Jump to content

Codrii Sucevenilor au fost retrocedaţi


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Codrii Sucevenilor au fost retrocedaţi

* Cea mai mare retrocedare din judeţ * Precedenta, ca dimensiune, a fost cea făcută către urmaşii lui Eremia Grigorescu * Trei ani de judecată * Moştenitorii nu vor altceva decât pădure *

Urmele averilor unui recunoscut filantrop care a trăit în perioada interbelică muşcă un procent însemnat din suprafeţele cu pădure din judeţul nostru, aflate în proprietatea statului. O sentinţă dată urmaşilor liberalului Constantin Vasiliu-Bolnavu obligă statul român să restituie urmaşilor acestuia peste 1.500 de hectare de pădure în judeţul Galaţi. Această retrocedare o depăşeşte în amploare pe cea făcută către urmaşii lui Eremia Grigorescu, care au fost împroprietăriţi deja cu 1.400 de hectare de pădure pe raza comunelor Iveşti şi Umbrăreşti.

La Suceveni şi Folteşti

Cea mai importantă parte a acestei suprafeţe redobândite de către urmaşi lui Vasiliu-Bolnavu prin instanţele de judecată se află în comuna Suceveni. Romsilva, actualul administrator al pădurilor statului, va fi nevoită să cedeze 1.405 hectare din fondul total de 22.000 de hectare pe care le administrează. Aceiaşi urmaşi mai au de primit alte 150 de hectare de pădure în comuna Folteşti.

Dincolo de aspectele legate de istoria acestei retrocedări, trebuie notat faptul că jumătate din pădurea de la Suceveni nu mai e ce era pe vremea boierului Bolnavu. Aproape jumătate a dispărut, fiind defrişată, cel mai probabil, în perioada comunistă. Aşa că acum, vechiul ţinut împădurit aparţinând latifundiarului acelor vremuri va fi recompus din alte păduri, situate în alte locuri, asta pentru că urmaşii refuză să primească despăgubiri sau chiar suprafaţa de teren pe care s-a aflat cândva pădurea.

Ia pădurea de unde nu-i

"Urmaşii lui Constantin Vasiliu Bolnavu au fost în proces cu noi timp de aproximativ trei ani de zile, iar de la sfârşitul lunii decembrie a anului 2010 am primit o sentinţă definitivă şi irevocabilă care obligă la restituirea suprafeţei de 1405 hectare de pădure pe raza comunei Suceveni", ne-a declarat Gheorghe Luca, reprezentant al Romsilva Galaţi. Acesta a continuat spunând că, în momentul de faţă, statul nu va putea reconstitui întreaga suprafaţă, asta pentru că aproape jumătate din acea pădure a fost defrişată după ce a trecut în proprietatea statului. "Noi ştim că această suprafaţă mare este numită chiar pădurea Bolnavu. Se pare însă că pădurea se întindea mult mai mult decât vedem la momentul actual. Suprafaţa care lipseşte s-a defrişat, asta nu este vina vechiului proprietar, ci vina statului. În momentul de faţă aici mai sunt aproximativ 700 de hectare de pădure, deci jumătate din suprafaţa care trebuie retrocedată lipseşte. Moştenitorii doresc însă să le fie înapoiate suprafeţe cu pădure, aşa că vor trebui identificate alte suprafeţe, în alte comune", a mai precizat Luca.

Celor două moştenitoare al lui Constantin Vasiliu Bolnavu le-au fost oferite, potrivit Romsilva, mai multe variante care urmează să fie discutate. "Suntem în momentul de faţă în faza în care urmează să propunem noi amplasamente, moştenitorii să le vadă şi să îşi dea acordul pentru unul sau altul. Un lucru este clar, moştenitorii vor lua cele 1405 hectare plus alte încă 150 de hectare de pădure în comuna Folteşti", a completat Gheorghe Luca.

Reprezentanţii Romsilva au evitat să prezinte o estimare a valorii în bani a acestor importante suprafeţe de teren forestier, precizând că astfel de evaluări necesită anumite calcule care trebuie să ţină cont de foarte multe aspecte, nu doar de valoarea lemnului sau a suprafeţelor de teren. Faptul că trebuie să cedeze aproape a zecea parte din terenurile administrate nu e tocmai comod. Mai ales când trebuie să aduni suprafaţa din bucăţi în zone diferite.

* Constantin Vasiliu-Bolnavu, un politician extrem de bogat a devenit cunoscut în România vremurilor în care a trăit ca fiind un mare filantrop. Bolnavu nu a fost însă recunoscut doar pentru actele sale caritabile. Acesta deţinea moşii însemnate în întreaga ţară, din vârful munţilor până la marginea judeţului nostru.

http://www.viata-libera.ro/articol-Codrii_Sucevenilor_retrocedati__2.html

Link to comment
Share on other sites

  • 4 weeks later...

