Raiul irlandez de la Nicoreşti

[dcp100168]

Energie electrică "irlandeză" pentru 43 de case din Nicoreşti

Peste 40 de familii din Nicoreşti care trăiau la fel ca în Evul Mediu au ieşit din beznă cu ajutorul unei fundaţii irlandeze. După ani buni în care au consumat tone de lumânări, 43 de familii nevoiaşe au reuşit să vadă la propriu luminiţa de la capătul tunelului. Fundaţia Bunul Samaritean le-a achitat toate cheltuielile de branşare la reţeaua electrică, urmând ca ei să îşi achite, de acum încolo, doar factura la curent. Întreaga investiţie a fundaţiei se ridică la o sumă exorbitantă. În condiţiile în care fiecare dintre familiile scoase la lumină ar fi trebuit să achite sume cuprinse între 1.500 şi 6.000 de lei pentru branşare, fundaţia Bunul Samaritean a făcut un efort financiar total de 160.000 de lei.

„Ne chinuim de ceva vreme să le aducem lumină în case oamenilor, pentru a le ridica nivelul de trai. Anul trecut, de Crăciun, s-au aprins primele becuri în casele familiilor care aveau copii. A fost o bucurie nespusă în Ajun, atât pentru ei, cât şi pentru noi. Apoi, la începutul anului acestuia au fost branşate şi celelalte case”, ne-a povestit Viorel Bălan, voluntar la fundaţia Bunul Samaritean, cel care s-a ocupat îndeaproape de acest proiect. Mai mult, în limita resurselor, familiile care aveau şi copii au primit din partea fundaţiei şi câte un televizor, pentru a se bucura pe deplin de energia electrică.

Joi, la Tecuci, reprezentanţii celor 43 de familii au venit la sediul Electrica pentru a semna contractele de furnizare a energiei electrice. Ştefănică Cioclu este unul dintre cei care au primit energie electrică la începutul acestui an. Are o casă cu două camere de mai bine de cinci ani, însă niciodată nu a fost legat la reţeaua de curent electric. „Până acum era greu tare. Aveam un generator pe care îl foloseam cam două ore pe zi, dar numai atunci când aveam bani de benzină. Puneam un bec şi mă uitam la televizor. Mai încărcam şi o baterie de maşină, ca să mai am curent de rezervă, iar când nu aveam benzină mai puneam un bec de semnalizare de la maşină ca să văd şi eu ceva seara prin casă. Să nu credeţi că ieşeam ieftin, că dădeam cam 100-150 de lei în fiecare lună pe benzină”, ne-a declarat Ştefănică Cioclu. Motivul pentru care nu a avut niciodată curent electric până acum e faptul că nu a avut niciodată suficienţi bani pentru branşare, în jur de 2.000 de lei. „Erau bani mulţi să-i dau deodată şi nu am avut de unde. Noroc cu cei de la fundaţie, că altfel nu ştiu dacă mi-aş fi tras curent”, a mai spus Ştefănică Cioclu.

„Am ieşit din beznă, nici nu ştiam cum e să ai curent în casă. Am stat atâţia ani la lumânare, că a fost parcă o binecuvântare ce ni s-a întâmplat”, au declarat aproape la unison beneficiarii proiectului. Din nefericire, în comuna Nicoreşti nu s-a rezolvat întru totul problema curentului electric. Potrivit voluntarilor de la Fundaţia Bunul Samaritean, în satele din comună mai sunt aproximativ 50 de familii care încă stau în beznă. Fundaţia ia în calcul să le ajute, pe viitor, şi pe acestea.

http://www.viata-libera.ro/articol-Familii_scoase_din_bezna_cu_ajutorul_unei_fundatii_irlandeze_2.html

[dcp100168]

Raiul irlandez de la Nicoreşti

Bucuria copiilor şi refugiul persoanelor cu handicap sever. Aşa poate fi sintetizată investiţia în suflete a unei fundaţii irlandeze la Nicoreşti, care a scutit statul român de griji şi cheltuieli imense în ultimii 13 ani.

De-a lungul timpului, fundaţia irlandeză Bunul Samaritean şi-a asumat rolul de ocrotitor al nevoiaşilor şi al celor care nu se pot îngriji singuri în nordul judeţului Galaţi. Adulţi cu handicap, orfani, copii cu situaţii materiale precare sau pur şi simplu familii nevoiaşe au avut de câştigat de pe urma faptului că o mână de irlandezi cu suflet mare s-a decis la un moment dat să ajute o comunitate cu nenumărate probleme.

Au început cu persoanele cu dizabilităţi

Munca voluntarilor a început în 1997, în fostul spital de la Nicoreşti, acolo unde fuseseră adunaţi şi abandonaţi zeci de copii şi adulţi cu dizabilităţi grave. În 2001, când spitalul a fost desfiinţat, fundaţia i-a preluat pe mulţi dintre „locatarii” spitalului. Aşa s-a înfiinţat Casa Brigid, un loc în care, acum, 16 persoane cu dizabilităţi grave au parte de îngrijire profesionistă, mâncare gustoasă, sală de joacă, cameră de relaxare, fizioterapie şi îngrijire medicală. „De când i-am preluat de la spital au avansat foarte mult. Unii nu puteau să meargă sau să vorbească, erau pur şi simplu abandonaţi de toată lumea. Se lucrează cu fiecare dintre ei şi facem tot ce este omeneşte posibil ca ei să aibă o viaţă cât mai aproape de normalitate”, spune Claire Melinte, voluntar la fundaţie, care între timp s-a căsătorit cu un localnic şi s-a stabilit definitiv la Nicoreşti.

Locul preferat al copiilor

Priviţi cu suspiciune la început, din cauză că societatea noastră post-comunistă nu era pregătită să înţeleagă actele de binefacere, voluntarii irlandezi au devenit cu timpul cele mai iubite personaje din Nicoreşti. Zilnic, la poarta fundaţiei vin tot felul de amărâţi care au câte ceva de cerut. Tocmai de aceea s-a hotărât că este vremea să se investească în schimbarea mentalităţii comunităţii. Cum altfel decât printr-o educaţie diferită oferită copiilor. Aşa s-a născut Centrul de Zi, unde 40 de copii proveniţi din familii sărace vin după ore să mănânce o masă caldă, să se spele, să primească haine curate, să se joace şi să îşi facă lecţiile pentru a doua zi. Pentru aceşti copii, fundaţia este o a doua casă, din care mulţi nici nu ar mai pleca. „Copiii vin la noi cu drag şi nici nu se lasă duşi pentru că mulţi locuiesc în sărăcie. La început, părinţii au fost reticenţi, însă după ce au realizat ce facem noi aici şi-au schimbat opinia. Avem cadre didactice calificate în diverse specialităţi, psiholog şi le putem oferi cam tot ceea ce nu au parte în familii”, mai spune Claire Melinte.

Alte acţiuni de binefacere

În timp, pentru că nevoile comunităţii erau mari, fundaţia şi-a extins spaţiul şi „domeniul de activitate”. Pe lângă îngrijirea persoanelor cu dizabilităţi, şi cei 40 de copii care frecventează Centrul de Zi, la Bunul Samaritean mai locuiesc trei copii orfani, în Casa Ion, sub directa îndrumare a irlandezei Claire Melinte şi a soţului ei, care, de câteva luni, sunt şi părinţii naturali ai unui băieţel.

În plus, voluntarii irlandezi au întins o mână de ajutor şi familiilor nevoiaşe din zonă. Cu bani proveniţi din donaţii, au fost construite – pentru familiile tinere care nu aveau nicio perspectivă - 18 case la intrarea în Nicoreşti. Alte aproximativ o sută de familii din regiune au primit mâncare, îmbrăcăminte, încălţăminte şi obiecte casnice sau au fost ajutate material să se racordeze la curentul electric. Mulţi dintre bolnavii din sat au primit bani pentru operaţii esenţiale, au fost transportaţi gratuit la spital şi au primit medicamente. Sau au fost ajutaţi să îşi întocmească dosarele de pensie ori ajutor social. Cam acestea ar fi, pe scurt, activităţile pe care fundaţia Bunul Samaritean le „prestează” de mai bine de un deceniu la Nicoreşti.

