Jump to content

"Dezastrul" manualelor de istorie


dcp100168

Recommended Posts

Istoria - a şaptea roată la căruţa învăţământului

Mai avem nevoie de istorie? Cum trebuie ea predată astfel încât să mai ofere modele reale generaţiilor de astăzi, şi‑aşa aflate într‑o criză de identitate? Sunt bune actualele programe şi manualele de la această disciplină? Se pot repara greşelile? Ce repercusiuni are reforma "de formă" asupra istoriei ca disciplină de studiu? Iată o serie de întrebări la care am încercat să obţinem răspuns de la câţiva dintre cei mai buni profesori de istorie gălăţeni, care au răspuns invitaţiei noastre de a participa la o dezbatere la sediul redacţiei ziarului "Viaţa liberă".

"Ne îndepărtăm de istorie"

Manualele de istorie pentru clasele a XI‑a şi a XII‑a (realizate pe baza programelor schimbate acum un an) au început să conţină o serie de capitole care nu au mai nimic în comun cu disciplina pe care obişnuiau s‑o predea, susţin cadrele didactice. În cartea pentru clasa a XI‑a sunt lecţii care tratează mai degrabă chestiuni de cultură civică sau din tematica de dirigenţie. De exemplu, în manualul editurii Corint, elevii sunt chestionaţi cu privire la părerea lor vizavi de avort şi homosexualitate. Ce are acest subiect în comun cu istoria? "Mi se pare că manualul de istorie este atomizat pe multiple probleme. Şi atunci ne îndepărtăm de istorie. La noi sunt atât de multe probleme de discutat într‑o lecţie, încât te pierzi într‑un hăţiş de informaţii. Dar trebuie să facem şi educaţie sexuală? Sunt multe teme care au ajuns la istorie şi care de fapt vizează alte discipline" e de părere metodistul Valentin Păvălaşcu - profesor la Colegiul "Al. I. Cuza". De aceeaşi părere este şi profesorul de la CNVA, Mihai Brăilescu - fost inspector şcolar: "Să vă citesc nişte teme din manualul de clasa a XI‑a şi să‑mi spuneţi ce au toate acestea cu istoria: "Noile tehnologii şi timpul liber", "Impactul tehnologiei asupra vieţii cotidiene şi asupra mediului", "Evoluţii în medicină" Ce subiecte să faci din astea la bacalaureat la istorie? Pot să vă dau exemple de invenţii, uşoare să le reţină tot elevul: Ambroise Paré a introdus tehnica hemostazei prin ligatură vasculară" sau primul insecticid de certă eficienţă - diclordifeniltricloretan".

"Noi luptăm să păstrăm istoria"

Inspectoarea de specialitate, Daniela Popa, spune că schimbarea recentă a programelor pentru a XI‑a şi a XII‑a urmăreşte abordarea disciplinei dintr‑o nouă viziune: "Nu se mai pune accent pe transmiterea masivă de informaţii. Se merge pe ideea de formare a unor cetăţeni. Aici îşi au rostul aceste teme. Trebuie să‑i formăm pe copii, nu doar să‑i informăm. Programele de‑a XI‑a şi a XII‑a merg pe dezvoltare de competenţe, pe ceea ce învaţă copilul să facă", susţine Daniela Popa.

De fapt, schimbarea programelor la istorie se datorează directivelor venite de la Uniunea Europeană, pe care noi ne‑am şi grăbit să le adoptăm. Ceea ce ni se cere prin aceste directive de către UE e un lucru destul de grav. Renunţarea la istorie ca disciplină. Aceasta în condiţiile în care state puternice din UE îşi permit să o păstreze. De exemplu, Franţa. "Se fac o serie de compromisuri ca să împace programa noastră cu directivele UE. În urmă cu câţiva ani, când eram evaluator de manuale, am discutat cu inspectorul general din MECT despre directivele UE. Ne‑a spus că termenul istorie nu se mai regăseşte acolo. Nu mai exista cuvântul istorie. Noi luptăm să păstrăm istoria. Apare cultura civică, dar nu mai apar geografia şi istoria", ne lămureşte profesorul de la Liceul Pedagogic, Constantin Şerban.

