Universităţile străine se bat pe elevii gălăţeni

[dcp100168]

Mihai Berechet a făcut din informatică un stil de viaţă

V-aţi jucat, la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii, cu puzzle-urile digitale sau cu ecranul pe care la o simplă atingere descopereaţi o mulţime de informaţii despre diferite specii de animale? Nu-i aşa că nici nu v-a trecut prin cap că aplicaţiile sunt făcute de un elev? Îl cheamă Mihai Berechet, în curând va termina CNVA, iar din toamnă îl "fură" Cambridge-ul!

Scurt şi la obiect, ca un algoritm de programare, aşa decurge o conversaţie cu Mihai Berechet. A fost admis cu brio la Cambridge, după două interviuri şi un test, dar nu face paradă din asta, pare ceva care a venit firesc. Nu face din asta un act de eroism (deşi, până la urmă, este), spune că totul a venit în urma unei munci susţinute, pe care nu a simţit-o ca pe un efort, întrucât informatica este pasiunea sa din gimnaziu. "Cam tot în această perioadă, când am văzut că am rezultate, m-am decis că voi studia informatica undeva în Anglia", îşi aminteşte tânărul.

A participat  încă  din clasa a V-a la olimpiada de informatică, a ajuns şi la fazele naţionale, de unde s-a întors cu trei medalii de argint şi una de bronz. La fel şi cu matematica.

A aplicat la mai  multe universităţi, de la care a primit răspuns favorabil: Cambridge, Imperial, King's College, University London College şi Edinburgh.

Profesori prietenoşi, la interviul de la Cambridge

La Imperial şi Cambridge, a avut interviurile cam în aceeaşi perioadă, la interval de numai o săptămână. "Spre deosebire de Londra, unde e foarte multă aglomeraţie, Cambridge e un amestec de rustic şi modern, de linişte şi agitaţie tinerească. Sunt şi foarte mulţi turişti, pentru că oraşul e împânzit de campusurile celor 30 de colegii, toate monumente istorice. Eu voi studia la King's College, care are un campus foarte mare, unde am şi fost cazat în perioada interviului. Prin curte trece un râu", povesteşte el, despre experienţa avută la Cambridge.

A susţinut un interviu cu probleme din informatică, unul cu probleme de matematică, dar şi un test scris, la ambele discipline, şi a fost admis. "Profesorii au fost neaşteptat de prietenoşi. Deşi, la început, am avut ceva emoţii, fiind primul care a intrat, după câteva vorbe schimbate cu ei au reuşit să-mi inducă încredere. Chiar dacă nu am ştiut din prima să rezolv o problemă, pe ei i-a interesat mai mult ce reuşesc eu să  fac, cum mă descurc după ce primesc o indicaţie", mai povesteşte tânărul informatician.

Un domeniu vast, cu multe oportunităţi

Nu ştie încă ce va face după terminarea facultăţii, întrucât informatica îl pasionează sub toate aspectele, de la inteligenţă artificială la hardware. "Vreau să studiez cât mai multe, din domenii diferite şi abia apoi să fac o alegere. E un domeniu foarte vast şi foarte frumos. Nici nu ştiu deocamdată dacă voi alege să lucrez pentru o companie mare sau, dacă îmi va veni o idee strălucită, astfel încât să-mi fac propriul start-up. Totodată, nu ştiu nici dacă voi avea oportunitatea să lucrez în afară sau dacă norocul îmi va surâde să găsesc condiţiile propice pentru a mă întoarce în ţară. Informatica oferă oriunde o sumedenie de oportunităţi", conchide Mihai.

Până să devină student la Cambridge, mai are de trecut o etapă destul de grea, spune el. Are condiţii impuse să obţină 9,80 la bacalaureat la informatică şi matematică şi 9,50 media generală. Aşa că s-a pus pe muncit.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Alina Zonte, admisă chiar şi fără bacalaureat în Anglia: Nu m-ar angaja nimeni în România cu o astfel de diplomă!

Talentul nu are nevoie de diplome, doar de condiţii optime pentru a fi lăsat să se dezvolte. Poate acesta este lucrul care-i lipseşte cel mai mult învăţământului din România, capacitatea de a încuraja talentele în domenii diverse. Mai rău, nici părinţii nu-şi mai încurajează acasă copiii să aleagă o carieră în artă, de exemplu, pentru că, e drept, la noi e foarte greu să trăieşti profesând pe câmpiile culturii.

Acest lucru a determinat-o pe Alina Zonte, elevă în clasa a XII-a la CNVA, să schimbe pe ultima sută de metri macazul şi să aplice pentru câteva universităţi din Marea Britanie, deşi iniţial se hotărâse să rămână în România. "Am participat, vara trecută, la o tabără universitară, la Cluj, la Facultatea de Filologie. Eu îmi doream să dau admitere la Medicină, dar alesesem tabăra respectivă, pentru că mergeau şi alţi colegi acolo. Mă pregăteam de doi ani pentru Medicină, aşa că nici prin cap nu-mi trecea că mă voi răzgândi. Au fost nişte experienţe care m-au marcat la Cluj şi m-am întors altfel de om, m-am schimbat foarte mult. Probabil, mi-am dat seama de ceea ce-mi doresc cu adevărat. Şi am decis să nu mai pierd timpul", povesteşte Alina. 

Din gimnaziu şi-a descoperit pasiunea pentru scris. Încă din clasa a VI-a a fost aproape nelipsită din loturile care au reprezentat Galaţiul la olimpiadele naţionale de Limba şi literatura română, de unde s-a întors cu premii şi menţiuni. Dar pentru că scrisul o roade la modul frumos, are zeci de jurnale în care a încercat să pună ordine, prin cuvinte, în viaţa şi în lumea ei. "Cuvântul e cea mai bună modalitate pentru mine de a face parte din lumea aceasta", spune ea, precum un personaj dintr-o carte.      

A avut, deci, toate motivele de pe lume să trimită aplicaţii la cinci universităţi, toate din Londra, toate în topul celor mai bune pe specializarea Creative Writing (Scriere creativă) şi  Limba engleză. Bineînţeles, că au primit-o cu braţele deschise toate cinci: Goldsmith, Westminster, Brunel, Brickbeck şi Roehampton. "Am ales Goldsmith. Aici m-au chemat la un interviu, după ce au citit CV-ul şi materialele pe care le-am trimis. Au fost foarte impresionaţi de fragmentele din romanul pe care l-am scris eu, întâi în limba română, dar am tradus din el şi în engleză special pentru admiterea la universitate. Li s-a părut că este un roman matur pentru vârsta mea şi mi-au propus să mi-l publice. Mi-au făcut o ofertă de nerefuzat. Mi-au spus că pot să mă consider deja studenta lor. Nu mi-au pus nicio condiţie legată de notele de la bacalaureat, nici măcar nu-i interesează diploma", explică tânăra.

În plus, cât a stat la interviu în campus, a avut ocazia să discute cu viitorii colegi şi profesori şi a descoperit că acesta este locul în care vrea să crească şi să se formeze. "Este o universitate multinaţională, unde fiecare interacţiune cu un coleg e o experienţă în sine, pentru că toţi vin din culturi şi tradiţii diferite. Iar profesorii sunt tineri şi deschişi la discuţii, o plăcere să înveţi cu ei", spune Alina.

Deşi n-a vrut să dezvăluie prea multe despre romanul său, tânăra ne-a povestit că are ca temă sănătatea psihică, o problemă tratată cu foarte mare neglijenţă la noi, dar cu multă grijă în alte părţi. "Cartea se prezintă sub forma unor şedinţe la doctor ale unei fete de 17 ani, care e internată într-un spital de psihiatrie, dar care nu ştie cum a ajuns acolo şi cine este. Va afla abia spre final", ne lămureşte tânăra, care spune că, pentru că o fascinează modul în care funcţionează mintea umană, şi-a dorit să se facă medic, dar, în final, a ales să exploreze domeniul cu "armele" unui scriitor.

Speră să poată publica romanul şi în limba română, dacă e bun. În plus, lucrează la un blog, care în prezent nu e public, dar pe care îl va activa după ce pleacă în Anglia: "Scriu despre oamenii care înseamnă ceva pentru mine, dragi mie, şi vreau să le las ceva în urma mea când plec. Va fi legătura mea cu ei".

Visul ei este să se poată angaja la o editură sau ca profesoară de limba engleză şi să poată continua să scrie. Nu crede că se va putea întoarce în România, deşi este legată de multe lucruri şi oameni de aici. "Nu există o asemenea specializare în România şi nu m-ar angaja nimeni cu o astfel de diplomă", concluzionează ea.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Un gălăţean admis la Princeton şi Cambridge

Cosmin Andrei este un nume cu care gălăţenii sunt obişnuiţi, în fiecare an fiind cel care aduce premii României şi Galaţiului la olimpiadele internaţionale de Fizică. Anul acesta şi-a încheiat spectaculos cariera de elev, cu trei medalii internaţionale şi posibilitatea de a deveni student atât la Cambridge, cât şi la Princeton, asta ca să vorbim numai de universităţile de legendă, pentru că oferte a primit mai multe.

La începutul acestei săptămâni, tânărul din Galaţi, dar elev al Liceului Internaţional de Informatică din Bucureşti, s-a întors cu o medalie de bronz de la Olimpiada Internaţională de Fizică, ce s-a desfăşurat în Portugalia. Alte două medalii de argint le-a câştigat la începutul verii, la Olimpiada Europeană de Fizică de la Moscova şi la Olimpiada Internaţională de Fizică a ţărilor din Asia din Vietnam. Încă din clasele gimnaziale, Cosmin Andrei se numără printre cei mai buni elevi din ţară la olimpiadele de Fizică, Astronomie şi Astrofizică, calificându-se aproape mereu la etapele internaţionale. A câştigat prima medalie internaţională în clasa a VIII-a, când a fost răsplătit cu bronz la Astronomie. El a mai obţinut o menţiune la acelaşi concurs în 2015, iar în 2016 a primit o medalie de bronz. Anul trecut, a câştigat o medalie de aur, cu punctaj maxim, la fizică, la Olimpiada Internaţională Pluridisciplinară Tuimaada din Yakuţia şi o medalie de argint la Olimpiada Europeană de Fizică.    

