britanie şi am fost admis la toate. Am ales Imperial College (matematică-informatică), datorită renumelui”, rememorează Alexandru Păunoiu perioada cât a fost elev la CNVA, instituţie de care se simte şi acum foarte legat.

Patru ani duri, de studiu pe brânci

Pentru cei mai mulţi dintre studenţii din România, parcurgerea facultăţii devine mai puţin importantă decât admiterea. Nu şi pentru cei plecaţi în străinătate, care şi în timpul vacanţelor au proiecte de realizat. "Au fost patru ani duri, ani în care ziua începea la 9 dimineaţa şi se încheia în bibliotecă la 2 noaptea. A meritat. Am lucrat la două proiecte de cercetare, în primele două veri, supervizat de doi profesori de referinţă în domeniile lor, apoi au urmat alte două veri în care am lucrat în una dintre cele mai mari bănci de investiţii din lume, Morgan Stanley, ceea ce a însemnat o experienţă nemaipomenită pentru mine", povesteşte Alexandru Păunoiu.

Pentru eforturile depuse, a primit de mai multe ori premii din partea universităţii: două premii de excelenţă sponsorizate de o firmă din domeniul financiar, un premiu pentru cel mai bun student din an şi un premiu pentru cel mai bun proiect de grup la matematică, la sfârşitul anului al doilea.

Doctorand la universitatea lui Einstein

În anul de masterat la Imperial College, şi-a scris teza supervizat de unul dintre cei mai recunoscuţi profesori în domeniul geometriei şi chiar a reuşit să aducă ceva nou în cercetare. În acelaşi timp, a aplicat pentru susţinerea doctoratului şi a avut surpriza să primească oferte şi de la Imperial College, şi de la ETH Zurich.

"Am ales să merg în Elveţia, la ETH Zurich (locul al doilea în matematică în Europa, conform Reuters), deoarece am simţit că aici mă pot dezvolta mai bine. Printre personalităţile care au absolvit ETH se numără şi Albert Einstein", menţionează tânărul.

Cu mulţumiri, acasă

Dincolo de orele nesfârşite de studiu, dincolo de victoriile câştigate în lupta cu matematica, dincolo de ţările care l-au adoptat întru plăsmuirea viselor sale legate de carieră, care-l poartă pe căi nebătătorite, Alexandru Păunoiu rămâne cumva ancorat aici, la malul Dunării, de oraşul şi colegiul unde a întâlnit primii oameni care i-au stârnit ambiţiile şi i-au arătat că are aripi să zboare.

"Anul trecut, am venit în vizită la CNVA şi am ţinut o prelegere despre aplicaţiile matematicii în diferite domenii: biologie, fizică, chimie, mecanică etc. Nu vreau să pierd legătura nici cu liceul, nici cu oamenii care m-au ajutat şi cărora le mulţumesc: părinţilor mei, domnului diriginte Marin Dolteanu - fostul meu profesor de matematica la CNVA, domnului conf. dr. Gabriel Bercu şi domnului conf. dr. Jenică Crânganu, ambii de la Universitatea "Dunărea de Jos". Îi port, de asemenea, o  pioasă amintire profesorului Mihai Vasiliu, cel care mi-a fost un mentor şi un model de profesionalism", îşi încheie el scrisoarea.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Doi elevi gălăţeni admişi la Cambridge, unul la Oxford

* După o selecţie riguroasă, Maria Cristina Ionescu, Vlad Şoltuz şi Tudor Profir, elevi în clasa a XII-a la CNVA, au fost admişi la două dintre cele mai prestigioase universităţi din lume

Cine n-a auzit de Universităţile Cambridge şi Oxford? Dacă până acum erau doar simple nume care desemnau realităţi greu de atins chiar şi în vis, anul acesta elevii de la CNVA au demonstrat că nimic nu este de nerealizat atunci când îţi doreşti cu adevărat ceva. Dar şi atunci când ai un sprijin de nădejde, spun cei trei elevi care vor fi din toamnă studenţi la Cambridge şi Oxford, mulţumindu-i profesoarei de limba engleză Nicoleta Ioniţă, care i-a ghidat în redactarea eseului atât de important când vine vorba să aplici la o facultate în străinătate.

Maria, între literatură şi psihologie

Maria Cristina Ionescu a fost admisă la Cambridge, la Psihologie, la un colegiu unde erau doar patru locuri disponibile pentru acest profil. Spre deosebire de alte facultăţi din Anglia, unde admiterea se face în baza eseului şi a unui portofoliu, la Cambridge şi Oxford candidaţii susţin examene destul de serioase.

Maria povesteşte că a fost chemată la două interviuri pe teme din psihologie. "Mi-a plăcut foarte mult să mă aflu acolo, în preajma acelor profesori, discutând despre subiecte atât de dragi mie. Am avut surpriza să vorbesc despre o carte pe care o citisem în limba engleză, chiar cu autorul, care era profesor în comisia de examinare. A fost încântat să vadă că i-am citit lucrarea", povesteşte tânăra, despre experienţa avută la Cambridge.

După interviu a mai stat de vorbă cu alţi candidaţi şi a avut şi alte motive de mândrie: "În timp ce tineri din Anglia îmi spuneau că sunt singurii din zona unde locuiesc care au fost admişi pentru interviu la Cambridge, eu aveam alături încă trei colegi din acelaşi colegiu - Vlad, Andrei Puiu şi Adrian Murariu."

Maria Cristina Ionescu a obţinut nenumărate premii la concursurile şi olimpiadele şcolare, atât la disciplinele umaniste, cât şi la cele specifice profilului real. Anul acesta, ea speră să se califice pentru a zecea oară la o fază naţională a olimpiadelor, iar în urmă cu doi ani s-a întors cu un premiu şi o menţiune de la Olimpiada Internaţională de Lingvistică. Însă pasiunea sa este literatura. Îi place să citească, dar şi să scrie. Chiar vrea să facă din scris o carieră şi speră că psihologia o va ajuta să devină un bun romancier. Nu s-a decis însă ce va face după absolvire. Va vedea dacă va rămâne în cercetare sau îşi va deschide propriul cabinet, dar până atunci are suficient timp să se gândească.

Tudor, informaticianul

La fel ca Maria Ionescu, Tudor Profir s-a călit de mic în focurile olimpiadelor şi concursurilor şcolare, prin urmare cele două teste prin care a trecut pentru a fi admis la Oxford, nu i-au dat prea mari bătăi de cap. El va studia din toamnă informatica, domeniul care-i place cel mai mult şi care i-a adus cele mai mari realizări de până acum.

Deşi era doar în clasa a VII-a, în 2010, Tudor Profir s-a calificat în lotul restrâns pentru Balcaniada juniorilor la informatică, clasându-se al patrulea, deşi s-a luptat cu concurenţi mai mari decât el. Tot Tudor este şi cel care a reprezentat România anul trecut la Olimpiada Internaţională de Robotică, alături de Vlad Şoltuz.

"Sunt pasionat de tot ceea ce înseamnă aplicaţiile informaticii în viaţa de zi cu zi, prin urmare, după absolvirea facultăţii m-ar interesa să pot lucra într-un astfel de domeniu. Dar nu exclud nici varianta de a rămâne în cercetare", schiţează el câteva gânduri pentru viitor.

Mi-a mărturisit că se bucură foarte mult că a fost admis la Oxford, o universitate unde studenţii sunt ca într-o familie, fiecare având câte un profesor care să se ocupe de parcursul academic şi care să-l sfătuiască să facă cele mai bune alegeri.

Vlad, fizicianul

Vlad Şoltuz visează de mic să ajungă studentul unei universităţi de prestigiu, motiv pentru care s--a aflat permanent într-o continuă competiţie cu el însuşi. Doar dacă enumerăm reuşitele de anul trecut putem foarte uşor să demonstrăm acest lucru. A reprezentat România la Olimpiada de Robotică şi s-a calificat în lotul lărgit pentru faza internaţională a Olimpiadei de Fizică. La matematică, engleză, franceză şi chimie s-a clasat în primele cinci locuri pe judeţ. Din toamnă, va studia ştiinţele naturii şi fizica la Cambridge.

Fiind bun la atâtea discipline, îi este greu, deocamdată, să aleagă. "Nu ştiu ce voi face după absolvirea facultăţii. Dar e un domeniu destul de amplu. În plus, mizez pe faptul că atâţia profesori remarcabili în jur mă vor ajuta să-mi găsesc drumul care mi se potriveşte cel mai bine".

Şi el a participat la două interviuri de câte jumătate de oră fiecare, la fizică şi la chimie, timp în care profesorii din comisie au vrut să vadă mai mult cum gândeşte, nu să rezolve mecanic problemele. În cele două zile petrecute acolo, s-a plimbat puţin prin oraşul care i-a plăcut foarte mult. "E liniştit, are ce să le ofere studenţilor, iar condiţiile din campusurile fiecărui colegiu sunt foarte bune, au o atmosferă foarte plăcută", spune viitorul student la Cambridge.

Toţi trei mi-au mărturisit că încă mai au de luptat pentru note foarte mari la examenul de bacalaureat, acesta fiind ultimul hop peste care mai au de trecut până să devină studenţi. Deşi, la palmaresul pe care-l au, bacalaureatul pare mai mult o formalitate, tinerii au declarat că îi aşteaptă o perioadă de muncă susţinută, fiind obişnuiţi să trateze cu seriozitate fiecare etapă a carierei lor.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Un gălăţean uimeşte România. La 15 ani, admis la două universităţi britanice de elită

* Andrei Bogdan Puiu, de la CNVA, a fost admis la Cambridge, dar i s-a cerut să mai aştepte un an * Pentru că nu-şi permite să piardă un an, va accepta oferta primită de la Imperial London College

În timp ce tinerii din generaţia lui sunt abia în clasa a IX-a, Andrei Bogdan Puiu, la cei numai 15 ani pe care-i are, joacă deja în altă ligă. Nu numai pentru faptul că deja se pregăteşte să-şi dea examenul de maturitate, fiind elev în clasa a XII-a. Andrei a participat la interviuri de admitere la facultate în Anglia şi i-a impresionat pe profesorii de la două dintre cele mai prestigioase universităţi din lume: Cambridge şi Imperial London College.

Mai reci, dar cu blazon

La Cambridge, cunoştinţele pe care le are la matematică i-au uimit pe profesorii de acolo, care şi-l doresc student. Aceştia îl consideră însă cam mic de vârstă pentru a face faţă presiunilor de a se descurca singur într-o ţară străină şi cu un program drastic de studiu. În definitiv, abia în urmă cu un an a primit buletinul. I-au cerut să aştepte un an, timp în care i-au prescris şi un program de pregătire, ca să nu se plictisească.

"Spre deosebire de cei de la Imperial College, cei de la Cambridge au fost ceva mai reci. Mi-au explicat că n-au admis niciodată un student străin mai mic de 16-17 ani. Eu vreau să-i conving că merit să fiu studentul lor de anul acesta. Pentru că am rămas în legătură cu ei şi aşteaptă să le mai trimit mailuri cu realizările mele, dar dacă nu mă vor primi anul acesta, voi merge la Imperial, pe specializarea matematică-informatică. Acolo m-au primit fără să-şi facă probleme în privinţa vârstei mele. Mi s-au părut ceva mai relaxaţi şi profesorii. Nu am răbdare să pierd un an degeaba. În România, nu ai ce face!", spune Andrei.

La patru ani, în clasa I

Am scris despre Andrei Bogdan Puiu pe vremea când avea doar patru ani şi era deja înscris în clasa I. Niciodată nu a avut răbdare, atunci când a venit vorba de cunoştinţe şi învăţătură, pe care le-a supt ca un burete. La patru ani se plictisea la grădiniţă, la grupa mare. Se săturase de colegii mucoşi şi plângăcioşi. El în mod clar nu era ca ei. Ştia să scrie şi să socotească deja.

Ştia ceva engleză şi butona de zor la calculator. Atunci i-a venit mamei sale ideea să-l ducă pentru câteva zile la şcoală, să vadă cum este acolo, pentru că puştiul tot spunea că el n-are ce face la grădiniţă şi că musai vrea la şcoală. A avut noroc şi de o învăţătoare deschisă la minte, dornică să experimenteze, doamna Maricica Stanciu, de la Şcoala Nr. 13 (cea trecută de un an în lumea umbrelor).

Deşi ceilalţi copii de şase-şapte ani se aflau deja în semestrul al II-lea, Andrei a arătat că nu sunt mari diferenţe între el şi ei în ceea ce priveşte nivelul de cunoştinţe. Literele şi socotitul nu mai erau de mult pentru el nişte taine. S-au făcut demersuri la ISJ. Cum însă la noi lucrurile în domeniul birocraţiei se mişcă destul de greu, s-a constituit comisie de examinare, abia când copilul era deja în clasa a II-a şi avea cinci ani. Cum nimeni n-a putut demonstra că nu-şi merită locul în bancă, alături de colegii săi, lui Andrei i s-au recunoscut cursurile din clasa I şi a fost oficial înscris în clasa a II-a. Pe vremea respectivă, diferenţa de vârstă era aproape invizibilă. Ba mai mult, în timp ce unii părinţi mai mârâiau pe la şedinţe că li se dă prea mult de scris copiilor, Andrei se scălda în timp liber, îşi făcea temele fără probleme şi avea timp să se ocupe de pasiunile sale, calculatorul şi lectura.