Totul pe cheltuiala irlandezilor cu suflet mare care au făcut donaţii consistente pentru a ajuta comunitatea din nordul judeţului Galaţi. Întreaga investiţie a fundaţiei în comunitatea de la Nicoreşti cu greu poate fi cuantificată.

Ar fi suficient să spunem că, în acest moment, toate stabilimentele şi acţiunile de binefacere necesită cam 10.000 de euro lunar. „E mai greu în această perioadă cu donaţiile, pentru că este criză şi în Irlanda, de aceea ar fi extraordinar dacă şi comunitatea românească ar face un pas pentru a sprijini copiii şi persoanele cu dizabilităţi din Nicoreşti. E greu totuşi să strângem bani şi din România pentru că oamenii nu ştiu despre noi şi despre ceea ce facem aici”, mai spune Claire Melinte.

„Viaţa liberă” încearcă să rezolve o parte a problemei, oferind datele de identificare a fundaţiei Bunul Samaritean, pentru direcţionarea celor două procente din impozitul pe venit şi nu numai:

* Cod de identificare fiscală: 16291453 *

* Cont bancar unic: RO62RZBR6000000004991770, deschis la Raiffeisen Bank Tecuci *

http://www.viata-libera.ro/articol-Raiul_irlandez_de_la_Nicoresti_2.html

[dcp100168]

Opt familii din Nicoreşti au primit câte o casă în dar

Un proiect comunitar al unei fundaţii din Irlanda, demarat în urmă cu câţiva ani la Nicoreşti, a dat rezultatele scontate, aşa că reprezentanţii organizaţiei i-au răsplătit pe cei de care au grijă dăruindu-le o casă, cu acte în regulă. De săptămâna aceasta, câteva familii din Nicoreşti au devenit proprietare pe casele construite de Fundaţia United Cristian-aid „Bunul Samaritean” în anul 2007, când a început proiectul „Satul Albastru”. 18 familii, care nu aveau posibilităţi să-şi facă o locuinţă, erau invitate să stea în casele nou-nouţe, cu gard, legate la electricitate, cu o cameră, bucătărie, cămară şi WC în curte.
„Dorinţa care a stat la baza realizării acestui proiect a fost de a le oferi acestor familii tinere şi copiilor acestora o oportunitate pentru un viitor mai bun”, declara, atunci, Claire Natalie Melinte, preşedinta fundaţiei. Din fericire, cei mai mulţi dintre noii locatari au profitat de această oportunitate, având grijă de locuinţele primite, găsindu-şi locuri de muncă şi reuşind să-şi întreţină familiile. Practic, fără grija că nu au un acoperiş deasupra capului, şi-au făcut un rost în viaţă. Astfel, opt dintre cele 18 familii au fost chemate săptămâna aceasta la notar, unde reprezentanţii fundaţiei le-au întocmit acte de donaţie pentru locuinţe. Alte case cu acoperişul albastru din „Satul Albastru” urmează să fie donate anul acesta celor care au dovedit, în decursul a şase ani de când au devenit locatarii lor, că sunt oameni serioşi şi că se pot gospodări singuri.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Familia româno-irlandeză de la Nicoreşti sparge barierele prin educaţie

Povestea familiei Melinte, cea care coordonează Fundaţia „Bunul Samaritean” din localitatea gălăţeană Nicoreşti, începe în anul 2007. Atunci, Claire Bignal a venit la Nicoreşti tocmai din Irlanda, pentru a fi voluntară la fundaţie. S-a ocupat de adulţi cu dizabilităţi, de persoane din comunitate care aveau diverse probleme, de copiii aflaţi în centrul de zi al fundaţiei.
Peste doi ani, se căsătorea cu Ionel Melinte, cel care conducea fundaţia, iar acum familia lor are opt membri. Împreună au o familie numeroasă şi fericită, cei doi soţi crescându-şi copiii în spiritul unor valori mai rar întâlnite în familiile româneşti, cel puţin în cele de la sate: respect pentru toţi oamenii, dorinţa de a-i ajuta, benevol, pe cei aflaţi în dificultate sau pe cei cu diferite dizabilităţi, responsabilitate în familie şi în societate.

Trei fete şi trei băieţi

În prezent, cei doi soţi au patru copii, dar au înfiat alţi doi, care fuseseră beneficiari ai serviciilor fundaţiei. Este vorba despre trei fete, cu vârste între 14 şi 16 ani, şi despre trei băieţi, cel mai mic având zece luni, iar cel mai mare zece ani. ”Toţi sunt uniţi şi se iubesc precum fraţii. Una dintre primele învăţături din familia noastră este că cine îi iubeşte şi îi îngrijeşte reprezintă adevărata familie, chiar dacă nu e de sânge”, ne-a spus Ionel Melinte, tatăl copiilor.
Iar soţia sa îl completează: „Pentru noi, o familie fericită şi apropiată înseamnă tot! Familia nu depinde de sânge, depinde de oamenii care fac orice pentru tine şi te iubesc necondiţionat. Familia înseamnă îndrumare, sprijin şi educarea copiilor noştri şi pregătirea cu toate instrumentele de viitor. Familia este cea care le dă copiilor identitate şi este alături la bine şi la rău. Oricât ar fi de ocupaţi, întotdeauna ne facem timp pentru a petrece timp împreună. La masă suntem împreună, comunicăm şi glumim, facem cumpărături, ne jucăm, mergem în parc, ne uităm la DVD-uri. Ştim cu toţii că nu există familie fără probleme, dar noi suntem convinşi că, prin răbdare, comunicare şi iubire vom trece prin toate.”

Despre voluntariat şi responsabilitate

Copiii familiei Melinte sunt încurajaţi şi educaţi să-i ajute pe ceilalţi din jur, de aceea ei sunt implicaţi în toate activităţile fundaţiei. În timpul vacanţelor, fetele fac voluntariat cu rezidenţii de la „Casa Brigid” şi la Centrul de Zi, ajută la strângerea şi la împărţirea donaţiilor în comunitate. Andrei, cel mai mare dintre băieţi, este un bun translator şi adoră postura de a traduce în română pentru voluntarii irlandezi ai asociaţiei.
„Altă învăţătura pe care le-o dăm zilnic este să fie responsabili. Fiecare are treburile lui în funcţie de vârstă şi numai după îndeplinirea sarcinilor sunt recompensaţi cu bani de buzunar, acces la internet, vizionare la televizor, plimbări, tabere de vară, vacanţe, excursii. Punem mare accent pe educaţie, deoarece credem şi sperăm că prin educaţie vor sparge barierele şi vor avea şansa să scape de sărăcia care este în jur”, ne spune Ionel Melinte, tatăl copiilor.

Despre familiile româneşti şi cele britanice

Stabilită de câţiva ani în România, Claire a observat că familiile româneşti şi cele irlandeze au valori şi cutume extrem de diferite. De exemplu, familie româneşti locuiesc deseori împreună cu mai multe generaţii, dar majoritatea irlandezilor tineri pleacă din localitatea natală, la studii ori în călătorii. „Pot spune că nu cunosc pe nimeni căsătorit care să locuiască cu mama ori cu soacra. De obicei, în România, femeia este cea care creşte copiii şi se ocupă de gospodărie, dar în Marea Britanie femeia şi bărbatul îşi împart în mod egal atribuţiile. În ultima perioadă, am observat că multe mame pleacă în străinătate şi îşi lasă copiii cu rudele, un lucru care este greu de înţeles de un irlandez. Recunosc însă că situaţia materială a acestor familii e diferită de cea a familiilor britanice”, ne-a povestit Claire Melinte.

viata-libera.ro

[riaji]

Bravo lor. Asta e, cu adevarat, singura sansa de a schimba ceva in bine!