"Profesorul care face ca fizica să fie urâtă e un criminal"

Din toamnă va studia această disciplină la Princeton. Deşi a fost admis şi la Cambridge, a ales universitatea din State, pentru că avea o programă mai apropiată de ceea ce-şi dorea să înveţe. Pentru viitor vede o mulţime de oportunităţi. Ar putea face cercetare în Astrofizică, axată pe studiul cosmologiei sau a teoriei Big Bang-ului sau se va ocupa de fizica cuantică. Îl atrage totodată şi ideea de neuroştiinţe, de cerceta fenomenele fizice din creier, dar se vede şi astronaut, lucrând pe o staţie spaţială. În primul an de facultate în America va avea posibilitatea să "pipăie" diferite domenii şi să decidă apoi pe ce căi va merge mai departe. Consideră că Fizica e o disciplină nespus de frumoasă şi că, de cele mai multe ori, de faptul că elevii nu sunt atraşi de acest obiect sunt vinovaţi profesorii. "Nu ştiu ce fizician spunea că profesorul care face ca fizica să fie urâtă e un criminal. Dar aşa este. Fizica e tot ce e în jurul nostru, chiar şi în interiorul nostru. Nu ai cum să nu vrei să o înţelegi", crede Cosmin.  

"Nu m-am stresat, pentru că m-am văzut mereu acolo unde mi-am dorit să fiu"

Deşi recunoaşte că a muncit enorm pentru toate aceste realizări, nu numai munca a reuşit să-l propulseze pe acolo unde a ajuns. "Cred că povestea cu 99 la sută transpiraţie şi 1 la sută inspiraţie este doar parţial adevărată. Am văzut în jurul meu foarte mulţi tineri care muncesc. Însă lucrul care m-a făcut pe mine să ajung aici e încrederea. Nu m-am stresat, pentru că m-am văzut întotdeauna dinainte exact în locul în care îmi doream să fiu. E un exerciţiu mental foarte util.  Nu spun că nu trebuie să munceşti. Dimpotrivă. Eu m-am raportat întotdeauna la munca celorlalţi şi am încercat să fac măcar cu cinci minute mai mult. Vreau să spun că nu trebuie să de panichezi. Nici măcar pentru că pentru moment nu ai ajuns acolo unde îţi doreai. Trebuie să te vezi în continuare în locul respectiv, ca să poţi ajunge la el", ne  lămureşte Cosmin care e cheia reuşitei sale. Consideră că învăţământul din România e bun aşa cum este în gimnaziu, pentru că acolo elevii capătă cultura generală. În liceu, ar trebui ca disciplinele să fie mai puţine, axate pe  specializarea pe  care şi-o doreşte elevul. "Nu spun că Româna nu e importantă. Dar fă-o în clasa a IX-a, învaţă ce e de învăţat, dă şi un examen prin care să se certifice asta. Nu văd de de s-ar lungi studiul ei în toţi cei patru ani de liceu. Ar trebui ca elevii să aibă câteva discipline principale şi câteva secundare, iar numărul celor secundare să scadă mult până în clasa a XII-a", mai spune proaspătul student la Princeton. Un alt sfat pe care l-ar da colegilor mai mici pentru reuşită ar fi conexiunea şi legătura cu oamenii importanţi, cu modelele de la care au de învăţat.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Un elev gălăţean, admis la prestigioasa Universitate Cambridge

Pentru că obţinuse o Menţiune în clasa a X-a la faza naţională a Olimpiadei de Biologie, Alexandru Nichita Costea, elev la CNVA, avea deja un loc asigurat la Facultatea de Medicină din Bucureşti, pentru că-şi dorea o carieră de medic. La începutul clasei a XII-a s-a trezit într-o dimineaţă cu nostalgia că şi-ar dori mai mult şi cu părerea de rău că-şi autolimitase opţiunile. A avut dreptate. În cinci luni de la dimineaţa cu pricina s-a trezit admis la Cambridge.

"Abia începuse şcoala şi testele pentru facultăţile din Anglia începeau pe la jumătatea lui octombrie. M-am hotărât să-mi încerc norocul şi, bineînţeles, m-am gândit  că prima oară să mă îndrept spre cea mai provocatoare ofertă: Cambridge. Cum nu mă pregătisem prea mult, m-am gândit în primă fază că mă voi face de ruşine. Probabil asta m-a motivat suficient şi, spre surprinderea mea, am trecut cu bine testele", povesteşte Nichita.

A avut emoţii cu notele de la Bacalaureat. Cei de la Cambridge i-au pus două condiţii: să aibă media 9,50 şi note de 9,80 la Chimie şi Matematică. Le-a îndeplinit pe toate, însă a fost la limită cu media la Bacalaureat: "Am luat 9,85 la Matematică, 10,00 la Chimie şi 8,665 la Română, deşi ştiam că făcusem peste 9,00. Am fost destul de contrariat, dar, pentru că aveam media care-mi trebuia, n-am mai făcut contestaţie".

Vorbeşte repede şi eliptic, exact ca acea categorie de oameni a căror gândire zboară precum internetul de mare viteză. Probabil că acest lucru au apreciat profesorii de la Cambridge la el, când a fost apoi chemat la interviu, la începutul lui decembrie. Şi gândirea critică şi capacitatea de a se adapta rapid la situaţii noi. "A fost un interviu foarte relaxat, cu un profesor de treabă care preda Paleontologia. Paleontolog voiam şi eu să devin când eram mai mic. Nu am avut mari emoţii, pentru că mă pregătisem pentru genul acesta de interviuri şi la şcoală, cu profesorul de limba engleză, şi cu nişte băieţi din Bucureşti, absolvenţi de Cambridge sau Harvard, care au o firmă ce se ocupă cu pregătirea tinerilor ce vor să aplice la universităţi de prestigiu. Ştiam că au cele mai eficiente criterii de selecţie, la nivelul cu care se lucrează acolo. Mâncasem toate cărţile care te pregătesc pentru interviu şi ştiam că mă descurcasem foarte bine, aşa că în ianuarie nu a fost aşa o mare surpriză când mi-au trimis răspuns că sunt admis. O minune a fost doar faptul că totul s-a petrecut foarte repede. Eu hotărâsem de ani buni că voi rămâne în România, dar m-am decis brusc că-mi doresc, de fapt, altceva. Deci eram cumva nepregătit, dar m-am descurcat", povesteşte viitorul student la Cambridge.

Pentru că a fost tot timpul pasionat de Biologie (olimpic naţional la această disciplină încă din clasa a VII-a), în Anglia va studia Biologie celulară, Chimie şi Ştiinţa materialelor. Pe viitor îşi doreşte să facă cercetare într-un domeniu interdisciplinar de vârf, acela care studiază legătura dintre creier şi inteligenţă artificială, între organisme vii şi nanothnologii.
Nu se gândeşte să se reîntoarcă în ţară, după finalizarea studiilor. "Mămăligă poţi mânca şi în Anglia, cred. Mie îmi place mămăliga foarte mult. Ar fi un lucru după care aş tânji. Cambridge înseamnă alt nivel. Iar aici, în România, a scăzut plafonul foarte mult, când vine vorba de cercetare. Ori eu nu cred că mă voi întoarce la un sistem care mă dezavantajează", spune tânărul, glumind, ca să mai îndulcească probabil termenii categorici ai deciziei deja luate.

Se adaptează foarte uşor, aşa că nu are temeri legate de noua viaţă pe care o va începe din octombrie. Îl sperie puţin faptul că va avea de învăţat foarte mult într-un timp foarte scurt, pentru că la Cambridge trimestrele sunt foarte scurte, de doar două luni. Un  avantaj tot ar fi în asta, vacanţele sunt lungi, de câte o lună jumătate, astfel că va putea să revină în România să-şi vadă familia şi prietenii.

viata-libera.ro

[dcp100168]

O gălăţeancă, premiată pentru excelenţă academică în străinătate

Am scris despre Roxana Dumitriu în urmă cu trei ani, când a fost admisă la Universitatea Cambridge şi îmi povestea atunci că peste zece ani se vede lucrând la o firmă foarte cunoscută, gen Google, la Londra. Iată că abia a terminat anul trecut facultatea, specializarea Computer Science, iar realizările sale sunt deja uimitoare.  

Recent a primit Premiul "Studentul Român al Anului din Europa" la a noua ediţie a Galei pentru Excelenţă Academică în Străinătate, organizată anual de Liga Studenţilor Români din Străinătate. În cei trei ani petrecuţi la Cambridge a avut o evoluţie deosebit de frumoasă, fiind nu numai unul dintre cei mai buni studenţi de la specializarea urmată, ci ocupându-se şi de soarta altor colegi români, oferindu-le o "casă departe de casă", ea ocupând funcţia de preşedinte al Societăţii Studenţilor Români de la Cambridge. 
"Cambridge a fost pentru mine cea mai mare provocare, dar şi cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat până acum. Mi-am depăşit limitele, am crescut şi m-am maturizat. Am învăţat că nimic nu este imposibil, dar şi că nimic nu vine gratuit. Am cunoscut oameni geniali, care m-au inspirat şi m-au determinat să aspir să devin cea mai buna versiune a mea. Cambridge este o universitate grea, cu o singură sesiune, care cuprinde toată materia acumulată în acel an. Sesiunea şi examenele în anii universitari au fost un exerciţiu de disciplină, dar şi de putere mentală de a continua până la final. Sunt o fire ambiţioasă şi muncitoare, iar tot efortul depus mi-a fost răsplătit prin calificative maxime în anii II şi III (“First Class”)", povesteşte Roxana despre anii de studenţie.