Premii peste premii, la matematică

Mai târziu, a folosit acest timp liber pentru a studia intens matematica. Aşa a ajuns ca la numai 10 ani să obţină prima medalie de aur la Olimpiada Naţională de Matematică. La 13 ani, a primit o a doua medalie de aur, iar la 14 ani s-a întors acasă cu argint. În acest an şcolar, fiind în clasa a XII-a, Andrei a câştigat deja două premii I, la Concursul "Calude" şi  la "Stelele Matematicii" de la Bucureşti, unde a obţinut punctaj maxim.

Cum deja este admis la facultate (mai are doar de obţinut medii peste 9,50 la bacalaureat), Andrei are deja alte planuri îndrăzneţe: vrea să ajungă la faza internaţională a Olimpiadei de Matematică. "Pentru reuşitele mele la matematică din ultima vreme, nu am cuvinte suficiente să-i mulţumesc doamnei profesoare Iuliana Duma. A ştiut să mă motiveze, pentru că a fost un moment în care renunţasem la ideea de competiţii", ţine Andrei să menţionez în articol.

Ar urma oricând acelaşi drum

Îl întreb dacă mama sa s-a obişnuit cu ideea că, din septembrie, va pleca departe de ea, în Anglia. "S-a convins singură că trebuie să mă lase să mă desfăşor. De multe ori s-a temut pentru alegerile mele, ca orice mamă. Dar m-a susţinut şi a văzut că nu a greşit având încredere în mine", vine răspunsul.

Au fost şi neajunsuri în viaţa lui de elev, întotdeauna cu trei ani mai mic decât cei mai mulţi dintre colegi? Recunoaşte că au fost, că întotdeauna, fiind mai mari, ceilalţi s-au raportat altfel la realitatea din jur. Cum altfel? Când el de-abia primea buletinul, colegii lui făceau deja planuri pentru majorat! Cu toate acestea, oricând ar trebui s-o ia de la capăt, ar urma acelaşi drum, deoarece satisfacţiile au fost foarte mari.

Alte planuri nu-şi face, deocamdată. Îşi doreşte să înveţe cât mai bine, lucru la care se pricepe de minune. "Vreau să văd acolo, după primul an de studii, ce opţiuni pot avea. Orice plan e inutil, dacă nu ai o bază de la care să porneşti", mă lămureşte el.

Mă uit la el. E aproape un copil, dar mi-l imaginez deja în amfiteatrele cu aer academic de la universităţile de elită, îl văd uimindu-i, aşa cum a făcut şi până acum, pe profesori, dar şi pe colegii de generaţie. E destinul lui, pe care şi l-a scris de la patru ani, când şcoala a devenit lucrul pe care şi l-a dorit cel mai mult pe lume.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Gălăţeanca Denisa Pauliuc, studentă-model în Danemarca

Denisa Pauliuc, fostă elevă a Liceului Economic Virgil Madgearu din Galaţi, trăieşte visul academic în Danemarca în cadrul Academiei de Studii Superioare Dania. Denisa urmează cursurile programului internaţional de Marketing Management în Viborg. Ca parte obligatorie a studiilor sale, Denisa trebuie să finalizeze o perioadă de trei luni de internship într-o companie la alegerea sa. „În prezent, lucrez cu Sunenterprises, o corporaţie de succes din Olanda, care operează în industria bijuteriilor. În mare parte, lucrez cu inventarii, serviciu clienţi şi comenzi. Este o experienţă grozavă”, spune Denisa.

Gălăţeanca ia parte la diverse târguri şi expoziţii internaţionale, reprezentând imaginea firmei, dar şi a universităţii pe care o urmează în Danemarca. „De curând, am fost în Frankfurt la târgul Ambient şi în Munchen. Am noroc de educaţia pe care am urmat-o. Mă ajută foarte mult în ceea ce fac acum în internship. La Dania, educaţia pe care o primim este interdisciplinară şi bazată pe practică. Mă adaptez uşor la orice situaţie şi încerc să tratez totul proactiv”, spune Denisa.

Chiar dacă este departe de casă, studenta de 22 de ani reuşeşte să îmbine cu succes studiile cu jobul part-time având rezultate foarte bune la învăţătură. Denisa este una din singurele studente care urmează un internship plătit, în majoritatea cazurilor activitatea studenţilor nefiind remunerată în timpul stagiilor de practică.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Olimpică din Galaţi admisă la University College London

Ana-Maria Dumitraşcu are 19 ani, este elevă în clasa a XII-a la CNVA. Este pasionată de limba şi literatura română, dar şi de literatura universală. Are şapte premii la concursuri naţionale, dar cea mai importanta reuşită o reprezintă cele două premii consecutive la Olimpiada Naţională de Limba şi Literatura Română.

Ambiţioasă şi perseverentă, munceşte foarte mult pentru ceea ce îşi doreşte. Sunt rari tinerii care sunt atraşi de lumea cuvintelor, dar Ana-Maria şi-a ales de mică acest drum: "Ştiu că de la grădiniţă simţeam o nevoie acută să învăţ să citesc. În clasa a ll-a, ne-am făcut fişele la biblioteca şcolii şi îmi închipuiam cum împrumutam toate cărţile".

Cum aşa strălucire nu poate ieşi la iveală decât prin sprijinul profesorilor, ne spune că s-a format o relaţie de mentor - discipol între ea şi profesoara de limba română: "E greu de exprimat în cuvinte cum pasiunea altuia ajunge să te molipsească. O astfel de relaţie nu trebuie descrisă, ci avută”.

Ana ştie să îmbine şi distracţia cu şcoala: "Mă distrez şi eu cât pot. Nu sunt prezentă la toate petrcerile, nu simt o nevoie acută să pierd chiar toate weekendurile. Una dintre micile mele pasiuni este dansul. Nu sunt vreo rebelă, niciodată nu am fost, dar îmi place să stau în compania altora, să râd şi să mă simt bine".

Pentru că e la un pas de terminare al liceului, Ana a ştiut ce vrea şi a optat pentru o facultate de prestigiu din Marea Britanie, unde se va axa pe limbi străine: "University College London este facultatea la care am fost admisă. Am ales limbi străine, pentru că îmbină atât literatura, cât şi istoria. Sunt curioasă ce nivel pot să ating, dacă aş fi capabilă de aceleaşi lucruri şi în alte limbi. Cred că facultăţile din afară îţi oferă o deschidere mult mai mare, nu neapărat să ai o meserie convenţională. Nu sunt împotriva facultăţilor din România. Cine vrea cu adevărat, poate! Doar că simt că mi-aş oferi cea mai bună şansă plecând".

viata-libera.ro

[dcp100168]

Lecție de viață cu Ștefan Eniceicu, cel mai bun tânăr fizician din lume: „Nu există visul american, ci doar visul meu de a face o lume mai bună!”

Ștefan are 19 ani, este elev în clasa a XII-a la Liceul de Informatică din București, iar de curând a fost admis, pe baza rezultatelor obținute la Olimpiada Internațională de Fizică, la Harvard. Mai mult, americanii i-au oferit și o bursă de studiu în valoare de 240.000 de dolari
În miezul unei zile luminoase de decembrie, când românii erau sufocați, pentru a douăzeci și șasea oară consecutiv, cu festivități și comemorări trunchiate de singurul aspect esențial - adevărul -, l-am întâlnit pe Ștefan Dan Eniceicu. „Port o geacă mare, roșie, n-aveți cum să mă ratați”, îmi comunică, telefonic, adolescentul. În buza gurii de metrou de la Universitate, chiar în fața Teatrului Național, facem cunoștință. La câțiva pași, un protest spontan sau organizat - habar n-am - ne transformă scurtul dialog într-un cor de fluierături strunit de voci răgușite. Ecoul loviturii de stat din ’89 sau al Revoluției, naiba mai știe, ne țipă într-o ureche și ne iese, răsuflat, pe cealaltă, la fiecare sfârșit de an. Mă rog...

Ne retragem, strategic, spre Centrul Vechi, într-o cârciumioară afumată. „Un ceai verde!”, comandă Ștefan, măsurându- mă, pe sub sprâncenele negre, din cap până-n picioare. Soarbe încetișor, cu mâinile împreunate pe bolul alb, licoarea fierbinte și începutul poveștii lui se topește în cuvinte simple: „Tatăl meu a terminat Politehnica, este inginer, dar are o pasiune nebună pentru fizică. Așa am intrat eu, încă din copilărie, în acest univers senzațional. Îl bombardam pe tata cu întrebări, cu probleme, până m-a sedus definitiv această știință. Mama, medic, a suferit un pic. Ar fi vrut să mă îndrept către Medicină. Nici o șansă însă”.

„Curtat” de București, a părăsit Galațiul natal

Tânărul, considerat de profesorii de specialitate drept cel mai bun copil pe care l-a dat România în ultimii douăzeci de ani, se foiește, deranjat de fumul de țigară. Deschid geamul de lângă noi, iar Ștefan îmi oferă un zâmbet larg, un nerostit. „Printr-a cincea, m-am calificat atât la Naționala de Mate, cât și la Naționala de Info, iar într-a șaptea luam locul doi la Naționala de Fizică. În anul următor, reușeam să ating din nou faza națională la fizică. Ba chiar m-am clasat pe locul trei. De aici înainte, însă, drumul meu nu s-a mai intersectat cu Galațiul, orașul de baștină”.

Ofertat de Liceul de Informatică din București, care i-a oferit cazare la căminul instituției, masă și bursă, Ștefan a lăsat în urmă orașul de la Dunăre, aterizând, cu arme și bagaje, pe Dâmbovița. „N-aveam ce să mai fac la Liceul Vasile Alecsandri din Galați, nu erau profesori care să mă îndrume la nivelul dorit de mine. Așa că, am acceptat transferul în Capitală. Mama a venit cu mine la București, pentru a-mi fi aproape”.

Alegerea lui Ștefan a fost corectă. În primii trei ani la Liceul de Informatică, a ocupat de tot atâtea ori primul loc la Naționalele de Fizică! Apoi, în 2014, cota gălățeanului a explodat. Aur la Olimpiada Internațională de Fizică din Kazahstan (Astana), argint și premiul special pentru cea mai creativă lucrare experimentală la Olimpiada Asiatică de Fizică. A urmat din nou aur - la Olimpiada Internațională de Fizică din 2015, organizată în India, la Mumbai, și premiul special pentru cel mai bun tânăr fizician al Europei! Visul lui Ștefan Dan Eniceicu începea să prindă contur.

Pregătire alternativă: 20 de ore pe săptămână

Dar care este rețeta de succes a acestui adolescent genial, care-și poartă medaliile la gât, înfășurate în drapelul României, la fel de firesc cum își îmbracă tricoul preferat, cu motive din „Războiul Stelelor”? „Stâlpii liceului unde învăț, doamna Ionescu și doamna Davidescu, m-au ajutat foarte mult și le sunt recunoscător. După cursurile obișnuite, facem pregătire alternativă, adică în jur de 16-20 de ore de fizică pe săptămână. Se întâmplă, în special, în perioada concursurilor importante”. Chipul meu gânditor îl obligă, probabil, să aprofundeze subiectul: „Să știți că nu sunt atât de multe ore suplimentare. Vorbeam cu elevii chinezi pe care-i întâlneam la Internaționala de Fizică și știți ce-mi spuneau? În China, orice tânăr calificat la o competiție de asemenea anvergură este scutit un an de școală. Stă acasă și, de la opt dimineața până la șapte seara, aproape zilnic, studiază fizica sau materia la care excelează. Nu-i mai pisează nimeni cu alte discipline. Deci, rețeta succesului? Determinare, pasiune și ambiție. Dacă vrei să faci cu adevărat ceva, n-ai cum să nu reușești! Important este să faci ce-ți place, să nu te oprești niciodată, indiferent de eventualele descurajări ale oamenilor din jurul tău”.

Ștefan tace câteva clipe - imediat după ce-l întreb despre rolul educației într-o societate. Își adună gândurile și, mai matur decât m-aș fi așteptat, izbucnește: „Pentru mine, educația a avut, până acum, un dublu rol. M-a ajutat să mă integrez în societate, adică să-mi fac o primă impresie asupra lumii în care trăiesc. Apoi, mi-a creat această deschidere, această posibilitate de a descoperi ceea cemi place și ceea ce vreau să fac în viață”. Un zâmbet răzleț îi estompează cele două cute mici din mijlocul frunții, ca să-i înflorească - mai mult o părere - în colțul gurii: „Am fost și eu profesor, ca să spun așa, am predat elevilor care se pregăteau pentru concursurile internaționale, le-am împărtășit din experiența mea. Mi s-a părut groaznic de greu să fii profesor.

