Jump to content

Avans Ucrom exportă cuie în Germania


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Avans Ucrom exportă cuie în Germania

De un cui şi o bucată de sârmă, tot omul are nevoie în casă. Unde mai pui de domeniile serioase precum construcţiile, prelucrarea lemnului sau agricultura. Iar dacă e să vorbim aici de „teoria cuiului”, mare „filozofie” din punct de vedere tehnic nu este: un număr restrâns de utilaje, proces tehnologic relativ scurt, produsul finit iese mai repede pe bandă. Asta a fost ideea cu care, în urmă cu 20 ani, a plecat la drum Mihai Ţimpău, când a pus bazele firmei Avans Ucrom. Că, în practică, a te băga în activitatea productivă seamănă, uneori, cu a-ţi bate singur… cuie în talpă, asta este altă poveste.

„Eu sunt inginer mecanic. Prin ’90 toţi doreau să se apuce de comerţ, de unde veneau veniturile mai repede. Eu nu am mers pe calea asta. Eu sunt inginer şi-am vrut să-mi practic profesia şi am zis că locul meu este tot în producţie. Şi uite aşa, sunt ani buni de când facem cuie, sârmă şi plasă din sârmă”, ne mărturiseşte managerul societăţii.

Interesant este că toată tărăşenia a pornit în urma unei vizite în Republica Molodova. „Am cunoscut o persoană care mi-a propus să ne privatizăm împreună. Eu i-am spus ideea mea, dar maşini de care aveam nevoie se găseau doar în Ucraina. Şi am mers acolo unde am găsit nişte parteneri la fel de entuziaşti ca şi mine, am dat mâna, am dat dovadă de seriozitate şi unii şi alţii, iar treaba a mers bine. Asta a fost până în 1999, când partenerii ucraineni s-au retras pentru că preşedintele Kucima a dat atunci, din motive politice, ordin să fie retras tot capitalul ucrainean din străinătate. Dar eu am rămas în strânsă colaborare cu ucrainenii, lucrăm în continuare, ei îmi asigură, dacă am nevoie, sârmă, utilaje”, ne spune dl Ţimpău.

S-a plecat la drum cu un atelier cu două maşini pentru ca, în două decenii, să se ajungă la o fabrică în toată regula. În perioadele de vârf se putea ajunge şi la o producţie de 300 tone de cuie pe lună, ceea ce înseamnă, dacă am pune toate cuiele cap la cap, vreo 5.250 km, adică de vreo 10 ori drumul dus-întors Galaţi - Bucureşti!

Cum de iau nemţii cuie de la noi? „Au şi ei fabrici, însă produsele noastre sunt de foarte bună calitate şi ieftine. Pe de altă parte, în politicile lor economice, Occidentul, ţările dezvoltate şi-au orientat producţia spre noile tehnologii, spre produse cu mare complexitate. Iar zona aceasta, cu muncă mai multă, mai simplă, au cam abandonat-o şi a rămas spaţiu pe piaţă”, ne explică managerul de ce cuiul de Galaţi se caută şi la Berlin.

Scăderea comenzilor

Din păcate, lucrurile în zona industrială nu stau întotdeauna pe roze, iar criza economică a lovit tare şi în Avans Ucrom. Pe cifre se văd cel mai clar efectele crizei. În intervalul 2008 - 2010, cifra de afaceri a societăţii gălăţene a scăzut de la 8,8 milioane lei la 5,2 milioane lei.

În plus, criza a prins societatea exact în mijlocul unui proces de relocalizare, de mutare a utilajelor de la atelierele de pe str. Carnabel într-o serie de hale închiriate, pe Calea Prutului. În aceste condiţii, în 2010, societatea, deşi a reuşit să se menţină pe linia de plutire, nu a mai obţinut profit. „Dar problema nu este asta. Activitatea în sine, ca afacere, nu va muri, va exista piaţă în continuare. Problema este că la noi nu există politici şi strategii coerente care să încurajeze şi să dea o direcţie în dezvoltarea sectorului productiv. Guvernul, primăria vor bani la buget? De unde vor bani, dacă ei nu încurajează producţia? În 2008 am plătit 760.000 lei taxe şi impozite, în 2009 am scăzut la 570.000 lei, iar în 2010 la 440.000 lei”, ne explică managerul Mihai Ţimpău.

Economie fără strategie

Se pot da şi două exemple edificatoare în ceea ce priveşte atitudinea faţă de sectorul productiv. Primul este cel al importurilor fără cap şi fără coadă: „Se importă în continuare, de exemplu, din China, produse din acestea simple: sârme şi cuie. Bun, imporţi din China nişte lucruri pe care nu le putem face noi, că au şi ei destule, dar sârme şi cuie? Dacă acum importaţi un vapor de cuie, îl daţi cu doi lei mai ieftin decât mine şi mă scoţi pe mine din piaţă. Noi le dăm de treabă lor, iar eu trebuie să închid! E normal aşa? Şi sunt instrumente. De exemplu, în situaţii de criză se pot opri importurile care îmi distrug economia naţională. Dar, din păcate, economia merge la întâmplare, nu există nici un fel de strategie Acum doi ani de zile am avut 100 de oameni şi acum mai am 34. Dacă mâine nu mai am comenzi şi închid, iar oamenii rămân pe drumuri, nimănui nu-i pasă”.

