Jump to content

„Liceanul Anului”


dcp100168
 Share

Recommended Posts

„Liceanul Anului”

Campania-concurs „Susţine-l pe Liceanul Anului!”, organizată de „Viaţa liberă” în semestrul al doilea de şcoală începe cu cei opt candidaţi la prima secţiune a concursului, „Ştiinţe”, şi data când intră în concurs. În următoarele două săptămâni îi veţi cunoaşte pe fiecare în parte:

1.Ştefan Alexandru – Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu” (21.02)

2.Ştefan Bărbuţă – Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” (22.02)

3.Andrei Ciocan - Liceul Teoretic „Spiru Haret” Tecuci (23.02)

4.Dorin Clisu - Colegiul Naţional „Costache Negri” (24.02)

5.Paul Cosma – Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” (28.02)

6.Dan Dănăilă – Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” (1.03)

7.Mirel Marius Neagu – Colegiul Naţional „Alexandru Ioan Cuza” (2.03)

8.Mihai Răcoreanu - Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” (3.03)

Candidaţii pot fi votaţi online (numai în ziua prezentării candidatului în „Viaţa liberă”) şi prin talon (între 7 şi 18 martie, cu taloanele publicate zilnic în această perioadă). Un vot online înseamnă 1 PUNCT, iar unul pe talon înseamnă 10 PUNCTE.

Câştigătorul secţiunii este candidatul cu cele mai multe puncte. Fiecare vot de-al dumneavoastră contează enorm pentru liceeni, deoarece ei se întrec şi pentru a obţine premiul secţiunii, în valoare de 200 de lei, şi, eventual, pe cel final, în valoare de 2.000 de lei. Câştigătorul secţiunii „Ştiinţe” va primi premiul din partea Asociaţiei „Respect”, sponsorul acestei categorii.

A doua secţiune în concurs este „Arte şi sport”, urmată de „Umanistică” şi „Vocaţie tehnică şi practică”.

Cei patru finalişti pe secţiuni (care vor fi cunoscuţi după încheierea perioadei de vot cu talon) se vor înfrunta, peste două luni, într-o bătălie finală, pentru titlul „Liceanul Anului”.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Ştefan Alexandru – stăpânul roboţilor

Are o minte brici, pe care şi-o antrenează tot timpul. Acesta este motivul pentru care de mic a participat la tot felul de concursuri de matematică, fizică şi informatică. Deşi spune că nu s-a luptat pentru premii, are un dosar de câteva kilograme cu diplome.

E înalt, frumos şi bine făcut. A cochetat o vreme cu diferite sporturi, dar performanţă a ales să facă tot în sportul minţii – şahul. Este favoritul grupului său de prieteni, pentru că este „tipul cu chitara”. În viitor se visează stăpânul unei fabrici de „roboţi pentru toate gusturile”.

Vă invităm să-l cunoaşteţi pe Ştefan Alexandru, elev în clasa a XII-a, cel mai bun de la Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu”, la secţiunea ştiinţe.

A venit la redacţie îmbrăcat într-un tricou pe care scrie „Sunt zeu”. După felul cum calcă, cum priveşte şi cum gândeşte îţi poţi da seama că, într-adevăr, este un zeu al viitorului. Este zgârcit la vorbă, făcând parte mai degrabă din categoria celor care tac şi fac. Asta au simţit-o pe pielea lor adversarii pe care i-a avut în ultimul timp la campionatele de şah.

„Am început să merg la Şah Club Galaţi din clasa a IX-a, din curiozitate. Dar a devenit un lucru de care mă ţin cu seriozitate. Din clasa a X-a am început deja să obţin premii la competiţiile naţionale. Iar anul acesta, la Trofeul «Dunării de Jos», m-am clasat pe locul 7, înaintea unor maeştri sau a unor candidaţi de maeştri, eu având doar categoria a II-a”, povesteşte Ştefan, arătându-mi diplome şi clasamente oficiale.

Cum o altă pasiune a sa este calculatorul, şi-ar dori să le poată combina. Lucru specific tinerilor vizionari, mintea sa a luat-o înaintea tehnicii: „Deja m-am gândit la un program computerizat care să rezolve un joc

de şah după primele mutări. Însă nu s-au inventat încă acele computere performante care să-mi permită lucrul acesta, dar sigur vor apărea în viitorul apropiat”, spune el încrezător.

Alături de diplomele de la şah, are un dosar plin cu premii de la diferite competiţii la matematică, fizică şi informatică. „Mama le păstrează de când eram în şcoala primară. Eu am participat la concursuri aşa ca antrenament, nu m-au interesat premiile, deşi am luat câteva” spune el modest. Încă din clasele primare a luat premiul I la Cangurul matematic. Apoi în gimnaziu, la Concursul „Ştefan Procopiu” are tot felul de diplome, şi câte trei într-un singur an. A fost mereu în fruntea clasamentului judeţean la olimpiada de informatică, iar anul trecut s-a calificat la faza naţională. „Voi participa şi anul acesta. Dacă voi lua premii e foarte bine. Dacă nu, pentru mine rămâne important să lucrez, să mă antrenez”, spune Ştefan.

Recunoaşte că un foarte mare rol în formarea sa au avut-o dascălii săi: „Nu fac eforturi prea mari când e vorba de competiţii, doar am avut noroc de profesori buni, care m-au învăţat să învăţ. Învăţătorul meu de la Şcoala Nr. 28, domnul Andrei Stan, profesorul de fizică de la gimnaziu, Alexandru Buruiană, şi profesoara de informatică din liceu, Mădălina Popescu, sunt cei care m-au ajutat să am performanţe fără să fi petrecut ore chinuitoare de pregătire”.

Spune despre sine că e un Scorpion „căpos”, pe care nu-l convingi cu una cu două de ceva, decât dacă vii cu argumente serioase. Ştie că anii de liceu nu se întorc înapoi, de aceea a ales să-i trăiască la maxim. Are prietenă, e nelipsit de la petrecerile şi excursiile grupului. Mai mult, nici prietenii n-ar organiza nimic fără el, pentru că e „tipul cu chitara”. El întreţine atmosfera la chefuri sau la focul de tabără, cântând folk şi hituri ale formaţiei „Vama Veche”.

Nu ţine neapărat să plece din ţară. Va face Facultatea de Automatizări şi Calculatoare la Bucureşti şi va aplica pentru un master în străinătate. Dacă va găsi un job bun în România, ar prefera să rămână acasă. „Visul meu cel mai drag e să pun bazele unei fabrici de roboţi pentru toate gusturile. Vine omul la mine, îmi descrie robotul de care are nevoie, iar eu caut metode să-l construiesc. Asta mi-ar place cel mai mult să-i ajut pe oameni, construind roboţi”, mai spune Ştefan.

E conştient că e omul viitorului pe care ne vom putea baza: „De ce să mă voteze cititorii? Pentru că succesul meu va atrage într-o oarecare măsură o îmbunătăţire a nivelului de trai în general, deci cititorii pot privi votul pentru mine ca o investiţie pe termen lung”.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alege-l_pe_%E2%80%9ELiceanul_Anului%E2%80%9D_Stefan_Alexandru_%E2%80%93_stapanul_robotilor__2.html

Ştefan Bărbuţă, trei campioni într-unul

Fizica, matematica şi informatica sunt cele trei domenii în care excelează cel de-al doilea concurent din Secţiunea Ştiinţe, la campania-concurs „Alege-l pe Liceanul Anului”.

Elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”, Ştefan Bărbuţă crede că a găsit combinaţia magică ce îi poate asigura succesul în viitoarea carieră.

Îmbinând informaţiile de la cele trei discipline cu capacitatea de argumentare dobândită la dezbateri profesioniste şi, nu în ultimul rând, utilizând limba engleză, tânărul deţine cheia succesului. Cel puţin aşa spune chiar el.

De altfel, la discuţia pentru concurs, Ştefan Bărbuţă a venit pregătit ca pentru un interviu la o multinaţională. Dovadă că nu pierde nicio clipă din vedere formarea pentru carieră. Peste 10 ani, se vede în străinătate, într-o echipă de cercetare sau într-una care proiectează un avion ori un automobil.

Şi nu oricum, ci în calitate de coordonator al echipei. Vrea să studieze electronica şi telecomunicaţiile şi apoi marketingul sau managementul în Marea Britanie sau în SUA. Vrea să îşi facă o viaţă în altă ţară, pentru că „nu vrea să facă parte dintr-un sistem în care nu sunt promovate valorile”.

Dacă s-ar stabili peste graniţă, românii ar pierde un tânăr cu un mare potenţial: „Sunt muncitor, merg până la capăt cu ferma convingere că o să reuşesc. Sunt perfecţionist, deşi ştiu că poate fi uneori şi un defect. E imposibil să ia succes la infinit”, se corectează tânărul.

Iar perfecţiunea se poate traduce, cel puţin deocamdată, şi prin notele de zece pe linie colecţionate în catalog, fără greş, începând din clasa a VI-a. „Să ai zece la o disciplină e doar un standard. Deasupra acestei limite sunt rezultate care se cuantifică altfel”, crede liceanul care ştie ce se ascunde dincolo de catalog.

Interesul său pentru ştiinţe s-a „copt” printr-o strategie de familie. Cum în gimnaziu avea note mari la toate obiectele, tatăl său l-a îndrumat să facă performanţă prin concursuri, la anumite discipline. A aflat că fizica explică fenomenul, că matematica îi oferă caracterul schematic şi că informatica generalizează problema, permiţând afişarea grafică şi interactivă. Ca să ajungă la aceste concluzii, Ştefan a lucrat din greu: „Munca de acasă, cu pixul şi caietul este esenţială. Asta reprezintă nota din baremele concursurilor. La şcoală găseşti informaţia de bază, la pregătiri primeşti informaţii suplimetare, iar acasă aprofundezi”.

Pe lângă numeroasele premii la competiţii, se distinge o menţiune la Olimpiada Naţională de Informatică, în clasa a IX-a. Încetul cu încetul, a ajuns să se simtă în sistemele informatice precum peştele în apă. Când joacă un joc video pe calculator şi observă o cât de mică inadvertenţă, îşi imaginează cum ar rezolva el problema, astfel încât un alt pasionat să fie mulţumit de joc.

Concursurile şi implicarea în diverse proiecte şcolare şi în acţiuni de voluntariat, precum şi participările active la dezbaterile în limba engleză Galmun şi Parlamentul European al Tinerilor îi răpesc cea mai mare parte din timpul liber. Îi rămâne totuşi destulă energie ca să se distreze la toate petrecerile colegilor, ne asigură tânărul nostru perfecţionist.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alege-l_pe_%E2%80%9ELICEANUL_ANULUI%E2%80%9D_Stefan_Barbuta_trei_campioni_intr-unul_.html

Link to comment
Share on other sites

Andrei Ciocan - asul informaticii

Andrei Ciocan s-a născut la Malul Alb, în comuna Drăgăneşti, dar a fost „adoptat” încă din clasa a V-a de Liceul „Spiru Haret” din Tecuci. Încă de atunci a devenit unul dintre elevii cu care instituţia se mândreşte şi se va mândri peste ani. Are aproape 40 de premii la concursuri judeţene şi naţionale de informatică şi matematică. În clasa a V-a, devine olimpic naţional la informatică, fiind răsplătit cu o menţiune. De atunci, este nelipsit din lotul care reprezintă Galaţiul la această competiţie, iar anul trecut a reuşit performanţa să se califice în lotul lărgit pentru Balcaniada seniorilor la informatică.