Nu numai că a fost printre cei mai buni studenţi, dar şi lucrarea sa de absolvire a reuşit să-i uimească pe profesori, fiind considerată una dintre cele mai bune din anul respectiv, o cercetare revoluţionară despre cum se poate folosi inteligenţa artificială în depistarea bolii Parkinson pe baza imaginilor RMN. "Lucrarea mea a primit “Prize of Excellence for Highly Commended Dissertations” și s-a clasat în topul celor mai bune opt lucrări de licență din Departamentul de Computer Science al Universității Cambridge. Lucrarea mea de licenţă explorează şi compară diverşi algoritmi inteligenţi care ar putea fi folosiţi în recunoaşterea bolii Parkinson din imagini RMN şi pentru a stabili severitatea bolii. Aceşti algoritmi caută tipare în grosimile corticale şi volumele diferitelor arii ale creierului (extrase din imaginile RMN) şi creează modele matematice care să identifice particularităţi ale pacieţilor diagnosticaţi cu Parkinson. Mi-am ales această lucrare, pentru că am văzut-o ca pe o oportunitate de a-mi folosi cunoştinţele tehnice ca să-i ajut pe ceilalţi, iar acest lucru m-a făcut să lucrez de plăcere, şi nu dintr-o obligaţie. Poate că acesta a şi fost motivul pentru care a fost apreciată de tot departamentul", mai spune Roxana.

Un job care o poartă prin toată lumea

Visul ei când a venit să studieze la Cambridge a fost să lucreze la o companie de renume internaţional. Şi-a atins acest ţel încă de pe băncile facultăţii, deoarece vacantele de vară le-a petrecut la Google, făcând internship-uri la Munchen şi la Londra. A lucrat la două proiecte foarte provocatoare care i-au lăsat deschise uşile pentru angajare după terminarea studiilor. Cu toate acestea, Roxana a ales altceva: "După facultate am decis să nu ma întorc la Google, ci să mă alătur echipei Palantir din Londra, o altă companie americană cu sediul în Silicon Valley. Mi-am dorit un loc de muncă în care să îmi pot folosi abilităţile în relaţionarea directă cu oamenii. Acum lucrez la proiectul Skywise în parteneriat cu Airbus, ce doreşte să revoluţioneze industria aviatică prin tehnologie. Prin Skywise, companiile aeriene pot să îşi vizualizeze și să analizeze toate datele, de la defecte tehnice, la programul de zbor, la datele senzorilor de la cutia neagră a aeronavelor, indiferent de scară. Fiecare companie aeriană este diferită, iar rolul meu este să lucrez direct cu clienţii pentru a le personaliza modul în care utilizează Skywise şi pentru a le maximiza eficienţa. În fiecare săptămână mă poţi găsi în alt colţ al lumii".
Tot în interviul pe care i l-am luat în urmă cu trei ani îmi spunea că în 20 de ani se vede chiar revenind în România, pentru a aplica cele învăţate în ţara ei. Nu a renunţat nici acum la acest gând: "Încă mă văd revenind în România în viitor, însă încerc să nu îmi planific prea mult viitorul. Vreau să mă bucur de moment, de tot ce îmi oferă viaţa acum, să învăţ cât mai mult şi să mă dezvolt, atât pe plan profesional, cât şi personal".

viata-libera.ro

[dcp100168]

Trei ani consecutivi de premii de excelenţă academică

Este pentru al treilea an consecutiv când absolvente ale Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri" din Galaţi câştigă unul dintre Premiile pentru Excelență Academică în Străinătate.

Gălăţencei Claudia Gabriela Mitrofan i-a fost acordat, în 2018, Premiul pentru "Cel mai bun student al anului în Europa Universitar", la cea de-a noua ediţie a Galei Studenţilor Români din Străinătate. Este doctor în medicină cardiovasculară, la Universitatea Cambridge, după ce a studiat Biochimia Medicinală şi Genetica, la Universitatea "East Anglia", şi a urmat Masterul. 

Câştigătoarea premiului “Studentul anului în Europa Universitar”, acordat în 2019, în cadrul celei de-a zecea ediţii a Premiilor pentru Excelenţă Academică în Străinătate, a fost tot o absolventă CNVA, Cristina Gherghişan-Filip. Cu un master în Chimie şi un doctorat în microbiologie şi biologie moleculară, Cristina a studiat Medicina la University of East Anglia (UEA), Norwich, din Regatul Unit al Marii Britanii.

Pe lângă Roxana Dumitru, gălăţeanca ce a câştigat anul acesta Premiul de Excelenţă Academică în Străinătate, printre finaliştii Galei s-a numărat şi Mădălina Boţ, care a fost  selectată la categoria Studentul Anului în România. Mădălina este șefă de promoție a Facultății de Științe Politice, Universitatea București, cu o medie de 9,98 și o lucrare de licență gândită să analizeze coerența instituțională dintre infrastructura umanitară a Organizației Națiunilor Unite și Agenda 2030, recompensată cu nota 10.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Gălăţeancă admisă la Oxford: Îmi este greu să-mi imaginez un viitor fără România

Maria Taşcă, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional "Spiru Haret", se numără deja printre viitorii studenţi ai unei prestigioase universităţi din Marea Britanie, deşi nici măcar nu are încă diplomă de bacalaureat. Ea va studia din toamnă la Facultatea de Matematică a Colegiului Somerville de la Oxford.

Maria consideră că acest succes de care nu se bucură orice elev, fie el chiar foarte studios, se datorează ambiţiei sale, dar şi oamenilor care i-au dat încredere în forţele proprii, profesorii şi membrii familiei sale. "De la grădiniță mi-a plăcut să fiu competitivă: cine știe să citească primul? cine termină bastonașele primul? cine face puzzle-ul primul? Prin urmare, din clasa a cincea, am participat la olimpiade la mai multe materii: matematică, limba și literatura română, fizică, educație civică, prilej cu care m-am întâlnit mulţi oameni interesanți, care mi-au deschis orizontul. Aşa am căpătat curajul necesar și îndrăzneala de a visa să fiu studentă la o universitate atât de prestigioasă ca Oxford.
Selecţia a fost foarte riguroasă. În afara examenului scris, Maria a trimis şi o scrisoare de intenţie. După ce a trecut de această etapă, au urmat cinci interviuri, unde i s-au testat atât bagajele de cunoştinţe, cât şi abilităţile de a se descurca în diverse situaţii. "Cred că oricui i se pare înfricoșătoare ideea de a sta față în față cu un profesor universitar, însă înainte de al patrulea interviu îmi părea foarte rău că se termină totul așa de repede. Cum de am reuşit să fiu convingătoare la interviuri? Această întrebare mi-o pun aproape zilnic. Cel mai probabil, tutorii au putut vedea dincolo de emoțiile mele nerăbdarea de a afla ce provocări mi-au pregătit și entuziasmul meu pentru matematică", povesteşte Maria despre procesul de admitere foarte complex.

Deşi nu s-a cramponat niciodată de ideea de ştiinţe exacte (dimpotrivă, în liceu a participat la olimpiada naţională de debate, la Olimpiada Lectura ca Abilitate de Viață, pe lângă cea de Matematică, de unde s-a întors cu o medalie de bronz), Maria susţine că tocmai matematica este disciplina care pune ordine în existenţa ei: "Conferințele susținute în cadrul concursului “Viitori olimpici" din Câmpulung Muscel despre fractali și modul în care natura urmează întocmai modele matematice m-au făcut să-mi dau seama că matematica e mult mai mult decât materia acoperită de programa școlară și că e musai să o studiez în profunzime. Țin minte că în urma fiecărei conferințe aveam senzația că mă aflu față în față cu o mare comoară, a doua cutie a Pandorei, însă plină cu toate minunile lumii, că lumea din jurul meu e complet imaterială și că, dacă mă împiedic, totul o să dispară, sentiment pentru care matematica a fost și este singura alegere logică pentru mine".

Deocamdată, nu ştie cu exactitate unde o va purta peste ani studiul aprofundat al Matematicii, dar se vede lucrând în cercetare, pe ramura matematică-biologie. Apoi şi-ar dori să vină în România, pentru a oferi o şansă elevilor din medii defavorizate, a căror soartă i se pare nedreaptă: "Sigur e că mă voi întoarce în România, după ce voi fi acumulat suficientă experienţă. Îmi este greu să-mi imaginez un viitor care nu conține România în el. Țin minte când am fost în cadrul programului “Vrăjitori chimiști” într-o școală cu elevi din medii defavorizate și sclipirea din ochii lor când le arătam vreun experiment - de emoție uitam și ce trebuia să spun - sau curiozitatea și pofta cu care ne sorbeau cuvintele. Cred că numai copiii ca ei și potențialul lor pierdut printre stereotipuri și nepăsare constituie un motiv suficient de bun ca să mă întorc".

Recunoaşte că reuşita ei e legată de multă muncă, dar şi de ceea ce au reuşit să sădească cei din jur în sufletul şi mintea sa. E recunoscătoare părinţilor şi fratelui ei, Teodor, pentru că au crezut în ea şi în potenţialul ei, dar şi profesorilor: "Mulţumesc în special domnului Ion Grecu, doamnei Eugenia Olariu și domnului Arhire Felix pentru sprijin, doamnei Ramona Petrică pentru curiozitatea pe care a sădit-o în mine, doamnei Ungan Veronica pentru faptul că mi-a oferit încrederea de care aveam nevoie, doamnei Miron Magdalena pentru afecțiunea pe care mi-o poartă, dar și doamnei profesoare Rodica Cristovici, care, de-a lungul celor opt ani petrecuți la “Spiru Haret”, mi-a fost ca o a doua mamă."

viata-libera.ro

[dcp100168]

Pentru Răzvan Pripoaie, învăţatul e o distracţie. Admis la Cambridge după o selecţie la sânge

Răzvan Pripoaie, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri", se numără printre cei numai opt candidaţi (selectaţi din peste 700 de tineri veniţi din toată lumea) care urmează să studieze, din toamnă, Computer Science la unul dintre cele mai prestigioase colegii ale Universităţii Cambridge, King's College. 