Edited March 21, 2014 by riaji

[dcp100168]

O englezoaică este a doua mamă pentru 140 de copii din judeţul Galaţi

Claire Bignal Melinte a venit în România în urmă cu şapte ani, adusă de dragostea pentru copii. A aflat de suferinţele pruncilor de la noi de la 13 ani, când televiziunile internaţionale transmiteau ştiri despre micuţii oropsiţi din spitalele şi orfelinatele comuniste şi de atunci şi-a dorit mereu să ajute. De la simplu voluntar venit pentru scurt timp la Nicoreşti, unde funcţiona o casă de ajutor pentru copii, acum este preşedintele fundaţiei „Bunul Samaritean”, pe care o conduce alături de soţul său, Ionel Melinte. Peste 140 de copii şi tineri din Nicoreşti îi sunt recunoscători englezoaicei pentru că îi ajută să spere că într-o zi îşi vor putea depăşi condiţia de fii ai unei comunităţi rurale guvernată încă de mentalităţi rudimentare.
- Cum aţi ajuns în România?
- Am venit în România, la Nicoreşti, acum şapte ani, ca voluntar, pentru câteva săptămâni. Connor, sponsorul nostru din Irlanda, mi-a propus atunci să rămân pentru un an, să conduc această casă. În acest timp, am luat nişte copii în plasament, iar în acel interval părinţii lor au murit şi noi ne-am gândit să facem o casă pentru copiii aceştia.
- Ce ştiaţi despre ţara noastră înainte de veni aici?
- Aveam 13 ani când a fost revoluţia în România şi am văzut multe ştiri despre copiii din spitale. Am fost impresionată de copii, dar atunci nu puteam să fac nimic. Am făcut şcoala, facultatea, am mai muncit şi apoi am avut ocazia să vin la Nicoreşti şi să lucrez cu copiii.
- Care au fost primele impresii despre România?
- Când am ajuns în Nicoreşti, am avut un şoc. Am văzut atâţia oameni fără curent electric, fără apă, cu case foarte simple. Am fost surprinsă să văd câţi copii au părinţii plecaţi sau că sunt familii cu mulţi copii care nu au mâncare, nu au haine. În timp, mi-am dat seama că trebuie să fii mai dur, că nu puteam să plâng de fiecare dată când mă loveam de aşa ceva.
- Ce v-a plăcut la Nicoreşti?
- Este foarte frumos. Eu m-am născut şi am trăit la oraş, dar aici, la sat, e foarte frumos. Păsări, animale, pe uliţe, în curţi, e pitoresc.
- Cum v-aţi cunoscut soţul?
- L-am întâlnit aici, la fundaţie. Ne-am cunoscut în decurs de un an, ne-am plăcut şi ne-am căsătorit în urmă cu cinci ani. Ne-am hotărât să facem o familie împreună cu cei patru copii pe care îi avem în plasament şi pe care îi vom înfia, şi cu cei doi ai noştri. Avem unul de doi ani şi jumătate şi unul de un an şi două luni.
- Cum v-aţi acomodat aici ca femeie şi mai apoi ca soţie?
- A trebuit să învăţ totul foarte repede. De la limbă, care mi s-a părut grea, până la gătit. A trebuit să mă integrez rapid şi încă mai învăţ. Mă acomodez, pentru că îmi place aici, îmi place mult ce fac la fundaţie. Am lucrat prima dată cu copii cu dizabilităţi, apoi cu cei din centrul de zi şi îmi creşte inima când îi văd cum se schimbă şi se apropie mai mult de familiile lor. Mi-e dor totuşi de familia şi prietenii mei.
- E mult diferită condiţia soţiei din Anglia de cea a soţiei din România?
- Foarte diferită. De la educaţia în şcoală, la asistenţa medicală pe care o primesc ca mame, obligaţiile în gospodărie. Femeile au acolo mult mai multe drepturi. De exemplu oamenii de aici sunt surprinşi că Ionel mă ajută în gospodărie: cu copiii, le schimba scutecele, face mâncare, curăţenie. Facem împreună absolut tot! Ei spun că asta e treaba femeii, li se pare nefiresc. În Marea Britanie, bărbaţii şi femeile chiar sunt egali. Aici, egalitatea e doar în lege. Aici, bărbatul e un pic mai sus, pentru că e bărbat. Noi chiar mai ajutăm şi femei din comunitate, care sunt bătute. Încercăm şi prin primărie să îi ajutăm, dar chiar şi acolo ne-am lovit de această concepţie, că bărbatul poate să bată femeia, dacă femeia nu are grijă de casă cum trebuie.
- Cum vi s-a părut mâncarea românească?
- Îmi place mămăliga. Nu îmi iese foarte bine, o face soţul. Lui îi iese. Îmi mai place tocăniţa. Şi ciorba, dar nu aşa mult, în fiecare zi cum se mănâncă pe aici. Eu pentru copii fac şi mâncare italiană, şi englezească, şi românească, şi indiană. Noi, în Anglia, nu gătim cu prăjeli cum se face aici, preparăm alimentele mai natural.
- Dacă aţi fi primar, ce aţi schimba în comună?
- Aş schimba foarte multe. Ştiu că nu este uşor, primarul face ce poate. Educaţia trebuie schimbată, mentalitatea. De asta noi am făcut şi centrul de zi în cadrul fundaţiei, unde le dăm copiilor donaţii, mâncare, haine, dar tot este un ajutor temporar. Trebuie mai mulţi bani pentru şcoli, mai multe investiţii, trebuie încurajaţi copiii să meargă la şcoală, pentru că mulţi pe aici, de la 14-15 ani, nu mai merg la liceu. Am întâlnit mame care nu îşi lasă copiii la şcoală şi asta nu e bine.

 

Cine este Claire Bignal Melinte

Data şi locul naşterii: 19 decembrie 1977, Welwyn Garden City, Hertfordshire

Studii: Istorie, Sheffield Hallam University
Ocupaţie: preşedintele fundaţiei „Bunul Samaritean” Nicoreşti

viata-libera.ro

[dcp100168]

O englezoaică reformează familia ţărănească

Isobel Taylor este o tânără britanică ajunsă de curând în ţara noastră, pentru a-i ajuta pe copii. Fascinată de locurile noastre şi îndeosebi de căldura oamenilor, englezoaica spune că scopul venirii ei aici este acela de a reforma o latură mai puţin agreabilă a localnicilor: concepţia tradiţionalistă potrivit căreia bărbatul este dictator în casă, iar femeia, o unealtă.

La 21 de ani, Isobel Taylor crede că a umblat suficient prin lume cât să-şi dea seama că civilizaţia britanică, occidentală, în care s-a născut, este un mit pentru multe dintre popoarele lumii, îndeosebi cele sărace, unde mentalităţile legate de relaţiile interumane şi familiale sunt la un stadiu rudimentar. Tânăra pasionată de airsoft, veselă şi sociabilă, pusă pe distracţii şi-a descoperit vocaţia de a cunoaşte şi de a ajuta oameni, culmea, după ce a studiat Teatrul. A fost atât de atrasă de acest domeniu, încât a pus în cui cariera de actriţă şi a plecat în lume, unde a văzut locuri şi oameni despre care nu şi-ar fi putut imagina că există. După un stagiu în India, a ajuns la Nicoreşti, la Fundaţia „Bunul Samaritean”, unde prietena şi conaţionala sa Claire Melinte păstoreşte destinele a peste 100 de copii şi tineri din familii sărace.

Din exotica Indie, la Nicoreşti

„Am fost voluntar şi în India, am stat câteva luni acolo. Copiii din India sunt foarte diferiţi de cei de aici şi de cei din Europa în general. Eu am plecat de la locul meu de muncă din Anglia şi când am ajuns acolo am fost şocată de diferenţe. Pe lângă faptul că sunt foarte săraci, au o altă mentalitate şi sunt crescuţi într-o cultură absolut diferită”, îşi începe Isobel povestea voluntariatului.