„Am învăţat toată materia de liceu din clasa a IX-a”

„Matematica e prima mea pasiune. Însă la informatică am avut mai mult succes, deşi materia pentru olimpiadă este foarte grea. Am învăţat toată materia de liceu încă din clasa a IX-a, iar în clasa a X-a lucram problemele pe care le primea fratele meu la Facultatea de Automatizări şi Calculatoare”, îmi dezvăluie Andrei „reţeta” succesului său.

Pentru el, participarea la olimpiada de informatică a intrat în obişnuinţă. Face parte din calendarul anual, a devenit un „anotimp” pe care-l trăieşte cu cea mai mare intensitate.

Autor de carte de pe băncile şcolii

Andrei Ciocan crede că e foarte norocos să întâlnească un profesor atât de dedicat şcolii cum este domnul Bogdan Gheorghiu. În replică, profesorul său i-a făcut cinstea de a-l promova şi a-l face coautor la o culegere de probleme „Informatica pentru liceu”, apărută la Editura „Sinteze”, în 2009. „Eu am rezolvat problemele în C++, iar domnul profesor în Pascal”, vorbeşte Adrian cu modestie despre experienţa sa de coautor de culegere, pe care foarte puţini o trăiesc la numai 17 ani.

„Nu pot trăi decât în România”

Este unul dintre tinerii pe care vom conta mai târziu, pentru că îşi doreşte să rămână în ţară. „Sunt naţionalist. Nu pot trăi decât în România. Nu m-aş adapta în altă ţară. Nu pentru că nu aş face faţă, ci pentru că mă simt foarte legat de cultura şi istoria al cărui produs sunt. Nu pot trăi decât acolo unde se află familia mea. Sunt credincios, de mic am fost educat să merg la biserică. Aş pierde foarte mult spiritual, dacă aş pleca în altă ţară”, îmi explică tânărul.

În viitor, după absolvirea Facultăţii de Automatizări şi Calculatoare din Bucureşti, va merge probabil la un master în străinătate, dar se va întoarce în România, pentru că în IT există perspective foarte bune şi la noi în ţară.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alege-l_pe_%E2%80%9ELICEANUL_ANULUI%E2%80%9D__2.html

Link to comment
Share on other sites

Dorin Clisu şi laboratorul secret

Al patrulea concurent în competiţia pentru liceeni a „Vieţii libere”, Dorin Clisu, este elev în clasa a X-a şi reprezintă Colegiul Naţional „Costache Negri” (Pedagogic).

Dorin a obţinut încă din gimnaziu premii la olimpiade şi concursuri naţionale, iar pasiunea sa pentru fizică şi matematică pare să se hrănească în spaţiul de câţiva metri pătraţi ai camerei sale, unde, într-un dulap, şi-a improvizat propriul laborator pentru experimente.

Bani câştigaţi din competiţii

Prima calificare la Olimpiada Naţională de Matematică, în clasa a VII-a, tot ca elev al Colegiului „C. Negri”, îi aduce şi primul premiul la această etapă: medalia de argint. Un an mai târziu se întoarce acasă cu două menţiuni ale Ministerului Educaţiei, una la fizică şi cealaltă la matematică. În clasele a IX-a şi a X-a îşi îmbogăţeşte palmaresul cu alte două menţiuni la fizică.

Olimpiadele naţionale sunt jaloane importante într-un drum pavat cu numeroase alte competiţii, unde rezultatele nu se lasă, de altfel, aşteptate. Nici recompensele în bani nu au întârziat să apară, diferite competiţii la care a câştigat până acum aducându-i, după aproximarea sa, circa 3.000 de lei.

Avioane şi maşini

Dacă familia îi acordă tot sprijinul financiar când e vorba de taxe şi deplasări la concursuri, ceea ce câştigă de pe urma premiilor investeşte în pasiunile sale: aeromodelism, radiomodelism şi jocurile pe calculator cu simulatoare de maşini. „Vara, când mă duc la bunici, îmi construiesc aeromodele şi le testez acolo, în aer liber. Acum ceva timp, mama mi-a găsit o carte pe tema asta şi eu am fost foarte interesat. Am construit două rachete – din care, din păcate, doar una a zburat (zâmbeşte, n.r.) – şi un avion cu anvergura de 2 metri. Cu avionul chiar am filmat două videoclipuri, montând o cameră de filmat pe el şi lăsându-l să planeze prin Galaţi”, ne povesteşte, cu ochii sclipind de plăcere, băiatul.

Cât despre maşinile reale, nu cele de pe calculator, lui Dorin îi plac mărcile germane şi cele japoneze.

Experimentele din spatele uşilor

Când vine vorba despre muncă, devine serios. Nu dezvăluie prea multe despre motoraşele, firele electrice sau bateriile din dulapul său de-acasă. Are nişte idei de invenţii, dar le păstrează pentru el. „Nu, nu vreau să fiu cunoscut pentru invenţia mea, mai mult m-ar bucura să ştiu doar că a devenit utilă. Atâta tot”, spune tânărul căruia i-ar plăcea să lucreze ca inginer în aeronautică.

Nu exclude să-şi dea şi licenţa de pilot, astfel încât viitorul său pare la fel de misterios precum laboratorul din camera sa.

Pasiune, înainte de toate

Dacă va rămâne în ţară? Preferă să facă facultatea peste graniţă, dar, dacă va găsi în România un job, atunci se va întoarce. „Cu siguranţă voi fi mai apreciat acolo, dar nu vreau ca doar acest lucru să mă determine să rămân în străinătate”, punctează el.

Deocamdată, îşi ia rolul de tânăr în serios şi îmbină utilul cu plăcutul. „Dacă nu există pasiune, nu există nimic. Premiile vin din dorinţa de a obţine rezultate, dar mă motivează şi spiritul de competiţie”.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alege-l_pe_%E2%80%9ELICEANUL_ANULUI%E2%80%9D_Dorin_Clisu_si_laboratorul_secret__2.html

Link to comment
Share on other sites

În afara concursului...

Victor Daniel Miron - un chimist de nota zece

E o minune că mai există astfel de tineri: Victor Daniel Miron, elev în clasa a XII-a la Liceul „Spiru Haret” din Tecuci - olimpic naţional la chimie, muncitor, serios şi de o generozitate care i se citeşte încă din prima clipă în priviri şi în zâmbet.

Deşi provine dintr-o familie cu posibilităţi financiare foarte reduse, Victor se numără printre cei mai buni elevi din ţară la chimie, iar în timpul liber participă din convingere la acţiuni de voluntariat iniţiate de el însuşi. „Am luat câteva premii la concursuri şi în şcoala gimnazială, dar când am intrat la liceu şi i-am cunoscut pe olimpicii de aici, mi-am dorit să fiu şi eu ca ei. Premiile acumulate de-a lungul timpului îmi dau o mulţumire personală, aceea că n-am trecut prin liceu degeaba”, recunoaşte simplu Victor Miron.

10 premii întâi

În clasa a IX-a a participat la olimpiada de la mai multe discipline – fizică, geografie şi chimie, aceasta din urmă fiind cea spre care a descoperit că vrea să se îndrepte. Premiile nu au întârziat să apară.

Încă din clasa a IX-a câştigă premiul al II-lea la Concursul Naţional „Petru Poni” şi se califică la faza naţională la chimie. Pe judeţ la ambele concursuri s-a clasat pe primul loc.

Clasa a X-a pare să fie cea mai bogată în distincţii importante: Premiul al III-lea la faza internaţională a Concursului Chimexpert, Premiul I şi Trofeul la faza naţională „Petru Poni”, Premiul I la Concursul Naţional „Magda Petrovanu”.

În clasa a XI-a şi anul acesta, în clasa a XII-a, a primit câte o menţiune la faza naţională a Olimpiadei de chimie şi de asemenea, alte premii I la celelalte competiţii naţionale şi internaţionale, la care a devenit un obişnuit al podiumurilor.

Dintre cele aproape 30 de diplome câştigate deocamdată în anii de liceu, 10 sunt cu premiul întâi. Toate distincţiile le-a dedicat părinţilor săi şi profesoarei sale de chimie, Veronica Ungan.

Singurul din Galaţi la gala lui Dinu Patriciu

După o selecţie riguroasă, Victor Miron este singurul elev care a reprezentat Galaţiul, printre cei 16 finalişti din toată ţara, calificaţi la Gala lui Dinu Patriciu. De ceva timp el se numără şi printre bursierii fundaţiei omului de afaceri şi a fost selectat să participe şi la tabere în care a învăţat să iniţieze acţiuni de voluntariat.

Voluntariat în timpul liber

Tot timpul pe care îl are Victor Miron nu-i aparţine. Cea mai mare parte îl dedică studiului chimiei. În vacanţele de vară învaţă materia din anul şcolar următor, pentru ca apoi să lucreze probleme şi să facă experimente. Apoi se ocupă de blogul revistei de chimie a liceului, http://revistaoxigen.blogspot.com.

În plus, împreună cu elevii de la Şcoala Nr. 10, a iniţiat un proiect umanitar prin care a urmărit mai multe lucruri: „Am realizat cu ei felicitări pe care le-am vândut. Cu banii câştigaţi astfel am luat daruri în alimente pentru cinci familii de bătrâni din Tecuci. Apoi am descoperit că e frumos să ne întâlnim şi să facem lucruri împreună. Am mers cu colindul şi, din banii adunaţi, am făcut două excursii cu ei. E important să ştii să le ocupi timpul celor mici cu lucruri bune”, spune Victor.

Deja student

Pe viitor şi-ar dori să facă orice, de dragul chimiei. I-ar plăcea inclusiv să studieze în străinătate, dar, din nefericire, nu deţine deocamdată resursele financiare necesare.

Aşa că va alege între Facultatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, unde este deja admis, datorită premiilor sale, ori cea de inginerie chimică. Apoi ar vrea să prindă o bursă în străinătate.

http://www.viata-libera.ro/articol-Un_chimist_de_nota_zece_2.html

Link to comment
Share on other sites

Paul Cosma - matematicianul poet

Pentru Paul Cosma, elev în clasa a XI-a la CNVA, calendarul nu se măsoară în zile, săptămâni şi luni, ci în pregătiri şi competiţii la matematică, disciplina care se pare că i-a furat definitiv sufletul.

Ca orice copil inteligent, pe vremea când era elev în clasa a VII-a a concurat la olimpiade pentru mai multe discipline şi chiar s-a calificat pentru faza naţională şi la fizică şi la matematică. „A fost puţin frustrant, pentru că la naţională a trebuit să mă prezint doar la una singură, se desfăşurau amândouă în aceeaşi perioadă, şi am ales matematica”, îşi aminteşte Paul, care a trebuit să se consoleze atunci doar cu medalia de bronz la naţionala matematică.