Trei trăsături esențiale ale poporului nostru

Ștefan Eniceicu e convins că poporul român este unul de calitate: „În toate țările în care am fost, pentru diferite concursuri, am observat că oamenii ne apreciază. Personal, cred că formăm un popor prietenos, relaxat și competitv. Bine, asta cu relaxarea nu se aplică și pentru bucureșteni. Ei trăiesc după un alt ritm, mult mai intens”.

Se dă în vânt după scufundări

Ștefan Eniceicu nu-și închină tot timpul fizicii. „Îmi place să înot, să fac scufundări și să joc baschet. Muzica preferată? În funcție de stare. Lecturi de plăcere? Acum citesc Infernul, de Dante (n.r. - o parte a poemului Divina Comedie). În afară de fizică, îmi mai plac informatica, matematica, politica și psihologia”, ne-a dezvăluit Ștefan.

„Decât să merg la studii în Anglia, mai bine rămân în România”

Întrebat de ce nu a aplicat și la o universitate celebră din Marea Britanie sau din Franța, Ștefan a oferit un răspuns uluitor: „Decât să merg la studii în Anglia sau în Franța, mai bine rămân la noi. Universitățile lor sunt la un nivel scăzut. Păi, știți că, pentru a fi admis la o facultate din Marea Britanie, de exemplu, trebuie să dai întâi un interviu. Eh, interviul acesta este, de fapt, un șir de teste penibile, cu probleme extrem de simple, un fel de formalitate inutilă. Sistemul lor de învățământ uniformizează valorile, pe când la noi sunt promovate elitele”.

Banii americanilor și obligațiile lui Ștefan

Care-i povestea cu Harvard, universitatea americană care stă cu ochii pe cei mai promițători tineri de pe planetă?

Ștefan ne elucidează rapid: „În vară, am primit o invitație din partea lor. Așa am decis să aplic la Harvard. Mi-au oferit o bursă completă, pentru patru ani de studiu, în valoare de 240.000 de $. Cazarea și masa sunt asigurate tot de ei”. „Și tu n-ai nici o obligație”?, întreb, uimit. „Câteva ore pe săptămână trebuie să lucrez pentru ei, la diferite proiecte. Oricum, n-am obligația de a rămâne acolo după absolvire. Eu chiar mă gândesc să revin în România”.

Mă binedispune optimismul lui contagios. Ștefan n-a susținut încă Bacalaureatul dâmbovițean, dar l-a „bifat” deja pe cel american, pe care-l și ironizează ușor: „Bac-ul lor conține trei secțiuni. Proba scrisă - în care trebuie să argumentezi, în 20 de minute, - motivele pentru care ai ales să studiezi la instituția respectivă. Apoi, proba de citit în limba engleză și - ultima - testarea cunoștințelor matematice. Ultima e la nivelul clasei a șasea în România”. Dar BACul nostru? „Este structurat aiurea. Se pune prea mult accentul pe învățatul mecanic, mai ales la materiile umaniste”.

Revenim la Harvard, la visul american, la tipare, la fuga tinerilor deștepți ai României... Mai ales că-mi vine greu să cred că adolescentul din fața mea va rezista ispitelor de peste Ocean și va reveni în țară. Ștefan mă privește calm pe sub arcul sprâncenelor negre: „Pentru mine, nu există visul american, ci doar visul meu - acela de a face, atât cât pot, o lume mai bună. Să știți că acest vis al meu poate fi împlinit și din România”.

Mă emoționez precum o băbuță lăudată de preot, pentru cumințenia ei, în fața sătenilor, la o slujbă caldă, întrun sătuc de munte. Ștefan pare atât de matur și de sigur pe el...

Să fii sănătos, copile, să-ți vezi visul cu ochii! Pentru că visul tău este, cu siguranță, și al nostru.

„Mi-e greu să țin pasul cu tehnologia”

Ștefan Eniceicu vorbește, detașat, despre progresele științei, dar și despre rolul Fizicii în viața noastră

„Acum zece ani, nici nu știam ce-i ăla iPhone, acum ni se pare un obiect util și atât. Vă dați seama cât de repede se schimbă lumea grație tehnologiei?”. Întrebarea lui Ștefan este îndreptățită. Nu-l întrerup însă, pentru că tocmai s-a lansat într-o prezentare a materiei sale preferate: „Fizica ar trebui să ne facă viața mai ușoară și chiar ne-o face. Temerea mea este să nu ne-o facă atât de ușoară, încât să devină plictisitoare”.

Cercetează domeniul informației cuantice

Lecția continuă, la alt nivel: „Vreau să ajut, prin cercetarea mea, la perfec ționarea calculatorului cuantic. Acest computer este de mii de ori mai rapid decât unul obișnuit, folosește qubiți - nu biți, ca cele clasice - și rezolvă probleme mult mai complexe”.

Pledoaria lui Ștefan pentru științele exacte nu s-a încheiat: „Un alt domeniu de cercetare interesant ar fi cel energetic. Descoperirea resurselor alternative - fuziunea nucleară, de exemplu - este prioritară pentru viitor. În prezent, s-a reușit obținerea energiei nucleare, doar că producerea ei costă mai mult decât avantajele oferite. Și aici mai este de lucru... La fel și cu mașinile electrice. Tehnologia există deja, doar că implică niște costuri uriașe. E nevoie mai întâi de o infrastructură adecvată, cu stații unde să-ți alimentezi automobilul... Problema e că ar dura zeci de ani să amortizezi investiția. În orice caz, odată și-odată, petrolul se va termina, iar atunci - vrând-nevrând - vom trece la atutomobilele electrice”.

E clar, tânărul domn din fața mea ar putea să vorbească ore în șir despre știință. E captivat de legile ei, mai ales de cele nedescoperite încă... Nu-l mai întreb dacă noțiunea de timp chiar există sau este doar o iluzie de serviciu a muritorilor. Concluzia lui Ștefan mi se pare logică, deci, mai potrivită: „Mă simt deja bătrân, mi-e greu să țin pasul cu tehnologia”.

Harvard, cea mai veche universitate din SUA

Aflată în orașul Cambridge, Massachusetts, Universitatea Harvard a fost întemeiată în 1636. De aici și-au luat zborul personalități remarcabile - Bill Gates, John Fitzgerald Kennedy sau Mark Zuckerberg. Harvard este o instituție de învățământ privată, cu un buget anual ce variază în jurul sumei de 30 de miliarde de dolari.

evz.ro

[dcp100168]

O gălăţeancă, pe podiumul Excelenţei Academice

O brăileancă şi o gălăţeancă se numără printre laureaţii Concursului Ligii Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) pentru Excelenţă Academică în Străinătate 2016. Anca Drăgan de la UC Berkeley, SUA, originară din Brăila a primit marele premiu „Studentul Român al Anului din Străinătate”. Gălăţencei Claudia Gabriela Mitrofan de la University of Cambridge i-a fost decernată Menţiunea Specială pentru Excelenţă la categoria Europa, nivel post-universitar. Gala LSRS a avut loc pe 7 ianuarie la Palatul Parlamentului.

Competiţia din cadrul Galei Studenţilor Români din Străinătate aduce în prim planul societăţii româneşti o serie de tineri români cu rezultate academice şi extra-curriculare de excepţie. În concurs, la cele şapte categorii, s-au înscris peste 150 de studenţi români din toate colţurile lumii, de la universităţi de prestigiu internaţional, iar finaliştii au fost decişi de laureaţii ediţiilor precedente.

Selecţia finală a laureaţilor a fost realizată de către un juriu alcătuit din: acad. prof. dr. Ionel Valentin Vlad, acad. prof. dr. Solomon Mărcuş, acad. prof. dr. Cristian Hera, dr. ing. Cicerone Rotaru, actorul şi regizorul Horaţiu Mălaele şi dr. Călin Ciofu.

Trebuie amintit că pe lista finaliştilor acestei competiţii, la secţiunea Erasmus s-a mai aflat o gălăţeancă, Violeta Fridjoi, de la Université de Bordeaux, Franţa.

Felicitări tuturor performerilor!

viata-libera.ro

[dcp100168]

Alţi doi elevi gălăţeni au fost admişi la prestigioasa universitate Cambridge

* Roxana Dumitriu şi Adrian Slătineanu - cei doi elevi de la CNVA care au fost deja admişi la prestigioasa universitate din Marea Britanie * Anul trecut, au mai fost admişi aici, în premieră, alţi doi elevi gălăţeni - Maria Ionescu şi Tudor Profir

În fiecare an, românii care sunt admişi la Cambridge pot fi număraţi pe degetele de la o singură mână. Anul trecut au fost admişi la această universitate de legendă doi elevi de la CNVA, Maria Ionescu şi Tudor Profir, iar acum performaţa a fost reeditată de doi colegi de clasă - Roxana Dumitriu şi Adrian Slătineanu, de la a XII-a A.

Maria Ionescu povestea anul trecut că unul dintre candidaţii englezi s-a mirat că fuseseră selectaţi la interviu trei elevi din acelaşi liceu (Andrei Bogdan Puiu a fost admis, dar i s-a cerut să aştepte încă un an, pentru că avea doar 16 ani, aşa că a acceptat oferta de la Imperial London College), în condiţiile în care în Anglia sunt zone de unde nu este admis niciun tânăr. Cum din toamnă vor fi deja la Cambridge patru elevi de la prestigiosul colegiu, vor putea înfiinţa acolo o minirepublică CNVA.

Roxana şi Adrian sunt amândoi luminoşi, deschişi, cu bun-simţ şi parcă le respiră inteligenţa prin toţi porii. Ai sta la nesfârşit de vorbă cu ei. Ba i-ai lua şi acasă. Cine nu şi-ar dori asemenea copii? Când te gândeşti şi la performanţa pe care au reuşit s-o înscrie, aproape că-i vezi ca pe nişte eroi întorşi de pe front.

"Au apreciat abilitatea mea de a mă descurca în situaţii-limită"

O plăcere a fost, probabil, şi pentru profesorii de la Cambridge să le ia interviu. Roxana va studia din toamnă Computer Science (Informatică şi Calculatoare). Ea a recunoscut că a avut emoţii şi că a fost o surpriză chiar şi pentru ea că a fost admisă. "Nu aveam premii la olimpiade, deşi am învăţat bine în toţi anii de liceu. La Cambridge contează însă mai puţin CV-ul tău şi mai mult ceea ce faci la interviu. La primul, am primit probleme de logică, iar al doilea interviu a fost cu probleme de matematică. Am fost atât de speriată că am făcut greşeli elementare, de clasa a VIII-a. Însă au apreciat că sunt în stare să rezolv singură o problemă, că n-am stat nopţile să tocesc rezolvări pe de rost. Au apreciat abilităţile mele de a mă descurca în situaţii-limită, chiar şi atunci când m-am confruntat cu tipuri de probleme pe care nu le-am mai abordat", povesteşte cu sinceritate Roxana.

Crede că în selecţia pentru interviu a contat şi bogata ei activitate extraşcolară, participările la proiectul "O carieră pentru o zi", când a fost la Bruxelles şi a lucrat alături de profesionişti în domeniul IT-ului, participările la simulările adunărilor generale ale ONU, atât în colegiu, cât şi la Londra, dar şi faptul că a făcut tenis de performanţă până la 11 ani.

"În scrisoarea de motivaţie am povestit că faptul că tenisul m-a învăţat să am încredere în mine şi mi-a întărit voinţa. A trebuit să renunţ la tenis, însă, ca să mă pot ocupa mai mult de şcoală, pentru că aşa aveam mai multe variante, spre deosebire deosebire de tenis, unde este foarte greu să-ţi faci un viitor", spune ea pragmatic.

Peste zece ani se vede, cu îndrăzneală, în Londra, lucrând pentru o companie mare, gen Samsung, Apple, Mozilla sau Google, iar peste 20 de ani se vede chiar revenind în România, dacă ar avea o bază financiară solidă. "Îmi place România. Am ales să fac facultatea în Anglia pentru că se pune mai mult accent pe dobândirea abilităţilor practice. În plus, după ce termini, te poţi angaja mai uşor şi pe salariu mult mai mare decât ai avea în România", vine simplu explicaţia fetei.

De altfel, Roxana pare să nu fi crescut în ţara proverbului "Capul ce se pleacă sabia nu-l taie", întrucât, spune ea, este genul de om care îţi spune în faţă punctul ei de vedere, sincer şi cu argumente.

Adrian, colegul tinerei, crede că atuul ei este încrederea în forţele proprii şi în tot ceea ce face.