Despre România, aflase câte ceva înainte să se hotărască să vină aici. Cultura, tradiţiile, cam tot ce se poate afla de pe internet şi canalele media au convins-o să se încumete la experienţa interacţiunii cu copiii dintr-o regiune rurală, săracă. Surpriza plăcută a venit din partea frumuseţii locurilor, a amabilităţii oamenilor, a pitorescului care guvernează traiul de zi cu zi a ţăranilor de aici. Partea mai puţin frumoasă: englezoaica a văzut cu ochii ei că în casă cântă cocoşul şi nu găina, după nişte principii pe care bărbaţii şi femeile le învaţă de la cele mai fragede vârste.
„M-am simţit foarte binevenită aici. E clar o experienţă inedită. Locurile, oamenii, care sunt deosebiţi. Îmi place să cunosc oameni, să mă întâlnesc cu ei pe uliţă, să-i văd cum muncesc şi cum locuiesc, cum le sunt casele, obiceiurile de zi cu zi. E într-adevăr fascinant. Îmi place aici zona, relieful, viile, am fost la mănăstire, la Buciumeni. E foarte frumos acolo”, ne explică tânăra.
Menirea ei la „Bunul Samaritean” este, după cum ne mărturiseşte, tocmai de a-i educa pe copii. Vrea să le implementeze egalitatea de drepturi din familiile britanice, fără a le altera căldura specifică. Speră că deschiderea şi prietenia specifică românilor o vor ajuta să schimbe un pic de mentalităţile ruginite.
„Oamenii de aici sunt atât de diferiţi de ai noştri. Englezii sunt îngrădiţi de reguli, se supun atâtor legi şi cutume. Ei bine, aici e altfel, e mai multă interacţiune între oameni. Oamenii obişnuiesc să se atingă, să râdă, să facă glume. În Anglia trebuie să fii reţinut pentru că aşa îţi impun regulile. Eu aici îi învăţ pe copii despre drepturile lor ca bărbaţi şi femei. Trebuie să ştie cum să se comporte unii cu ceilalţi. Din păcate, aici unele mentalităţi au rămas puţin rudimentare în ceea ce priveşte relaţiile familiale, dintre femei şi bărbaţi”, este de părere Isobel.
Dacă i-ar încuraja şi pe alţii să ne viziteze? Categoric da, dar cu un mic amendament. Englezoaica crede că, în calitate de turist, nu poţi cunoaşte niciodată cu adevărat o ţară şi pe oamenii ei.
„Oamenii simpli de aici sunt cea mai mare valoare, ei dau distincţie locului, zonei, ţării. Numai trăind printre oamenii unei ţări şi muncind cu ei poţi cunoaşte cu adevărat. Ca simplu turist, nu poţi înţelege, pentru că vii în vizită, vezi ce e mai frumos de văzut şi pleci. Realitatea nu e ceva care apare în cele mai multe albume de vacanţă”, conchide britanica.

Date personale

Anul şi locul naşterii: 1993, Stevenage, Anglia
Studii: Teatru, la Universitatea Huddersfield
Ocupaţie: voluntar

viata-libera.ro

[dcp100168]

Oamenii dintr-un sat gălăţean trebuie să se branşeze la reţeaua de energie electrică, dar spun că nu au bani

De şapte ani, locuitorii unui sat din judeţul Galaţi nu au mai plătit curentul electric. Facturile le-au fost achitate de o fundaţie, aceeaşi care le-a făcut cadou şi casele în care locuiesc. În urmă cu o lună, autorităţile le-au cerut să-şi facă branşamente individuale. Oamenii se plâng însă că nu au de unde să plătească suma de 1.800 de lei pentru fiecare casă.

„Îmi fac temele la lumânare pentru că nu avem curent”, spune o fetiță.

Oamenii din Satul Albastru, aflat la marginea comunei Nicoreşti din Galaţi, au primit locuinţe gratuite în 2007. Casele au fost construite de o fundaţie irlandeză care a plătit şi pentru alimentarea cu energie electrică. Până în urmă cu o lună, când fiecare familie a fost anunţată că trebuie să se conecteze individual la reţea și să plătească 1.800 de lei de gospodărie.

„Noi i-am ajutat, le-am oferit o casă şi fiecare să-şi ia responsabilitatea, fiind proprietar”, spune Ionel Melinte, reprezentant al fundației „Bunul Samaritean”.

Oamenii spun că nu au bani să plătească branşamentul.

„Nu poţi să ai banii ăştia. Totuși, suntem la ţară, nu suntem la oraş, nu avem servicii”, spune un localnic.

„Greu, cu lampa, cu lumânări, cu ce găsim”, adaugă o localnică.

„Ăsta nu e un trai decent, în secolul XXI, trăim în România, o țară europeană și în mijlocul satului nu avem energie electrică”, spune un alt sătean.

În lipsa curentului electric, toate obiectele electrocasnice, cumpărate în ultimii ani, au devenit obiecte de decor.

„Frigiderele le ținem de decor, ca să punem televizorul pe ele. Că nu avem ce să punem în el, pentru că nu avem curent”, spune un bărbat.

„Acum, după ani de zile, normal ar fi ca să fie branșați fiecare la reţeaua electrică. Noi, Primăria, am făcut un proiect, am reuşit de-am terminat instalaţia electrică”, declară Ionel Boghiu, primarul comunei Nicorești.

Compania de electricitate le dă posibilitatea sătenilor să plătească şi în două rate branşamentul la reţeaua electrică.

digi24.ro
 

[dcp100168]

Mercedesul lui Ceauşescu, scos la licitaţie pentru o fundaţie din Galaţi

Una dintre maşinile care au aparţinut cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu a fost scoasă la licitaţie. Este vorba despre un Mercedes Benz 350 S.L, de culoare gri, fabricat în 1973. Viteza maximă constructivă este de 210 kilometri pe oră, are două locuri şi corespunde reglementărilor privind admiterea în circulaţie pe drumurile publice. Autoturismul se află în Irlanda, însă va fi licitat în Germania. Preţul de pornire al licitaţiei este de 30.000 de euro, respectiv, 130.000 de lei, până la 50.000 de euro, echivalentul a 220.000 de lei. Mai mult, suma obţinută va fi donată adulţilor cu dizabilităţi grave din fostul spital de la Nicoreşti, care locuiesc astăzi la centrul Fundaţiei „Bunul Samaritean”, din localitatea amintită.

„Regimul lui Ceauşescu a fost unul abuziv faţă de copiii cu dizabilităţi din România. Tinerii cu handicap sever nu se încadrau în cerinţele regimului comunist. Tocmai de aceea, s-a luat decizia ca suma obţinută în urma licitaţiei să fie donată persoanelor cu dizabilităţi grave de la Nicoreşti, care au avut de suferit enorm din cauza lui Ceauşescu”, a precizat Ionel Melinte, reprezentant al Fundaţiei „Bunul Samaritean” din Nicoreşti.

Autoturismul provine din bunurile personale confiscate de la soţii Ceauşescu, precum şi din cadourile intrate în proprietatea privată a statului, supuse vânzării prin licitaţie publică, conform prevederilor Ordonanţei de Urgenţă 101/1999.

Potrivit unui articol din anul 1999, publicat în cotidianului naţional „Cronica Română”, Mercedesul lui Ceauşescu a fost vândut, tot la licitaţie, unui basarabean din Republica Moldova, cu 651.369.000 de lei vechi. Mai târziu, autoturismul a intrat în posesia Fundaţiei „Cross Cause” din Irlanda, fondatoarea Fundaţiei „Bunul Samaritean” de la Nicoreşti.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Mercedesul lui Nicolae Ceauşescu a fost vândut cu 49.450 euro, la Stuttgart, în beneficiul unei fundaţii româneşti

Un autoturism Mercedes care i-a aparţinut lui Nicolae Ceauşescu a fost cumpărat contra sumei de 49.450 euro, la licitaţia organizată, sâmbătă, la Stuttgart, de casa de licitaţii Bonhams, în prezentarea maşinii fiind menţionat sistemul de siguranţă instalat de Securitate, în anii 1970. Banii vor fi donaţi unei fundaţii din România, potrivit casei de licitaţii.