Anul următor, în clasa a VIII-a, a putut concura la ambele discipline, obţinând medalia de aur la matematică plus calificarea în lotul lărgit de juniori pentru Balcaniadă şi medalie de argint la fizică. În clasa a IX-a şi a X-a a fost medaliat cu argint la naţionala de matematică şi s-a calificat în lotul lărgit de seniori pentru faza internaţională.

Medalii de aur şi de bronz a câştigat şi la Concursul Internaţional „Danube Competition”. Este un concurent de temut, pentru că întotdeauna îşi face loc pe podium.

În plus, la toate disciplinele de la şcoală are note foarte bune. Când reuşeşte să le facă pe toate? Simplu. Nicio fărâmă de timp nu este irosită. La ore este foarte atent şi învaţă lecţiile din clasă, pentru a putea să rezerve cât mai mult timp pregătirii pentru performanţă.

Matematica – o provocare

Deşi are zeci de premii, spune că nu spiritul de competiţie îl mână în luptă, ci curiozitatea, dorinţa de a cunoaşte şi a stăpâni foarte bine acest domeniu. „Pentru mine, matematica e o nesfârşită provocare. Ceea ce pot rezolva uşor, abandonez, nu mă interesează. Problemele de matematică mă pun la încercare şi asta-mi place. E normal să petreci ore în şir făcând ceea ce-ţi place. De aceea, eu nu consider un efort pregătirea la matematică. Muncesc din plăcere”, susţine tânărul hotărât să cucerească toate redutele acestei discipline.

Lucrează zilnic, iar uneori, trec, fără să-şi dea seama, şi şase-şapte ore în care rezolvă probleme. Când se relaxează, compune probleme pe care le publică în revista de matematică a colegiului. „Doi ani la rând, la Concursul «C. Calude» s-au dat probleme propuse de mine”, spune mândru Paul.

Noaptea se transformă în poet

Dacă zilele şi le petrece, în general, mâncând matematică pe pâine, noaptea, când se relaxează, devine poet. Scrie poezii în limba engleză, pentru că a descoperit că se exprimă mai uşor în graiul lui Shakespeare: „Există nenumărate punţi între matematică şi poezie, lucru demonstrat deja. Profesoara mea de engleză, doamna Nicoleta Ioniţă, susţine că poemele mele sunt bune şi că mă va ajuta să public şi o carte, probabil toamna viitoare”.

Limba engleză va fi, de altfel, cea pe care o va vorbi curent după terminarea liceului, aşa că nu ne miră de ce se simte atât de apropiat de ea. Intenţionează să aplice pentru bursă în Statele Unite, pentru că i se pare că acolo există cel mai bun sistem de învăţământ universitar: „Se face într-adevăr cercetare şi sunt preocupaţi să te ajute să-ţi descoperi domeniul pe care eşti bun şi care-ţi place. De aceea, nici nu m-am gândit exact ce voi studia. Sigur va fi ceva legat de matematică”, îmi explică tânărul de ce-şi doreşte cu ardoare o bursă în State.

Deja a început să dea examenele necesare, SAT1 şi SAT2, pentru a putea candida pentru bursă.

Reperul de la catedră

Este o fire independentă şi-i place să-şi numere roadele muncii obţinute prin eforturi proprii. Dar totul ar fi fost în zadar fără modelul dascălilor săi: „Nu exagerez când spun că nu ajungeam aici fără sprijinul lor: învăţătoarea mea - Marcela Mărgărit, profesorii de matematica Radu Tătaru şi Constantin Ursu, dirigintele şi profesorul de fizică Mihai Vasiliu, şi profesoara de limba engleză Nicoleta Ioniţă”.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alege-l_pe_%E2%80%9ELICEANUL_ANULUI%E2%80%9D_Paul_Cosma_-_matematicianul_poet_2.html

Link to comment
Share on other sites

Dan Dănăilă - colecţionarul de medalii

Chiar la sfârşitul săptămânii trecute, Dan Dănăilă a mai primit o medalie de bronz la un concurs internaţional. „Este o competiţie la care au participat 16 ţări care au avut cele mai bune rezultate la Olimpiada Internaţională de Matematică, organizată de Colegiul Naţional de Informatică «Tudor Vianu» din Bucureşti. Selecţia pentru participarea la acest concurs s-a făcut pe baza mai multor teste în timpul anului şcolar. Subiectele au fost mai grele decât la Olimpiada Internaţională. M-am numărat printre cei opt elevi români care au primit medalie de bronz. Aur şi argint România n-a câştigat de data aceasta”, ne spune pe scurt Dan, olimpicul de aur al Galaţiului, elev în clasa a XI-a la CNVA.

Această ultimă medalie vine să se alăture unei întregi colecţii: aur la naţionalele de matematică în clasa a VII-a şi a VIII-a, argint la Balcaniada juniorilor în clasa a VIII-a, tot argint la naţionala de fizică şi câte o medalie aur la naţionala şi la Balcaniada de matematică în clasa a IX-a. Anul trecut, într-a X-a a obţinut din nou aur la naţionala de matematică şi calificare în lotul lărgit pentru Balcaniada seniorilor.

O teoremă care să-i poarte numele

De mic i-a plăcut să fie întotdeauna primul. Astfel, curiozitatea pentru ştiinţă a mers mână în mână cu ambiţia, rezultatul fiind unul frumos. Acum s-a mai liniştit. S-a maturizat şi a descoperit că sunt lucruri mai importante decât acela de a fi primul: „Contează să-ţi găseşti echilibrul interior şi să fii fericit. Contează cu ceea ce rămâi după experienţele de viaţă trăite. De prin clasa a V-a, am descoperit că fiecare teoremă purta numele matematicianului care a descoperit-o. Atunci mi-am dorit şi eu să descopăr o teoremă care să-mi poarte numele. Încă mai visez la lucrul acesta. E important să rămână ceva în urma ta”.

Antrenament ca pentru maraton

Dacă nu ar fi descoperit matematica, s-ar fi făcut fotbalist. În puţinul timp liber joacă fotbal sau îşi permite să vină pe jos de la liceu acasă, ca să mai facă puţină mişcare. Şi studiul matematicii îl abordează tot în stil sportiv.

Se antrenează zilnic, ca pentru maraton. Fiecare medalie câştigată e rezultatul sutelor de ore de lucrat cu creionul: „Sunt zile în care am mai mult de învăţat pentru şcoală. Atunci nu mă apuc de matematică, pentru că dacă mă apuc de rezolvat probleme, stau pe puţin cinci ore. Dar lucrul acesta se întâmplă rar. În general, lucrez la matematică măcar cinci ore pe zi. Sâmbăta e rezervată în întregime matematicii”.

Cu toate acestea, nu pierde decât foarte rar un meci de fotbal cu formaţia favorită – Steaua, declarându-se suporter înrăit. Cel mai fericit este vara, în timpul vacanţei, după ce a participat la balcaniade, când poate să-şi rupă zilnic câte două ore, ca să poată juca fotbal. Când era mai mic, pleca la olimpiade cu mingea de fotbal în portbagaj. După concurs se elibera jucând un meci. Fotbalul e însă pentru el un lux, atunci când se pune problema performanţelor la matematică.

Pe viitor se visează student în America. Nu şi-a ales încă domeniul, dar sigur va fi vorba de matematică aplicată. Deja a început să-şi dea examenele, iar la SAT - matematică a luat punctaj maxim.

Nu a avut prea multă vreme să discute cu noi. A plecat să-şi continue alergarea spre următoarea medalie. Peste două săptămâni urmează faza judeţeană la olimpiadă şi implicit calificarea la naţională. Poate şi o medalie la Balcaniada seniorilor. Dar acum, important e antrenamentul.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alege-l_pe_%E2%80%9ELICEANUL_ANULUI%E2%80%9D____Dan_Danaila_-__colectionarul_de_medalii_.html

Link to comment
Share on other sites

Marius Neagu, mezinul olimpicilor

Astăzi intră oficial în concursul liceenilor reprezentantul Colegiului Naţional „Alexandru Ioan Cuza”. Elev în clasa a IX-a, cu reuşite de nivel naţional, n-am greşi dacă l-am considera pe Marius Mirel Neagu un mezin al olimpicilor gălăţeni. Cu toate că e relativ la început de drum şi vine din mediul rural, bobocul are deja înţelepciunea întâlnită la concurenţii trecuţi prin toate furcile caudine.

Independenţa naşte chimişti

Marius Neagu şi-a adăugat ultimul rezultat în palmares în urmă cu câteva săptămâni, când s-a întors cu menţiune specială de la Olimpiada Naţională de Chimie, ca elev al Colegiului „Cuza”. Până acum, tânărul a reprezentat şcoala din Independenţa, cunoscută că a dat Galaţiului cei mai mulţi olimpici din mediul rural. Pentru Marius, primul premiu a venit în clasa a VI-a. Pe când alţi colegi au doar ambiţii la note mari la şcoală, el s-a ambiţionat să câştige menţiunea specială la o competiţie naţională de chimie şi fizică destinată doar elevilor de la sate. De atunci, premiile şi menţiunile au curs lanţ. În clasa a VIII-a a luat Premiul de Excelenţă la un concurs renumit, ChimExpert, pentru că s-a clasat al treilea pe ţară la nivelul său de studiu. Odată ajuns licean, profesorii de diferite discipline îl curtează ca să participe la cât mai multe concursuri.

Prima şi ultima iubire

Dar dragostea lui dintâi – chimia – rămâne şi ultima. „Pun mult suflet în ce fac, mai ales în partea practică. Unele reacţii chimice sunt chiar spectaculoase şi nu mă îndoiesc că o să găsesc odată o formulă sau un compus mai deosebit, care nu a mai fost observat. Sunt toate şansele, pentru că lumea e atât de diversă!”, spune, încrezător, tânărul. Primele experimente le-a făcut în laboratorul şcolii din Independenţa, dotat cu substanţele necesare graţie efortului profesorului său de chimie.

Perseverenţa şi educaţia din familie

„Liceanul anului ar trebui să fie perseverent şi să aibă o motivaţie bună pentru ceea ce face. Acestea spun totul despre un om care vrea să reuşească mai departe”, crede Marius Mirel.

Reţeta aceasta o foloseşte, cel mai sigur, şi în jocul e şah, pe care îl practică mai ales cu fratele lui de clasa a IV-a şi cu ceilalţi membri ai familiei. Totuşi, el îşi explică succesele de până acum şi altfel: „Nu există o reţetă a succesului. Depinde de educaţia din familie, de mic trebuie însufleţită copilului o anumită cale. Familia îi arată opţiunile, el alege”.