"Pasiunea mea pentru matematică şi fizică i-a convins"

Adrian Slătineanu a fost admis la Inginerie generală la Cambridge. "Îmi plac fizica şi matematica. Fie alegeam să merg în cercetare, fie ingineria. Nu mă atrage cercetarea, deoarece te poţi bucura de roadele ei mult mai târziu, pe când ingineria are efecte imediate şi palpabile, poţi veni în ajutorul oamenilor mai repede", îşi motivează el alegerea făcută.

Interviul i s-a părut o experienţă plăcută, profesorii fiind foarte relaxaţi şi dornici să selecteze studenţii cei mai promiţători: "Întâi am dat un test cu 10 probleme de matematică şi fizică, după care am intrat la un prim interviu pe marginea acestui test. I-a interesat, nu atât cât de bine am rezolvat problemele, ci cum interacţionez cu profesorul atunci când acesta îmi dă un pont ca să repar ceea ce am greşit. Apoi am mai intrat într-un interviu în care am vorbit despre inginerie şi despre matematică şi fizică. Sunt convins că am trecut pentru că au văzut că sunt pasionat de cele două discipline. Colegul meu de bancă tot timpul spune că, de câte ori vorbesc despre matematică şi fizică, îmi strălucesc altfel ochii. Pasiunea mea i-a convins", crede Adrian.

Tânărul are nenumărate premii la olimpiadele naţionale la cele două discipline, printre care o medalie de aur şi una de argint.

M-a amuzat (pe Roxana, colega lui, chiar a şocat-o un pic) faptul că, peste zece ani, se vede aşezat la casa lui, cu familie, o slujbă şi o viaţă decente.

Mi-a mărturisit că-i este greu să-mi răspundă dacă se va mai întoarce în România: "Ţara, pământul, familia, prietenii, familia - toate acestea sunt speciale pentru mine. Dar nu mă văd incapabil să mă adaptez şi în altă ţară. Dimpotrivă, cred că pot găsi un mediu în care poţi să te dezvolţi profesional", crede el.

Se consideră un om raţional, liniştit, vesel şi fericit. Roxana completează imediat: "Şi extraordinar de inteligent".

Amândurora le-a plăcut foarte mult oraşul în care vor studia din toamnă, pentru atmosfera liniştită, pentru faptul că locuitorii sunt în cea mai mare parte tineri, ca şi ei, pentru aerul pitoresc, desprins parcă din celebrele cărţi cu Harry Potter.

Sunt convinşi că vor începe o viaţă care nu le va fi uşoară, că vor avea parte de provocări, că-şi vor schimba probabil unele viziuni, dar cu siguranţă se vor descurca cu brio, aşa cum au făcut până acum.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Premieră în istoria Colegiului „C. Negri”. O elevă a fost admisă la Oxford

• Ioana Bouroş va studia Matematică statistică la un colegiu unde numai doi candidaţi au fost acceptaţi la această specializare * Eleva de la CNCN a fost curtată şi de alte trei universităţi de prestigiu din Londra

Ioana Bouroş este prima absolventă de la Colegiul Naţional "C. Negri" care a fost admisă la Oxford. Dintre universităţile de legendă instituţia se mai laudă cu altă fostă elevă, Raluca Ţurcanu, care a fost admisă la Princeton, în urmă cu câţiva ani.

Din toamnă, Ioana va studia Matematică statistică la St. Hilda's College, unde doar doi candidaţi au fost admişi la această specializare în anul I. "În total, la toate colegiile din Oxford, sunt doar 20 de studenţi acceptaţi în primul an la această specializare. A fost o concurenţă acerbă. Am vorbit cu unii dintre candidaţi cât am stat acolo pentru interviuri, mi s-au părut extraordinar de inteligenţi şi de bine pregătiţi. Mă bucur nespus că mă număr printre ei", spune Ioana, care mi-a mărturisit că visează de mică să ajungă studentă la Oxford.

Biolog sau finanţist?

A ales statistica pentru că este o ştiinţă a viitorului şi  presupune o aplicare practică a matematicii. Pentru că îi place biologia (în clasa VI-a, când a dat primul interviu pentru ziarul nostru, spunea că se va face biolog marin), s-a gândit ca pe viitor să aleagă genetica statistică. Dar o atrag şi finanţele: "E interesant să observi procesele economice şi să vezi cum funcţionează, de fapt, lumea. Vrem, nu vrem, suntem influenţaţi de economie, iar statistica îţi poate da o astfel de viziune", motivează ea alegerea făcută.

"O onoare să stai de vorbă cu profesori de la Oxford"

După ce a susţinut un test destul de dificil la Bucureşti din matematică, a fost selectată să meargă la interviuri. Trei a avut de dat şi, deşi exigenţele pentru o asemenea selecţie sunt extrem de ridicate, Ioana susţine că a fost în al nouălea cer să poată vorbi cu nişte profesori de talia celor de la prestigioasa universitate. În rest, totul i s-a părut uşor şi firesc.

"Am avut emoţii doar la primul interviu, pentru că nu ştiam la ce să mă aştept. Dar când am văzut cât de deschişi sunt profesorii, cât de binevoitori, m-am liniştit şi m-am bucurat de discuţie. Au căutat să vadă ceea ce ştiu şi dacă am capacitatea şi deschiderea de a interacţiona cu profesorii. La universităţile mari din Anglia se practică timp de doi ani tutoriatul. Adică, după participarea la cursuri, un profesor se ocupă numai de tine să te îndrume, să te ajute să înţelegi acolo unde ai probleme. La unul dintre interviuri am avut de rezolvat probleme de matematică la prima vedere. Trebuia să fii deschis, flexibil şi să încerci să găseşti soluţii, chiar şi atunci când nu eşti sigur că vei putea acest lucru până la capăt", povesteşte tânăra.

Două dosare pline cu diplome

Ioana susţine că, la fel de mult ca impresia bună de la interviuri, au contat rezultatele ei la concursurile şcolare. Are acasă două dosare cu diplome. S-a calificat la fazele naţionale ale olimpiadei de matematică încă din clasele de gimnaziu. Are în palmares două menţiuni, două medalii de bronz şi două de argint. A câştigat Marele Premiu la competiţii interjudeţene de matematică. 

Lucru surprinzător pentru o elevă de la o clasă de matematică-informatică, Ioana s-a calificat în clasa a X-a şi la Olimpiada Internaţională de Lingvistică. În clasa a XI-a a obţinut o menţiune la faza naţională şi, bineînţeles, va participa şi acum, în clasa a XII-a, pentru că nu poate renunţa la ideea de a se afla în focurile competiţiei.  

Admisă la alte trei universităţi de marcă

Ambiţia, deschiderea şi rezultatele de excepţie la matematică au convins şi comisiile de admitere de la alte trei universităţi prestigioase din Londra. Ioana Bouroş a mai fost acceptată la Imperial London College, King's College şi University College of London, însă cea mai tentantă pentru ea a rămas oferta de la Oxford.

Peste zece ani se vede o femeie de carieră, dar nu exclude nici posibilitatea de a avea deja întemeiată o familie. Consideră că are puterea de a se adapta oriunde în Europa pentru a munci, aşa că nu-şi face planuri de pe acum în legătură cu locul în care va rămâne după absolvirea studiilor. Ar putea reveni chiar şi în România, dar asta doar dacă se va schimba mentalitatea actuală a compatrioţilor săi. "Mă uit în jur. Peste tot oamenii valoroşi au de pierdut. Şi nu mă refer aici doar la valoarea academică. Chiar şi unor simpli oameni cu bun-simţ li se dă în cap, pentru  că refuză compromisul de a fi la fel cu toţi ceilalţi."

Consideră că  "vinovat" pentru rezultatele ei de excepţie şi pentru reuşita ei este şi profesorul său de matematică şi dirigintele Mitică Dudău, care a încurajat-o şi a susţinut-o constant.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Elev gălăţean admis la Imperial College London: ”Voi reveni în România, pentru că trebuie să dau ceva înapoi”

Robert Atanasiu este elev în clasa a XII-a la CNVA şi a fost admis la Inginerie aeronautică la Imperial College of London, încă din decembrie anul trecut, pe vremea când nici nu se încheiaseră înscrierile, iar alţi candidaţi încă îşi depuneau dosarele. Spre deosebire de alţi tineri, care au depus aplicaţii la mai multe universităţi, în speranţa că vor avea de unde alege, Robert a tranşat foarte clar situaţia: „Mi-am dorit doar Imperial College. Dacă nu aş fi fost admis aici, aş fi făcut facultatea în România. N-avea rost să cheltuiesc banii părinţilor degeaba, doar de dragul de a face o facultate în Anglia.  Deşi nu are tradiţia şi renumele unor universităţi precum Cambridge sau Oxford, academic vorbind nu e cu nimic mai prejos. Asta mi-am dorit din clasa a X-a, să fac Inginerie la Imperial”.

O reţea a viitorului în transporturi

Robert Atanasiu se numără printre puţinii tineri capabili din ziua de azi care îşi doresc să se întoarcă în România, după finalizarea studiilor în străinătate. „Visul meu, după terminarea studiilor, e să mă angajez întâi în Anglia, pentru a prinde experienţă şi a învăţa unele trucuri. Apoi, vreau să mă întorc în România, cu idei şi concepte noi în legătură cu reţelele de transport ale viitorului. Chiar dacă m-am născut pe acest tărâm, pe care unii îl consideră blestemat, simt că trebuie să dau ceva la schimb României”, motivează el simplu.

Concret, tânărul consideră că viitorul în transporturi va fi pe domeniul electric. „Cred că aş putea pune bazele unei reţele de transport bazate pe tehnologia viitorului”, spune Robert.

"Am drumul meu propriu, ritmul meu"

A ales ingineria pentru că e un domeniu creativ şi cu aplicaţii în practică. În plus, spune el, îi oferă mai multe posibilităţi de a face ceva cu viitorul său, inclusiv de a-şi deschide propria afacere, pentru că nu se vede fiind prea mult timp angajatul cuiva. „Îmi place să fiu propriul meu stăpân. Am drumul meu propriu şi ritmul meu, chiar şi atunci când rezolv o problemă la fizică. De mic am lucrat pe cont propriu, am fost autodidact, mi-am căutat proria direcţie”, se caracterizează el, în câteva cuvinte.

"Sunt flexibil şi polivalent"

Robert i-a impresionat pe cei de la Imperial întâi cu scrisoarea de motivaţie, apoi i s-a dat să lucreze la un proiect, timp de o săptămână, sarcină de care s-a achitat cu brio. „Sunt flexibil şi polivalent. Încă din clasele mici, am luat premii la mai multe concursuri, la diferite discipline, chimie, matematică, fizică, chiar şi biologie. Am un dar în a-mi face propriul meu program, pe care să-l respect. La asta m-a ajutat şi faptul că fac baschet de la opt ani, iar de la 16 ani am jucat în Divizia B. Am dezvoltat şi câteva jocuri la informatică, de care sunt mândru", enumeră el câteva dintre atuurile sale.

Cele mai multe premii le-a obţinut însă la fizică, unde are câteva medalii la olimpiadele naţionale şi clasări pe podium la mai mullte competiţii regionale.

Recunoaşte că nu a fost genul de elev model, preocupat doar de studiu, şi că, în cei patru ani de liceu, s-a şi distrat de câte ori a avut ocazia. Asta se vede făcând şi în viitor. S-a bucurat de sprijinul necondiţionat al părinţilor, care au investit foarte mult timp în educaţia lui, dar şi de înţelegerea câtorva profesori care i-au apreciat calităţile şi au ştiut să nu se împiedice de greşelile sale. Pentru asta, e recunoscător părinţilor, dirigintei sale, Luminiţa Cobzaru, şi profesorului de fizică Onuţ Atanasiu (care nu este rudă cu el, a ţinut să precizeze).

viata-libera.ro

[dcp100168]

Andrada Ciorici şi Robert Râclea, studenţi la universităţi de top din Londra

Andrada Ciorici şi Robert Râclea sunt două firi diferite, aproape ca de la cer la pământ. Cu toate acestea, au două lucruri în comun: ambiţia şi puterea de muncă. Se pare că aceste două calităţi sunt tocmai ceea ce caută profesorii din comisiile de admitere de la două universităţi de top din Londra. Andrada se poate considera deja studentă la University College, la specializarea Economie statistică, în timp ce Robert Râclea va urma din toamnă Chimie medicinală la Imperial College.