"Cădem în plasa politicului"

"Istoria" manualului de istorie de după 1989 a fost destul de zbuciumată. Tot timpul au existat nemulţumiri ale cadrelor didactice faţă de programa impusă de cei de la minister. Modificările au fost dictate de diferite evenimente cu implicaţii politice, de la noi sau de peste hotare. Profesorii îşi amintesc că pe vremea războiului din Irak a fost scos întreg capitolul Orientul antic. Mai mult decât atât, la un moment dat, capitolul etnogenezei a fost scos din programa de capacitate. "Cădem în plasa politicului", spune profesorul Şerban, adăugând că şi acum, la clasa a XII‑a nu se mai vorbeşte explicit despre formarea poporului român, ci numai de problema romanităţii.

Talmeş‑balmeş şi vorbărie goală

Acestea ar fi alte două neajunsuri ale manualelor noi de la clasele a XI‑a şi a XII‑a. Autorii sunt tributari unei programe şi unor criterii. "S‑a încercat alcătuirea programelor pe probleme. Se dă peste cap principiul cronologic, se amestecă domenii. Nu se leagă factologia din România cu cea universală. Iese un talmeş‑balmeş. La clasa a XII‑a elevii învaţă întâi de Uniunea Europeană şi apoi se întorc la România interbelică", mai spune profesorul de istorie de la Pedagogic. O altă lacună pe care o observă experimentatul dascăl: "Multă vorbărie, puţine idei."

Profesorii prezenţi la dezbatere au criticat cărţile pentru clasele a XI‑a şi a XII‑a, dar au fost de acord că, deşi manualele din primii doi ani de liceu sunt axate tot pe probleme şi teme, autorii lor au reuşit totuşi să respecte şi principiul cronologic. Deci, se poate.

Profesorul de istorie - un maratonist

"La clasele cu o oră de istorie pe săptămână (şi sunt foarte puţini care au două), profesorul de istorie este un maratonist. Sunt 35 de lecţii şi 35 de ore. Când să faci şi informare şi formare a elevilor? Când să predai toată materia şi să le mai pui şi note?", consideră profesorul Păvălaşcu. La gimnaziu, situaţia e şi mai rea: sunt 55 de lecţii şi 35 de ore tot anul de la a V‑a până la a VII‑a.

Manualul, aşa cum este

"Erorile ştiinţifice sunt inadmisibile" ‑ consideră inspectoarea de specialitate Daniela Popa. Că manualele tratează evenimentele istorice grupate pe teme distincte, dar le bulversează din punct de vedere cronologic, că unii autori abordează anumite teme superficial, că programele după care se realizează cărţile elevilor sunt întocmite mai bine sau mai prost reprezintă doar unele probleme de interpretare. Ce ne facem cu greşelile ştiinţifice? "Greşelile ştiinţifice sunt inadmisibile", a repetat, în mai multe momente ale discuţiilor, Daniela Popa. Ce scuze să găseşti unui autor de manual (sau evaluatorului de manual) care scrie aberaţii din punct de vedere istoric? Iată câteva exemplele furnizate de profesorul Brăilescu: "Soldaţii ridicau după fiecare zi de marş câte un castru. Aşa că puteau fi socotite zilele de marş după numărul de castre." (clasa a V‑a, Ed. Teora, pag. 111) . "E o inepţie. E vorba de tabere. Oamenii aceştia nu ştiu ce‑i acela un castru, dar le cer elevilor să ştie", mai spune profesoul de la CNVA. La a XI‑a: "În 2007, România urmează să fie primită în UE. UE îi cere să lase la o parte neînţelegerile cu vecinii� Noi suntem capul răutăţilor! ‑ În prezent, ţara noastră a încheiat tratate de prietenie cu toţi vecinii". Atunci care‑i problema? Ce să înţeleg eu, ca elev, din pasajul ăsta?", încearcă să se pună în pielea tânărului din bancă profesorul Brăilescu. Şi continuă: "Una tot din manualul de clasa a V‑a, Teora, pagina 58: "Coloniştii greci aduceau în colonii maimuţe domestice" Auzi, aduceau maimuţe domestice! Cei colonizaţi aveau mare nevoie de aceste maimuţe. Clasa a IX‑a, editura Corint: "Spicul era tăiat de la jumătate" "Să vedeţi la clasa a XII‑a unde se confundă sfatul ţării cu consiliul director. Sunt greşeli pe care le sesizează chiar şi elevii", intervine şi colegul său de la Liceul Pedagogic.