Momentan, o fundaţie îi asigură o bursă lunară, graţie rezultatelor sale, dar Marius e conştient că un ajutor important vine şi din partea părinţilor. Cu toate acestea, trebuie să se descurce singur în anii următori, pentru că stă în gazdă în Galaţi. Spune însă că s-a obişnuit cu noul program, cu noii colegi şi că se pregăteşte la fel de intens pentru concursuri. Mai ales că vrea să lucreze în cercetare sau în domeniul medicinii farmaceutice. „Totuşi, chiar dacă voi studia în străinătate, m-aş întoarce să lucrez în România, pentru că ţara are nevoie de tineri care să o pună pe picioare”, mai spune bobocul de liceu, la început de drum.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alege-l_pe_%E2%80%9ELICEANUL_ANULUI%E2%80%9D_Marius_Neagu_mezinul_olimpicilor_2.html

Link to comment
Share on other sites

Mihai Răcoreanu, olimpicul rocker

Cântă la chitară electrică, poartă părul lung prins în coadă, merge la concertele bune de rock şi, din când în când, mai câştigă medalii la concursurile şi olimpiadele de fizică.

Brăilean de origine, ultimul candidat din Secţiunea Ştiinţe, Mihai Răcoreanu, nu e deranjat câtuşi de puţin să câştige premii în numele Galaţiului. Îi place oraşul care l-a adoptat, mai ales că aici şi-a făcut mulţi prieteni.

Tânărul de clasa a XI-a s-a mutat acum un an la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”, după un periplu pe la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti.

Nu-i plac stereotipurile

Rebel şi nonconformist, candidatul la titlul „Liceanul anului” declară deschis că îi plac lucrurile care necesită mai puţină memorare şi mai multă judecată proprie sau deducţie raţională. „Îmi place să tratez tot ce fac prin prisma unei judecăţi obiective, să nu iau lucrurile de-a gata, să evit prejudecăţile. Adun mai multe opinii şi încerc să fac singur alegerea. Asta şi în funcţie de principiile mele, principii care, într-adevăr, la vârsta asta sunt cam instabile”, îşi pune acesta gândurile pe tapet. „În plus, încerc să-i determin pe oameni să gândească altfel. Originalitatea face lumea să se mişte. Ca exemplu, de 1 Martie, le-am oferit colegelor un altfel de mărţişor, o minge de ping-pong inscripţionată cu o formulă de fizică”. Aplicate strict la viaţa de şcolar, principiile sale iau, parcă, o altă formă: recunoaşte că excelează doar la materiile care îi pun în evidenţă intuiţia şi imaginaţia. Aşa e mai ales fizica.

Un elev de argint

Pe tărâmul fizicii şi al astrofizicii, un alt domeniu îndrăgit, dar nestudiat la ore, se simte, probabil, ca la un concert Metallica sau Iron Maiden. „Astronomia şi astrofizica îmi plac chiar mai mult decât fizica, pentru că necesită mult mai multă imaginaţie”, precizează Mihai, în aşteptarea fazei judeţene a Olimpiadei de Astronomie. În clasa a IX-a, chiar a obţinut o menţiune la faza naţională a acestei olimpiade.

Performanţele maxime le-a atins tot graţie cunoştinţelor de fizică. Anul trecut, el şi coechipierii săi din alte două judeţe au adus României medalia de argint la Olimpiada Internaţională de Ştiinţe a Uniunii Europene din Suedia, la care ţara noastră a fost invitată să participe pentru prima dată.

În gimnaziu şi în liceu s-a clasat, de regulă, pe locul al doilea la olimpiadele naţionale de fizică sau la alte concursuri importante. Anul acesta, drept compensaţie că a obţinut doar o menţiune, a reuşit să se califice în lotul lărgit şi are şanse să fie selecţionat la faza internaţională a olimpiadei.

Părinţii îl veghează din umbră

Peste câţiva ani se vede studiind la Oxford, acolo unde au ajuns mai mulţi olimpici naţionali la fizică. Dacă nu va face cercetare, poate va ajunge să le predea studenţilor astrofizica şi va fi, cu siguranţă, un profesor nonconformist.

Până atunci însă, le mulţumeşte părinţilor că au răbdarea să îl motiveze, altfel nu bagă mâna în foc că ar mai fi avut reuşite naţionale şi internaţionale la competiţii importante.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alege-l_pe_%E2%80%9ELiceanul_anului%E2%80%9D_Mihai_Racoreanu_olimpicul_rocker_2.html

Link to comment
Share on other sites

Concurenţii de la „Arte şi sport”

1. Violeta Minodora Bostan – Liceul de Artă „D. Cuclin” – 7.03

2. Alexandru Duda – Liceul de Artă „D. Cuclin” – 8.03

3. Sorina Iancu – Colegiul Naţional „C. Nergri” – 9.03

4. Sabina Lupu – Liceul cu Program Sportiv - 10.03

5. Valentin Seciu – Seminarul Teologic „Sf. Andrei” - 14.03

6. Mihaela Sîrmache – Liceul cu Program Sportiv – 15.03

7. Mioara Stamate – Liceul de Artă „D. Cuclin” – 16.03

8. Cristian Briceanu - Colegiul Naţional „C. Hogaş”, Tecuci – 17.03

Link to comment
Share on other sites

Violeta Bostan – avocata muzicienilor

În clasa a V-a a pus prima dată mâna pe flaut. Şi, de atunci, instrumentul a devenit un fel de prelungire a sa. Sau invers. Pentru că recunoaşte că e stăpânită de muzică. „E ceva ce vine din interior. Nu mă văd trăind fără muzică, fără să exersez în fiecare zi, fără flaut”, spune Violeta Minodora Bostan, elevă în clasa a XII-a la Liceul de Artă „D. Cuclin”.

Profesoara Silvia Niţă i-a sugerat să meargă la Liceul de Artă, descoperindu-i talentul muzical de când s-a înscris la Allegria. Numai după un an de studiu, în clasa a VI-a, a luat premiul I la Concursul Internaţional de Interpretare „George Georgescu” de la Tulcea. De atunci, distincţiile au tot început să curgă. A fost de mai multe ori câştigătoare la „Miniatura romantică” la Galaţi şi a obţinut anual premii la olimpiadele naţionale şi regionale.

Vecinii, mulţumiţi că au concert live

Cum stă câte 12 ore la şcoală, în cursul săptămânii are foarte puţin timp pentru exersat. La sfârşit de săptămână, cântă şi câte 6-7 ore, spre bucuria vecinilor. „Şi eu credeam că-i supără să tot asculte Mozart şi Enescu, dar am lipsit câteva zile, când am fost plecată în Franţa, şi m-au întrebat de ce n-am mai cântat. S-au obişnuit cu «concertele» mele”, povesteşte amuzată.

Când se apucă de exersat, nu ştie când trec orele, dar îşi face întotdeauna timp şi pentru şcoală, unde are note foarte bune. Media pe semestrul I este 9.90 şi are toate şansele să termine şefă de promoţie. În clasa a VIII-a au fost mai mulţi care i-au sugerat să dea admitere la alt liceu, pentru că avea medie mare, dar ea a ales acest drum de la care nu are de gând să se abată.

„Sunt cel mai aspru critic al meu”

În ciuda firii sale artistice, Violeta e o tânără cu picioarele pe pământ, care ştie să aleagă, astfel încât să nu piardă şi îşi păstrează întotdeauna un as de rezervă în mânecă: „Mi-a plăcut foarte mult şi muzica uşoară, însă fără susţinere financiară, nu ai cum să răzbaţi. Aşa că m-am concentrat asupra flautului. Mi-am spus să fac un lucru, dar bun. Voi da la Conservator şi apoi voi încerca să plec în Franţa. După primii ani de facultate, îţi faci un nume şi e mai uşor să obţii o bursă acolo, să te angajezi undeva ca să te poţi întreţine. Învăţământul superior de artă nu e gratuit nicăieri în Europa”.

Pentru Violeta, toate bătăliile importante se câştigă. Este ambiţioasă, tratează totul cu seriozitate, munceşte mult şi ţinteşte cât mai sus. E conştientă însă că drumul ales nu este presărat doar cu trandafiri. „Sunt cel mai aspru critic al meu. Va trebui să fiu printre cei mai buni. N-aş suporta să mă încui într-o viaţă mediocră. De aceea, mă gândesc ca în timp, să fac şi facultatea de drept. E bine să aibă omul şi o variantă de rezervă, să aibă spatele asigurat. Muzica e un domeniu destul de capricios, pe cât e de frumos. Poţi trăi din artă, dacă te numeri printre cei mai buni şi dacă ai noroc”, vin clare şi măsurate răspunsurile ei cu privire la viitor.

În afară de profesoara Silvia Niţă, cea care i-a marcat destinul cu sfaturile şi încrederea în talentul ei, profesorul Dumitru Grigoraş este cel de la care a învăţat să cânte la flaut, cel care a ajutat-o să existe aşa cum îi place. Sunt oamenii pe care îi va purta în inimă, alături de membrii familiei, oriunde o vor purta paşii în lume.

http://www.viata-libera.ro/articol-Violeta_Bostan_%E2%80%93_avocata_muzicienilor_2.html

Link to comment
Share on other sites

Alexandru Duda – fericit că şi-a găsit drumul

E modest şi, deşi anul trecut a câştigat la toate concursurile şi olimpiadele premiul I pentru interpretare la fagot, Alexandru Daniel Duda – elev în clasa a XI-a la Liceul de Artă „D. Cuclin” - nu vede nimic eroic în toate acestea. E pur şi simplu fericit că şi-a găsit drumul. Unii oameni orbecăiesc ani la rând, sau poate toată viaţa şi nu descoperă calea care li s-ar potrivi. El nici măcar n-a trebuit să caute prea departe. Printre primele sunete pe care le-a auzit încă de mic, în afară de vocea mamei, au fost şi cele ale fagotului la care cânta tatăl său. Nu s-a gândit însă niciodată că va ajunge şi el să cânte la fagot, până în clasa a VII-a.

Un instrument care trebuie îmblânzit

„Din clasa a V-a am făcut flaut. Am luat mai multe premii, dar nu mi-a plăcut. E un instrument prea feminin. În clasa a VII-a am început studiul fagotului, care mi se părea încă de atunci magic. Are un sunet profund şi deosebit. În plus, e un instrument cu suflet. Unui fagot nou, îţi ia aproape un an până când îi îmblânzeşti sunetele şi i le formezi. E un instrument cu o personalitate pe care i-o poţi forma tu însuţi”, explică Alexandru.

Premiul I pe linie

Îndrumat de profesorul Ilie Ranghilof, după primul semestru de studiu a obţinut premiul I şi la Miniatura romantică, şi la Miniatura românească. Pe Galaţi, nu a avut şi nici nu are concurenţă, fiind mereu câştigător la cele două concursuri încă din clasa a VII-a. Au apărut apoi premiile la competiţiile naţionale. Încet, dar sigur, a cucerit fiecare treaptă a podiumurilor, ajungând ca anul trecut, în clasa a X-a, să fie imbatabil şi să obţină numai premii I pe linie la toate olimpiadele naţionale şi concursurile internaţionale şi interjudeţene.