Nicolae Ceauşescu era deja în fruntea statului român de câţiva ani, când şi-a achiziţionat acest Mercedes-Benz 350 SL, în 1973. ”Poporul român a îndurat un deceniu de austeritate dureroasă, pentru ca dictatorul să plătească datoria externă a României, cauzată, de altfel, de împrumuturile sale nesăbuite din anii 1970, care, fără dubiu, au fost folosite, printre altele, şi la achiziţionarea acestui Mercedes”, se arată în prezentarea casei de licitaţii Bonhams.

Prezentarea maşinii, pe care o face casa de licitaţii, vorbeşte amplu despre regimul dictatorial de la Bucureşti, de dinainte de 1989, regim care a împovărat populaţia, forţată să ducă adevărate lupte cotidiene pentru supravieţuire: ”A făcut asta exportând imens din producţia agricolă şi idustrială a ţării, prin impunerea de privaţiuni în ţară, ceea ce a făcut ca viaţa în România să fie o luptă pentru supravieţuire. Mâncarea a fost raţionalizată, în vreme ce întreruperile de gaz şi electricitate au devenit locuri comune”.

În 1999, guvernul român a scos la licitaţie averea dictatorului Nicolae Ceauşescu, iar printre obiectele vândute a fost şi acest Mercedes-Benz, care, la acea vreme, parcursese doar 4.038 kilometri. Maşina a fost recondiţionată cu piese furnizate de Mercedes-Benz România. Până în 2007, a atins 17.500 kilometri la bord, iar de atunci nu a mai fost condusă. Vehiculul păstrează elemente din sistemul de siguranţă instalat de vestita poliţie politică a regimului comunist de la Bucureşti, Securitatea.

În mod ironic, suma licitată va fi donată Fundaţiei "Bunul Samaritean"  din România, care sprijină peste 60 de copii orfani, cu nevoi speciale. Ionel Melinte, vicepreşedintele Fundaţiei "Bunul Samaritean" din Nicoreşti, judeţul Galaţi, care se ocupă de persoane cu dizabilităţi, a declarat, pentru News.ro, că fundaţia funcţionează din 2003. "Avem noroc că cineva vrea să ne dea o sumă de bani de la o licitaţie care se va organiza, în luna martie, în Germania, unde va fi scoasă la licitaţie o maşină Mercedes, aşa am înţeles, care i-a aparţinut lui Nicolae Ceauşescu. Ei vor să facă o ironie, pentru că Ceauşescu nu se ocupa de persoanele cu dizabilităţi şi banii vor ajunge în România, la noi la fundaţie. Noi suntem foarte bucuroşi şi ne-am bucura dacă o persoană din România se va duce în Germania şi va cumpăra acel Mercedes", a spus Melinte. El a afirmat că maşina respectivă are certificat din care reiese că i-a aparţinut lui Nicolae Ceauşescu, proprietarul fiind un bărbat din Irlanda, Conor Hughes.

news.ro

[dcp100168]

Primarul i-a interzis unei tinere paralizate să se mute în localitate: „Nu primim persoane cu dizabilităţi!”

Situaţia discriminatorie are loc în comuna Nicoreşti, judeţul Galaţi. Primarul se numeşte Ionel Boghiu, iar tânăra prinsă în acest vârtej birocratic absurd şi ilegal este Mihaela Porumbaru. Explicaţia oferită de edil este halucinantă: „Nu putem accepta persoane din alte localităţi decât cele care locuiesc deja pe raza comunei, pentru a le plăti de la bugetul local indemnizaţii sau alte beneficii sociale”.

Viaţa tinerei Mihaela Florica Porumbaru (22 ani) pare, în întregime, parcă desprinsă dintr-un film dramatic. Născută cu probleme medicale şi abandonată într-un orfelinat, ea nu a putut să meargă niciodată, fiind prizoniera scaunului cu rotile. Nu şi-a cunoscut părinţii (care locuiau în Dâmboviţa în momentul naşterii ei), nu ştie dacă aceştia mai trăiesc, iar în primii 18 ani de viaţă a locuit în mai multe centre sociale din Târgovişte şi Iaşi (unde a absolvit liceul), după care, în 2014, s-a pomenit că trebuie să se descurce singură.

Dat fiind că are nevoie permanentă de însoţitor (asistent personal el persoanei cu handicap), fata a fost ajutată o vreme de un văr, însă acesta s-a mutat din ţară, aşa că ea a rămas din nou a nimănui. Norocul ei s-a numit Asociaţia Bunul Samaritean, care i-a oferit, cu forme legale (un contract de comodat) un spaţiu de locuit şi toate cele necesare în centrul social pe care-l are în comuna Nicoreşti, judeţul Galaţi.

Pentru un timp, cu ajutorul celorlor de la Bunul Samaritean (asociaţie condusă de familia româno-britanică Claire şi Ionel Melinte), Mihaela a avut parte de o viaţă aproape normală. Însă totul avea să se năruie la începutul acestui an, când a aflat, cu stupefacţie, că nu poate să-şi stabilească domiciului la Nicoreşti deoarece primarul localităţii, Ionel Boghiu (PNL) refuză să-i elibereze adeverinţa necesară pentru schimbarea cărţii de identitate.

Solicitarea a fost trimisă Primăriei Nicoreşti la jumătatea lui ianuarie, iar răspunsul primit pe 30 ianuarie 2019 este stupefiant: „Primăria Nicoreşti nu va elibera niciun act pentru prelungirea reşedinţei sau stabilirea dumneavoastră în localitate, întrucât acest lucru ar însemna ca ulterior să solicitaţi şi indemnizaţie sau asistent personal de la primărie. Bugetul local al comunei nu poate susţine astfel de cheltuieli”.

Pentru a-şi justifica decizia, primarul de la Nicoreşti, Ionel Boghiu, a argumentat că şi aşa comuna are o mulţime de restanţe în plată. „Din cauza constrângerilor bugetare nu putem accepta persoane din alte localităţi decât cele care locuiesc deja pe raza comunei, pentru a le plăti de la bugetul local indemnizaţii sau alte beneficii sociale. În ultimele trei luni ale anului 2018 nu au fost achitate la timp indemnizaţiile şi salariile asistenţilor personali, din cauză că numărul beneficiarilor a crescut în cursul anului, iar veniturile nu au fost suficiente. Prin urmare, dorim să nu mai ajungem în această situaţie şi în anul 2019”, a spus Boghiu.

Acesta a recunoscut şi că deşi indemnizaţiile sociale (care sunt suportate în proporţie de 90% de la bugetul naţional şi doar 10% de la bugetul local) nu sunt plătite de trei luni la Nicoreşti, salariile funcţionarilor primăriei sunt la zi, după ce au fost majorate la plafonul maxim prevăzut de lege.

Mihaela ne-a mărturisit că atitudinea primarului Boghiu a fost unul dintre cel mai umilitoare momente din viaţa ei. „Fiecărui cetăţean îi este garantat prin Constituţie dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa oriunde în ţară. Sunt o persoană cu nevoi speciale, în cărucior cu rotile. Mă simt umilită, cer un drept care mi se cuvine. Cartea de identitate expiră pe 12 februarie şi nu ştiu ce s-ar putea întâmpla. Domnul primar îmi tot spune să plec la Târgovişte, dar eu acolo nu am pe nimeni. Casa mea este acum la Nicoreşti”, a spus tânăra.

Cazul de la Nicoreşti a fost deja sesizat de către Mihaela Florica Porumbaru, ajutată de Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale (FONSS), la Avocatul Poporului, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ANPD - Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice.