Specialistă în investiţii bancare

Andrada te cucereşte din prima, aşezându-se în faţa ta, ca o carte deschisă. Deşi existenţa ei pare împărţită pe mai multe meridiane, ştie exact ce vrea de la viaţă şi cât poate să ceară de la ea însăşi. "Am ales Economie statistică pentru că reprezintă baza unui specialist în investiţii bancare. Asta mi-ar plăcea să fac pentru că este un domeniu foarte palpitant, care-mi oferă zilnic alte şi alte provocări. Sunt o fire care se plictiseşte repede, aşa că nu m-aş putea acomoda într-o meserie care presupune rutină", spune ea, aproape fără să respire.
La University College London selecţia se face doar după eseul personal şi scrisoarea de recomandare. "I-am impresionat cu rezultatele mele din diverse domenii. De la poezie, la premii în competiţii de matematică, practică făcută la bănci şi la Camera de Comerţ. A contat faptul că am de la 16 ani carte de muncă, lucrez pentru un ziar şi scriu săptămânal două articole pentru tineri. Dar şi faptul că îmi meditez colegii mai mici la matematică", vin explicaţiile tinerei.

Bancher sau profesor

A mai contat, desigur, că în clasa a XI-a a terminat cu zece pe linie, la fel ca şi în primul semestru din clasa a XII-a. Când are timp să le facă pe toate? Simplu. A avut noroc de profesori foarte buni, iar ea şi-a educat atenţia astfel încât să înveţe aproape totul din clasă. Într-a IX-a şi a X-a a terminat cu 9,89, respectiv, 9,91. Are teancuri de diplome la concursuri, la diferite discipline: română, matematică, germană, engleză, informatică şi religie.
Nu crede că se va întoarce în România, iar, dacă nu va reuşi o carieră în investiţii bancare, a fi profesoară de matematică i se pare un lucru foarte plăcut. Îi plac copiii, are răbdare să explice şi deţine deja experienţă în domeniu, pentru că se ocupă de doi ani cu meditaţiile la această disciplină.
Se consideră creativă, inteligentă, perspicace, descurcăreaţă şi ambiţioasă. Defectul ei cel mai mare e faptul că e perfecţionistă până la exagerare. E conştientă, însă, că acest lucru se poate transforma, cu timpul, într-o calitate. Depinde numai de ea.

Descoperitorul unor medicamente miraculoase

Despre Robert Râclea am scris prima dată acum patru ani, când intrase, cu medie maximă la admitere, la CNVA. De atunci, anual, am menţionat cu bucurie diferitele sale izbânde la olimpiadele de chimie. Iar ocaziile nu au fost puţine. Robert are deja două medalii de aur la Olimpiada Internaţională Pluridisciplinară Tuymaada din Yakutsk şi două medalii de argint, una la Olimpiada Internaţională de Chimie, iar alta la Olimpiada Internaţională de Ştiinţe pentru Juniori. Nu mai vorbim de medaliile de aur cucerite la nivel naţional, în fiecare an. Sunt rezultate care, neîndoielnic, au contat foarte mult în decizia cadrelor didactice de la Imperial College, atunci când l-au selectat, în urma unui interviu şi a eseului personal, să le fie student.
Cum o cercetare abstractă nu s-ar potrivi cu firea sa practică şi generoasă, a ales să meargă la Chimie medicinală. Visează să se numere printre cei care vor descoperi medicamente miraculoase în industria farmaceutică şi să poată vindeca astfel maladii grave. După terminarea facultăţii, intenţionează să facă masteratul în Anglia sau SUA. Apoi şi-ar dori să se întoarcă în România, iar pentru asta nu aşteaptă cine ştie ce schimbări peste noapte. Speră să fie primit într-un institut de cercetare, care să deţină şi fonduri pentru aşa ceva. Nu simte patriotismul la modul sentimental, ci practic, aşa cum a făcut-o de mai multe ori până acum, când s-a zbătut în rând cu cei mai buni tineri la chimie din lume, pentru a aduce României medalii olimpice. În paralel cu cercetarea, speră că va putea preda chimie la o universitate sau să poată împărtăşi din descoperirile sale studenţilor pasionaţi de această disciplină.

Muzică pentru sufletul său

Deşi te-ai aştepta să aibă acasă un minilaborator de chimie, unde să se joace cu eprubetele, pasiunea sa constantă, de când se ştie, a rămas muzica. Are acasă un mic studio muzical. Două chitare, pian şi instrumente mai simple sau mai complicate de pe mai multe meridiane ale lumii. De regulă, cântă ceea ce compune sau improvizează el. Îi place jazzul. Nu-şi imaginează defel că va face vreodată carieră în muzică. Dar speră, ca pentru sufletul său, să-şi permită să-şi deschidă acasă un studio adevărat, în care să cânte şi să-şi înregistreze interpretările.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Olimpic din Galaţi, câştigător al aurului absolut la Chimie: „Vreau să descopăr un tratament care să vindece cancerul“

• Robert Râclea, olimpic naţional şi internaţional la chimie, a absolvit în acest an Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Galaţi şi a fost admis la „Imperial College London“, din Marea Britanie.

 Robert Râclea are 18 ani şi este decis să schimbe lumea. Tânărul gălăţean a absolvit cursurile Colegiului „Vasile Alecsandri“ şi a ales să-şi continue studiile în Anglia, unde, spune el, ar avea mai multe oportunităţi de angajare şi ar putea să fie recunoscut pe plan internaţional în ceea ce priveşte cercetarea.

A optat pentru „Imperial College London“, considerată cea mai bună universitate din Londra, unde va studia Chimia Medicinală. „Este un domeniu de viitor şi sunt foarte multe inovaţii posibile. Ceea ce se caută acum este dezvoltarea de nanotehnologii în aplicaţii medicinale. Pe viitor, mi-ar face o mare plăcere să predau la o universitate, concomitent cu munca de cercetare pe care aş face-o“, îşi explică Robert planurile. Revenirea în ţară sau, dimpotrivă, stabilirea în Anglia va depinde de acomodare, dar şi de ofertele pe care le va primi din România.

„Chimia este cea mai naturală pentru mine“

Experienţa lui Robert Râclea cu chimia a început în clasa a VII-a, la un concurs naţional organizat la Baia Mare în 2011, „Chimexpert“, unde s-a clasat printre primii. „În clasele a V-a şi a VI-a mai mergeam şi la concursurile judeţene de matematică şi română, dar chimia era cea mai naturală pentru mine. Chimia se ocupă cu tot ceea se întâmplă în jurul nostru, la un nivel mult mai puţin abstract decât Matematica sau alte ştiinţe. Legătura cu realitatea este ceea ce îi atrage pe oameni la Chimie şi aplicabilitatea ei în toate domeniile de dezvoltare şi cercetare“, explică Robert Râclea.

În clasa a VIII-a a participat la faza judeţeană a Olimpiadei de Chimie şi s-a calificat pentru Olimpiada Naţională, unde s-a clasat pe locul 10. Mai apoi, a ales să urmeze Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Galaţi.

Cum a ajuns la aurul absolut

Pasiunea lui Robert pentru Chimie a făcut ca rezultatele sale la olimpiade să se îmbunătăţească mereu. În clasa a IX-a a participat la Olimpiada Naţională de Chimie şi a ieşit pe locul şase, iar ulterior a participat la Olimpiada Naţională pentru Ştiinţe pentru Juniori, unde s-a clasat pe locul al treilea. Astfel, a intrat în lotul lărgit pentru Olimpiada Internaţională de Chimie. Asta a însemnat două săptămâni de pregătire la Bucureşti şi apoi examene de baraj pentru Olimpiada Internaţională. Gălăţeanul s-a clasat pe primul loc la aceste examene de baraj, adevărate probe de foc. Încununarea acelui succes a fost participarea la Olimpiada Internaţională de Chimie din India, care a avut loc în decembrie 2013 şi unde a obţinut medalia de argint. „A fost o experienţă frumoasă. Eram pasionat de muzica clasică şi de cultura indiană. A fost o experienţă interesantă. Pe lângă olimpiadă, care a fost destul de stresantă, ne-au dus în diverse excursii, să vedem şi partea frumoasă a Indiei“, povesteşte Robert.

În clasa a X-a, tânărul s-a calificat, din nou, la Olimpiada Naţională de Chimie, unde a ocupat locul al patrulea, după care a intrat, din nou, în lotul lărgit al României pentru Olimpiadă. „Am făcut pregătire cu profesori universitari la Universitatea din Bucureşti şi la Politehnică şi, după două săptămâni de cursuri, am susţinut trei baraje de câte cinci ore, două teoretice şi unul practic“, explică Robert. Primii patru elevi clasaţi la aceste trei examene de baraj merg la Olimpiada Internaţională de Chimie, iar următorii trei, care sunt sub clasa a XII-a, se califică la o Olimpiadă din Yakuţia (Rusia). Este una dintre cele mai prestigioase olimpiade internaţionale, iar în acel an Robert Râclea a fost al doilea calificat la Olimpiada din Yakuţia. Yakuţia este situată în apropierea Cercului Polar de Nord, dar experienţa nu a fost una geroasă pentru Robert, deoarece olimpiada s-a ţinut în „vara polară“, când temperaturile ajung la 20 de grade Celsius. La participarea la Olimpiada din Yakuţia, din 2014, Robert şi-a adjudecat primul loc, obţinând ceea ce se numeşte „aurul absolut“.

Participarea la olimpiadele naţionale şi internaţionale a intrat practic în cotidian pentru Robert Râclea. Aşa s-a întâmplat şi în clasa a XI-a, când a participat la Olimpiada Naţională de Chimie şi a ieşit primul, iar la examenul de baraj s-a clasat al doilea. Robert a ridicat din nou ştacheta şi s-a clasat în primii şase elevi la un examen de baraj, în vederea participării la o altă olimpiadă Internaţională, care se numeşte Mendeleev şi se organizează în diverse ţări din spaţiul exsovietic. Olimpicul din Galaţi a participat la Olimpiada Mendeleev în 2015, organizată în Armenia, unde a câştigat argintul. O nouă participare la Olimpiada din Yakuţia a însemnat o nouă clasare pe primul loc pentru Robert.

Urmează Olimpiada din Georgia

În clasa a XII-a s-a clasat pe locul doi la Olimpiada Naţională de Chimie. A ocupat locul patru la examenul de baraj în vederea participării la Olimpiada Mendeleev, care s-a ţinut la Moscova, unde a obţinut, din nou, argintul.

În 2016 s-a calificat la Olimpiada Internaţională de Chimie, care va avea loc în Georgia peste câteva săptămâni. Rezultatele sale excepţionale au fost completate la bacalaureatul olimpicilor, pe care l-a susţinut în luna mai 2016 şi unde a obţinut media generală 9,71.

Visul unui cercetător

La 18 ani, Robert este decis să descopere un medicament pentru vindecarea cancerului, considerat maladia secolului. Dorinţa lui este să fie implicat în crearea unor medicamente care să vindece bolile pentru care nu s-a găsit încă un remediu. „Cred că este visul oricărui cercetător din acest domeniu să creeze un medicament care să vindece cancerul. Vorbesc de un tratament eficient pentru cancer, care să nu fie la fel de complicat ca protonoterapia şi să nu aibă efecte negative. Sunt şi alte boli, cum ar fi SIDA, şi cred că m-ar satisface să găsesc un tratament bun pentru oricare dintre aceste boli“, încheie Robert Râclea.

adevarul.ro

[dcp100168]

Un licean din Tecuci, admis la Oxford

Dorian Muntean este primul tecucean care a bătut la porţile prestigioasei Universităţi Oxford şi a fost admis. El este elev la Colegiul Naţional "Spiru Haret", olimpic naţional la Geografie, Chimie şi Ştiinţele Pământului.Din prima zi de şcoală, Dorian şi-a uimit învăţătoarea când i-a spus că vrea să devină om de ştiinţă,  într-o generaţie de elevi care-şi doreau mai toţi să fie poliţişti, avocaţi, cântăreţi sau crainici la televiziune. Era pe atunci fascinat de toate fenomenele naturii şi-şi dorea să le poată studia pe îndelete. Pasiunea aceasta nu l-a părăsit niciodată.

În clasa a VIII-a i-a venit prima confirmare că se află pe drumul cel bun. A luat premiul I la faza naţională a Olimpiadei de Geografie. Anul următor, s-a reorientat spre Chimie şi Ştiinţele Pământului, la fiecare obţinând câte o menţiune pe ţară. În clasa a X-a, a luat aur naţional la Chimie, iar la Ştiinţele Pământului s-a calificat în lotul lărgit pentru internaţională,  iar într-a XI-a a mai adăugat două menţiuni la  "colecţie".

"Visul meu este să fac cercetare, să am, eventual, propriul meu laborator. Ştiam că în România e mai greu să faci asta în facultate, de aceea am ales să merg în străinătate. Am aplicat la cinci universităţi în Marea Britanie, sperând însă să fiu admis la Oxford", spune Dorian.

După un test grilă cu probleme de matematică şi gândire logică, susţinut la Bucureşti, în noiembrie, Dorian a fost chemat la Oxford, pentru a trece prin focurile a trei interviuri. "Profesorii mi s-au părut destul de destinşi. Nu au încercat să-mi întindă capcane. Dimpotrivă. Au vrut să vadă cum mă descurc să rezolv probleme, pornind de la indicaţiile lor. Chiar mi-a  plăcut la interviu, pentru că cei din comisii erau axaţi mai mult pe capacitatea studenţilor de a fi spontani şi a gândi logic, nu pe abilităţile de memorare", mai adaugă el.