Pădure privată între Vlădeşti şi Galaţi

Pădurea de salcie şi plop care mărgineşte malul râului Prut din zona localităţii Vlădeşti şi până la Galaţi va avea un nou proprietar. Cele 155 de hectare împădurite care aparţineau statului au intrat în posesia moştenitorilor lui Grigore Vasiliu Bolnavu, aceleaşi persoane care au primit de curând în urma unei retrocedări pădurea de la Suceveni.

Reprezentanţii administraţiilor locale din zona respectivă susţin că această reîmproprietărire nu tulbură foarte mult apele şi că regimul acelei păduri rămâne, din punctul lor de vedere, neschimbat, atâta vreme cât, până la această punere în posesie, pădurea avea de asemenea un proprietar.

Cel mai mare proprietar de păduri

„Există două hotărâri ale comisiei judeţene de împroprietărire care fac referire la retrocedarea unor suprafeţe de pădure din judeţul Galaţi către moştenitorii lui Grigore Vasiliu Bolnavu. După aplicarea acestor hotărâri vom vorbi despre cel mai mare proprietar de pădure din judeţ, cu 1.560 de hectare, mai mare chiar decât cea retrocedată urmaşilor lui Eremia Grigorescu. În această suprafaţă intră pădurea de la Suceveni (1.405 hectare), şi cea de la Folteşti (155 de hectare)”, a explicat Gheorghe Luca, reprezentantul Romsilva Galaţi. Acesta a continuat precizând că zona de 155 de hectare care va intra în proprietatea urmaşilor lui Bolnavu după aplicarea deciziilor de împroprietărire se întinde pe toată fâşia împădurită, din zona Vlădeşti şi până la Galaţi.

De la un proprietar la altul

Marian Cilichidreanu, secretarul primăriei din Folteşti, comuna pe teritoriul căreia se găseşte cea mai mare suprafaţă cu pădure din zonă ne-a spus că, deocamdată, comisia locală de punere în posesie aşteaptă hotărârea comisiei judeţene pentru ca proprietăţile respective să intre în posesia moştenitorilor boierului. „Noi trebuie să respectăm legea şi să punem în aplicare aceste decizii. Această împroprietărire nu afectează comunitatea locală. Practic, pădurea îşi schimbă doar proprietarul. Mai complicat va fi cu Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior, pentru că toată zona asta face parte din parcul natural”, a apreciat secretarul primăriei comunei Folteşti.

Ce mai rămâne în proprietatea statului

Romsilva, actualul administrator al pădurilor statului, va ceda cele 1.405 hectare de la Suceveni şi 155 de la Vlădeşti la Galaţi dintr-un fond total de 22.000 de hectare pe care statul le mai avea în proprietate, în Galaţi înainte de aceste retrocedări.

Pădure, nimic altceva

Constantin Vasiliu-Bolnavu, o figură extrem de cunoscută în perioada interbelică pentru averile sale, dar şi pentru actele filantropice pe care le făcea, a deţinut suprafeţe importante de teren şi pădure nu doar în judeţul Galaţi, ci în întreaga ţară. Urmaşii acestuia sunt, potrivit celor de la Romsilva, două doamne cu vârste venerabile. Acestea au acţionat în instanţă solicitând retrocedarea proprietăţilor pierdute odată cu venirea perioadei comuniste. După câştigarea proceselor, moştenitoarele au dorit să fie împroprietărite cu pădure, refuzând alte compensări pe care statul le putea oferi în astfel de situaţii.

http://www.viata-libera.ro/articol-Padure_privata_intre_Vladesti_si_Galati_2.html

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Un mare filantrop. Constantin N. Vasiliu Bolnavu

Actele de caritate din România interbelica fac acum subiectul unor aprecieri cu parti-pris, de cele mai multe ori pentru a sublinia lipsa culturii filantropice a contemporaneitatii  românesti. La noi, gesturile actuale de binefacere sunt minore proportional în comparatie cu vocatia de iubire de semeni a bogatilor lumii, fie ei la a cincea generatie sau la primul succes de internet-money.