„Mă ambiţionează competiţia. Îmi place să mă compar cu ceilalţi, să «fur» de la ei. Nu pot spune că exersez foarte mult: o oră, cel mult două pe zi. Dacă ştii să te concentrezi, e suficient. În plus, domnul Ranghilof a ştiut exact pe ce butoane să apese ca să mă motiveze”, spune, fără emfază.

„Nu mă va putea da nimeni la o parte”

Cu greu recunoaşte că are talent cu carul: „Nu ştiu dacă sunt mai înzestrat decât alţii. Fagotul e drumul meu. Muncesc constant şi sunt ambiţios. Fără muncă, talentul nu te-ar duce nicăieri. E un drum greu. În muzică, la fel ca peste tot, primează relaţiile şi banii. Dar, dacă voi continua să muncesc, nu mă va putea da nimeni la o parte. Voi urma Conservatorul la Bucureşti, dar de profesat, mi-ar plăcea să ajung în Germania. Acolo fagotul e la mare preţ, fiind ţara unde a fost inventat acest instrument”.

Între prezentările la concursuri, unde uimeşte de fiecare dată cu noile achiziţii, are timp să fie un tânăr normal. Participă la diverse proiecte muzicale alături de colegii de la liceu, are o prietenă, colegă de clasă, şi joacă fotbal. Îmi spune că, din când în când, dă căutare pe Google pe numele său – Alexandru Daniel Duda. Acum se găsesc doar câteva informaţii despre premiile pe care le-a obţinut. În curând, însă, numele său va fi cap de afiş la concertele unor teatre celebre. Nu mai e mult până atunci.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alexandru_Duda_%E2%80%93_fericit_ca_si-a_gasit_drumul.html

Link to comment
Share on other sites

Sorina Iancu, regina gheţii

Tânără, frumoasă şi ambiţioasă, Florentina Sorina Iancu ar putea fi încoronată drept regina gălăţeană a gheţii. Elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Costache Negri” (Pedagogic), Sorina ia caimacul la competiţiile naţionale de patinaj-viteză sau de patinaj pe role. Anul acesta, nu numai că a primit aurul la junioarele de vârsta ei, dar a urcat pe podium şi la senioare. Tânăra nu aleargă doar pe gheaţă, fuge după rezultate şi la şcoală.

Campioană naţională absolută

Luna trecută, ca sportivă legitimată la Clubul „Dunărea”, Sorina Iancu a obţinut cea mai mare performanţă din cariera ei, fiind declarată campioană naţională absolută. Cu alte cuvinte, la Campionatul Naţional de patinaj viteză, la categoria ei de vârstă, a ieşit prima la probele de 500, 1.000, 1.500 şi 3.000 de metri, şi, implicit, tot prima la clasamentul general. A completat cele cinci medalii de aur cu alte două, una de argint şi alta de bronz, la concursul Open la senioare.

Şi la şcoală urcă pe podium: din clasa a X-a are numai medii de zece, la toate materiile. Asta în ciuda faptului că lipseşte mai bine de două luni din timpul anului şcolar, fiind în cantonamente sau la competiţii. Iar dacă olimpiadele şcolare nu s-ar desfăşura în acelaşi timp cu cele sportive, cel mai probabil ar avea rezultate şi aici. De altfel, cel mai mult regretă că ratează concursurile de franceză. În compensaţie, graţie cunoştinţelor de franceză şi a unui videoclip realizat pe tema discriminării în şcoli, a reuşit să câştige o bursă consistentă în bani, de la Fundaţia Ikon.

De 8 Martie, pe patine

Colegilor le-ar plăcea tare mult să fie în locul ei. O invidiază că lipseşte motivat de la şcoală, ca să călătorească în străinătate, de regulă în Germania şi Italia, unde sunt patinoare amenajate pentru antrenament sau pentru competiţii. Sau că medaliile i-au adus şi bani. Însă doar ea ştie că se pregăteşte jumătate de an pentru a parcurge în 44 de secunde 500 de metri de gheaţă.

Nici de 8 Martie nu lipseşte de la Patinoarul gălăţean. Asta ca să nu mai vorbim că, toată vara, Faleza e a ei, căci se menţine în formă mergând pe role. „Totul ţine de ambiţie şi de perseverenţă, pe care le poţi aplica în orice domeniu. Se spune că sportul te formează ca om, dar cred am rezultatele acestea şi datorită personalităţii mele”, declară Sorina Iancu.

Combinaţia perfectă

Tânăra e descumpănită că patinajul viteză e foarte puţin cunoscut în România şi în Galaţi. De aceea, în perspectivă speră să îmbine cele două pasiuni – patinatul şi conversaţia în limba franceză. Cum? „Aş vrea să urmez Facultatea de Relaţii Internaţionale, la o universitate în Franţa. Acolo aş putea să dau cursuri de patinaj copiilor de vârste mici”, visează tânăra, amintindu-şi că, la 9 ani, din pură curiozitate, a acceptat să vină la Patinoar, la invitaţia antrenorului aflat în căutare de tinere talente. „Cred că e absolut necesar ca un copil să facă sport şi să investească pentru asta bani, timp, ambiţie şi răbdare. E şi un mod de a te relaxa, de a scăpa de grijile de la şcoală”, mai spune Sorina, făcând pledoarie nu doar pentru patinaj, ci pentru sport, în general.

http://www.viata-libera.ro/articol-Sorina_Iancu_regina_ghetii_2.html

Link to comment
Share on other sites

Sabina Lupu, cu gândul la Roland Garros

Tenisul îi ocupă cea mai mare parte din timp, dar îi aduce şi cele mai mari satisfacţii. Sabina Lupu, candidata cu numărul patru în cadrul secţiunii „Arte şi sport” a concursului “Vieţii libere”, este eleva Liceului cu Program Sportiv.

Chiar dacă are sub 18 ani (clasa a XI-a), este vicecampioană naţională la senioare, iar la junioare, anul trecut, a ocupat locul al II-lea în clasamentul naţional realizat de Federaţia Română de Tenis.

Deşi se concentrează intens pe antrenamente şi pe turnee, Sabina atacă decisiv şi pe „terenul” catalogului, marcând numai note de 10 la toate materiile. Cele mai dificile meciuri le duce, însă, cu adversare străine, la competiţiile internaţionale.

Salutări din Africa de Sud

Chiar în acest moment, la mijlocul semestrului al doilea de şcoală, Sabina se gândeşte la colegi şi la profesori de pe continentul african. Pe când tinerii de vârsta ei recunosc ţările exotice doar din atlasele geografice, ea participă zilele acestea la două turnee profesioniste ale senioarelor, în Africa de Sud.

Meciurile câştigate acolo şi la următoarele turnee o vor ajuta să strângă puncte importante pentru a juca la turneul de Mare şlem de la Roland Garros. „Într-adevar, am şanse să mă calific la Roland Garros. Dar voi juca mai multe turnee de juniori, deoarece trebuie să fii în primele 70 jucătoare din lume, la juniori, ca să poţi juca pe tabloul principal. Voi şti exact dacă intru pe tablou între 20-25 mai. Pot spune că este un vis să fiu acolo, printre cei mai buni jucători din lume, şi, de asemenea, să îi pot vedea pe jucătorii profesionişti”, ne-a împărtăşit tânăra sportivă legitimată la Clubul ICMRS Galaţi.

De altfel, pregătirea şi turneele o ţin departe de părinţi şi de colegi câte patru luni pe ani, adică aproape un semestru întreg de şcoală.

Liceana din Galaţi, pe Wikipedia

Plasată, anul trecut, pe locul 881 în clasamentul mondial al jucătoarelor senioare de tenis, Sabina Lupu este, probabil singurul licean din Galaţi care are un scurt profil pe Wikipedia. Din cea mai mare bază de date de pe internet, adversarele vorbitoare de limba engleză află că Sabina e o jucătoare româncă, prezentă în turneele profesioniste ale junioarelor, dar înregistrată şi în clasamentul WTA al senioarelor. Bineînţeles, site-urile specializate de tenis îi urmăresc îndeaproape meciurile.

Un premiu cât un salariu

Viaţa unui sportiv de performanţă nu e nici pe departe uşoară, mai ales că rezultatele cu adevărat marcante vin după mulţi ani de joc. Sabina Lupu joacă tenis de la 7 ani, la îndemnul părinţilor, se antrenează câte 4-5 ore zilnic şi este mereu pe drum, la diferite competiţii.

Are mai puţin timp pentru prieteni şi colegi, iar în timpul liber se relaxează înotând. Şi pe profesori săi îi vede foarte rar, dar, cu ajutorul colegilor, recuperează eficient materia, ca să le smulgă note mari. Spune că are o bază solidă de cunoştinţe de la gimnaziu, pe care l-a urmat la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”.

De cealaltă parte, la experienţa şi la talentul ei, nici recompensele nu se lasă mult aşteptate. Cel mai mare premiu câştigat într-un turneu a fost la o competiţie cotată cu 10.000 de dolari. A ajuns în seminfinale, atât la simplu, cât şi la dublu, şi s-a întors acasă cu 850 de dolari. Adică tot atât cât câştigă, în medie, într-o lună, un director de şcoală.

http://www.viata-libera.ro/articol-Sabina_Lupu_cu_gandul_la_Roland_Garros.html

Link to comment
Share on other sites

Valentin Seciu vrea să picteze o biserică

Serios şi ceva mai rezervat, Valentin Cristian Seciu, elev în clasa a XI-a la Seminarul Teologic „Sf. Apostol Andrei”, are o pasiune ieşită din comun pentru pictatul icoanelor. Ar fi vrut să intre la Liceul de Artă din Galaţi, dar spune că s-a acomodat destul de bine şi cu rigorile de la Seminar. Mai ales că, atunci când se cufundă în pictură uită uneori de prieteni, de orele de la şcoală şi de temele pentru a doua zi.

Preferatul său, Rembrandt

Talentul înnăscut pentru desen i-a fost cultivat de mic de mama sa, ea însăşi având o pasiune ascunsă pentru lumea picturii. Mâzgălelile de la grădiniţă ale lui Valentin s-au cizelat sub îndrumarea profesorilor de la Şcoala Nr. 11 „Iorgu Iordan” din Tecuci, oraşul său de baştină.

La Seminar a studiat intens pictura şi restaurarea icoanei bizantine. A realizat prima icoană pe lemn, una cu chipul Mântuitorului, în clasa a IX-a. În anul următor, cu o lucrare pe aceeaşi temă, a obţinut premiul I la concursul naţional „Icoana din sufletul copilului”. Acum profesorii de la Liceul de Artă, care predau şi la Seminar, îl pregătesc pentru etapa naţională a Olimpiadei de specialitate.

Valentin spune că îi place pictura în general, dar că are o aplecare specială spre icoane: „Mă pasionează pictura în general, iar preferatul meu este Rembrandt, care a redat mult clarobscurul, lumina şi întunericul. Atunci când desenez un corp uman mă gândesc foarte mult cum picta el”.