A fost admis la toate cele cinci universităţi la care a aplicat, dar a ales Oxfordul. Se poate considera deja student, întrucât condiţia pe care o mai are de îndeplinit, şi anume, nota 9,50 la  bacalaureat la matematică şi chimie nu va fi o problemă pentru el.
În spatele unei astfel de performanţe, istorice am putea spune, se află multă muncă, dar şi oameni care au ştiut să-l inspire şi să-l călăuzească pe această cale destul de anevoioasă, dar plină de satisfacţii.

”Le mulţumesc tuturor celor care m-au susţinut pe acest drum al performanţei, în special familiei mele, doamnei profesor Veronica Ungan, precum şi unei prietene speciale, Gabriela Diana Oprea”, a declarat Dorian Muntean, viitor student la  Oxford.

"Mă întorc în România, pentru a-i inspira pe alţii"

Dorian Muntean vrea să-şi termine studiile în Marea Britanie, dar visează să se întoarcă în România, după ce  va acumula  suficientă experienţă.

"Mi-ar plăcea să lucrez fie în domeniul sintezei de medicamente, în special pentru antibiotice, întrucât bacteriile au devenit foarte rezistente în ultimul timp, în distrugerea lor fiind loc de  multe descoperiri. Sau să lucrez în domeniul nanochimiei, tehnologii noi care se ocupă  cu programarea moleculelor care să pot construi singure, fără supraveghere, exact cum se întâmplă  cu corpul  uman. Nici o carieră ca profesor universitar nu-mi displace. Nu sunt naiv, dacă vreau să  mă întorc în România. Ştiu că  va fi greu. Dar nici cu pesimismul nu vom reuşi să facem  nimic. Asta se aşteaptă de la noi, asta e responsabilitatea noastră. Să facem în aşa fel ca lucrurile să meargă bine. Vor fi suficient de mulţi tineri formaţi în lumina valorilor occidentale, care se vor întoarce şi care vor aplica ce au învăţat şi-i vor inspira şi pe alţii. Aşa vom reuşi să schimbăm ceva", vin explicaţiile surprinzătoare.

Dorian visează să-şi poată construi peste ani un laborator propriu în România şi să ajute astfel cum se va pricepe el mai bine.

Pasionat şi de cărţi, Dorian ştie să aducă în sprijinul său şi argumente frumos gândite şi scrise de oameni de ştiinţă celebri: "Luis Pasteur spunea că ştiinţa nu cunoaşte ţara, deoarece ştiinţa aparţine umanităţii şi este torţa care luminează lumea".

viata-libera.ro

[dcp100168]

Ioan Vevera, gălăţeanul care va studia informatică la Oxford

Ioan Vevera, elev în clasa a XII-a D la Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri", a fost acceptat ca student la Informatică la Oxford, la Magdalen College, după un test susţinut la Bucureşti şi trei interviuri în faţa profesorilor de la emblematica instituţie de învăţământ din Marea Britanie.

Cu toţii am auzit de Oxford, dar ne-a fost greu să-l atingem chiar şi cu gândul. Cum v-aţi simţi printre cele 30 de colegii cu grădini şi clădiri cât nişte palate? O universitate cât un oraş, în care fiecare cărămidă şi fiecare dală de pe străduţele înguste, cu aer medieval, respiră istorie de câteva secole bune. Cum v-aţi simţi într-un puhoi de tineri, veniţi din toate colţurile lumii, vorbind în toate limbile, un adevărat Babilon, al cărui cuvânt de ordine este excelenţa, ştiind că a doua zi urmează să candideze alături de ei, în faţa unor comisii cu unele dintre cele mai luminate minţi ale lumii? Oricât ţi-ai cunoaşte valoarea, tot ţi s-ar face inima cât un purice. Asta nu înseamnă că, dacă aparţii cu adevărat locului, n-ai să găseşti stăpânirea de sine şi n-ai să arăţi tot ceea ce ai mai bun. Ioan Vevera este gălăţeanul care a reuşit să convingă că poate să studieze, alături de unii dintre cei mai străluciţi tineri ai generaţiei sale, la Oxford. Cele trei interviuri nu au fost chiar floare la ureche, mai ales că profesorii ştiau exact prin ce "lentile" trebuie să se uite ca să te vadă de câte eşti în stare.

"Deşi selecţia se face la sânge, cât am fost în faţa profesorilor, nu am avut sentimentul că mi se vânează greşelile. Dimpotrivă, oamenii aceia sunt prietenoşi, binedispuşi, dornici să te ajute să descoperi cea mai bună soluţie. Problemele se puteau rezolva până la un anumit punct, după care ţi se dădeau indicaţii. Asta şi urmăreau, cred, să vadă cât de flexibil în gândire eşti pentru a te putea descurca să rezolvi problema, după traiectoria sugerată de ei", povesteşte Ioan despre experienţa Oxford.      

Iniţial nu a ştiut nici câte locuri sunt, nici care e numărul concurenţilor care se băteau pentru aceeaşi specializare ca şi el. După ce au trecut emoţiile examenelor, au aflat că sunt în total  cam 30 de locuri la Informatică, distribuite câte unul sau două pentru fiecare colegiu care are aşa ceva. Iar concurenţa a fost de 20 pe loc.

Doar foarte puţine universităţi din lume se pot lăuda cu ceea ce oferă Oxfordul. Un bagaj de cunoştinţe cu 60 la sută mai bogat decât în alte părţi, dar nu însuşite oricum. În afară de cursurile la care participă toţi cei admişi la Informatică, există câte un profesor la doi studenţi, care se ocupă de aşa numitele "tutoriale", adică meditaţiile de care ştim şi noi.

Cum e să alegi între medicină şi informatică

Ca orice tânăr cu minte brici, Ioan Vevera s-a dezvoltat pe mai multe domenii şi a avut de ales între mai multe variante. Astă vară, încă îşi dorea să devină  medic, să facă facultatea la Cluj, motiv pentru care se pregătea intens la chimie şi biologie. Tânjea şi după o carieră informatică, disciplină care l-a atras de mic.

"În septembrie, m-am gândit că, dacă voi face facultate de informatică, vreau să aleg ce e mai ofertant în domeniu. Aşa am ajuns să studiez ofertele universităţilor din Marea Britanie. Am făcut un top cinci şi am trimis aplicaţia pentru Oxford, Manchester, King's College, Imperial College şi University College. În afară de Oxford, am mai primit răspuns afirmativ de la  alte două universităţi, la celelalte două urmând să aflu în perioada următoare", spune Ioan. Singurul  lucru pe care trebuie să-l  mai facă este să obţină medie peste 9,00 la  bacalaureat şi nota 9,00 la matematică, la acelaşi examen.

Tânăr cu picioarele pe pământ, Ioan Vevera admite că abia e la începutul drumului şi că încă nu poate vedea toate oportunităţile pe care le-ar putea avea în carieră, o decizie urmând s-o ia pe parcursul studiilor. Cu siguranţă, va face şi master. Îl atrage însă şi varianta unui doctorat pentru a rămâne în cercetare, dar şi posibilitatea de a lucra efectiv într-unul dintre multele domenii practice pe care le oferă informatica. Nici faptul că ar putea reveni în România nu-l exclude deocamdată, aşa cum se gândeşte că ar putea să aleagă orice altă ţară care-i va oferi cele  mai bune oportunităţi.

Gălăţenii admişi în ultimii cinci ani la Oxford

Am reuşit să reconstituim o listă cu gălăţenii admişi la Oxford în ultimii cinci ani. În 2012, au fost admişi Mihai Răcoreanu şi Andrei Florea, ambii de la CNVA. În anul următor, Cristiana Bănilă, tot de la CNVA. Anul trecut, au fost acceptate Ioana Bouroş, de la CNCN şi Irina Boeru, de la CNVA. Anul acesta, avem trei acceptaţi: Dorian Muntean de la "Spiru  Haret" Tecuci, Ioan Vevera şi Alexandru Suru (despre care vom scrie mâine) de la CNVA.

Oxford, a treia printre cele mai vechi universităţi din lume

Primele cursuri s-au ţinut la Oxford în anul 1096, aceasta fiind cea mai veche instituţie de învăţământ superior din Regatul Unit şi din lumea anglofonă. Este alcătuită din 39 de colegii independente, care au conducerile, statutul şi corpul profesoral separate. Numeroase personalităţi au studiat la Oxford: 50 de câştigători ai premiului Nobel, 26 de prim-miniştri britanici, peste 30 de lideri mondiali, 20 de arhiepiscopi de Canterbury, dar şi artişti şi scriitori celebri, precum Hugh Grant sau Oscar Wilde. Oxford a inventat, literalmente, viaţa de student, în secolul al XIII-lea. Universitatea Oxford este pe locul al treilea în clasamentul celor mai vechi universităţi din lume, după Universitatea al-Qarawiyyin (859,  Maroc) şi cea din Bologna (1088, Italia).

Prin ce este celebru Magdalen College

Magdalen College a fost fondat în 1458 de William of Waynflete, arhiepiscop de Winchester, în documentele vechi făcându-se referire la existenţa unui cor, a cărui tradiţie s-a păstrat până în zilele noastre. Este, printre altele, considerat şi o atracţie turistică pentru că deţine Grădina cu căprioare, Turnul cel Mare, dar şi Aleea Addison, denumită aşa după Joseph Addison, eseist, poet şi om politic englez, care a pus bazele jurnalismului în Marea Britanie şi care a fost şi preşedinte al colegiului.

Printre absolvenţii de seamă ai Madgalen College se numără: Regele Eduard al VII-lea, fizicianul premiat cu Nobel Erwin Schrödinger, scriitorul Oscar Wilde, câştigătorii Nobelului în Medicină - Howard Florey şi John Eccles, dar şi actorul, muzicianul şi compozitorul Dudley Moore.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Şef de promoţie la CNVA, admis la Oxford

Alexandru Suru, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri", va studia, din toamnă, matematică-informatică, la St. Hugh's College de la Universitatea Oxford. Ca şi colegul său de clasă, Ioan Vevera, a trecut printr-o selecţie riguroasă (un test scris la Bucureşti şi trei interviuri la Oxford) şi a fost acceptat, concurenţa fiind de şase pe loc.

O ambiţie de neclintit. Asta ar fi cea mai bună caracterizare pe care i-ai putea-o face în trei cuvinte lui Alexandru. Altfel nu se explică de ce olimpicul naţional la matematică, cu două medalii de bronz şi alte zeci de premii şi la alte discipline, s-a străduit timp de patru ani de liceu să obţină numai medii de zece pe linie, mai ales că mediile de la şcoală contează doar într-o foarte mică măsură la admiterea în străinătate. O altă explicaţie ar fi că şi-a permis, pentru că poate. "M-am hotărât în septembrie, la începutul anului şcolar, să aplic la facultate în Marea Britanie. Am completat formulare doar pentru Oxford şi Imperial College. Nu eram sigur că voi fi admis la niciuna dintre ele. Însă aş fi preferat să studiez în ţară, dacă nu aş fi ajuns student aici", îmi explică el de ce nu a aplicat pentru cinci universităţi, aşa cum fac mai toţi candidaţii.

Deşi recunoaşte că a avut emoţii, oraşul i s-a lipit de suflet, cu modernismul lui împletit la modul frumos cu tradiţia, cu liniştea străduţelor înguste şi aerul larg respirabil al parcurilor. "Am simţit că m-aş putea adapta foarte uşor. Este un oraş mic, doar pentru studenţi, care oferă acestora foarte multe facilităţi. M-am simţit ca făcând parte din acel peisaj. Te poţi integra acolo mult mai uşor decât într-o metropolă", mărturiseşte Alexandru.

Proaspătul admis la Oxford (mai are de obţinut 9,00 media la bacalaureat şi 9,00 la matematică, lucruri uşoare pentru el) s-a arătat încântat şi de profesorii pe care-i va avea. I s-au părut prietenoşi şi dornici să ajute studenţii. "Chiar dacă, la interviu, am primit probleme din materia care se va studia abia la facultate (la geometrie, de exemplu, am avut ceva cu n dimensiuni) am reuşit să mă adaptez din mers, doar cu câteva indicaţii primite de la profesorii din comisie", mai povesteşte el.

E conştient că nu ar fi ajuns aici dacă în spatele muncii sale susţinute nu s-ar fi aflat ochii vigilenţi ai unor profesori care au ştiut să scoată ce-i mai bun din el: Mihai Totolici, Vasile Ciuchină, Florin Şoldan şi Mirela Voinea.