Nu are deloc aerul înverşunat al unui tânăr care a depus vreun efort să se numere printre cei câţiva studenţi aleşi pe sprânceană să studieze la legendara universitate britanică. E relaxat, vesel, vorbeşte cu o bucurie aproape copilăroasă. Dar din tot ceea ce spune ghiceşti o minte brici, ascunsă în spatele ochilor neliniştiţi şi sub freza care-i dă un aer de Elvis. Lista impresionantă de premii la diferite concursuri denotă că are din abundenţă şi ambiţie, şi voinţă. Dar nu asta pare să-l mâne pe el în luptă. Răzvan este un tânăr fericit. Pentru el, a învăţa este o distracţie. Exact aşa s-a şi exprimat: o distracţie. M-am uitat cam lung la el, aşa că s-a simţit nevoit să-mi explice. Simplu şi plauzibil. "Satisfacţia pe care o am când rezolv o problemă, de exemplu, este mult mai mare decât efortul depus. Întotdeauna am învăţat aproape orice cu plăcere", spune el, fără a avea aerul unui erou. Pur şi simplu încearcă să explice cum merg lucrurile în ceea ce-l priveşte. Aşa cum spuneam, e un tânăr fericit, pentru că învăţatul vine firesc la el, ca o a doua natură. Sau poate chiar prima.
În acest context, e de înţeles de ce a fost selectat printre cei opt viitori studenţi la Ştiinţele Computerelor de la Cambridge. Pe lângă faptul că a fost olimpic naţional la câte două discipline de studiu din clasa a V-a, până în prezent, la matematică, informatică şi fizică, având acasă o adevărată colecţie de medalii, Răzvan a arătat că poate învăţa orice cu spor şi drag. În afară de Cambridge, Răzvan Pripoaie a primit răspuns afirmativ şi la alte patru universităţi din Marea Britanie, printre care şi Imperial College of London, o altă prestigiosă instituţie de învăţământ.
"Nu ştiu care sunt motivele pentru care m-au ales pe mine între cei opt, din atâţia tineri veniţi de peste tot. Am avut emoţii, pentru că ştiam cât de riguroasă e selecţia. Însă profesorii au fost de treabă. Mi-au dat indicaţii acolo unde m-am împotmolit. Erau dispuşi să te ajute, nu să te încuie. La fel mi s-au părut şi studenţii care au avut grijă de noi. Chiar şi dacă n-aş fi fost admis, Cambridge-ul ar fi rămas o experienţă de ţinut minte", povesteşte el.
Vizita în istoricul oraş universitar i s-a părut ceva demn de un film. Prin urmare, de-abia aşteaptă să ajungă să înveţe acolo. E fascinat acel loc, s-a simţit acasă. Parte din acel oraş care îmbină şi viaţa agitată a unui loc explorat de mii de turişti, dar şi liniştea parcurilor, bibliotecilor şi sălilor de curs, unde poţi studia. 
Pasiunile sale vin din domenii diferite. Îi place să construiască roboţi, mai degrabă partea digitală de design, decât ingineria şi cântă la Estrada Studio de mai bine de zece ani. E modul lui de a evada din realitate şi de a se regăsi pe sine. E bucuros că la King's College este unul dintre cele mai celebre coruri din Anglia, care face turnee prin lume şi înregistrări anuale. Aşa, i se oferă posibilitatea să nu renunţe la muzică. Ba se vede şi într-o trupă. A învăţat singur să cânte la pian şi chitară. Iar ingineria sunetelor i se pare o specializare care n-ar trebui ocolită. Deocamdată, nu ştie exact ce va face pe viitor. Îl atrage şi o carieră în cercetare, dar şi munca într-o companie. E legat foarte mult de România, de prieteni şi familie, aşa că s-ar întoarce aici: "Sunt conştient că viaţa mea cuprinde prea multe variabile pentru a mă hazarda să admit că ştiu exact unde mă voi afla peste zece ani. Am suficient timp pentru planuri de viitor". 

viata-libera.ro

[dcp100168]

Admis la patru universităţi din Marea Britanie. Andrei Vener, stăpânul roboţilor de la CNVA

Andrei Vener, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional "Vasile Alecsadri", a fost admis la patru universităţi din Marea Britanie, University College of London (UCL), King's College, Manchester University şi Edinburgh University. A ales să meargă la UCL, în speranţa că va putea să-şi dezvolte acolo pasiunea pentru roboţi.

Din toamnă, speră să devină student la University College of London, unde să-şi poată dezvolta pasiunea pentru robotică. A ales să studieze în străinătate, deoarece speră că acolo se alocă mai multe fonduri pentru componente pentru construirea de roboţi. "Sper să pot să trimit în timp util rezultatele la Bacalaureat, pentru că cei de la UCL mi-au dat un termen, după care nu-mi mai ţin locul rezervat. Sper să nu se amâne bacalaureatul, astfel încât să nu pot trimite diploma în timp util", spune Andrei.
Dacă lucrurile vor ieşi aşa cum speră, va studia Computer Sciences, unde va putea să se ocupe în continuare de construit şi programat roboţi.
Era abia în clasa a IX-a, când împreună cu alţi trei colegi de liceu mai mari s-au decis să înfiinţeze un club de robotică la CNVA. "Eram în amfiteatru, făceam repetiţie la o piesă de teatru. Mă înscrisesem pentru că îmi doream foarte mult să fac parte dintr-un club. Mi-aduc aminte că venise un domn de la Bucureşti, de la First Tech Challange, ca să-i prezinte unei doamne profesoare de fizică un roboţel. Mi s-au aprins beculeţele, nu mi-a mai trebuit teatru. Am stat de vorbă cu cel care venise cu robotul, l-am ajutat să-şi strângă lucrurile, la final, m-am ţinut de doamna profesoară să ne înscriem şi noi în competiţie", povesteşte Andrei.
Înfiinţarea clubului de robotică a pornit destul de greu, dar băieţii erau hotărâţi să nu se împiedice de nimic. Au obţinut de la conducerea liceului o sală în corpul de clădire numit "la Castel". Au făcut curăţenie acolo, au adus o tablă şi s-au apucat de treabă.
"Primul nostru robot a fost construit cu lucruri din Piaţa Centrală, că tot era aproape de liceu. Am cărat cauciucuri de la moldoveni şi un burlan. Dar eram hotărâţi să-l facem şi ne-a ieşit. Mi-aduc aminte că robotul nostru trebuia să arunce nişte mingi într-un coş, ca la baschet. Am reuşit să ajungem până la faza naţională", îşi aminteşte tânărul, membru fondator al echipei Byteforce.
Zilele petrecute în cămăruţa unde meştereau piese pentru robot au fost cele mai intense şi cele mai plăcute din timpul liceului. Uneori stăteau de la ora opt dimineaţa, până după miezul nopţii. "Era ca şi cum mergeam la job. Ba chiar mai rău. Uneori stăteam şi câte 16 ore acolo. În clasa a X-a, am găsit ceva sponsori printre prietenii de familie şi am ajuns iar la faza naţională. Anul trecut, ne-am organizat mult mai bine. Am compus o scrisoare pe care am trimis-o la diferite firme. Am primit sponsorizări. Am reuşit să ne cumpărăm pentru club şi o imprimantă 3D cu fonduri primite în principal de la Doladela. Am reuşit să câştigăm locul al doilea la regională la inginerie, iar la faza naţională ne-am clasat pe locul al doilea la Promoter. Deşi am mai participat şi la alte competiţii cu roboţi, First Tech Challange mi se pare cel mai interesant şi mai corect, pentru că se punctează 50 la sută robotul şi 50 la sută modul în care reuşeşti să-ţi faci rost de sponsori şi să îţi promovezi munca. Am învăţat foarte multe lucruri la acest club. Pe lângă o sumedenie de amintiri frumoase şi o mulţime de prieteni", mai povesteşte Andrei.
Dacă în urmă cu patru ani clubul lor număra doar patru membri, acum sunt 15, plus alţi 20 de voluntari care s-au decis să-i ajute cu tot soiul de treburi.
Din nefericire, din cauza crizei coronavirusului, faza naţională şi faza internaţională a Fisrt Tech Challenge au fost anulate, spre dezamăgirea echipei Byteforce, dar şi a pasionaţilor de robotică de la alte cluburi.

viata-libera.ro

[dcp100168]

O gălăţeancă salvează planeta, oamenii şi... profitul

Deşi la noi idei precum "eticheta verde" sau produse realizate prin mijloace cât mai puţin poluante par SF-uri pe care foarte puţini le bagă în seamă, mai ales că acest lucru implică un preţ mai mare la cumpărare, în Occident mentalitatea a început să se schimbe simţitor în această direcţie. Gălăţeanca Ioana Ruxandra Cotos şi-a făcut din acest crez o vocaţie şi urmează un master în Olanda în această specializare.

Despre Ioana am mai scris în urmă cu ceva ani, pe vremea când aducea Galaţiului premii la olimpiadele naţionale de Limba şi literatura română şi Geografie. După absolvirea CNVA, a făcut facultatea în Olanda, la Breda, specializarea Ştiinţa Mediului.
"Taxele în Olanda nu sunt aşa mari, e vorba de 2.000 de euro pe an, dar există posibilitatea să obţii un împrumut de la stat, pe care trebuie să-l restitui în doi ani de la terminarea facultăţii. De asemenea, tot din banii tăi trebuie să achiţi cazarea şi masa. Iar în Olanda nu există cămine studenţeşti, trebuie să stai cu chirie. M-am descurcat cu sprijinul părinţilor, dar şi muncind. Studenţii care lucrează 56 de ore pe lună, primesc lunar un împrumut de 1.000 de euro, pentru care au condiţii foarte avantajoase de restituire", povesteşte Ioana.
I-a plăcut foarte mult să studieze în această ţară, deoarece se pune foarte mult accent pe aplicarea cunoştinţelor în practică, din acest motiv programul de studii al facultăţii pe care a urmat-o avea în planul de învăţământ incluse două internshipuri, adică două perioade în care se asigura studenţilor posibilitatea să fie angajaţi într-o companie pentru a învăţa meserie.