Icoane la comandă

Până acum, tânărul şi-a pus semnătura pe mai bine de 70 de icoane. Talentului său de a reda sfinţi sau scene cu temă religioasă i s-a dus vestea în afara zidurilor Seminarului. Astfel, pentru un elev de liceu, Valentin Cristian este destul de ocupat cu comenzile primite de la rude sau alţi cunoscuţi. Cea mai mare icoană, realizată împreună cu un coleg, a fost de format A2, „Cina cea de taină”. Fiecare a fost recompensat cu câte 300 de lei, cei mai mulţi bani câştigaţi, până acum, din pictatul unei icoane, ne-a dezvăluit Valentin. Celelalte comenzi sunt mai modeste: între 100 şi 250 de lei, în funcţie de mărime şi de complexitate. Cert este că, deocamdată, banii astfel câştigaţi i-a investit într-o chitară electrică, dar pune deoparte şi pentru demersurile de admitere la Facultatea de Arte din Bucureşti, secţia Artă Sacră.

Pregătire spirituală

„Ca să reuşeşti să pictezi o icoană este nevoie de o pregătire spirituală. Baza e postul, dar înainte de a începe trebuie să citesc Acatistul sfântului pe care vreau să îl desenez”, spune pictorul în devenire, conştient că, atunci când vine vorba despre ce-l interesează cu adevărat, pictura sau cântatul la chitară, nu face nicio concesie: „Sunt obligat să merg la liturghii, la vecernii, dar mai trag chiulul când mă ocup de pasiunile mele. Nici celelalte materii de şcoală nu mă preocupă. Am căutat să fac lucrurile care îmi plac. Mai sunt tras la răspundere, dar, când ştiu că am o icoană de făcut, stau până o termin, indiferent de consecinţe”. Cu aşa gândire practică, Valentin Cristian ar putea să-şi ducă la îndeplinire îndrăzneţul său vis: acela de a picta, cât de curând, o biserică întreagă.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alege-l_pe_%E2%80%9ELICEANUL_ANULUI%E2%80%9D_Valentin_Seciu_vrea_sa_picteze_o_biserica.html

Link to comment
Share on other sites

Mihaela Sîrmache - viaţa ca un cros

Cochetă, delicată, cu păr lung de prinţesă, nici n-ai spune că tânăra de lângă tine aleargă zilnic în jur de 10 kilometri, ca să se menţină în formă pentru competiţiile de atletism. Mihaela Sîrmache, candidata cu numărul 6 la secţiunea „Arte şi sport”, învaţă la Liceul cu Program Sportiv.

Este unul dintre atleţii gălăţeni care fac performanţă în ciuda condiţiilor ridicole de antrenament: ea aleargă pe „celebra” pistă de pe Stadionul „Dunărea” (de altfel, singura din Galaţi), prevăzută de proiectant cu… două guri de canalizare, chiar în mijlocul unui culoar.

Medalii în orice condiţii

Mihaela este tecuceancă, dar la îndemnul antrenorului s-a transferat, încă din clasa a V-a, la liceul gălăţean. „Pentru că aici aveam condiţii de antrenament mai bune”, ne lămureşte fata, adăugând imediat că, între timp, lucrurile s-au schimbat, în favoarea Tecuciului.

Sportul este un fel de tradiţie de familie: bunicul ei a practicat rugbyul, tatăl ei a făcut şi atletism şi rugby, iar fratele mai mic a împăcat, pentru o vreme, handbalul cu rugbyul.

Proba la care excelează Mihaela este însă crosul, ea practicând alergare de rezistenţa. De la Campionatele Naţionale de Cros a strâns medalii de argint sau de bronz (atât cu echipa, cât şi individual), la alergare pe o distanţă de 3.000, 4.000 sau 5.000 de metri.

„Crosul înseamnă alergare pe teren variat – de regulă un câmp sau o pădure, adică în alt loc decât pe asfalt sau pe o pistă special amenajată. Prefer rezistenţa, este o probă mai degrabă pentru fete. Bine, nici nu mi-a plăcut să alerg în viteză”, aflăm de la tânăra liceană.

Antrenament pe 2 ianuarie

Nici măcar gerurile năprasnice din această iarnă n-au determinat-o pe Mihaela Sîrmache să renunţe la antrenamentele zilnice obişnuite: câte două-trei ore de gimnastică de încălzire şi de alergat. Doar în timpul sărbătorilor de iarnă a stat cu părinţii.

Pe 2 ianuarie 2011, când alţi liceeni nu se grăbeau să se gândească la ore, ea începea deja antrenamentul. Şi ea, şi colegii de echipă au alergat chiar şi când afară erau –10 grade Celsius. Doar zilele trecute a mai stat pe tuşă din cauza unei răceli puternice.

„Prietenii îmi reproşează că nu am atât de mult timp liber. Într-adevăr, dacă ai şcoală, faci antrenamente, iar apoi te pregăteşti intens pentru ore, îţi rămâne puţin timp liber. Dar asta e, trebuie te dedici cu totul unui sport, iar satisfacţia mea vine de aici”, spune, fără regrete, eleva, vorbindu-ne şi despre alte sacrificii, precum regimul alimentar strict sau controlul greutăţii, puţin cunoscute chiar şi de prieteni.

Alergătoare de cursă lungă

Ambiţioasă şi extrem de încăpăţânată, Mihaela Sîrmache aleargă după rezultate nu numai pe pista de atletism, ci şi la şcoală. Are 10 pe linie la toate materiile din catalog şi îi place în mod special matematica. În plus, anul acesta, la nivelul său de studiu, va reprezenta Galaţiul la Olimpiada Naţională de Pregătire sportivă tehnică, o disciplină aflată în programa şcolară a liceelor de profil.

În perspectivă însă, ca o alergătoare de cursă lungă cum este, şi-a propus să „fugă” şi după un loc la Academia de Poliţie. Un „cros” pentru care a început deja să se pregătească intens.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alege-l_pe_%E2%80%9ELICEANUL_ANULUI%E2%80%9D_Mihaela_Sirmache_-_viata_ca_un_cros_2.html

Link to comment
Share on other sites

Mioara Stamate vrea artă pe înţelesul tuturor

Pentru Mioara Stamate – elevă în clasa a XII-a la Liceul de Artă „D. Cuclin” – desenul nu înseamnă muncă. E modul în care se relaxează şi în care reuşeşte să spună cel mai bine totul despre ea.

A început să picteze încă din clasa I, când s-a înscris la cercul de pictură din oraşul Măcin şi unde a avut norocul să-l aibă ca profesor pe Laurenţiu Gheorghe, cel care i-a călăuzit paşii în această lume fascinantă a culorilor şi formelor. Şi-a dorit foarte mult să devină elevă la „D. Cuclin”, anii de liceu fiind pentru ea magici. Aici i-a întâlnit pe profesorii de la care a învăţat tot ceea ce ştie acum: Gabriela Georgescu – artă monumentală, Ioan Tudor - de la care a deprins desenul şi a învăţat să respecte proporţiile, Camelia Burlacu, Jana Andreescu şi Vasile Neagu – toţi artişti care şi-au pus amprenta asupra personalităţii sale.

O carte în care se tot adaugă informaţii noi

A profitat la maxim de anii de liceu. Pe lângă orele petrecute cu cărbunele sau pensula în mână, a alocat foarte mult timp studiului. Este prima în clasa ei, are pe semestrul I media 9,75 - o performanţă cu care nu se pot lăuda mulţi. „Îmi place să învăţ cât mai multe, ca şi cum aş fi o carte în care se tot adaugă informaţii noi.”

Desenează numai când simte că are inspiraţie. Pentru ea arta nu are nimic în comun cu munca: „De câte ori îmi propun să lucrez, pentru că trebuie să exersez, nu-mi iese. A doua zi acopăr tot, o iau de la capăt şi tot aşa. M-am obişnuit să lucrez doar atunci când simt că mă vizitează inspiraţia”.

Atentă mereu la ceea ce-i spune inima, a ajuns să câştige premii peste premii la concursuri. Cele mai importante sunt distincţiile de la „Camil Ressu”, unde anual a urcat pe podium, premiul I la Concursul „Fantasticul din sufletul meu” şi premiul al III-lea la Olimpiada Naţională de Arte Plastice.

La răscruce de drumuri

Deşi nu poate să-şi imagineze viaţa fără să deseneze, se gândeşte că ar fi mai prudent să dea la facultate, în paralel şi la pictură de şevalet, dar şi la medicină. „În artă, e bine să ai spatele asigurat, ca să poţi lucra cum simţi, nu cum îţi cere publicul. De aceea, mă gândesc că ar trebui să am o altă meserie din care să trăiesc”, spune tânăra, sfâşiată între două drumuri.

Visează să poată face ceva util pentru ceilalţi pe făgaşul artei: „Pictura nu este apreciată decât în cerc restrâns. Cred că ar fi nevoie de o educaţie a oamenilor ca să înţeleagă arta. Mi-ar plăcea să pot face lucrul acesta”, spune Mioara.

Peste 10 ani se vede la vernisajul expoziţiei sale de maturitate care să fie valoroasă, dar să aibă cât mai multe de spus pentru o cât mai largă categorie de public.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alege-l_pe_%E2%80%9ELiceanul_anului%E2%80%9D_Mioara_Stamate_vrea_arta_pe_intelesul_tuturor_.html

Link to comment
Share on other sites

Cristian Briceanu – vocea de aur a Tecuciului

Are o statură de star, a primit în dar o voce caldă, menită să picure dulceaţă în suflete şi nu va precupeţi nimic pentru a-şi îndeplini această menire. Cristian Briceanu, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”, bate săptămânal drumul Tecuci-Oneşti, cu orga după el, pentru a se pregăti cu profesorul Eugen Bertea – cel care le-a lansat pe Loredana Groza şi Carmen Rădulescu.

Pe când avea 10 ani şi începuse să ia lecţii de canto la Clubul Copiilor, cu profesorul Olimpiu Zăgrean, îşi urma pur şi simplu o chemare interioară, dar nu-şi imagina că va ajunge să cânte la Festivalul Mamaia, în 2009, alături de toţi „greii” muzicii uşoare actuale.

După un an de pregătiri intense, cucereşte primul premiu la „Constelaţia necunoscută” de la Vaslui. „Am fost atât de emoţionat, că abia îmi mai simţeam picioarele. Am avut emoţii la fiecare competiţie, dar cu timpul sentimentul s-a estompat. I-a luat locul o plăcere imensă de a cânta, de a apărea în faţa oamenilor şi a-i face să simtă emoţie”, povesteşte Cristian.

Peste 50 de premii

A fost nelipsit de la concursurile şi festivalurile de interpretare organizate în ţară, dar şi peste hotare. S-au adunat peste 50 de diplome şi premii. Printre acestea se numără şi cele obţinute în Bulgaria la „Silver Yantra”, la Cahul – „Armoniile Dunării” şi la Chişinău – la cunoscutul festival „Două inimi gemene”, organizat în memoria lui Ion şi a Doinei Aldea Teodorovici.