Deocamdată, însă, doar Avocatul Poporului (Biroul Teritorial Galaţi) a dat un răspuns, în data de 8 februarie 2019, concluziile instituţiei fiind foarte dure: „Decizia primăriei Nicoreşti reprezintă o încălcare a articolului 25, al 2, din Constituţie (...). Am solicitat primarului comunei să dispună măsurile necesare pentru intrarea în legalitate, respectiv eliberarea documentului necesar pentru stabilirea domiciliului pe raza comunei Nicoreşti”, a stabilit Avocatul Poporului.

Primarul Ionel Boghiu nu este la primul conflict în care este acuzat de decizii discreţionare, discriminatorii. În 2016 el a fost reclamat penal că a bătut un fermier din comună (care-i reproşase că închiriază păşunea publică în mod incorect), iar la sfârşitul lui 2018 s-a ales cu o nouă plângere penală după ce l-a agresat pe Ionel Melinte, de la asociaţia Bunul Samaritean. Ambele dosare sunt în curs de anchetă. Ionel Boghiu este la al patrulea mandat de primar.

adevarul.ro

[dcp100168]

Asociaţie umanitară, datoare la impozite cu 60.000 de euro

Aceasta este concluzia la care au ajuns reprezentanţii primăriei din comuna unde funcţionează asociaţia care se ocupă cu îngrijirea persoanelor cu dizabilităţi, şi care timp de 15 ani a fost scutită de plata taxelor şi impozitelor aferente imobilelor. Zilele trecute, autorităţile locale le-au transmis reprezentanţilor organizaţiilor o înştiinţare de plată şocantă, care contrazice flagrant un alt document fiscal, eliberat recent, din care rezultă datorii „zero”.

Situaţia cu multe semne de întrebare s-a înregistrat la Nicoreşti, unde de 15 ani funcţionează Asociaţia „Bunul Samaritean”, care are ca obiect de activitate asistenţa şi îngrijirea persoanelor cu dizabilităţi. 13 asistaţi sunt în prezent în grija fundaţiei care, de la înfiinţare, nu a plătit nici un leu impozit pe clădiri, terenuri şi maşini, fiind scutită, conform legii, tocmai datorita obiectului de activitate. La fel era situația şi la cealaltă fundaţie cu activitate similară din comună, de la care Primăria nu percepuse, de asemenea, taxe şi impozite. Numai că, la începutul acestei săptămâni, reprezentanţii fundaţiei „Bunul Samaritean” au aflat că lucrurile stau altfel decât se aşteptau şi cum le fusese confirmat, de altfel, şi în urmă cu nici două luni, când obţinuseră de la aceeaşi primărie un certificat de atestare fiscală, semnat inclusiv de primar, din care reieşea că asociaţia nu are nicio datorie la taxe şi impozite.
 
„Pe 7 mai 2019, Primăria Nicoreşti a trimis o înştiinţare de plată, prin care cere asociaţiei să plătească o sumă foarte mare, respectiv 194.648 lei cu titlu de debit şi 81.358 lei ca majorări, deci în total o sumă de 276.006 lei. În înştiinţarea de plată nu se precizează care este perioada luată în calcul, dar este evident că o sumă atât de mare reprezintă impozitul pentru mai mulţi ani, posibil toată perioada de la înfiinţarea asociaţiei şi până în prezent. Nu se precizează care este titlul executoriu în baza căruia a fost emisă această înştiinţare de plată”, ne-a transmis Ionel Melinte, reprezentantul Asociaţiei „Bunul Samaritean” din Nicoreşti.  
Considerând că prin activitatea pe care o desfăşoară prestează un serviciu important pentru comunitate şi invocând o serie de articole care prevăd că „consiliile locale pot hotărî să acorde scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe teren datorate pentru terenurile utilizate pentru furnizarea de servicii sociale de către organizaţii neguvernamentale şi întreprinderi sociale ca furnizori de servicii sociale, cei de la „Bunul Samaritean” se consideră profund nedreptăţiţi de această decizie neaşteptată şi cred că scopul real al demersului este împiedicarea continuării activităţii fundaţiei în comună şi, în final, eliminarea acesteia.

„Scutirea a fost o greşeală”

Pentru a afla cum de a fost posibilă o astfel de schimbare bruscă a politicii fiscale la Nicoreşti în decurs de numai câteva săptămâni, l-am contactat pe primarul Ionel Boghiu. Edilul ne-a confirmat că ambele fundaţii au primit înştiinţări, susţinând că scutirile de până acum au fost…din greşeală!
„Am studiat mai atent legea şi am ajuns la concluzia că scutirea s-a făcut din greşeală, pentru ambele fundaţii. Ei trebuie să plătească taxe şi impozite, pentru că legea prevede că beneficiază de scutiri doar fundaţiile testamentare. Acestea nu sunt fundaţii testamentare, deci nu beneficiază de scutire. Sumele imputate sunt calculate pe ultimii cinci ani, pentru că legea nu îmi permite mai mult. Pot veni să îşi eşaloneze plăţile, nu e nicio problemă”, ne-a declarat primarul comunei Nicoreşti, Ionel Boghiu.
În faţa acestei erori care se concretizează într-o datorie cu multe zerouri, ce ar putea determina colapsul financiar pentru cele două fundaţii şi chiar închiderea activităţii, logic ar fi ca cineva să răspundă. Cine?
„Nu trebuie să răspundă nimeni pentru că nu s-a calculat şi imputat impozitul anual, ei (n.r. reprezentanţii fundaţiei) trebuiau să cunoască legea şi să calculeze, să vină să declare. Aşa cum am spus, suntem dispuşi să le eşalonăm datoria, ca să poată plăti”, a adăugat edilul.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Apel disperat pentru salvarea a 60 de suflete. O asociație umanitară cere ajutor public pentru plata impozitelor

Una dintre puținele organizații din județul Galați care se ocupă de îngrijirea și asistența a zeci de persoane, mulți copii cu forme extrem de grave de handicap și fără niciun alt sprijin în viață, este pe punctul de a-și închide porțile, din cauza insolvenței. După ani de zile în care a fost scutită de plata impozitelor, asociației i-au fost imputate datorii la bugetul local de peste 60.000 de euro. Justiția nu i-a șters decât o mică parte a debitului, restul sumelor, care depășește la momentul actual 350.000 de lei, fiind imposibil de achitat.

60 de suflete sunt în acest moment găzduite de Asociația "Bunul Samaritean" din Galați, mulți tineri sau copii fără niciun ajutor, dar condamnați să depindă de asistență permanentă din cauza unor forme grave de handicap. Alți 20 de oameni sunt angajați la fundație, pentru că de ei și de prezența lor acolo depinde viața zecilor de asistați, care au nevoie de sprijin la cele mai mărunte necesități. Pentru salariați, "Bunul Samaritean" este un loc de muncă de unde încasează un salariu, necesar să se întrețină, atât ei, cât și familiile care îi așteaptă acasă. Un efort susținut și deloc mic al reprezentanților asociației, care lună de lună trebuie să găsească soluții pentru a procura cele necesare cazării și îngrijirii asistaților și pentru plata angajaților: facturi, impozite, taxe.
În urmă cu doi ani, în mai 2019, aveau să afle că scutirea de impozite pe terenuri și clădiri, de care beneficiaseră timp de aproape 16 ani, nu mai era valabilă și s-au trezit cu o "notă de plată" care cuprindea debite și penalități în valoare de 60.000 de euro.