Perfect meritoriu, orice gest de umanitate are o încarcatura ce transcende valorii intrinseci, dar aceasta disproportie este augmentata de o acoperire mediatica ce te face sa privesti cu rezerve chiar gestul în sine. Acoperisul de biserica si casuta de ocrotire de tip familial, de multe ori facute cu bani scosi din buzunar, au parte de un reporter emotionat  la o ora de maxima audienta, când secundele costa mai mult decât binefacerea. La fel si sumele donate de vedetele zilei, pretext transparent al aceleiasi audiente.  Deziluzia e si ea transparenta, fiind evident ca scopul devine un mijloc de obtinere a inca unui profit.
Peisajul micimii caritative de azi genereaza o veneratie simplista a înaintasilor, cu idoli si trecuti cu vedrea. Mostenirea Gojdu devine fructul pasiunii nationale,  testamentul lui Jacques Menachem Elias genereaza un respect unanim, dar tacut. În schimb Elena Dalles e cunoscuta doar ca toponim ultracentral, iar Constantin
N. Vasiliu Bolnavu pare a fi un mister total. Constantin N. Vasiliu Bolnavu si mai ales opera sa de binefacere, imensa atât material cât si imaterial, merita recunostinta noastrã.
S-a nascut în 1867 la Ploiesti  într-o familie înstarita. Având studii economice si în agriculturã, dublate de un spirit antreprenorial de exceptie, devine în timp unul dintre marii proprietari funciari ai Regatului. Actele sale filantropice se însiruie si ele, mai ales legate de locurile unde-si avea proprietatile. Doneaza astfel terenuri pentru scoli, construieste biserici si case de nasteri în judetele Prahova, Dâmbovita, Roman si Galati.
Un act de caritate mai putin obisnuit este împrumutul pe care-l acorda junelui Henri Coanda  pentru a-si continua cariera aeronauticãdupã accidentul din 1910. E foarte probabil ca istoria aviatiei ar fi ramas mult mai saraca fara acest mic gest facut la timp. Din relatarile familiei Vasiliu-Bolnavu, Henri Coanda le-a ramas întotdeauna apropiat, ajungând pâna la curajul unei interventii la Ceausescu pentru ca fiicele, douã, ale binefacatorului sa primeasca o pensie.
Dincolo de aceste fapte punctuale, Vasiliu Bolnavu a dorit o opera majora de binefacere a carei anvergura sa fie demna de ceea ce se considera atunci opera majora de binefacere. Ea poarta numele de Fundatia Universitara Constantin N. Vasiliu Bolnavu si a constituit un pilon al culturii românesti interbelice. Spre deosebire de fundatiile postdecembriste înfiintate mult prea usor în scop de import masini fara taxe, Fundatia Universitara Constantin N. Vasiliu Bolnavu a fost înfiintata prin lege. Proiectul a fost prezentat în Senatul României la data de 13 decembrie 1923 de catre dr. Constantin I. Anghelescu, Ministrul Instructiunii Publice. În discutiile de atunci din Parlament, Ioan Bianu si Ermil Pangrati au salutat aceasta initiativa privata, subliniind penuria locurilor de cazare în Bucuresti pentru studentii din provincie, lipsiti de mijloace materiale. Aceasta lipsa era resimtita acut mai ales în contextul sosirii tinerilor ardeleni, basarabeni si bucovineni, dornici de a urma o cariera universitara în capitala României Mari.
Cu ocazia înfiintarii Fundatiei si la sugestia lui Nicolae Iorga, Constantin N. Vasiliu îsi adauga numelui particula „Bolnavu“, aceasta fiind porecla data bunicului sau, si el cunoscut de Iorga prin fapte de caritate în zona Valenilor.
La înfiintare, fondatorul doneaza Fundatiei suma impresionanta pentru acele vremuri de douasprezece milioane lei, suma ce o depasea pe cea alocata în bugetul national pentru cazarea studentilor în camine.  Cu aceasta donatie s-a cumparat în Piata Amzei imobilul în care s-a amenajat sediul Fundatiei, ce cuprindea Caminul pentru studenti Vasiliu Bolnavu, o sala de conferinte, biblioteca si o editura proprie. Contributia fondatorului nu se opreste aici, el  doneaza  ulterior si o mare proprietate la marginea Bucurestiului, în zona Dudesti Cioplea, ale carei cariere de materiale de constructii erau destinate sa completeze veniturile proprii ale Fundatiei.