"Învăţământul din România, foarte puternic în liceu"

Alexandru Suru se consideră avantajat că, din toamnă, va avea de  studiat câteva capitole pe care deja le-a învăţat în cei patru ani de liceu: "Mă voi putea adapta mai uşor şi mă voi concentra pe aprofundare, având în vedere că am studiat deja o parte din materia pe care urmează să o fac, atât la  matematică (numere complexe, calcul matricial), cât şi la informatică, unde noi am făcut deja noţiuni de programare. Cel puţin, la informatică, te iau de la zero. Învăţământul în România este foarte puternic în liceu, mai ales", consideră tânărul.

Deocamdată, Alexandru nu s-a hotărât ce va face după ce-şi va da licenţa. Cu siguranţă, va urma un master. Apoi, nu exclude varianta unui doctorat pentru a deveni profesor cercetător în matematică. Dar şi să lucreze, ca informatician, în domenii precum inteligenţa artificială, securitate sau dezvoltare de aplicaţii, i se pare o variantă atractivă.

Cu o diplomă pe care scrie Oxford, ştie că va avea deschise toate uşile în toate colţurile lumii, când va fi vorba de angajare. Cu toate acestea, susţine că ar veni să lucreze inclusiv în România. ”Chiar aş dori să vin. Şi nu-mi imaginez că aş avea câştigurile pe care le-aş putea primi în afară. Dar măcar să ţi se răsplătească munca pe care o depui”, ne-a mărturisit Alexandru Suru, viitor student la Oxford

Cât te costă să înveţi la Oxford

Alexandru Suru ne-a oferit şi câteva informaţii legate de cheltuielile cu studiile la Oxford. Taxa de şcolarizare pentru fiecare dintre cei trei ani este de 9.000 de lire, bani pe care-i poate obţine orice tânăr care doreşte să studieze în Marea Britanie, printr-un credit foarte avantajos, pe care-l va restitui în rate, în momentul când salariul său va ajunge la un anumit nivel. "Pentru cele trei mese pe zi, cazarea singur în cameră şi alte cheltuieli legate de şederea în campus mai trebuie cam 6.000 de lire anual", mai spune Alexandru. Studenţii la Oxford nu au voie să lucreze, dar primesc, în schimb, burse, atât de performanţă, cât şi sociale, care acoperă cel puţin jumătate dintre costurile  legate de cazare şi masă.

St. Hugh's College - înfiinţat de nepoata unui poet

St. Hugh's College este unul dintre cele 39 de colegii ale Universităţii Oxford. Este înfiinţat în 1886 ca o instituţie de învăţământ destinată numai femeilor. Abia la sărbătorirea centenarului,  în 1986, au fost acceptaţi aici şi bărbaţi. Cea care a făcut prima donaţie pentru construirea colegiului este Elisabeth Wordsworth, nimeni alta decât nepoata faimosului poet englez William Wordsworth. Ea a moştenit banii de la tatăl său, care fusese episcop de Lincoln, şi a dat numele colegiului după episcopul Hugh of Avalon, care a fost canonizat în 1220.

Printre celebrităţile care absolvit acest colegiu se numără: Theresa May, prim ministrul Marii Britanii, Aung San Suu Kyi, laureată a Premiului Nobel pentru pace, muzicianul Joe Goddard, actriţa Rebecca Front.

Mai cu moţ

Majoritatea specializărilor de învăţământ la Oxford durează trei ani, cu excepţia Filosofiei (patru ani) şi Medicinei (şase ani). Există o multitudine de titluri ce sunt conferite la finalizarea studiilor, în funcţie de specializarea urmată, precum şi de tipul studiilor (universitare, masterale sau doctorale). Spre deosebire de alte universităţi, la terminarea studiilor de doctorat, Oxford oferă titlul DPhil (Doctor in Philosophy), în loc de PhD (Philosophy Doctor).

viata-libera.ro

[dcp100168]

Cei mai buni dintre cei mai buni. Miruna Rusu va învăţa la Imperial College of London

Miruna Rusu, elevă în clasa a XII-a D la Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri", a fost admisă la una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ superior din Marea Britanie, Imperial College din Londra, la o specializare deloc uşoară - Inteligenţă artificială.

"Am doar un metru şi şaizeci de centimetri. De la înălţimea aceasta, Imperial College pare destul de mare. Normal că mi-e teamă, nu ştiu dacă mă voi descurca", îmi spune Miruna, jumătate serios, jumătate  glumind, cu o  sinceritate dezarmantă. Însă ceva din privirea şi atitudinea ei îmi spune că nu se va da bătută prea uşor şi că va fi hotărâtă să muncească şi să răzbească acolo unde şi-a propus să ajungă. De altfel, dacă ar fi avut cel mai mic dubiu că nu s-ar descurca, profesorii de la Imperial nici n-ar fi selectat-o, având în vedere că la o universitate de un aşa calibru filtrele sunt foarte fine.

"Consecvenţa e ceea ce m-a recomandat. Chiar am fost surprinsă că m-au acceptat. De obicei, cei de la Imperial aleg olimpici. Eu nu am avut premii la olimpiade. Dar mi-a plăcut de mică informatica şi matematica, deşi am mai cochetat şi cu alte discipline, precum biologia. Au fost impresionaţi de faptul că am fost membră a Clubului de robotică din clasa a V-a, membră a Consiliului Elevilor din clasa a VI-a, am organizat concursuri de robotică -  Robogal şi am participat alături de alţi colegi, în echipă, la olimpiada de robotică. Plus alte concursuri şi organizaţii în care am activat", explică tânăra.

Imperial College, mult mai "uman" decât Cambridge

Deşi nu a primit undă verde la Cambridge, pe lângă Imperial, a mai fost admisă şi la King's College, tot în Londra, şi aşteaptă răspuns de la alte două universităţi. A fost plăcut impresionată de modul în care a decurs interviul. Profesorul de securitate cibernetică, la care a fost repartizată, a fost foarte prietenos, spre deosebire de cel de la Cambridge (Miruna a susţinut un interviu şi aici, dar nu a fost selectată), care i s-a părut destul de distant.

"Testul de la Imperial, cu probleme de analiză matematică şi logică, mi s-a părut destul de uşor. După selecţia pe baza aplicaţiei, doar 9-10 la sută dintre candidaţii la Imperial College sunt chemaţi la interviu, prin urmare şansele să fii admis sunt destul de mari. Nu pot să mă laud că am făcut acte de eroism, au fost întrebări de rutină. Aşa mi-am dat seama că totuşi în România se face carte cum trebuie, la nivel de liceu. În grupa mea erau tineri din Franţa, de exemplu, care n-au ştiut să răspundă la întrebări care mie mi s-au părut elementare. Ei nu învăţaseră aşa ceva la şcoală", povesteşte Miruna.

Un viitor în cercetare, dar peste graniţe

În urmă cu ceva vreme, Miruna Rusu îşi dorea să devină medic, dar i s-au părut mai sigure cifrele şi algoritmii. Cu toate acestea, îşi doreşte ca după ce va face şi masterat,  să  urmeze un curs de neuroştiinţe, pentru că este fascinată de modul  în care funcţionează creierul uman. "Acasă, am început să lucrez la o reţea neurală, un soi de creier creat pe computer. O adaptezi, o programezi şi introduci seturi de date, foarte multe date, iar reţeaua începe, pe baza exemplelor tale, să înveţe singură anumite lucruri. Am vrut să văd dacă sunt în stare să creez aşa  ceva. Sunt departe de ceea ce ar trebui să fie, pentru că sunt nişte funcţii care depăşesc materia de liceu, dar voi continua să lucrez la ea, pas cu pas, pe măsură ce încep să înţeleg cât mai multe", povesteşte ea, cu pasiunea citindu-i-se în ochi.

Viitorul şi-l vede în cercetare, într-un domeniu de tipul biotehnologiilor, pentru că nu-i place programarea de dragul programării, ci cu un anumit scop. A înţeles cât de importantă e informatica încă din clasa a IX-a, când a fost la Bruxelles, într-un internship la Nokia, şi a văzut cum se lucrează la programarea hărţilor.

"Cu sinceritate am să spun că nu intenţionez să mă întorc în România, pentru că la noi nu sunt şanse să faci prea mare lucru în cercetare. Vreau să fac masteratul tot la Imperial Colllege, pentru că  am văzut ce dotări importante are şi cum se implică anual mediul de afaceri să  investească şi să facă parteneriate cu universitatea, pentru că de acolo vin ideile şi progresul. Doctoratul îl voi face acolo sau în altă parte. Voi avea timp să mă gândesc pe parcurs", concluzionează Miruna.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Admis la Universitatea din Warwick. Radu Racoviță, un viitor cercetător de vârf în genetică

Radu Adrian Racoviţă se numără printre puţinii oameni favorizaţi de soartă care au descoperit de timpuriu care le este adevărata cale pe care vor să-şi înscrie viaţa, motiv pentru care nu precupeţeşte niciun efort pentru a o urma, chiar dacă s-a dovedit a fi o potecă destul de îngustă şi abruptă, pe care nu mulţi au curajul să urce.

Deşi este foarte bun la toate disciplinele care se încadrează în aria ştiinţelor, obţinând anual  premii şi menţiuni la concursurile şi olimpiadele naţionale, biologia este cea care îl pasionează. Şi nu oricum, ci pe genetică, domeniul unde zumzăie aburii celor mai recente şi râvnite descoperiri. Pentru că ce poate fi mai fascinant decât umblatul în cea mai ascunsă tainiţă a fiinţelor, codul genetic, unde te poţi juca un pic de-a divinitatea, recreând un alt om, cu un alt destin? Încă de anul trecut, când scriam despre el că s-a întors cu o medalie de bronz de la Conferinţa Internaţională a Tinerilor Cercetători, unde a participat alături de 250 de tineri din 25 de ţări, îmi spunea că deja studiază procedee prin care se poate acţiona asupra genelor, astfel încât oameni cu maladii incurabile să poată câştiga lupta cu boala. E un vis de care sunt atraşi cei mai de vârf cercetători. Şi tot Radu îmi spunea că, deocamdată, mirajul pare aproape de atins, dar mai e mult de lucru, pentru că e greu să umbli în urzeala aceea fină din adâncul omului, pe dibuite, încercând să repari ceva, şi să fii sigur că nu strici pe altă parte.

Cum parcursul materiei la ştiinţele care-l interesează nu aduce vreo dificultate pentru el, a început să citească despre ultimele descoperiri în genetică şi să cerceteze care ar fi universitatea din Marea Britanie care i-ar satisface exigenţele în materie de studii. Anul trecut, a elaborat şi a fost premiat pentru o lucrare legată de modul în care s-ar putea trata persoanele astmatice, anihilând genele care dau sensibilitate la această boală. Pornise de la studiul unor profesori de la Imperial College of London, cu care a şi corespondat. Anul acesta, Imperial s-a numărat printre opţiunile sale, alături de universităţile din Manchester şi Warwick. A participat la interviurile organizate de toate trei şi, deşi a luat primul punctaj  la Manchester şi a primit reacţii pozitive de la cei de Imperial (care nu i-au trimis încă niciun răspuns), s-a hotărât să accepte oferta de la Warwick, pentru că i s-a părut cea mai  avantajoasă pentru el. Prin urmare se poate considera deja mai aproape de visul său, singurele condiţii pe care le mai are de îndeplinit fiind mediile de 9,00 la bacalaureat, la matematică şi la chimie, lucruri pentru care nu-şi face griji, fiindcă la simulare a luat zece peste tot.

Radu Adrian Racoviţă susţine că a ales să studieze Ştiinţe biomedicale la Warwick după ce a cântărit îndelung mai multe oferte. "Are cel mai bun program de studiu, fiind totodată a opta ca importanţă în Anglia şi pe locul 50 în lume. Comparativ cu Manchester, aici se studiază mai puţine module, dar cunoştinţele sunt mai aprofundate, te poţi specializa mai mult pe domeniul care te interesează. Spre deosebire de Imperial din Londra, aici programul de studiu are şi masterul inclus. În plus, în anul al treilea, se face foarte multă practică într-o companie, unde există un mentor care se ocupă special de tine. Bineînţeles că acest lucru înseamnă şanse mai mari de angajare, dacă arăţi că eşti capabil", precizează tânărul.

Recunoaşte cinstit că a mai ales Warwick şi din alte motive. E un loc unde va putea evolua profesional la  fel de bine ca şi în cele două  mari oraşe, cu deosebirea că viaţa e mult mai ieftină, preţurile fiind la  jumătate, şi la cazare, şi la alimente, comparativ cu Londra şi Manchester.

Deşi îşi doreşte foarte mult să poată ajuta oamenii, nu îl atrage cariera de medic, preferând să lucreze într-un laborator pentru a descoperi noi terapii, putându-le fi astfel şi mai de ajutor.

