Jump to content

Lucian Vlad Tatu, balerin de-o viaţă


 Share

Recommended Posts

Lucian Vlad Tatu, balerin de-o viaţă

Pe Lucian Vlad Tatu l-am descoperit pe când dansa în Peter Pan şi de atunci îl admir. Expresiv, cu un zâmbet frumos, cu o alură impecabilă de prim balerin care ar fi putut cuceri orice scenă, Lucian dansează, de 30 de ani, în corpul de balet de la Teatrul Muzical „Nae Leonard”.

S-a născut pe 4 martie, acum 48 de ani. Nici dacă ne arată buletinul, nu-i dăm vârsta pe care susţine că o are. Este căsătorit cu Nicoleta, care cântă, de 23 de ani, la oboi, în orchestra Teatrului Muzical. Au un băiat de 19 ani, elev la Matematică-Informatică, la Liceul Teoretic „Dunărea”. „Până în clasa a VI-a fiul nostru a făcut pian, dar ne-am zis că doi artişti în familie sunt de-ajuns”, spune, realist, Lucian.

Primul rol pe scenă l-a avut în „Băiatul şi paiele fermecate”, iar primul rol principal în „Petrică şi lupul”. Energia lui Lucian vine din bucuria pe care o citeşte în ochii spectatorilor, mai ales când e vorba de spectacole pentru copii: „Acum, de pildă, suntem într-un turneu cu „Nică”, la Bacău, Suceava şi Rădăuţi. Când vezi bucuria din privirea celor din sală, ştii cum mergi mai departe şi uiţi de toate?”, spune cu convingere balerinul. Ca artist, trebuie să laşi deoparte sentimentele şi trăirile din viaţa ta şi să fii, pe scenă, senin şi strălucitor, indiferent ce e în sufletul tău.

Lucian a învăţat primele noţiuni despre profesia de balerin de la domnul Vlaicu Rusalin, fostul director al Şcolii Populare de Artă din Galaţi. „Apoi, totul a continuat în teatru, în sala de balet, pe scenă. Scena te învaţă atât de multe!”, recunoaşte Lucian.

Nu i-ar fi plăcut Bucureştiul: „Am avut ocazia să merg şi în alte locuri, dar nicăieri nu mi-a plăcut cum mi-a plăcut la Galaţi. Bucureştiul, de pildă, e prea aglomerat. Şi mai cred că nasul pe sus dăunează grav, mai ales unui artist. Până nu demonstrezi că eşti un bun profesionist, eşti privit ca unul venit din provincie. Abia după ce arăţi ce ştii, eşti tratat de la egal la egal, ca un profesionist”.

Lucrurile care contează pentru Lucian nu sunt deloc complicate: „Îmi place dreptatea, îmi plac oamenii oneşti şi îmi mai place să fiu apreciat de public”.

În afara scenei, Lucian se simte bine atunci când stă cu familia şi când merge la mama sa, la Independenţa. „De la mama am moştenit, sigur, cumpătarea, care nu-mi dă voie să mă întind mai mult decât e cazul, iar de la tata cred că am luat tenacitatea, nu mă las doborât cu una, cu două”, afirmă îndrăgitul balerin.

Teoretic, anul acesta se poate pensiona. Îşi va depune dosarul, dar o parte semnificativă din inima sa şi, fără îndoială, cel puţin 30 de ani din viaţa sa vor rămâne mereu legaţi de scena teatrului.

„Adevărul e că nu-mi pot imagina teatrul fără Lucian”, ne-a mărturisit Laura Sava. Sincer, nici noi. Şi credem că nici el.

Astăzi, de ziua lui, îi dorim talentatului Lucian Vlad Tatu sănătate şi încă multe roluri pe scenă, inclusiv ca tânăr pensionar. La mulţi ani!

http://www.viata-libera.ro/articol-Lucian_Vlad_Tatu_tanarul_pensionar___2.html

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.