Gestul unic în istoria atât a filantropiei, cât si a culturii românesti are loc la data de 27 decembrie 1928, când Constantin N. Vasiliu Bolnavu înzestreaza Fundatia cu 575 hectare la limita Sinaiei, înspre Vârful cu Dor, dintre care 75 hectare lotizate în vederea construirii unei statiuni de odihna si creatie pentru personalitati ale culturii si stiintei românesti. Donatia a fost acceptata în numele Fundatiei de catre Nicolae Iorga, efor al acestei institutii în calitatea sa de Rector al Universitatii din Bucuresti. Din pacate, constructia acestui campus creativ a fost întrerupta de razboi si de raptul comunistilor. Ca un exercitiu de imaginatie, s-ar putea întrezari cât de mult ar fi beneficiat patrimoniul nostru de acest for deschis departarilor, în care ar fi coabitat de exemplu Marin Preda, Dina Cocea, Corneliu Baba si Magda Ianculescu.
Ceea ce pare azi o utopie, ca un fel de falanster cultural, era cât se poate de real, conform listei cu loturile deja alocate catre Ministerul Instructiunii Publice, Corpul didactic în genere, Academia Româna, Societatea Scriitorilor Români, Societatea Artistilor Lirici si Dramatici, Liga Culturala, Tinerimea Româna, Societatea „Carmen“, Institutele Geologice si Botanice, Ateneele Populare, Societatea Agronomilor, Uniunea Avocatilor etc etc. În plus, 400 de loturi erau alocate persoanelor care au facut servicii statului român.
Obiectul principal al Fundatiei a fost însa întrajutorarea studentilor si aceasta institutie a materializat cu modestie ceea ce azi pare doar un truism latrat politic: investitia în educatie ca un pariu deja câstigat cu viitorul. Caminul Vasiliu Bolnavu, initial un reper intrat în argoul studentesc al vremii, a devenit în timp o „sursa“ de membri ai Academiei Române, de la lingvistul Boris Cazacu, la eminentul jurist Valentin Al. Georgescu. La fel ca si în cazul lui Coanda, retorica lui „daca“ se poate repeta si în ceea ce-l priveste pe Emil Cioran - probabil ca literatura umanitatii ar fi fost mai saraca daca Cioran n-ar fi avut sansa unei burse Vasiliu Bolnavu.
Admiterea la aceste burse se facea strict individual, singurul criteriu de admitere fiind recomandarea profesorilor din universitatile si academiile bucurestene. Din acest motiv, în anii ’30, în caminul din Piata Amzei au ajuns sa coabiteze, la propriu, studenti cu vederi de dreapta cu studenti cu vederi marxiste, de exemplu Cioran si Miron Constantinescu, sau Victor Isac (presedintele Tineretului Universitar Taranist) si Gogu Radulescu. Aceasta nu face decât sa sublinieze complexitatea firescului acelor vremuri si generozitatea fondatorului care, desi deputat liberal, nu a conditionat accesul la resursele sale de afinitatile politice ale aplicantilor.
Sediul Fundatiei nu era doar un loc de cazare pentru studiosii meritorii, era si locul unor conferinte regulate, multe ramase în analele vocatiilor respective, cum a fost cea a lui Mircea Vulcanescu intitulata „Omul românesc“. Sau prelegerea savantului  Gheorghe Marinescu „Despre eugenie“,  în care marele neurolog, chiar daca detaliaza un subiect atunci la moda si repudiat azi, face o propunere de stricta actualitate – introducerea unui carnet individual de sanatate, pentru ca medicul specialist sa fie informat aprioric de antecedentele bolnavului.
Constantin N. Vasiliu Bolnavu înceteaza din viata pe 6 ianuarie 1944. În plin razboi, cu toate restrictiile, postul national de radio îsi întrerupe emisiunea pentru a anunta vestea. Definitorie pentru sentimentul general este nota lui Marin Preda din caietele de atelier pentru romanul „Delirul“ sianuarie 1944t: „C.N. Vasiliu Bolvnavu a murit, mare facator de bine… Pornise pe drumul anevoios al ocrotirii aproapelui…“  La scurt timp, municipalitatea decide ca strada Piata Amzei, adresa a Fundatiei, sa poarte numele fondatorului acesteia. Aceasta recunostinta imediata a fost urmata de o uitare generala a ceea ce a reprezentat numele Vasiliu Bolnavu, dintr-un motiv evident. Spre deosebire de Henri Coanda, fostii asistati marxisti cu oarece merite, napârliti în stahanovisti de rând, au vrut sa stearga facerea de bine din biografia lor.
Daca hiatusul era explicabil în spiritul dictaturii recente, indiferenta de azi a decidentilor fata de opera filantropica a lui Constantin N. Vasiliu Bolnavu nu are nici o scuza. Tine de bun simt ca, macar în paralel cu cautarea mostenirilor la Budapesta si a comorilor la Moscova, sa fie repuse în drepturi valorile din ograda proprie. Mai mult decât o placa memoriala, atât Fundatia, cât si proiectul comunitatii creative din Bucegi merita o resuscitare imediata. Pentru ca (buna)vointa donatorului sa fie respectata „în mod perpetuu“, asa cum i-au fost cuvintele dorintei sale.

revistacultura.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.