"Când ieşi de pe băncile facultăţii în Olanda, chiar ştii ce trebuie să faci în domeniul în care te-ai pregătit, pentru că se învaţă foarte multe lucruri practice încă din timpul studenţiei. În plus, olandezii chiar au un cult al muncii. Aici tinerii muncesc de la 15-16 ani. Eu eram printre puţinii care în anul I nu aveam experienţă de muncă. Adolescenţii îşi câştigă independenţa destul de devreme, luându-şi un job care le permite, de cele mai multe ori, să nu mai locuiască cu părinţii", mai povesteşte Ioana.

Piele din frunze de ananas

Probabil dorinţa de a câştiga mai multă experienţă în muncă, dar şi o oportunitate ivită de a cunoaşte mai bine o altă ţară, a făcut-o ca după absolvirea licenţei să nu-şi continuie studiile, ci să se angajeze. Timp de un an, a lucrat la Londra, în industria modei, la o companie cu un brand foarte cunoscut pe piaţă, unde a manageriat eticheta verde. Mai exact, ea era cea care întocmea rapoarte prin care convingea compania să investească în producerea şi folosirea bumbacului organic sau în folosirea materialelor din poliester reciclat.
"La licenţă am lucrat cu alte două mari branduri, pentru care am întocmit un raport prin care încurajam realizarea unor produse din piele produsă din frunze de ananas. Concluzia a fost că amprenta de carbon era mult mai mică decât cea de la producerea pielii ecologice, la fel şi consumul de apă. În plus, materialul realizat din frunze de ananas nu este absolut deloc toxic. Pe baza raportului realizat de mine, cele două companii au considerat că merită să investească mai mult în producerea acestui material, lucru care m-a bucurat nespus de mult. Am înţeles atunci că acesta este domeniul în care mi-ar plăcea să lucrez, să fac parte dintre cei care luptă şi chiar reuşesc să schimbe în bine mentalitatea privind protejarea mediului, dar şi a oamenilor", explică tânăra, care a fost considerată încă de pe băncile facultăţii ca fiind "ambasadoare a modei sustenabile".

Cum salvezi planeta şi profitul

După un an în care a lucrat la Londra, a decis că vrea să se întoarcă în Olanda, ţară unde i-ar plăcea să trăiască şi să muncească: "Există aici o grijă în cele mai mici amănunte pentru cum arată mediul înconjurător. Oamenii sunt deschişi, nu m-au considerat niciodată o străină, chiar dacă încă nu le vorbesc limba, 99 la sută dintre ei se descurcă să comunice în engleză. Societatea este foarte organizată. Oamenii sunt foarte flexibili. Am avut colegi de facultate care după un an au renunţat la cursuri pentru că nu li se potrivea ce făceau. Mulţi fac acest lucru, îşi permit. De mici au fost învăţaţi să muncească şi să economisească bani nu pentru a trăi de pe o zi pe alta, ci pentru a fi liberi să ia decizii cât mai bune pentru a trăi cât mai bine".
Ioana a avut norocul să descopere destul de repede drumul care îi aduce satisfacţia muncii, prin urmare s-a înscris la master în Sustenabilitate, la Universitatea Maastricht. Chiar în momentul în care am discutat la telefon se pregătea pentru un interviu cu reprezentanţii concernului Unilever, cărora le prezenta un raport în legătură cu reducerea consumului de plastic.
În timp ce la noi reciclarea şi ecologia sunt doar la nivel declarativ, în Olanda chiar se fac eforturi pentru implementarea pe scară cât mai largă a acestor lucruri, spune Ioana. "Peste 70 la sută dintre olandezi consideră că preferă produsele cu etichetă verde chiar dacă trebuie să plătească în plus. Prin urmare, companiile chiar sunt obligate să ţină cont de acest lucru. Prin urmare, totul porneşte şi de la mentalitatea cumpărătorilor. Rolul nostru, al celor care propovăduiesc această sustenabilitate e să le arătăm că îşi pot păstra profitul, producând lucruri prietenoase cu mediul, dar şi sănătoase pentru oameni. Prin urmare, avem trei ţinte: cum salvăm profitul, planeta şi oamenii. Ce ocupaţie poate fi mai frumoasă şi mai utilă?"

viata-libera.ro

[dcp100168]

Gălăţeancă admisă cu 10 la o universitate de top. Specializare de locul 1 în lume

Daria Comănescu, absolventă anul acesta la Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri", a fost admisă cu 10 curat la Universitatea din Amsterdam (Olanda), care este pe primul loc în QS World University Rankings, în ultimii patru ani, la specializarea pe care o va urma, Media and Culture.

QS World University Rankings este una dintre cele mai prestigioase astfel de evaluări ale universităților și se bazează pe criterii precum reputația academică, reputația angajatorilor, citări, număr de studenți per facultate, proporția studenților internaționali.
Unul dintre acesti studenţi internaţionali va fi, din toamnă, Daria Comănescu, pe care gălăţenii au putut-o admira în martie la "Românii au talent", unde a participat cu o piesă compusă de ea, "Reborn".

"Încă din clasa a VII-a m-am visat făcând Ştiinţe Politice. Chiar am fost la multe activităţi de simulare a Organizaţiei Naţiunilor Unite, gen GalMUN. Însă, chiar la începutul clasei a XII-a, s-a întâmplat să merg la "Românii au talent". A fost prima mea participare la o competiţie, până atunci cântasem doar în amfiteatrul liceului. Am fost foarte apreciată. Am primit patru de "Da" şi, deşi n-am ajuns în semifinală, mi s-au deschis nişte oportunităţi foarte frumoase. Unul dintre producătorii de top din România, Paul Ilea, mi-a propus să-mi scoată o piesă şi un videoclip realizat de mine, la care voi începe filmările imediat după bacalaureat. Cel mai mare câştig a fost faptul că, după emisiunea acesta, m-a ajutat să-mi aleg drumul, cam pe ultima sută de metri, e drept. Mi-am dat seama că rezonez cu domeniul artistic şi că nu vreau să rămână doar un hobby. Am scris şi am jucat în piese de teatru, am compus muzică, am învăţat singură să cânt la chitară, dar niciodată până anul acesta nu m-am gândit că asta poate fi o carieră pentru mine", povesteşte tânăra cu entuziasm.

Deşi mai avea câteva săptămâni până la startul admiterii la facultăţile internaţionale, a început să caute cu înfrigurare ceva ce i s-ar potrivi, facultatea unde să-şi poată dezvolta mai multe laturi artistice, pentru că asta a făcut ea întotdeauna, a îmbinat mai multe lucruri, dar nu la modul în care să le facă superficial, ci le-a aprofundat, pentru a descoperi echilibrul perfect pentru devenirea ei.
"Tata a fost cel care a descoperit Universitatea din Amsterdam şi specializarea Media and Culture. Am ales-o nu pentru că este pe primul loc în lume, de patru ani încoace, ci pentru că am avut chiar senzaţia aceea de fluturi în stomac când am citit prezentarea facultăţii. Era exact ceea ce mi-aş fi dorit să fac. Cinematografie şi televiziune. Posibilitatea să înveţi să faci filme, dar şi videoclipuri, emisiuni, spoturi publicitare. Exact ce m-ar putea revela pe mine ca un întreg. Artistul care-şi compune propriile cântece, pentru care îşi face şi videoclipurile. Dar aş avea şi multe alte oportunităţi", spune Daria.
Ea povesteşte că admiterea a fost cu emoţii mari, deoarece se cerea examen la Matematică şi media la această disciplină în cei patru ani de liceu. "Eu am terminat Filologie şi n-am mai făcut matematică din clasa a X-a. Dar eram dispusă să mă transfer, să dau diferenţe, să dau examene cu recunoaştere internaţonală, numai să pot fi admisă la University of Amsterdam. Le-am scris şi le-am explicat situaţia. Au fost foarte flexibili. Mi-au trimis un film, pentru care mi-au cerut să redactez un eseu în care să-l analizez. A fost greu. Am scris în limba engleză, nu mai făcusem niciodată aşa ceva şi nu ştiam ce se vrea de la mine. Dar am scris ce am crezut eu de cuviinţă şi am avut surpriza să le placă foarte mult. Mi-au dat 10 şi nici nu a mai fost nevoie de Matematică!", mai explică Daria.
Bucuroasă că şi-a găsit în final drumul, că a fost admisă la o universitate unde se pune foarte mare accent pe practică, Daria Comănescu spune că a încheiat cu succes o perioadă dulce-amară din viaţa ei: "Am învăţat multe lucruri frumoase în liceu, dar am trăit tot timpul şi cu gustul amar că parcă nu ai ce căuta aici, dacă nu ai rezultate la olimpiade. Admiterea mea la Universitatea din Amsterdam mi-a demonstrat că tinerii sunt mai mult decât cele cinci materii pentru olimpiade".

viata-libera.ro

[dcp100168]

O gălăţeancă îşi face doctoratul la Oxford, cu o teză despre COVID-19

Ioana Bouroş, fostă elevă a Colegiului Naţional "C. Negri", a apărut de nenumărate ori în paginile "Vieţii libere", fiind o permanentă câştigătoare de premii la concursuri naţionale şi internaţionale, în special la Matematică şi Lingvistică. Prin urmare, admiterea ei la Oxford, în urmă cu şase ani, nu a surprins pe nimeni, acesta fiind parcursul firesc pentru o tânără ambiţioasă, muncitoare şi deşteaptă. Au fost şase ani în care Ioana s-a numărat printre studenţii de top ai universităţii britanice, iar în prezent îşi susţine doctoratul într-unul dintre cele mai "fierbinţi" domenii de cercetare la ora actuală, Covid-19.