"Nu ni s-a explicat de când și de ce ni se impută deodată aceste sume enorme, mai ales că doar cu o lună înainte ni se eliberase un certificat fiscal cu zero datorii. Am deschis proces în instanță pentru anularea actului administrativ, dar figurâd cu aceste debite, suntem în imposibilitatea de a accesa proiecte sau să aplicăm pentru subvenții. Nu mai putem funcționa așa pentru mult timp, deoarece nu avem resurse. Lunar trebuie să plătim impozite la salarii de 23.000 de lei, utilități, mâncare, tot ce le trebuie oamenilor acolo. Vor să ne închidă probabil, nu își dau seama ce deserviciu ar face comunității și acestor oameni de care noi avem grijă sau altora care ar ajunge în situația de a avea nevoie de sprijin", ne-a declarat Ionel Melinte, reprezentantul Asociației "Bunul Samaritean" din Nicorești.
Procesul deschis de fundație împotriva deciziei emise de Primăria comunei Nicorești, la secția de Contencios Administrativ a Tribunalului Galați, a avut doar parțial rezultatul scontat. Din totalul debitului imputat retroactiv asociației, instanța a anulat decizia de impunere doar în privința penalităților. Au fost șterse datorii în valoare de 81.358 de lei, conform hotărârii pronunțate în luna februarie a acestui an. Între timp, s-au mai acumulat și penalități și debite, conform unui document emis în urmă cu câteva zile de Primăria Nicorești, act potrivit căruia Asociația "Bunul Samaritean" ar fi obligată la plata unei datorii de 363.675 de lei. Decizia instanței a fost atacată de cei de la "Bunul Samaritean", primul termen de judecată la Curtea de Apel Galați fiind stabilit pe 30 septembrie 2021. Oamenii își pun puține speranțe că se va schimba ceva, de aceea cer public sprijin financiar, ca să își poată plăti datoriile și să o ia de la zero.
"Nu putem plăti fără sprijin, chiar și eșalonat ne-ar fi imposibil. Vrem să ajungem la zero și apoi plătim lunar impozitele, dacă așa cere legea. Dar cu un astfel de rest în spate, nu doar că nu vom ajunge niciodată să ne achităm datoriile, dar nici nu o să mai putem funcționa și asta va însemna sfârșitul nostru", a explicat Ionel Melinte.

O greșeală de interpretare cu multe zerouri

Situația dramatică în care a ajuns fundația, la fel ca și cealaltă asociație cu profil similar din Nicorești, era explicată acum doi ani, de primarul Ionel Boghiu, ca efect al unei... greșeli de interpretare a legii. Edilul susținea că scutirea de impozite a asociațiilor a fost o eroare, până în 2019, când nu se știe cine din Primărie a interpretat legile în altă lumină.
"Am studiat mai atent legea şi am ajuns la concluzia că scutirea s-a făcut din greşeală, pentru ambele fundaţii. Ei trebuie să plătească taxe şi impozite, pentru că legea prevede că beneficiază de scutiri doar fundaţiile testamentare. Acestea nu sunt fundaţii testamentare, deci nu beneficiază de scutire. Sumele imputate sunt calculate pe ultimii cinci ani, pentru că legea nu îmi permite mai mult. Pot veni să îşi eşaloneze plăţile, nu e nicio problemă", ne declara în 2019 primarul comunei Nicoreşti, Ionel Boghiu. Mai mult, edilul susținea că greșeala ar fi a reprezentanților fundațiilor, care ar fi trebuit să cunoască legile și să își plătească de bunăvoie dările, cu toate că funcționarii Primăriei le eliberau, lună de lună și an de an, acte care îi declarau "curați" la taxe și impozite.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Cum a devenit o englezoaică „mamă” pentru sute de copii cu boli cronice grave din România

Claire Bignal a venit în România în urmă cu aproape 20 de ani, după ce a aflat de suferinţele copiilor din orfelinatele comuniste. Tânăra voluntar venită din Anglia, este acum preşedintele Fundaţiei „Bunul Samaritean”. Împreună cu soţul său, Claire ajută sute de copii cu handicap sau sărmani.

Claire Bignal a auzit prima dată de România, la Revoluţie. Avea pe atunci doar 13 ani. Televiziunile internaţionale transmiteau ştiri şi imagini despre drama copiilor crescuţi în condiţii inumane în spitalele şi orfelinatele comuniste. Un astfel de spital era şi la Nicoreşti, din nordul judeţului Galaţi. După absolvirea studiilor, Claire şi-a adus aminte de imaginile care le-a văzut la televizor şi a decis să vină în România ca voluntar pentru a ajuta micuţii orfani şi cu handicap. „Prima dată am auzit de România la Revoluţie. Îmi aduc aminte că la toate ştirile se vorbea despre spitalele din România, despre drama copiilor, despre faptul că mulţi erau abandonaţi în orfelinate. Aşa m-am decis să vin în România. Destinul a făcut să ajung în comuna Nicoreşti prima dată voluntar la o asociaţie americană”, povesteşte Claire.

Deşi prima experienţă în România  a fost traumatizantă, Claire nu a renunţat să ajute copiii oropsiţi de soartă. Astfel, a decis să rămână în satul Nicoreşti. L-a cunoscut pe viitorul său soţ, Ionel Melinte, şi împreună au decis să facă mai mult pentru sufletele abandonate din orfelinat.

Claire: Am văzut mulţi copii bolnavi, flămânzi, abandonaţi

„Recunosc, prima dată am avut un şoc. Îmi aduc aminte că era multă sărăcie în sat şi multă tristeţe. Erau foarte multe lipsuri, nu erau curent, apă  potabilă. Nimic nu aducea cu Anglia. Drama a fost şi mai mare când am văzut mulţi copii bolnavi, flămânzi, abandonaţi. Mulţi nu ştiau să meargă, să vorbească, erau speriaţi. Aveau 7-8 ani şi a trebuit să-i învăţăm să vorbească. A fost foarte greu. După primele săptămâni mi-am dat seama că vreau să fac mai mult pentru copiii din România. La Nicoreşti era un spital de stat care a fost desfiinţat. Astfel, foarte mulţi copii şi tineri au rămas ai nimănui. Pur şi simplu erau abandonaţi. Aceşti copii aveau nevoie de îngrijire permanentă şi de iubire”, îşi aminteşte Claire Bignal Melinte. 

Astfel a luat naştere “Casa Bridget”, fiind construită iniţial pentru primele patru fete, iar în continuare s-a extins la 16 rezidenţi, cu diferite dizabilităţi. Ulterior, cei doi au înfiinţat Fundaţia Bunul Samaritean, care are un Centru de zi. 15 adulţi cu dizabilităţi sunt găzduiţi permanent în centrul de zi. De asemenea, 50 de copii sărmani din sat vin la Centru, unde primesc o masă caldă şi sunt ajutaţi la teme de voluntari.

Claire mărturiseşte cu zâmbetul pe buze că este mulţumită de ce a realizat în satul Nicoreşti şi spune că „acasă pentru ea înseamnă acum România”. „Am descoperit că este o ţară frumoasă, cu oameni prietenoşi. Aici sunt casa şi familia mea acum. Copiii sunt viaţa mea şi nu aş putea trăi fără ei. În plus, mâncarea este gustoasă şi nici vremea nu este ploioasă ca în Anglia. S-au schimbat multe lucruri în bine în România, în ultimii 20 de ani. Desigur că se pot face mai multe lucruri pentru copiii cu dizabilităţi. Noi facem tot ce ne stă în putinţă să le facem viaţa mai bună şi mai frumoasă, în Centrul de Zi pe care l-am creat”, adaugă Claire.

De-a lungul anilor, aproape 400 de copii cu dizabilităţi sau din familii defavorizate au fost ajutaţi de fundaţia condusă de Claire.

„Asociaţia Bunul Samaritean s-a născut din convingerea că fiecare persoană, indiferent de situaţia materială, poziţia socială, starea de sănătate are dreptul la o viaţă demnă şi decentă. Scopul Asociaţiei este să devină <<acasă>> cu un sistem de funcţionare şi relaţionare foarte apropiat de cel al unei familii pentru toţi cei din centru”, spune Claire Bignal Melinte. 