Auxiliar pentru profesor, de nelipsit elevului

Dacă pentru cadrul didactic manualul este auxiliar didactic (programa este baza, cum a ţinut să sublinieze inspectoarea şcolară Daniela Popa), atunci, pentru majoritatea elevilor, informaţia din manual este indispensabilă, chiar dacă i se predă lecţia în clasă. "Să nu trăim în nori. Există trei, patru licee în care se poate face aşa ceva (profesorul să vină cu propriile materiale auxiliare la oră, n.r.). Dar în cea mai mare parte a liceelor manualul e principala sursă de informaţie pentru elev", punctează profesorul Şerban.

Drumul de la autor la elev

Cum ajung, totuşi, aceste greşeli în manualul de pe banca elevului? După ce e întocmit de autori, acesta ar trebui să treacă de furcile caudine ale unor evaluatori. "Dacă temele mari sunt atinse, dacă mai are şi un referat pozitiv, mai ales dacă are nu‑ştiu‑ce somitate în materie ca autor, deja drumul e deschis ca să apară un manual. De obicei, autorii se grupează în jurul unui academician, mai greu de contestat pentru nume", spune profesorul Păvălaşcu, adăugând: "Timpul este foarte scurt. Se lucrează contracronometru. Dacă nu te încadrezi în termen, nu poţi publica manualul. Şi acest lucru afectează calitatea manualelor".

Şi atunci? Profesorii de la catedră asistă neputincioşi? "E un fel de însăilare a unor informaţii acolo, trebuie să respectăm nişte chestiuni, le bifăm, şi restul nu ne mai interesează, nu?", întreabă, retoric, Sorin Langu.

Fără cap şi coadă. Manualele - oglinda reformei

"Manualele poartă o sechelă. Sunt făcute într‑o reformă care nu a început niciodată şi n‑o să se termine niciodată. În mod normal, trebuie să ştim de unde plecăm şi unde vrem să ajungem. Pornind de la rolul istoriei în sistem, să elaborăm unitar programe, criterii şi manuale. Toţi miniştrii care vin fac reformă. Nu s‑a făcut o reformă cap‑coadă. Spiru Haret a făcut un sistem valabil o sută de ani pentru că a spus că anul acesta se organizează bacalaureatul într‑un fel şi la anul în altul.

El a făcut o reformă profundă, a ştiut unde vrea să ajungă. Noi nu ştim de la un an la altul cum se dau examenele.

La noi reforma se confundă cu forma. Dacă s‑ar lucra la un sistem coerent, ar fi bine. Dar noi tot la formă lucrăm: mai înfiinţăm un serviciu, apoi îl desfiinţăm. Mai schimbăm o denumire, mai schimbăm examenele. Nu se mai poate aşa!", spune profesorul Şerban.

Cine poartă răspunderea?

"Când s‑a construit România Modernă intelectualii noştri au fost în Franţa şi au adus un sistem de învăţământ aplicat de Haret coerent, care a mers 100 de ani. Acum pleacă peste 12.000 de delegaţi din minister în toate ţările şi vin precum s‑au dus. Şi asta pentru că nu ai pe cine să tragi la răspundere. Răspunderea e disipată. Avem servicii naţionale de evaluare, avem şi comisia de evaluare a manualelor. Ştiu că pe vremea când eram eu inspector era un singur om care răspundea de toate problemele. De Cărăuşu mă luam. Acum sunt foarte multe moaşe. Acel fantomatic Institut de Ştiinţe ale Educaţiei pe care dacă l‑aş desfiinţa acum, nu i‑ar vedea nimeni lipsa. Stă undeva în ceţuri, visează la filosofia învăţământului, dar nu ghidează nimic şi înghite nişte bani publici. Se plimbă ca nişte elitişti, dar nu fac o iotă pentru învăţământ. Stau acolo şi nu‑i întreabă nimeni nimic. Nici măcar ministrul", e de părere Mihai Brăilescu.

Alternative sau opţionale?

"S‑a încetăţenit greşit ideea că manualele sunt alternative. Ele sunt, de fapt, opţionale. Sunt variante ale aceluiaşi manual. Se poate opta pentru un manual sau altul. Manualele alternative sunt cele care diferă unele de altele, au alte teme", susţine inspectoarea de istorie Daniela Popa.

Tradiţie şi adaptare. De ce nu mai sunt elevii atraşi de istorie?