Ioana Bouroş a studiat la Oxford Matematică şi Statistică, domeniu în care a făcut şi un master, iar acum îşi susţine doctoratul. "M-am bucurat că am putut să studiez Matematica nu la nivel teoretic, cum se face de regulă în România, ci cu o parte foarte aplicată. De exemplu, tema mea de doctorat are legătură cu aplicarea Matematicii şi Statisticii în epidemiologie. Generez modele pentru evoluţia infectării cu Covid-19, modele care ajută autorităţile să aplice măsurile care trebuie, când trebuie. De exemplu, când să ia decizia pentru vaccinarea unui segment de populaţie sau când să impună lockdown. Cum cercetarea e de foarte mare interes, există chiar şi o companie farmaceutică ce finanţează o parte din ceea ce fac eu în teza mea de doctorat, povesteşte Ioana.
Tânăra recunoaşte că cei şase ani de Oxford nu au fost deloc simpli şi nici următorii trei, cât durează doctoratul, nu vor fi uşori, însă are antrenament de performer, pe care şi l-a îmbunătăţit constant: "E greu să străluceşti atunci când toţi colegii tăi sunt foarte buni, dar am făcut eforturi anual să mă aflu printre primii studenţi, cei notaţi cu "First". A fost greu, dar mama m-a susţinut constant, chiar şi de la distanţă. Am ştiut-o acolo, în colţul meu de ring, iar lucrul acesta a contat enorm pentru mine", povesteşte gălăţeanca.
După finalizarea doctoratului îşi doreşte să rămână în continuare cercetător, profesor la una dintre universităţile din Marea Britanie. Modestă, îşi dă seama că drumul ales este destul de anevoios, iar concurenţa este acerbă. Din acest motiv, nu exclude nici posibilitatea de a lucra ca cercetător în cadrul unei companii private.
Întoarcerea în România nu se numără printre planurile sale de viitor. "Cercetarea la noi în ţară se află la limita subzistenţei. Tinerii nu primesc deloc finanţare, sunt nevoiţi să muncească cu normă întreagă pentru a se putea întreţine. Ce fel de cercetare poţi face aşa? Simt că toţi aceşti ani ar fi o pierdere de timp, dacă ar trebui să mă întorc în România, unde n-aş avea ce face", spune ea franc.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Două eleve din Galaţi, admise la Harvard în acelaşi timp. An istoric pentru învăţământul local

Sunt puţini ani în care vreun absolvent de liceu din Galaţi este admis la Harvard, una dintre cele mai prestigioase universităţi din SUA şi din lume. Ultimul gălăţean care a reuşit această performanţă este Ştefan Eniceicu, admis în 2015. Anul 2021 va intra în istoria învăţământului gălăţean cu o dublă performanţă. Două fete născute aici, în urbea de pe malul Dunării, au fost admise în acelaşi timp la Harvard şi ambele vor studia din toamnă Fizica. Este vorba de Daria Teodora Hărăbor şi Cristiana Andreea Murgoci.

Daria visează din clasa a IX-a să intre la Harvard. Pe lângă faptul că are finanţarea cea mai bună pe cercetare, Harvard este universitatea care nu specializează studenţii doar pe o anumită direcţie. Ei îşi pot alege două specializări din domenii diferite şi, în plus, pot participa şi la cursuri pe alte specializări. Daria va studia Fizica, dar va opta şi pentru Astrofizică sau Matematică. Încă nu s-a hotărât, pentru că nu ştie ce i se va potrivi din multiplele oportunităţi pe care i le oferă Harvardul.

Reuşită în memoria unei profesoare

Ce a cântărit mai mult în decizia celor de la cea mai veche universitate din SUA de a-i acorda o bursă de peste 80.000 de dolari anual este multitudinea de premii naţionale şi internaţionale obţinute de eleva de la Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri". Numai anul acesta, în luna noiembrie, a primit două astfel de distincţii: o Medalie de argint la Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică - Columbia (deşi iniţial i-a fost acordat doar bronz, comisia i-a oferit argint după contestaţii) şi una de bronz la Olimpiada Internaţională de Astronomie. Ea a mai câştigat două medalii de aur la Olimpiada Internaţională de Astronomie, în 2019 şi în 2018, şi încă un bronz, în 2019, la Olimpiada Internaţională de Astrofizică.
Visul de a ajunge la Harvard i-a fost întreţinut pe parcursul anilor de liceu de prietenul şi mentorul ei Radu Andrei, student în anul IV la această universitate, dar şi de profesoara Nicoleta Becheanu, din Brăila, care a căzut, din nefericire, victimă a COVID-19, în octombrie anul acesta. "Dumneaei este cea cu care m-am pregătit pentru olimpiade şi mi-a spus întotdeauna că locul meu e la Harvard, alături de alt fost coleg de-al ei, Radu Andrei, care şi el m-a ajutat foarte mult. De aceea, admiterea mea la Harvard i-o dedic memoriei dascălului care m-a susţinut tot timpul să visez să ajung aici", spune tânăra.

Deja cercetător şi mentor

Cristiana a plecat de patru ani din Galaţi, pentru că a primit bursă la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti. Dar se consideră tot gălăţeancă. Şi crede că nu va uita de unde provine, pentru că îşi doreşte ca, după anii de cercetare pe care-i va petrece în America, să se întoarcă în România unde vrea să participe la îmbunătăţirea sistemului de sănătate. Şi pe ea au primit-o cei de la Harvard cu braţele deschise, având în vedere lista lungă de premii naţionale şi internaţionale. Numai anul acesta a fost recompensată cu trei medalii de aur şi Premiul pentru cea mai bună fată, la Olimpiada Europeană de Fizică, la Olimpiada Internaţională de Fizică a Ţărilor Baltice, dar şi la Olimpiada Internaţională de Fizică din Zhautykov. Ea a mai primit şi o menţiune de onoare la Olimpiada Asiatică de Fizică, dar şi o calificare la cel mai prestigios târg de ştiinţă pentru liceeni, care se va desfăşura în 2022 la Atlanta.
Îi place cercetarea, dar cu aplicabilitate în practică, de aceea îşi doreşte ca la Harvard, pe lângă Fizică şi Matematică, să studieze şi Ingineria.
Proiectul cu care s-a calificat la Târgul de cercetare de la Atlanta, în care a descoperit câteva aplicaţii inovatoare ale undelor electomagnetice în medicină, a intrat deja în atenţia cercetătorilor de la Institutul Naţional de Recuperare Medicală, care studiază cum ar putea să aplice descoperirile ei pe pacienţi. "Proiectul l-am lucrat în cadrul Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare în Inginerie Electrică şi are trei aplicaţii: scăderea vâscozităţii sângelui cu câmpuri magnetice, micşorarea timpului de transport al medicamentelor de către sânge la celulele tumorale şi îmbunătăţirea circulaţiei. La o sesiune de comunicări ştiinţifice a stârnit interesul medicilor, care acum lucrează la implementarea descoperirilor sale pe pacienţi. Nu ştiu ce direcţii îmi vor oferi anii de studiu la Harvard, dar cu siguranţă mă voi axa pe cercetare care să aducă îmbunătăţiri pentru sănătatea şi viaţa oamenilor. E lucrul care mă motivează cel mai mult", spune Cristiana.
Datorită rezultatelor sale de excepţie în domenii în care, de regulă, sunt promovaţi bărbaţii, Cristiana a fost aleasă să participe la un mentorat cu 33 de participante, din 24 de ţări de pe cinci continente, care promovează implicarea femeilor şi fetelor în ştiinţă. A fost o experienţă incredibilă, care a schimbat-o foarte mult în numai cinci luni și a determinat-o să devină şi mai puternică. În plus, la ediţia viitoare a fost invitată să participe ca mentor.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Vlad Radu, gălăţeanul care visează să schimbe lumea în bine, admis la Oxford

Vlad Radu, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri", visează de mic să ajungă undeva sus, în domeniul cunoaşterii, de unde să poată schimba lumea în bine. Şi, pentru că a considerat că traiectoria visului său trece pe la Oxford, a muncit cu gândul la această etapă a devenirii sale şi a fost admis la Oxford, la Pembroke College.

Vlad a muncit de mic, cu seriozitate, pentru acest vis. Cum s-a numărat mereu printre vârfurile elevilor gălăţeni, încă din 2018, am tot scris despre el. Atunci era elev în clasa a VIII-a şi reuşise să se califice la trei olimpiade naţionale dintr-un foc. Câteva luni mai târziu, apărea iar în paginile ziarului, pentru că obţinuse zece curat la admiterea la liceu. Cu timpul, cotidianul "Viaţa liberă" a devenit martor al reuşitelor sale, premii la concursuri şi olimpiade. În urmă cu o lună, am scris despre Vlad Radu, pentru că a atins o performanţă neegalată de niciun elev gălăţean: de două ori Premiul I la un concurs extraordinar de greu. Iar acum ne bucurăm că toată această muncă, seriozitate şi perseverenţă este încununată de admiterea la o universitate istorică.
"Este o confirmare şi o încununare a muncii mele de până acum. Voi studia în continuare Chimia şi viitorul meu va fi legat de cercetare în acest domeniu, chiar dacă nu pot spune acum exact în ce ramură a lui. Este o etapă care face parte din visul meu de a deveni din ce în ce mai bun şi de a face ceva astfel încât să pot schimba lumea în bine", ne spune Vlad, fericit.

Aşteptarea, mai grea decât un concurs

Admiterea la Universitatea Oxford este destul de dificilă, chiar dacă pe moment nu realizezi lucrul acesta: "Am trimis întâi o aplicaţie, care a cuprins şi un eseu despre mine, dar şi rezultatele mele de până acum. Apoi, cu bucurie, am aflat că voi fi chemat la interviu, ceea ce însemna că trecusem cu bine de prima selecţie destul de serioasă. Am dat trei interviuri online, despre care îmi amintesc cu drag, pentru că au fost o provocare. Am reuşit să stau de vorbă cu personalităţi de la Oxford, pentru că acolo profesorii se încadrează la personalităţi. Apoi, a fost o provocare, pentru că problemele de matematică, chimie, chimie-fizică au fost destul de dificile. Am fost încântat să văd că profesorii nu urmăreau să te pună la zid pentru ceea ce nu ştiai, ci voiau să vadă cum te descurci să rezolvi ceva, pornind de la indiciile lor. Interviurile le-am dat în decembrie, pe la jumătatea lunii, când mi s-a spus că voi primi un email pe 11 ianuarie, prin care mi se va comunica dacă am fost admis sau nu. Aşteptarea aceasta mi s-a părut mai grea decât orice concurs!", povesteşte tânărul.
Consideră că reuşita sa e o combinaţie de mai mulţi factori. Alături de munca sa şi rezultatele de peste ani, importanţi au fost profesorii, care l-au ajutat în tot acest demers al cunoaşterii, dar şi părinţii, care l-au susţinut şi încurajat.