Consideră că cea mai mare reuşită este câştigarea preselecţiei la Festivalul Mamaia în 2009, unde, deşi nu a câştigat niciun premiu, s-a făcut remarcat cu interpretarea melodiei „Copacul”, de Aurelian Andreescu, cel care îi este model de interpretare - http://www.youtube.com/watch?v=YZpPO7yaijg.

Tot oraşul îl ştie

Cristian Briceanu este nelipsit la cele mai multe spectacole care se organizează în oraşul din nordul judeţului. Aproape că nu este tânăr din Tecuci care să nu-l fi auzit cântând. Asta şi pentru că are o formaţie – Black Jack Band – cu care cântă în cluburi şi la alte evenimente muzicale. Este foarte iubit şi stimat de profesorii şi colegii săi de liceu. Anul acesta, în cadrul „Săptămânii porţilor deschise”, conducerea colegiului i-a organizat un spectacol aniversar, pentru că a împlinit 18 ani.

În 2011 a renunţat la competiţii şi festivaluri, pentru că cea mai mare parte a timpului şi-o petrece pregătindu-se pentru examenul de admitere la Academia de Muzică. „Cel mai mult mi-ar place să fac facultatea la Cluj, pentru că acolo este şi prietena mea studentă. Îmi doresc foarte mult ca în timpul facultăţii să-mi găsesc câţiva colegi instrumentişti cu care să înfiinţez o formaţie. Îmi place să cânt muzică live, cu orchestra, nu cu negativul. Iar în Cluj sunt foarte multe cluburi, unde ne-am putea desfăşura”, visează Cristian cu ochii deschişi.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alege-l_pe_%E2%80%9ELICEANUL_ANULUI%E2%80%9D_Cristian_Briceanu_%E2%80%93_vocea_de_aur_a_Tecuciului_2.html

Link to comment
Share on other sites

Candidaţii de la secţiunea „Umanistică”

1. Sabina Albrich – Colegiul Naţional „Al. I. Cuza” – 21.03

2. Radu Dragomir – Colegiul Naţional „V. Alecsandri” – 22.03

3. Gianina Druţă – Liceul „Spiru Haret” Tecuci – 23.03

4. Marian Iancu – Liceul Teoretic „E. Racoviţă” – 24.03

5. Simona Onofrei – Colegiul Naţional „C. Negri” – 28.03

6. Irina Picoş – Colegiul Naţional „V. Alecsandri” – 29.03

7. Georgiana Stan - Colegiul Naţional „V. Alecsandri” – 30.03

8. Andrei Bercea – Grupul Şcolar „E. Grigorescu” – Tg.Bujor – 31.03

Link to comment
Share on other sites

Dan Dănăilă – finalistul secţiunii „Ştiinţe”

A fost desemnat primul finalist, cel de la secţiunea „Ştiinţe”. Dan Dănăilă a acumulat 5.940 de puncte (553 de taloane depuse a câte 10 puncte şi 410 voturi on-line – fiecare un punct). Pe locul 2 la concursul VL s-a clasat Paul Cosma (CNVA) cu 2.960 de puncte, iar pe locul 3 - Ştefan Alexandru (CNMK) cu 2.096 de puncte. Iată punctajul pe care l-au obţinut ceilalţi în urma voturilor de pe internet cumulate cu taloanele trimise: Mirel Neagu („Cuza”) – 1.362, Dorin Clisu (Colegiul „C. Negri”) – 1.025, Mihai Răcoreanu (CNVA) – 551, Ştefan Bărbuţă (CNVA) – 317, Andrei Ciocan („Spiru Haret”, Tecuci) – 304.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alege-l_pe_%E2%80%9ELiceanul_anului%E2%80%9D_Dan_Danaila_%E2%80%93_finalistul_sectiunii_%E2%80%9EStiinte%E2%80%9D_2.html

Link to comment
Share on other sites

Sabina Albrich - graiul destinului

Străbunicul Sabinei Albrich – elevă în clasa a XII-a la Colegiul „Al. I. Cuza” - a fost neamţ. Tânăra nu ştie prin ce împrejurări acesta a ajuns şi s-a căsătorit în România. Pentru că a crescut pe vremea comuniştilor, bunicul ei n-a avut voie să înveţe şi să vorbească germana. Nimeni din familia ei nu ştie această limbă. Dar, prin Sabina, spiritul german şi-a reintrat în drepturi. Printr-o întâmplare care poate fi considerată chiar mâna destinului, Sabina a început să înveţe nemţeşte chiar de la grădiniţă.

Premii şi certificate de competenţe

Pentru că la Colegiul „Cuza” se înfiinţase o clasă specială de limbă germană, s-a înscris la şcoală la acest liceu, unde a rămas timp de doisprezece ani. Cu toate înclinaţiile native, germana nu este o limbă pe care s-o asimilezi uşor. Dar, în urma muncii susţinute, au apărut şi performanţele. Sabina a câştigat premiul I la judeţeana de limbă germană anul trecut, iar la naţională a primit menţiune la proba scrisă. Anul acesta promite se reediteze succesul şi speră chiar la un loc pe podium, acum că a obţinut iar premiul I la faza judeţeană. A simţit nevoia să-şi materializeze cumva pasiunea şi înclinaţia sa pentru limbile străine, aşa că a obţinut Certificatul de limbă germană B1 şi DAF C1 şi Certificatul Cambridge Advanced, care îi vor fi de folos în cariera pe care şi-a ales-o în domeniul afacerilor. „Vreau să dau la ştiinţe economice. Mi-ar plăcea să fac management internaţional, să am o slujbă prin care să călătoresc des, să închei contracte. Consider că am spirit organizatoric şi iniţiativă. Iar faptul că ştiu destul de bine două limbi străine mă va ajuta foarte mult”, declară tânăra, cântărindu-şi şi drămuindu-şi fiecare cuvânt.

Moştenirea germană

Recunoaşte că, deşi are foarte multe trăsături latine, o caracterizează o rigoare şi o dorinţă de perfecţiune în spirit pur german. Nu întâmplător, are cele mai mari medii din generaţia sa, având toate datele necesare pentru a fi, anul acesta, şefa de promoţie de la „Cuza”. „Sunt foarte ambiţioasă. Când îmi propun ceva, lupt din răsputeri pentru lucrul acela”, spune tânăra cu un ton potolit.

Timpul liber şi-l petrece practicând sport. Îi place mişcarea şi a mers o perioadă la tenis, după care a descoperit dansurile sportive. „E prea târziu să fac performanţă, dar practic sportul pentru că îmi place şi mă simt bine”, spune vocea perfecţionistei din ea.

Este foarte frumoasă, vorbeşte cu zgârcenie despre ea şi despre planurile ei de viitor, numărându-se printre persoanele cărora le place să tacă şi să facă. Sigur va ajunge acolo unde îşi va dori.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alege-l_pe_%E2%80%9ELiceanul_anului%E2%80%9D_-_Sabina_Albrich_graiul_destinului_2.html

Link to comment
Share on other sites

Radu Dragomir - literatura ca religie

Cu toate că vrea să studieze Medicina, Radu Dragomir, de la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”, are o pasiune mai puţin laică decât biologia şi chimia, după cum spune chiar el: literatura. Candidatul de astăzi la titlul „Liceanul anului” nu doar citeşte cu abnegaţie, dar îşi pune semnătura pe creaţii originale în proză. Este sigură că în viitor, pe lângă bisturiu, va ţine în mână şi un condei. Poate şi o chitară clasică, o altă pasiune pentru care a investit timp şi bani.

Relaxare, într-o carte

„Literatura e mult mai departe de text. Cititorul ar trebui să observe, să-şi îmbine sentimentele cu ceea ce citeşte. Literatura este interpretare, iar pe mine mă ajută să văd viaţa dincolo de vizibil”, ne împărtăşeşte tânărul, în calitate de cititor pasionat de proză existenţialistă şi de nuvelă fantastică. Austriaca Elfriede Jelinek (cu „Pianista”), portughezul José Saramago (cu „Eseu despre orbire”) sau Mircea Eliade (cu proza fantastică) sunt autorii săi preferaţi. În acest moment citeşte nuvelele lui Fitzgerald şi multe cărţi de critică literară. Spune însă că lecturează relaxat, ca să-şi ia câteva momente de respiro, după o zi plină sau după o activitate solicitantă. „Literatura mă ajută să nu înnebunesc. Reprezintă detaşarea totală de lucrurile laice. Da, scrisul şi cititul sunt oarecum ca o religie”, crede Radu.

Manuscrisele din sertar

Religia în care tânărul crede orbeşte a dobândit şi forme palpabile. În sertarele de acasă, Radu are deja trei manuscrise de romane, texte pe care vrea să le publice, după ce, eventual, le mai periază. „În timpul liceului am scris cam câte un roman pe an. Unul a fost citit de profesoara mea, iar al doilea de persoana căreia i l-am dedicat. Ultimul nu are încă alt cititor în afară de mine. Abordez, dintr-o perspectivă abstractă, condiţia omului. Scriu în stilul existenţialist-suprarealist, fiind influenţat de Jelinek, Marquez, Müller”, ne mai împărtăşeşte tânărul literat, care nu renunţă nici la concursurile de literatură.

Anul acesta, ca şi în primii doi ani de liceu, s-a calificat la Olimpiada Naţională de Limba şi literatura română, de unde, în clasa a X-a, s-a întors cu o menţiune şi cu un premiu special pentru originalitate. Condeiul i-a fost apreciat cu un premiu III şi la un simpozion naţional de creaţie literară, desfăşurat la Iaşi.

Ţintind la Nobel

Pentru rezultatele sale de la competiţii, dar şi pentru faptul că a reuşit să-şi cizeleze un stil aparte, Radu ştie cui să mulţumească: învăţătoarei sale, Mariana Secu, şi doamnelor profesoare Gabia Voiculescu şi Mariana Lazanu. Este sigur că muzele sale nu-l vor părăsi în viitor. Cel puţin asta crede el cu tărie: că nu va renunţa niciodată la scris. Poate tocmai de aceea declară deschis că intenţionează să câştige chiar şi Premiul Nobel pentru Literatură.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alege-l_pe_%E2%80%9ELiceanul_anului%E2%80%9D_Radu_Dragomir_-_literatura_ca_religie_2.html

Link to comment
Share on other sites

Gianina Druţă transformă totul în literatură

La fel ca regele Midas care transforma tot ce atingea în aur, sub privirile, sufletul şi mintea Gianinei Druţă realitatea este recreată instant şi devine literatură. Eleva din clasa a XII-a de le Liceul „Spiru Haret” se confesează: „Viaţa mea e un tăvălug neîncetat. Plec dimineaţa de acasă şi vin seara târziu. Cum intru, pun mâna pe cărţile fără de care n-aş putea exista. Părinţii mei dacă apucă să schimbe o vorbă cu mine”.