Statisticile arată că din ce în ce mai mulţi elevi refuză să mai opteze pentru istorie când vine vorba să dea examene, fie teze cu subiect unic, fie bacalaureat. Anul trecut, numărul celor care au ales istoria a fost de trei ori mai mic decât în anul anterior. Profesorii consideră că nu e vorba doar de programa încărcată. "Istoria e una dintre cele mai grele discipline. Îţi cere bagaj de cunoştinţe, dar şi un anumit mod de gândire", susţine profesorul Şerban. Inspectoarea de specialitate spune că nici profesorii nu vor să se adapteze la noile programe şi manuale: "Mai întâi ar fi trebuit să fie formaţi colegii noştri. E foarte greu pentru un profesor care a predat 25 de ani într‑un anumit mod să‑l pui să predea centrat pe elev, pe problematici, pe competenţe", crede Daniela Popa.

Nici elevii nu mai sunt cum erau...

Actualele generaţii refuză să citească şi preferă informaţiile luate de‑a gata de pe internet. Lucru care nu se prea poate la istorie. "Pe vremea când predam la ţară, la clasa a V‑a le citeam elevilor din Odiseea. Acum n‑aş mai avea şanse nici la elevii de la Alecsandri", spune profesorul Brăilescu. "Eu nu cred în mitul profesorului care nu se poate adapta la manuale şi la noua programă. În schimb, nu cred că noi ne‑am adaptat la actualul tip de elev. Un elev care nu mai munceşte acasă, şi pe care nici nu‑l mai interesează să înveţe. Nu numai la istorie, ci în general", susţine Sorin Langu.

Ceva trebuie schimbat

"Şi cadrele didactice de la universitate ar trebui să ţină cont de noile tendinţe şi să‑i pregătească pe viitorii profesori aşa încât să le vină mai uşor", lansează Daniela Popa o provocare pentru lectorul universitar dr. Constantin Stan. "Şi la noi sunt probleme. Aceeaşi materie care se făcea într‑un an se face acum într‑un semestru. Noi nu‑i putem forma, pentru că nu prea sunt interesaţi să meargă în învăţământ", se apără cadrul didactic universitar.

Unii au fost de părere că trebuie să se renunţe la ideea de a bate moneda pe cultura generală a elevilor care nu se mai pretează la stilul societăţii actuale: "Fă învăţământ agricol ca‑n Olanda. La ce‑i trebuie istoria la ceapă şi la morcov? Fă şcoală de arte şi meserii ca la Mercedes. Sunt convins că cei de la Mercedes nu ştiu cine a fost Otto al II‑lea. Nu ştiu de ce ne facem noi o glorie din a şti de toate? Cei din Occident nu sunt atât de complexaţi că nu ştiu capitala României", mai spune profesorul Brăilescu. Acesta mai consideră că şi universitarii trebuie să se schimbe şi să formeze: "Universitarii ne cer nouă să ne adaptăm la noile metode pedagogice. Dar ei buchisesc în continuare la pedagogie şi istorie din terfeloage vechi, fără să vadă şi ei ce se mai întâmplă prin şcoli."

Pierdut curs evaluatori. Aducătorului ‑ recompensă

Multe dintre problemele care apar se datorează şi faptului că nu există la ora actuală oameni care au fost formaţi special pentru evaluarea manualelor. Consiliul Naţional pentru Evaluarea şi Difuzarea Manualelor a gândit pentru perioada 2006‑2008 trei stagii de pregătire pentru evaluatori de manuale. Profesoara de la Grupul Şcolar Traian, Carmen Alexandrache, a participat la două module de pregătire. Ultimul organizat în martie, anul trecut. De atunci n‑a mai zis nimeni nimic de finalizarea cursului. "Mă tem că trece şi anul 2008 şi nu se va mai finaliza nimic. E o idee bună, pe care nu ştiu de ce au omorât‑o din faşă. Scopul cursului nu era doar certificarea competenţelor de evaluatori de manuale, ci şi responsabilizarea în aprecierea şi selectarea manualelor. Erorile întâlnite, modalităţi de evitare şi corectare a lor. Era foarte importantă finalizarea acestui modul. S‑ar fi făcut un lucru de la cap la coadă cu simţ de răspundere. Acum ce să înţelegem? Chiar nu mai e util acest serviciu de evaluatori de manuale? De ce nu se finalizează lucrurile începute? Mai există acel serviciu? Sau s‑a desfiinţat?", se întreabă Carmen Alexandrache. Ne‑a dat şi un număr de telefon unde ne‑am fi putut informa noi dacă se vor finaliza sau nu aceste ­cursuri. Ne‑am fi putut informa, dacă ar fi răspuns cineva la telefon.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=23299

Link to comment
Share on other sites

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.