Zece gălăţeni admişi la prestigioasa universitate britanică în ultimii zece ani

Am reuşit să reconstituim o listă cu gălăţenii admişi la Oxford în ultimii zece ani. În 2012, au fost admişi Mihai Răcoreanu şi Andrei Florea, ambii de la CNVA. În anul următor, Cristiana Bănilă, tot de la CNVA. În 2016, au fost acceptate Ioana Bouroş, de la CNCN, şi Irina Boeru, de la CNVA. Anul următor au fost trei admişi: Dorian Muntean de la "Spiru Haret" Tecuci, Ioan Vevera şi Alexandru Suru, ambii de la CNVA. În 2020, Maria Taşcă, de la "Spiru Haret" din Tecuci, reuşea această performanţă, pe care o reeditează anul acesta Vlad Radu.

Oxford, a treia printre cele mai vechi universităţi din lume 

Primele cursuri s-au ţinut la Oxford în anul 1096, aceasta fiind cea mai veche instituţie de învăţământ superior din Regatul Unit şi din lumea anglofonă. Numeroase personalităţi au studiat la Oxford: 50 de câştigători ai premiului Nobel, 26 de prim-miniştri britanici, peste 30 de lideri mondiali, 20 de arhiepiscopi de Canterbury, dar şi artişti şi scriitori celebri, precum Hugh Grant sau Oscar Wilde. Universitatea Oxford este pe locul al treilea în clasamentul celor mai vechi universităţi din lume, după Universitatea al-Qarawiyyin (859, Maroc) şi cea din Bologna (1088, Italia).

viata-libera.ro

[dcp100168]

Gălățeanca Mara Zaharia, studentă la Cambridge

Mara Zaharia, eleva de la CNVA Galați care a fost medaliată cu argint, în primăvara acestui an, in Georgia, la Olimpiada Europeană de Matematică pentru fete, va fi, din octombrie, studentă la Universitatea Cambridge din Anglia. Menționăm faptul că Universitatea Cambridge este a doua universitate ca vechime din lumea anglofonă și are o reputație deosebită , fiind considerată una dintre cele mai bune universități din lume. Odată cu admiterea Marei la această prestigioasă universitate, aceasta a devenit unul din ambasadorii Galațiului și ai Colegiul Național „Vasile Alecsandri ”.

Directorul prestigioasei  unități de învățământ gălățene, profesorul Romeo Zamfiir, ne-a spus că Mara este mândria întregului colectiv de profesori de la CNVA și a menționat că nu se îndoiește de performanțele pe care absolventa le va obține și ca studentă. „Ne mândrim cu astfel de elevi. În spatele performanței este atât munca și seriozitatea cadrelor didactice cât și munca, talentul și perseverența elevilor. Mara nu este singura noastră absolventă care a fost admisă la o universitate de prestigiu din lume. Este o tradiție ca cei mai buni absolvenți de la CNVA să studieze în afara țării. A  fost un an în care 11 dintre absolvenții noștri din aceeași clasă au fost admiși toți la universitatea din Bremen, au făcut acolo un grup frumos, de tineri români talentați și foarte buni la învățătură, care ne-au reprezentat cu mândrie. Felicitări Marei și tuturor absolvenților noștri!”, a transmis profesorul Romeo Zamfir, directorul CNVA Galați. 

La rândul său, profesorul de matematică al Marei, Florin Antohe, a postat pe pagina sa de socializare un mesaj pentru fosta sa elevă: „Atunci când muncești și nu te abați de la drumul tău, indiferent de obstacolele și piedicile care inevitabil se ivesc, ajungi acolo unde-ti dorești! Mara Ioana Zaharia va studia din toamnă la celebra universitate Cambridge, acolo unde doar elita poate visa să ajungă!Sunt absolut convins că se va face remarcată și acolo și va realiza orice își propune!Succesul să fie de partea ta, Mara!”.

Pentru tânăra Mara, admiterea la Universitatea din Londra înseamnă încununarea muncii ei de ani de zile și recunoașterea performanțelor. „Pe lângă faptul că e o mare onoare și bucurie pentru mine, admiterea la Cambridge vine ca o “concluzie” frumoasă pentru toată munca pe care am depus-o în timpul acestor ani. Îmi demonstrează încă o dată că, dacă îți dorești ceva cu adevărat, trebuie să muncești pentru acel lucru constant, fără însă să ai așteptări prea mari, ci doar obiective pe care, la un moment dat, le atingi sau nu. Voi fi studentă la matematică, la Trinity College (colegiul lor cel mai bun). Am fost admisă după o selecție riguroasă: am avut doua examene (se numesc Step 2 si Step 4), au contat rezultatele, eseul de motivație, scrisoarea de recomandare, interviul (care a inclus și un test de matematică) și  examenele (pe care trebuia sa le trec cu o anumita notă, eu le-am luat pe ambele cu calificativul cel mai bun)”, ne-a povestit, în exclusivitate, Mara Zaharia. „Viața liberă” susține performanța. Îi transmitem felicitări Marei, tuturor celor care au făcut posibilă această performanță, profesori și părinți și tuturor celor care prin muncă și perseverență au obținut rezultate de excepție. 

viata-libera.ro

[dcp100168]

Șef de promoție la CNVA și absolvent „summa cum laude” în Franța. Vlad Ștefănuț Radu, gălățeanul care a adus științele exacte la rang de artă

Pasionat de chimie, fizică și matematică, Vlad Ștefănuț Radu, absolvent al Colegiului Național „Vasile Alecsandri” din Galați, a câștigat premii la olimpiadele școlare internaționale, atât în liceu cât și în școala generală. Admis la o universitate din Franța, absolvă cu „summa cum laude”, iar în prezent este masterand tot în Franța, ne povestește în exclusivitate despre anii de liceu, despre ce înseamnă să ajungi printre cei mai buni elevi ai țării, dar și despre cât este de greu să te menții în topul celor mai buni absolvenți ai lumii.

- Pentru cei care nu te cunosc, cum te-ai descrie?

- Mă numesc Radu Vlad-Ștefănuț. Fost elev al CNVA, acum sunt student în anul 1 de Master la École Normale Supérieure (ENS), în Paris. Studiile de licență le-am făcut tot în Paris, dar la École Polytechnique, parte a Institutului Politehnic din Paris, unde am studiat matematică, fizică și chimie, în cadrul programului Bachelor of Science, unde mi-a fost acordată și o bursă de excelență. Vara trecută, am absolvit École Polytechnique ca șef de promoție, cu ”summa cum laude„, cea mai mare distincție. Dorind ca pe mai departe să fac cercetare, am fost admis în cadrul programului de PhD Track al ENS, cu bursă de excelență, program care îmi asigură atât cei doi ani de Master, cât și cei trei ani de Doctorat.

- Când ai trecut prima dat pragul CNVA ca elev al acestei instituții de învățământ?

-  În toamna lui 2018, atunci când am început liceul. Am fost elev la profilul mate-info intensiv.

- Ce participări la olimpiade ai avut în România și ce premii ai obținut?

- Participările la olimpiade au început încă de când eram în gimnaziu, la Școala nr. 29. Aceste prime experiențe m-au ajutat să evoluez, să devin mai bun, reușind în clasa a opta să mă calific la olimpiadele naționale de matematică, fizică și chimie. Datorită perioadelor suprapuse, am putut participa atunci la olimpiada de chimie, unde am obținut locul 9 și Mențiune MEN, și la olimpiada de fizică, unde am obținut medalia de bronz. Anul următor, în clasa a noua, am reușit din nou să mă calific la fazele naționale ale acestor olimpiade, participând la toate trei și obținând locul 6 și Mențiune MEN la chimie, și medalii de bronz la matematică și la fizică. În clasa a zecea, deși mă calificasem din nou pentru faza națională, din păcate a venit pandemia, iar olimpiadele în acel an s-au anulat. Dar acest lucru nu m-a descurajat, ba din contră, m-a motivat să mă pregătesc în continuare, pentru a putea culege roadele muncii mele în anul următor. Prin urmare, în clasa a 11-a, am obținut locul 4 pe țară și medalia de argint la Olimpiada de Chimie, calificându-mă pentru prima dată în lotul lărgit pentru olimpiada internațională. Ca o încununare a tuturor eforturilor, în clasa a 12-a, am terminat pe locul al treilea la Olimpiada de Chimie, calificându-mă din nou în lotul lărgit. În paralel cu olimpiadele de chimie, am participat și la Concursul Național de Chimie "C.D. Nenițescu", un concurs dificil de nivelul probelor de baraj pentru selecția lotului, unde am obținut Premiul 1 în 2019 la Chimie Anorganică, Premiul 3 în 2020 la Chimie Organică și Premiul 1 în 2021 la Chimie Fizică. În plus, am absolvit liceul ca șef de promoție și am reușit să obțin nota 10 în cadrul Examenului de Bacalaureat. Pentru aceste performanțe, le sunt profund recunoscător profesorilor mei, care au contribuit la dezvoltarea mea, pe plan academic și personal, și m-au îndrumat, atât în gimnaziu, cât și în liceu. În particular, le sunt recunoscător doamnei profesor Monica Necula, care mi-a trezit pasiunea pentru chimie în gimnaziu, și doamnei profesor Ruxanda Șerban, care mi-a consolidat bazele în chimie și fără de care nu aș fi putut reuși.