În timpul în care nu studiază, se ocupă de o altă pasiune a sa, cântatul la chitară electrică. Face asta din clasa a VI-a şi a avut până în prezent 15 chitare. Îi place bluesul şi jazzul, iar pe viitor speră să înveţe şi chitară bas. Şi-ar mai dori, ca în limita în care îi va rămâne timp liber, să poată înfiinţa la universitate o trupă alături de care să poată cânta.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Olimpicul admis la o cunoscută universitate britanică după ce a impresionat cu un proiect pentru transportul oamenilor pe planeta Marte

Andrei Stan (18 ani), elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional ”Vasile Alecsandri” din Galaţi şi olimpic la Fizică, a fost admis la Imperial College London, una dintre cele mai importante universităţi din Marea Britanie după ce a pus la punct un proiect cât se poate de real pentru transportul oamenilor cu o navă spaţială pe planeta Marte.

Andrei Stan, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional ”Vasile Alecsandri” din Galaţi, este olimpic la Fizică, clasându-se pe podium la olimpiada judeţeană de Fizică în clasa a X-a şi a XI-a şi obţinând două menţiuni la olimpiada naţională. 

Tânărul nu s-a descurcat însă la fel de bine cu Fizica de la început, ba dimpotrivă, îşi aminteşte amuzat că prima notă la această materie a fost un patru. ”Am avut o profesoară de excepţie la Şcoala nr. 12 din Galaţi, Radu Florica, care organiza lecţii pentru olimpiadă şi atunci a început realmente să îmi placă Fizica”, ne spune Andrei cum a început totul. 

Olimpicul s-a remarcat cu un proiect ce iese din tiparele obişnuite după ce a aplicat la cunoscuta universitate britanică Imperial College London. Olimpicul a fost ajutat în proiectul său de profesorul Mihail Sandu, care crează subiecte pentru olimpiadele de profil şi care a scos mai multe cărţi de Astronomie şi Astrofizică. Englezii i-au dat termen o săptămână pentru a concepe o misiune spaţială pe planeta Marte, aceasta fiind o condiţie esenţială pentru admiterea la specializarea inginerie aeronautică. ”Când am văzut iniţial tema, m-am întrebat dacă nu cumva sunt nebuni, pentru că am avut alţi colegi care au aplicat la aceeaşi universitate şi au avut nişte teme mai facile. Nu aveam nicio bază teoretică, darămite una practică. Două zile nu am făcut nimic pentru că mă gândeam ce pot să fac ”, ne povesteşte râzând Andrei. Nu a renunţat însă şi s-a apucat de studiat. În final, a venit cu un proiect cât se poate de realist despre transportul oamenilor pe Marte. Puţini ştiu că sunt mai multe forţe care acţionează asupra unei nave după ce părăseşte atmosfera Pământului.

Adolescentul a stabilit viteza necesară pentru ca nava să iasă din atmosfera Terrei, perioada optimă când poate părăsi Pământul, traiectoria pe care trebuie să o urmeze aceasta pentru a consuma cât mai puţin combustibil şi, foarte important, motoarele folosite pentru a ateriza pe Marte, pentru că atmosfera planetei roşii este mult mai uşoară decât cea a Pământului. ”Când iese din atmosferă, rachetele care au propulsat nava se desprind de ea, urmând ca aceasta să îşi continue apoi deplasarea în spaţiu cu încărcătura pe care o are la bord”, ne detaliază Andrei. Un al detaliu important. Planetele gravitează în spaţiu pe o traiectorie elipsoidă, iar Andrei a gândit traiectoria optimă, când Terra şi Marte se găsesc la cea mai mică distanţă. Tânărul a explicat inclusiv ce tip de rachetă şi ce gen de combustibil sunt optime pentru o astfel de călătorie, dar a venit cu idei practice şi pentru fiabilizarea vehiculului de transport folosit pe Marte, pentru că acesta nu poate urca munţii în prezent, spre exemplu. Universitatea britanică i-a cerut să calculeze şi timpul de care ar avea nevoie nava pentru a ajunge pe Marte, estimarea olimpicului gălăţean fiind de 250-260 de zile.

Englezii au crezut că îl prind pe Andrei când i-au cerut să găsească trei motive pentru care nava spaţială nu ar ajunge pe planeta roşie, însă tânărul a trecut testul. ”Pentru că Soarele exercită şi el un câmp de atracţie, nava nu se va putea deplasa perpendicular pe traiectorie, ci pe o traiectorie elipsoidă, care ar necesita costuri suplimentare cu combustibilul. Acesta ar fi un motiv. După lansarea navei de pe Pământ,  aceasta va ocoli Terra pentru a se lansa cu viteză spre Mare. Problema este că între Terra şi Marte nu este nicio altă planetă şi această procedură nu poate fi aplicată din nou, deci acesta ar fi un al doilea motiv. Soarele generează radiaţii şi vânturi solare, care ar afecta, evident, echipajul, acesta fiind al treilea motiv pentru care nava ar avea dificultăţi să ajungă pe Marte”, explică Andrei.

Testul de anduranţă pe care olimpicul a fost nevoit să îl treacă era însă departe de a se fi încheiat. El a trebuit să găsească şi o modalitate pentru a ateriza cu nava pe Marte. Andrei s-a gândit însă la o soluţie şi pentru asta. Cum planeta roşie are o atmosferă mult mai uşoară decât a Terrei, tânărul a conceput un scut din metal care să acopere faţa navei şi care să atenueze din forţa de frecare, dar şi o paraşută, care, la rândul ei, să reducă viteza la coborâre. Andrei a gândit şi nişte motoare mai mici, care să pornească la momentul aterizării şi care să ducă nava şi echipajul în siguranţă pe Marte. Realismul proiectului, pe care englezii îl vor folosi cu siguranţă pe viitor, l-a ajutat pe olimpicul din Galaţi să fie admis la Imperial College London.

Din păcate, Andrei nu va putea urma cunoscuta universitate britanică din motive financiare. Universitatea suportă  costurile studiilor pentru studenţi, care se ridică la 9.000 de lire sterline pe an, urmând ca după angajare, aceştia să returneze gradual banii, cu condiţia să câştige peste 21.000 de lire sterline pe an. Pentru studenţii care vin din Europa, cum este şi cazul lui Andrei, englezii nu suportă şi cheltuielile de întreţinere, ceea ce înseamnă că aceştia trebuie să se descurce cu aceste costuri, lucru pe care, evident, puţini îl pot face. Talentul lui Andrei pentru ingineria aeronautică nu se va irosi, singura posibilitate de a face ceea ce îi place fiind să meargă acum la o altă universitate din Marea Britanie, Southampon, mai slab cotată, dar care îi suportă absolut toate cheltuielile.

adevarul.ro

[dcp100168]

Performanţă marca Oxford: Dorian Muntean, calificat la Internaţionala de Chimie

Anul acesta a fost unul deosebit de fructuos pentru Gabriel  Dorian Muntean, elev la Colegiul Naţional "Spiru Haret". După ce a fost admis la Oxford, fiind primul tecucean care a bătut la porţile prestigioasei universităţi şi care a şi fost admis, recent a fost selectat în lotul care va reprezenta România la Olimpiada Internaţională de Chimie, lucru pe care şi-l doreşte de ceva timp.

Performanţele  olimpice a început să le numere încă din clasa a VIII-a, când a luat premiul I la faza naţională a Olimpiadei de Geografie. Anul următor, s-a reorientat spre Chimie şi Ştiinţele Pământului, la fiecare obţinând câte o menţiune pe ţară. În clasa a X-a, a luat aur naţional la Chimie, iar la Ştiinţele Pământului s-a calificat în lotul lărgit pentru Internaţională, iar într-a XI-a şi-a mai adăugat două menţiuni la "colecţie".

Dorian Muntean vrea să-şi termine studiile în Marea Britanie, dar visează să se întoarcă în România, după ce va acumula suficientă experienţă. El speră să-şi poată construi peste ani un laborator propriu în România şi să ajute astfel cum se va pricepe el mai bine.

În spatele unei astfel de performanţe se află multă muncă, dar şi oameni care au ştiut să-l inspire şi să-l călăuzească pe această cale destul de anevoioasă, dar plină de satisfacţii. ”Le mulţumesc tuturor celor care m-au susţinut pe acest drum al performanţei, în special familiei mele, doamnei profesoare de chimie Veronica Ungan, precum şi unei prietene speciale, Gabriela Diana Oprea", spune olimpicul internaţional şi studentul la Oxford.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Miruna Constantinescu, admisă la patru universităţi din Anglia

Când stai de vorbă cu Miruna Constantinescu, elevă  în clasa a XII-a la CNVA, ai sentimentul că te afli în faţa unui scriitor care tocmai îşi redactează, sub ochii tăi, propriul roman al devenirii. Povesteşte cu o uşurinţă de invidiat despre pasiunea pentru literatură şi despre bucuria de a fi admisă pentru a studia în acest domeniu la patru dintre cele mai  bune universităţi din Marea Britanie.

În condiţiile în care este genul de elevă care învaţă foarte bine la toate disciplinele (a terminat gimnaziul cu 9,99, iar liceul îl va absolvi cu aceeaşi medie), a fost destul de greu ca, în toţi anii de liceu, să treacă peste prejudecăţile şi presiunile celor din jur, care au tot îndemnat-o să-şi aleagă o carieră în sfera disciplinelor reale, acestea fiind, de regulă, considerate "de viitor". "Sunt foarte puţini elevi de liceu care pleacă la facultate în străinătate pentru a studia literatura. Mi s-a spus asta de multe ori. Noroc de faptul că familia m-a susţinut pe drumul meu şi m-a înţeles. Mi-am dorit să fac ceea ce-mi place, ce se potriveşte cu structura mea sufletească, astfel încât, peste ani, să nu stau să mă întreb cum ar fi fost viaţa mea dacă aş fi ales altfel", motivează tânăra, care va studia din toamnă la Universitatea din Manchester. Pe lângă aceasta, Miruna a mai fost admisă la universităţile din Leeds, Surrey şi Warwick şi aşteaptă un răspuns şi din Franţa.

Profesorul învaţă tot timpul cum să-i înveţe pe alţii

"Îmi place foarte mult şi limba franceză, pe care o voi studia alături de engleză, la Manchester. De aceea, dacă voi primi o ofertă din Franţa, mă gândesc să merg acolo".

A optat pentru o meserie care îi va aduce mulţumire sufletească, deşi este mai puţin bănoasă: "Colegii mei fug de ideea de a fi profesori. Nu se câştigă foarte bine nici în Occident, iar munca cu alţi oameni îi sperie. Mie, dimpotrivă, îmi place să  descopăr oamenii dincolo de scutul pe care-l afişează în societate, îmi place să fiu un exemplu, un imbold pentru ceilalţi, dar şi să învăţ tot timpul de la ceilalţi, pentru că asta face tot timpul profesorul, învaţă cum să-i înveţe pe alţii", spune ea.

Este foarte ambiţioasă şi are aşteptări foarte mari de la ea. A aplicat la cele mai bune universităţi şi, dacă nu ar fi fost admisă, ar fi preferat să rămână acasă, în România, decât să se mulţumească cu puţin.

Deşi vrea să lucreze şi cu elevi de liceu, ţinteşte să devină profesor universitar, pentru că-şi doreşte să publice cărţi de critică literară, iar mediul universitar i se pare cel mai propice pentru ceea ce-şi doreşte. Se gândeşte, desigur, şi să scrie literatură, nu numai studii de specialitate. Dar, fiind perfecţionistă, va aştepta să mai capete cunoştinţe şi experienţă în domeniu. Nu se grăbeşte, ceea ce va scrie trebuie să fie ceva de calitate.

Pentru că nu banii sunt cei după care a făcut alegerea, susţine că, la fel de bine, ar fi putut rămâne şi în România, dar motivul pentru care a plecat afară este faptul că a vrut să iasă de sub clopotul protector de sticlă al familiei, care a alintat-o prea mult, fiind unica fiică. "Am nevoie să mă dezvolt, să-mi testez limitele, să ies din zona de confort", mărturiseşte ea cu sinceritate.

Un oraş cu zumzet frumos

I-a plăcut foarte mult Manchasterul, pe care l-a vizitat când a fost la interviu. "Nu-mi plac oraşele zgomotoase, dar îmi place zumzetul acela care e semn că acolo se întâmplă lucruri interesante. Am găsit la Manchester locuri unde poţi petrece timp de calitate, teatre, biblioteci, cafenele, dar am văzut şi oameni calzi, ceea ce înseamnă că poţi găsi grupuri în care te poţi dezvolta şi poţi evolua frumos", spune ea, deja fremătând de nerăbdare să-şi înceapă studenţia pe meleaguri îndepărtate.

Deşi e foarte muncitoare şi ambiţioasă, ştie că nu a ales un drum uşor. Chiar şi în Marea Britanie, e concurenţă destul de mare pe domeniul disciplinelor umaniste, e destul de greu să-ţi găseşti de muncă, pentru că "trebuie să le demonstrezi că merită să te plătească pe tine şi nu pe cineva de acolo". Însă e hotărâtă să lupte.

viata-libera.ro