Cei care vor să susţină fundaţia o pot face donând:

Titular : AS UNITED CRISTIAN AID BUNUL SAMARITEAN

IBAN : RO62 RZBR 0000 0600 0499 1770

Moneda : RON

Nume banca : Raiffeisen Bank

Cod Swift : RZBRROBU

adevarul.ro

[dcp100168]

O asociație executată la impozite își donează proprietățile

Găsită datoare ”peste noapte” la bugetul local cu taxe și impozite de peste 60.000 de euro, Fundația ”Bunul Samaritean” din comuna gălățeană Nicorești și-a donat patru dintre imobilele construite special pentru familiile aflate în dificultate, pe care le are în grijă. Casele fac parte dintr-un lot de 18 locuințe construite de asociație pentru beneficiarii ei, mulți cu dizabilități și aflați în imposibilitatea de a se întreține singuri. 

Problemele financiare extreme cu care se confruntă asociația umanitară, care are în grijă circa 60 de persoane, adulți și copii cu probleme de sănătate și sociale grave, a atins cote maxime odată cu imputarea, de către Primăria Nicorești, a unei datorii imense, de peste 60.000 de euro, la bugetul local. Fundația, înființată în 2003 și care până în primăvara anului 2019 a fost scutită, conform legii, de plata impozitelor pe imobile, a fost obligată la achitarea retroactivă a dărilor, după ce reprezentanții Primăriei au găsit o chichiță legală să îi execute. Cazul a ajuns în instanță, Tribunalul Galați ștergând doar o mică parte a debitului, reprezentată de penalități. Datoria de bază însă a rămas, iar singurele speranțe ale fundației, care riscă astfel să intre în incapacitatea de a se mai putea gospodări și de a asigura sprijin și asistență nevoiașilor, a rămas Curtea de Apel, unde este pe rol o nouă dezbatere a dosarului.

Până ca Justiția să își spună ultimul cuvânt, reprezentanții asociației au găsit de cuviință să renunțe la o parte din casele pe care le-au construit pentru beneficiarii care nu aveau unde sta. 18 astfel de gospodării, parte din lotul care avea să aducă dările uriașe la bugetul local, au fost construite de fundație din 2007, formând ”satul albastru”. Patru dintre ele au ajuns, zilele trecute, în proprietatea beneficiarilor. Sunt patru familii cu un total de zece copii, ai căror părinți au venituri foarte modeste sau chiar nu dețin loc de muncă. Printre ei, sunt și minori cu dizabilități, care îi împiedică să aibă o viață normală. ”Căsuțele au fost construite de către Fundația <Bunul Samaritean> și sunt unele dintre clădirile pentru care am fost impozitați cu 69.000 de euro. Acolo locuiesc un băiat cu autism, avem și persoane nevăzătoare cu handicap sau cu diferite probleme sociale. Acum, pentru că am donat majoritatea caselor, sperăm să mai scadă din impozit!”, ne-a spus Ionel Melinte, reprezentantul Fundației ”Bunul Samaritean” din Nicorești.

Povara impozitelor nu va cădea pe umerii noilor proprietari, susține sursa citată, care, în baza documentelor care să le ateste membrilor familiilor calitatea de persoane cu dizabilități, speră să le obțină, pe viitor, scutirea de impozite. Chiar și așa, datoria rămâne una extrem de mare și greu de acoperit, în cazul în care instanța nu va decide radierea semnificativă a acesteia. Tocmai din acest motiv, reprezentanții fundației iau în calcul ca și pe viitor să mai înstrăineze parte din imobilele pe care le-au construit pentru asistați, pentru ca aceștia să aibă condiții de trai, de terapie și de învățare cât mai aproape de normalitate. Totodată, nu renunță la speranța că vor fi ajutați public, așa cum invocau în urmă cu câteva săptămâni. Oamenii sunt dispuși să accepte ajutor financiar de la orice entitate publică sau privată, ca să poată ajunge măcar cu datoriile la zero. ”Noi plătim, și pe viitor vom achita impozitele, dacă așa trebuie, chiar dacă documentele pe care însăși Primăria ni le elibera ne atestau ca liberi de datorii. Dar, dacă vom avea restanțe mari, nu vom putea ajunge niciodată la zi și vom dispărea, pentru că nu ne putem susține”, a adăugat Ionel Melinte.

Cum pot fi ajutați

Cei care vor să dea o mână de ajutor fundației pentru a ieși din acest impas o pot face virând bani în contul asociației, deschis la Raiffeisen Bank:
Titular : AS UNITED CRISTIAN AID BUNUL SAMARITEAN
IBAN : RO62 RZBR 0000 0600 0499 1770 (RON)
Cod Swift : RZBRROBU

viata-libera.ro

[dcp100168]

O asociație umanitară a învins în instanță impozitarea abuzivă

Peste 60.000 de euro ar fi fost suma uriașă pe care o asociație umanitară din județul Galați ar fi trebuit să o plătească în baza unor acte emise de Primăria Nicorești, cu titlu de impozite retroactive pe clădiri, terenuri și mijloace de transport și fără o fundamentare legală, cum aveau să aprecieze judecătorii. Organizația, care are în grijă zeci de persoane cu handicap grav, a atacat în instanță somațiile, însă abia în ultima cale de atac, la Curtea de Apel, a obținut câștig de cauză.

Aproape doi ani au trecut de când pe adresa Asociației "Bunul Samaritean" din Nicorești au fost emise două decizii de impunere, prin care reprezentanții organizației erau anunțați, "peste noapte", că erau datori la bugetul local cu o sumă astronomică, reprezentând impozite pe imobile și mijloace de transport, la care se adăugau penalități uriașe. În jur de 60.000 de euro ar fi reprezentat datoria totală pe care "Bunul Samaritean", fundație care are în grijă zeci de persoane defavorizate, copii și oameni cu handicap grav, care nu se pot întreține singuri, ar fi trebuit să o achite, în ciuda faptului că până la acel moment Primăria le eliberase doar certificate care îi atestau ca nefiind datori.
Primarul din Nicorești, Ionel Boghiu, a explicat atunci că cele două acte sunt justificate, deși niciunul nu prevedea temeiul legal pentru care era imputată plata datoriilor și nici perioada aferentă, ceea ce se presupunea că deciziile fuseseră emise retroactiv pe ultimii 15 ani, de când exista asociația. Edilul a justificat scutirea de impozitare până la acel moment printr-o "diferită interpretare a legii" din partea celor care ar fi trebuit să solicite plata impozitelor și vedea în cele două adrese emise una după alta, la începutul lunii mai 2019, o legitimă remediere a situației.
Reprezentanții asociației "Bunul Samaritean" nu au fost deloc de acord cu acest lucru şi s-au adresat justiției, cerând anularea celor două acte administrative. Procesul deschis de fundație împotriva deciziei emise de Primăria comunei Nicorești, la secția de Contencios Administrativ a Tribunalului Galați, a avut doar parțial rezultatul scontat. Din totalul debitului imputat retroactiv asociației, instanța a anulat decizia de impunere doar în privința penalităților. Au fost șterse datorii în valoare de 81.358 de lei, conform hotărârii pronunțate în luna februarie a anului trecut. Chiar și așa, rămânea de plătit o datorie de peste 360.000 de lei, reprezentând taxele și impozitele pe clădiri și terenuri și penalitățile acumulate între timp. La acel moment, asociația se vedea în pericol de a-și închide porțile și chiar începuse să își doneze o parte din proprietăți, cerând totodată ajutor public pentru a strânge bani să plătească datoriile.
Curtea de Apel, instanța superioară, avea însă să răstoarne total soarta procesului. Completul de apel a considerat că impozitele fuseseră imputate abuziv, în condițiile în care legea prevede clar că asociațiile umanitare "sunt scutite" de plata impozitelor pe mijloacele de transport și că, de asemenea, "pot fi scutite" de dări la bugetul local pe terenuri și imobile. Mai mult, instanța de apel a taxat faptul că în cele două decizii de impunere nu era menționat temeiul legal în baza cărora se făcea imputarea retroactivă și a menționat în hotărârea emisă că nu sunt vinovați cei de la "Bunul Samaritean" de faptul că nu li s-au calculat și perceput taxe și impozite, o eventuală culpă aparținând reprezentanților Primăriei. Hotărârea este definitivă.

viata-libera.ro