Întâlnire de gradul zero cu o profesoară

Gianina nu ascunde nimănui că tot ceea ce a devenit ea în prezent este de fapt plăsmuirea profesoarei pe care timida fată din Umbrăreşti a întâlnit-o în clasa a V-a, după ce câştigase selecţia pentru continuarea gimnaziului la „Spiru Haret”: „Îmi plăcea foarte mult matematica. Nici să nu aud de scris şi citit. Însă doamna Marcela Ciobănuc a ştiut să-mi dezvăluie zborul din cărţi. Sunt 8 ani de când îmi e şi mentor, şi profesor, şi prieten, şi cea de-a doua mamă, cea cu care vorbesc cel mai des. S-a apropiat cu sufletul de noi, elevii, şi a ştiut să ne lipească de el dragostea pentru cărţi. Alături de ea, am suferit o mutaţie radicală. Acum, pentru mine, o carte e un adevărat proces. Mă apropii de ea, o interiorizez, mi-o asum. Simt literatura, iar lucrul acesta se datorează doamnei Ciobănuc”. Anul trecut, profesoara s-a mutat de la Tecuci la Sibiu, dar vorbesc aproape zilnic pe messenger: „Dacă a plecat din localitate, nu înseamnă că am întrerupt pregătirea cu dumneaei. Îmi indică bibliografia, îmi citeşte lucrările, îmi dă sugestii. Nici nu ştiu cum trec orele de repede când stăm şi vorbim despre literatură!”.

Medaliată cu aur la internaţionala de română

Cariera olimpică şi-a început-o în clasa a VII-a, când a obţinut prima menţiune la faza naţională. În clasa a VIII-a devenea deja olimpică de talie internaţională, întorcându-se acasă cu premiul al III-lea.

În fiecare an s-a clasat printre primii la ambele faze ale concursului, însă în 2010 a atins maximul performanţei, cucerind premiul I la naţională şi medalia de aur la faza internaţională. Premii naţionale a obţinut şi cu ansamblul de datini al liceului - „Altiţa”, coordonat de profesoara Mariana Chiriţă.

Viaţa e în altă parte

Însă preocupările ei pentru cultură nu se reduc doar la pregătirea academică. Literatura trebuie gustată pe îndelete, îţi scalzi propria viaţă în ea, recreezi realitatea şi bineînţeles, împarţi cu ceilalţi sublimul. Altfel, tot efortul nu ar avea niciun rost. Ca urmare, viaţa ei a început să penduleze între spectacol şi cărţi. Dragostea pentru spectacol a prins-o de mică, de la 4-5 ani, pe vremea când lua lecţii de canto şi de pian. A ajuns să concureze la „Mamaia copiilor”, unde a primit şi un premiu special. S-a lăsat de cântat pentru literatură, iar anul trecut, tot din dragoste pentru literatură, s-a reîntors la cursurile de canto. „Pentru Concursul Naţional de Cultură şi Civilizaţie Tradiţională am pregătit o lucrare despre transhumanţă. Pe lângă cercetarea teoretică, lucrarea a avut şi o cercetare folclorică – am cules din zona Tecuciului o variantă a baladei «Mioriţa» şi am interpretat-o. Pentru asta, am reluat cursurile de canto. Nu a fost în zadar, pentru că ansamblul nostru a primit premiul I”.

Îşi găseşte timp pentru coordonarea cercului pentru lectură, unde îşi dă întâlnire săptămânală cu colegii mai mici. Pentru cei mari, improvizează tot felul de surprize aflate la confluenţa dintre teatru experimental şi cursuri. „Am făcut lecţii de istorie şi de literatură în stilul meu, altfel decât cele din manual sau de pe referate.ro. Avem norocul că profesorii noştri sunt deschişi la astfel de lucruri. Am adus decoruri în clasă şi am dramatizat, pentru că între timp mi-am descoperit o pasiune şi pentru teatru. Voi urma la facultate cursuri de literatură comparată cu limbă suedeză sau olandeză. Dar mă tentează şi regia de teatru. Visul meu e să combin literatura cu teatrul şi muzica. De aceea, nici nu intenţionez să rămân în ţară. Mi-ar plăcea să mă stabilesc mai degrabă în Franţa, unde aş putea găsi o soluţie să combin toate cele trei componente ale personalităţii mele”, spune Gianina, printre alte lucruri pe care mi le-a împărtăşit cu impulsivitatea unui vulcan care revarsă literatură.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alege-l_pe_%E2%80%9ELiceanul_anului%E2%80%9D_Gianina_Druta_transforma_totul_in_literatura_2.html

Link to comment
Share on other sites

Marian Iancu a găsit filosofia fericirii

Pentru Marian Iancu, elev în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Emil Racoviţă”, calificarea de anul acesta la Olimpiada Naţională de Filozofie este realmente o surpriză. Candidatul cu numărul 4 la Secţiunea „Umanistică” din cadrul concursului „Alege pe Liceanului anului” nu fuge după note mari, după rezultate la concursuri şi după reuşita cu orice preţ în viaţa profesională. Tânărul are o altă filozofie a succesului: adevăratul învingător este cel care găseşte un echilibru între obişnuitul cotidian şi viaţa spirituală.

„Eu sunt propriul meu gânditor”

Marian spune că filosofia îl învaţă să gândească mai profund şi că, într-o oarecare măsură, această disciplină chiar este „învăţătoarea vieţii”, după cum au spus-o unii gânditori. Infirmând prejudecăţile că filosofii ar fi cu capul în nori, Marian se declară că este o persoană analitică, una care despică firul în patru. „Nu mă agit prea mult, pentru că îmi place să fac numai lucrurile utile pentru viaţa mea şi pentru dezvoltarea mea personală. Cred că am ajuns să fiu atras de filozofie şi datorită faptului că, în familie, am fost crescut într-un spirit profund creştin şi am descoperit precepte creştine în scrierile lui August şi ale lui Pascal. Până la urmă, însă, tot eu sunt propriul meu filosof”, conchide băiatul, care se consideră sincer, deschis, respectuos şi just cu cei din jurul său.

Împlinire spirituală

Întrebat în ce sisteme filosofice s-ar încadra felul său de a se raporta la lume, Marian a găsit imediat corespondenţi în marii gânditori. La fel ca Aristotel, el crede că fericirea se obţine graţie virtuţilor şi calităţilor fiecăruia dintre noi. În plus, precum Kant, spune că nu trebuie să ne abatem de la preceptele moralei. Aşa cum făcea Pascal, şi el îşi pune pe hârtie cugetările proprii. N-a destăinuit nimănui aceste gânduri aşternute în scris, care-i servesc, deocamdată, pentru formarea sa interioară. De altfel, tânărul licean spune că, mai mult decât orice, îşi doreşte împlinirea spirituală: „Caut acea pace şi bucurie care nu e dată de lucrurile materiale. Peste zece ani mă văd un erudit, cu o familie mare”.

Filosofia ca mod de viaţă

Poate colegii şi prietenii săi nu-l percep ca fiind un tânăr atât de serios. El însuşi declară că e un licean ca oricare altul: a studiat puţin pian (dar să nu vă imaginaţi că ascultă doar genul clasic!), învaţă aşa-şi-aşa (însă a participat şi la olimpiadele judeţene de engleză) şi îşi petrece timpul liber cu amicii.

Îşi mai doreşte mult să facă o facultate în domeniul psihologiei, deşi crede că, financiar, nu va putea să facă faţă studenţiei din alt oraş. Oricum, se consideră un tânăr destul de pragmatic încât să fie sigur că va alege tot ce-i mai bun pentru viitorul lui. Iar filosofia, ei bine, această disciplină va fi, pentru Marian, în loc de obiect de studiu la şcoală, o practică zilnică.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alege-l_pe_%E2%80%9ELiceanul_anului%E2%80%9D_-_Marian_Iancu_a_gasit_filosofia_fericirii__2.html

Link to comment
Share on other sites

Simona Onofrei, viaţa într-o poveste

Ca o poveste, aşa arată viaţa pentru Simona Onofrei. Deocamdată, candidata cu numărul 5 la Secţiunea „Umanistica” transformă alb-negrul realităţii în basme, unele dintre ele chiar premiate la concursuri de creaţie literară.

Elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Costache Negri”, Simona Gina Onofrei spune, totuşi, că nu-şi va putea câştiga existenţa din scris, aşa că va alege, cel puţin profesional, un domeniu ceva mai pragmatic.

Muzele vin noaptea

„Dacă am o idee o scriu pe hârtie, să nu o uit, şi abia apoi o transpun pe calculator. Aşa creez eu, pe calculator, în special noaptea. Asta chiar dacă e vorba despre o compunere de şcoală sau un eseu pentru mine ori pentru concursuri”, ne-a descris adolescenta stilul propriu de lucru.

Premiile sau distincţiile la concursurile naţionale unde a participat de-a lungul liceului - Concursul „Tinere condeie” al Ministerului Educaţiei, Colocviul-concurs „Marin Sorescu” organizat de un liceu din Rm. Vâlcea – i-au adus printre prieteni şi în familie faima de mică scriitoare. De altfel, a obţinut primul premiu în domeniul literar în clasa a V-a, când a trimis un eseu despre drepturile omului la o competiţie naţională pe această temă.

O istorioară cu un bunic

Mai mult decât să scrie eseuri, Simonei îi place să pună pe hârtie poveşti. Totul i se trage din copilărie, de când bunicul îi citea foarte multe basme. Aşa că, la grădiniţă, a ajuns să le spună copiilor poveşti inventate chiar de ea.

Acum e rândul bunicului să asculte basmele spune (şi scrise) de nepoată. Două dintre scrierile sale au fost distinse cu un premiu III şi, respectiv, cu o menţiune, la Concursul „Marin Sorescu”. Poveştile sale sunt clasice, cu prinţi şi prinţese, toate inspirate din basmele româneşti. „Pentru mine, viaţa arată ca o poveste”, încearcă să ne convingă tânăra. „Asta pentru că nu mi s-a întâmplat nimic care să mă scoată din acest spaţiu privilegiat. Scriu şi proză scurtă, dar, la fel ca în basme, îmi plasez personajele - unele obişnuite pentru viaţa noastră de zi cu zi - într-o lume feerică. Spre deosebire de basmele mele, unde totul se termină cu bine, în aceste texte lucrurile nu stau tocmai aşa, dar eu tot recreez lumea aşa cum aş vrea să fie: cu oameni fericiţi şi veseli, lipsiţi de griji sau de probleme”.

Un vis – o revistă pentru copii

Dincolo de literatură, viaţa arată altfel. Aşa că tânăra va continua să scrie doar din pasiune şi va studia în domeniul economiei şi al administraţiei afacerilor. Speră însă ca odată să-şi împlinească un vis: să lucreze ca jurnalist de teren sau să scrie texte distractive la o publicaţie pentru copii. „Mi-ar plăcea să le scriu poveşti sau să-i promovez pe cei cu talente sportive sau muzicale”, adaugă Simona.

Adolescenta lucrează deja cu copiii, dar în alt mod. Ea a studiat ani buni dansul sportiv, iar rezultatele au propulsat-o ca instructor de dans pentru elevi de clasele I-IV.

http://www.viata-libera.ro/articol-Alege-l_pe_%E2%80%9ELiceanul_anului%E2%80%9D_Simona_Onofrei_viata_intr-o_poveste_2.html

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.