- Ce a însemnat admiterea la universitatea din Franța și care au fost criteriile de admitere?

- Aplicația la École Polytechnique a constat în mai multe aspecte. Prima rundă a fost o aplicație online, unde le-am trimis CV-ul, scrisori de recomandare de la profesori din liceu, diplome/premii obținute, dar și un eseu despre mine și ce mă motivează să studiez acolo. Totodată, programul fiind cu predare în limba engleză, a trebuit să le trimit și rezultatul unui test de limba engleză, nivelul minim cerut fiind C1. Am mai avut de răspuns și la câteva întrebări puțin mai neobișnuite la prima vedere, pentru a mă cunoaște, și care se schimbă de la an la an: a trebuit să redactez o scrisoare către viitorul meu coleg de cameră (cazarea era asigurată de facultate) sau să-mi imaginez o poveste pe care să i-o spun unei audiențe "non-științifice" în timpul Săptămânii Științei la École polytechnique pentru a-i captiva. Totodată, programul fiind axat pe științe exacte, am primit un tabel de completat cu nivelul pe care îl am în diferite domenii ale matematicii. După prima rundă, am fost selectat pentru interviu, care a fost împărțit în 20 de minute în care să vorbesc despre mine și 30 de minute în care am rezolvat diferite probleme de matematică pe care mi le dădea intervievatorul. Problemele erau selectate și ca să testeze capacitatea ta de a te autoevalua atunci când completai tabelul pe care l-am menționat mai devreme. După o lună, am primit mail că am fost acceptat în program "with honors", primind o bursă de excelență din partea Fundației École Polytechnique.

Uitându-mă înapoi la ce a făcut diferența în aplicația mea, contează, în primul și în primul rând, să ai un proiect clar, un plan de viitor, pe care să îl poți expune convingător pentru a demonstra că te poți integra în cadrul facultății și că ceea ce îți propui este realizabil. În alte cuvinte, este foarte important să fii informat despre programul la care aplici - ce cursuri, ce oportunități de cercetare sunt, ce alte facilități sunt oferite... chiar și istoria instituției contează: am fost întrebat la interviu dacă știu vreun absolvent remarcabil al facultății. După aceea, rezultatele la olimpiade și concursuri, împreună cu recomandările profesorilor consolidează aplicația. Dar nu se rezumă totul doar la premiile obținute. Contează foarte mult și ce ai făcut în plus, în afara școlii, ca acțiunile de voluntariat sau alte proiecte în care ai fost implicat. De exemplu, în clasa a 11-a, am făcut voluntariat și am predat online fizică și chimie unor elevi din țară, pentru a-i pregăti pentru bac și examenele de admitere la facultate. Totodată, în timpul liceului, am participat la Școala de Vară de Știință și Tehnologie de la Măgurele, unde am intrat în contact pentru prima dată cu lumea cercetării, ceea ce, din nou, a contat foarte mult în a-mi face aplicația să se evidențieze. Deci, în alte cuvinte, este foarte importantă și implicarea. După aceea, când am aplicat la programul de PhD track al ENS, am făcut din nou o aplicație online mai întâi. Fiind un program axat pe cercetare, ceea ce contează cel mai mult este experiența dobândită pe perioada licenței. În acest sens, bineînțeles că și notele sunt importante, dar mai presus, ce îi interesează este ceea ce ai făcut în plus: internship-urile și proiectele de cercetare, rezultatele obținute, abilitățile dezvoltate și tot așa. Ca urmare, și recomandările contează: venind de la profesori cu care ai lucrat îndeaproape și care, prin urmare, te cunosc, fac aplicația să se evidențieze. M-a ajutat proiectul pe care l-am avut pentru Teza de licență, unde am lucrat într-un laborator din cadrul facultății. Pe baza rezultatelor obținute, am fost admis să particip la o conferință internațională vara aceasta, unde am prezentat un poster despre proiect. Experiența a fost una unică și m-a adus mai aproape de lumea cercetării, fiind cel mai tânăr participant de acolo și singurul student la licență - restul erau doctoranzi sau profesori în mediul universitar. A trebuit să scriu și două eseuri, unul în care să le vorbesc despre mine și unul mai "tehnic", în care să le prezint proiectul meu de cercetare, adică ce aș face dacă aș studia la ei, pentru a vedea dacă într-adevăr sunt potrivit pentru program. În alte cuvinte, dacă experiența acumulată nu este compatibilă cu ceea ce oferă programul, șansele de succes sunt scăzute: trebuie, din nou, ca proiectul să fie realizabil și să fie expus convingător. Ca urmare a aplicației, am avut un interviu cu comisia de admitere, formată din mai mulți cercetători, în care am discutat despre proiectul meu și m-au sfătuit despre cum aș putea face ceea ce îmi propun. După câteva săptămâni, am primit mail că am fost admis cu bursă.

- Dacă ai da timpul înapoi şi te-ai întoarce la momentul admiterii la liceu, ai alege tot CNVA și de ce?

- Uitându-mă înapoi, aș alege tot CNVA, tot același profil. Am avut șansa de a avea parte de profesori dedicați, care au contribuit la dezvoltarea mea pe plan academic și personal, și cărora le sunt recunoscător pentru efortul lor. CNVA a fost și este în continuare un loc unde se face performanță, drept dovadă rezultatele obținute în fiecare an la olimpiade - așadar, pentru mine a reprezentat o provocare să continui munca pe care am început-o în gimnaziu și să reușesc să mă afirm, prin performanțele obținute, și la liceu. Totodată, CNVA este locul unde m-am maturizat și mi-am creat nenumărate amintiri alături de colegii pe care i-am avut, ceea ce mă leagă și mai mult de liceu. Experiența CNVA a contribuit mai apoi în parcursul meu academic, punându-mi bazele și dându-mi cunoștințele necesare pentru a da tot ce am mai bun în continuare la facultate și să profit de orice oportunitate, pentru a-mi atinge visul de a face cercetare în viitor. De aceea, uitându-mă înapoi, sunt mândru de deciziile pe care le-am luat și sunt mândru să fiu absolvent CNVA.

- Ce sfaturi ai avea acum, privind în urmă, pentru actualii elevi de clasa a XII-a care se pregătesc să susțină examenul de bacalaureat?

- Să nu pună presiune pe ei și să ia totul pas cu pas: totul ține de gestionarea timpului. Este nevoie de o atitudine pozitivă și de dorința de a munci, de a da tot ce ai mai bun. Este normal să mai ai emoții sau să-ți fie frică, dar aceste sentimente trebuie folosite ca un factor constructiv pentru a putea depăși ceea ce, în primă fază, poate părea imposibil. Trebuie să existe un echilibru între studiu și timpul liber, pentru că în momentele complicate, o pauză este necesară pentru relaxare și pentru a căpăta o nouă perspectivă, mai optimistă, asupra lucrurilor. În acest sens, să se bucure de ultimul an de liceu, alături de colegii pe care i-au avut alături timp de patru ani, pentru că aceste amintiri sunt cele cu care rămân mai târziu.

Radu Șefănuț a rămas în memoria profesorilor de la CNVA, care îl rețin ca fiind elevul model care a adus performanțe Galațiului și instituției de învățământ și pentru care pandemia de COVID -19, care a schimbat soarta multor lucruri, a fost un timp de răgaz și de pregătire temeinică pentru a-și duce la bun sfârșit planurile școlare.

„A absolvit CNVA în 2022, l-am avut elev patru ani pe parcursul liceului. A fost foarte bun ca elev, la olimpiade a avut rezultate la nivel național la matematică (la începutul liceului) și la chimie, iar în clasa a 12-a a fost în lotul lărgit. Cred ca a fost al 5-lea în lot, primul care nu a făcut deplasarea la olimpiada internațională de chimie”, își amintește profesorul de matematică Romeo Zamfir, directorul CNVA Galați.

Ruxandra Șerban, fost profesor de chimie la CNVA, îl are la suflet pe fostul său elev: „L-am cunoscut pe Vlad Radu ca elev, dar foarte repede a devenit mai mult decât atât, o alianță intelectuală și umană bazată la început pe încredere, muncă serioasă, respect reciproc, la care s-a adăugat, pe parcurs, prietenie și admirație. Încă din primii ani, am înțeles că am în față un copil cu o inteligență iesită din comun, dar mai ales cu o sete autentică de cunoaștere, rar întâlnită. La chimie nu se mulțumea niciodată cu răspunsuri formale, căuta sensul profund al fenomenelor, legătura dintre idei, frumusețea logicii din spatele fenomenelor. Performanțele sale în chimie se datorează studiului intens al matematicii și fizicii, iar susținerea i-a venit de la părinti, de la colegii mei din cancelaria CNVA și de la colegii universitari ai catedrei de chimie de la Facultatea de Știinte și Mediu Galați, cărora Vlad le este recunoscător. L-am îndrumat pe Vlad Radu pe drumul chimiei cu bucuria de a vedea cum un talent autentic se transformă, prin muncă, pasiune, respect față de școala, în performanță. A fost un elev care nu a învățat pentru premii, ci din dorința sincera de a înțelege, iar rezultatele lui au confirmat acest lucru. Faptul că a devenit ultimul olimpic la chimie al carierei mele, în anul pensionarii, are pentru mine o semnificație aparte: este dovada că munca unui profesor continuă prin elevii săi. Astăzi îl privesc cu bucurie și emoție, știind că drumul lui merge mai departe, poate mult mai departe decât aș fi îndrăznit eu să visez la început. Are potențial pentru o carieră științifică, universitară și chiar de cercetare internațională de cel mai înalt nivel. Prin performanțele sale, el reprezintă un model de excelență academică pentru elevii din Galați și un motiv de mândrie pentru întreaga comunitate locală. Vlad, contribuie la continuarea tradiției și performanței în educație în CNVA Galați, alături de foarte mulți perfomeri ai promoției lui”.

viata-libera.ro