Beţe în roate: chirie impusă de Consiliul Local

Cel de-al doilea exemplu se referă la o hotărâre de luna trecută a Consiliului Local Galaţi (HCL nr.12/2011) prin care tuturor agenţilor economici ce desfăşoară activităţi în locaţii ce sunt pe terenul Primăriei le-a fost impusă o chirie lunară de 5,20 lei/mp. „Acesta este şi cazul halelor de pe Calea Prutului, în care ne-am mutat o parte din fabrică. Până acum, aici chiria a fost de 1,1 lei/mp. La noile cerinţe, la o suprafaţă de 3.000 mp cât am eu aici se ajunge la o chirie de aproape 200.000 lei. Păi, de când este fabrica nu a avut profit 200.000 lei pe an! Şi ei vor suma asta fără să facă nici un fel de diferenţiere de zonă, de suprafaţă, de activitate. Pentru ei e tot una dacă iau chirie de la un cabinet notarial de câţiva metri pătraţi din centru sau dacă iau chirie de pe o activitate industrială, care are nevoie de mii de metri pătraţi. Şi, atunci, unde ajungem?”, se întreabă retoric dl Ţimpău.

Răspunsul este mai degrabă unul care se impune de la sine: „Eu sper să se revină asupra acestei hotărâri, pentru că altfel, cel puţin în ce mă priveşte, voi fi nevoit să închid fabrica. Deocamdată, am sistat procesul de mutare a utilajelor de pe str.Carnabel la halele din Calea Prutului. Aştept să văd ce se va întâmpla”.

Culmea, din cauza unor disensiuni cu autorităţile locale şi o altă fabrică de cuie şi plasă din sârme, Trefo, a ajuns în cele din urmă să se mute la Brăila. Cu cea rămasă la Galaţi - singura din Moldova, cu excepţia unei fabrici mai mici, de la Tg.Neamţ - rămâne de văzut ce se va întâmpla. Morala ar fi că, în condiţiile în care la nivel de iniţiativă privată, autorităţile, fie ele locale sau naţionale, nu prea au cu ce se lăuda, măcar să nu încurce întreprinderile care au mai rămas. Că a pune beţe în roate chiar că nu-i o afacere.

http://www.viata-libera.ro/articol-Axa_cuielor_Galati_-_Berlin_2.html

Link to comment
Share on other sites

  • 4 years later...

Fabrica de Cuie şi Sârmă mai are doar 22 de angajaţi

Un gălăţean, fost angajat al unei întreprinderi de stat care fabrica sârmă, cuie şi lanţuri, a ajuns, imediat după Revoluţie, un întreprinzător de succes. În 1992, Mihai Ţimpău şi-a găsit un partener în Ucraina şi a deschis un atelier propriu. Au început cu un spaţiu închiriat şi cu numai două utilaje, ajungând ca după aproximativ 5 ani să aibă peste 100 de angajaţi.

La cei 74 de ani, omul de afaceri gălăţean Mihai Ţimpău continuă să menţină în viaţă Fabrica de Cuie şi Sârmă, pe care a înfiinţat-o în 1992, împreună cu un partener din Ucraina. Începutul a fost greoi şi plin de poticneli, însă în scurt timp afacerea s-a dezvoltat. Mihai Ţimpău, întreprinzător: "Am căutat un colaborator, acest colaborator nu l-am găsit în România, l-am găsit în Ucraina. La început am plecat cu o investiţie constând în două maşini de fabricat cuie şi un spaţiu închiriat".

Perioada de vârf a fost între anii 1996 şi 2000, atunci când piaţa construcţiilor din România era în creştere. Produsele erau căutate şi în străinătate. Sute de tone de cuie erau trimise la export, în ţări precum Olanda, Spania sau Franţa. Mihai Ţimpău, întreprinzător: "Am avut şi un avantaj din partea statului. În primul rând, în primii 5 ani de existenţă a întreprinderii nu am plătit niciun impozit pe profit".

Dacă până în 2006 producea până la 300 de tone de cuie şi sârmă pe lună, acum abia dacă mai produce 100 de tone. Motivul? Cererea a scăzut, iar piaţa din România a fost invadată de produse din China, de proastă calitate şi la preţ de dumping. Mihai Ţimpău, întreprinzător: "Sub pretextul că economia mondială este liberă şi circulaţia mărfilor este liberă, intră în ţară produse care nu ar trebui să intre".

O dificultate a investitorilor români din acea perioadă a fost şi lipsa capitalului de lucru. Mihai Ţimpău, întreprinzător: "Am lucrat numai cu credite de la bănci, credite care au fost foarte împovărătoare. Perioadă în care am prins din 92 şi până acum, mai ales din 96, am prins trei mari devalorizării. Ultima a fost criza din 2008, când nu am mai putut să fac faţă".

Ionel Lazăr s-a angajat la Fabrica de Cuie din Galaţi imediat după ce a terminat armata. Îşi aminteşte că în acea perioadă de început erau atât de multe comenzi încât abia făcea faţă. Ionel Lazăr, angajat: "În perioada aceea când m-am angajat eu, era mult mai bine, lucram în trei schimburi, veniturile erau bune, dar acum lucrăm într-un singur schimb".

Din 2013, Fabrica de Cuie şi Sârmă din Galaţi este în insolvenţă. În prezent, mai are doar 22 de angajaţi care produc, lunar, mai puţin de 100 de tone de cuie şi sârmă.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.