A murit Paul Păltănea

[dcp100168]

A murit Paul Păltănea

Cunoscutul istoric gălăţean Paul Păltănea, păstrător neobosit al valorilor autohtone şi mereu gata de încă o luptă pentru adevărul istoric, a trecut la cele veşnice. Dumnezeu să-l odihnească!

Remember

Patriarhul culturii gălăţene

* Profesorul PAUL PĂLTĂNEA, a plecat să cerceteze într-o altă dimensiune

Îmi este foarte greu acum să vorbesc la trecut despre cel care din 1974 mi-a fost în acelaşi timp dascăl şi cenzor, despre cel pe care l-am cunoscut în sala de lectură a bibliotecii V.A.Urechia aplecat asupra documentelor cu slove vechi româneşti, despre cel care în ultimii ani ai vieţii sale mi-a fost Părinte Spiritual. Am avut privilegiul să fiu alături de Domnia Sa atunci cand îşi depăna amintirile despre profesorii săi, despre viaţa din puşcăriile comuniste precum şi despre o serie de evenimente pe care le-a trăit şi în care a fost implicat. Am mers alături de Domnia Sa cu pasul prin ceea ce a mai rămas din oraşul vechi Galaţi, vorbindu-mi de fiecare casă cu istoria şi oamenii ce au locuit acolo. Încă nu pot să cred că Omul PAUL PĂLTĂNEA, măcinat de dureri fizice, nu-mi mai spune, aşa cum o făcea aproape în fiecare zi la dînsul în camera de lucru: Hai Cristi, ia loc căci vreau să-ţi mai spun ceva. Ne-a fost tuturor celor care l-am cunoscut un model. Până în ultima clipă a lucrat la biroul său acoperit de cărţi şi documente, terminând revizuirea vol. 1 şi jumătate din vol. 2 a Istoriei Galaţilor. Dorea ca în martie să dea la tipărit ediţia a II a acestei valoroase lucrări. A primit ultima corespondenţă de la Paris în data de 24 ianuarie 2008, trimisă de prietenul său P. Năsturtel. Nu a mai apucat să o citească, fiind prea obosit şi preocupat de lunga călătorie pe care urma să o facă. În Sfînta zi de Vineri, 25 ianuarie 2008, la ora 21,30, după câteva suspinuri, şi cu două bobiţe de lacrimi în ochi, Profesorul Paul Păltănea a plecat sa-i întîlnească pe Adameşti, Costăcheşti şi Conăcheşti, pe Kogălniceanu, Negri, Cuza, Alecsandri şi Bălcescu. A plecat să stea de vorbă cu miile de răzeşi din Moldova lui Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Petru Rareş, Vasile Lupu, Cantemir şi Mihail Sturdza. A plecat în liniţte să-şi întâlnească înaintaşii, pe Odobescu, Urechia, Pârvan, Giurescu, Gh. I. Brătianu, Iorga, Stahiescu, Tohăneanu. Aducem un pios omagiu Omului şi Profesorului PAUL PĂLTĂNEA care de acolo de sus îl rugăm să ne vegheze.

Cristian Căldăraru,

directorul Muzeului de Istorie Galaţi

[Relu]

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească! Îl vedeam des prin sălile bibliotecii V.A. Urechia.

[dcp100168]

În foaierul de la etajul I al Bibliotecii V.A.Urechia se poate vedea, pana pe data de 7 februarie, expozitia: "Paul Paltanea (1924-2008) - in memoriam". Aceasta cuprinde cele mai importante din scrierile lui Paul Paltanea, printre care si binecunoscuta "Istoria orasului Galati: dela origini pana in 1918", Editura Porto-Franco, 1994/1995, cateva manuscrise si fotografii, mentionari in lucrari importante.

[dcp100168]

La ultima şedinţă a Consiliului Local s-a propus ca strada Mihai Bravu (sau cel puţin bucata dintre strada Gării şi strada Basarabiei, din faţa Bibliotecii VA Urechia) să se numească, in memoriam, prof. Paul Păltănea.

[Relu]

Decât să i se piardă numele în uitare, mai bine să se întrebe unii: cine a fost Paul Păltănea?

[dcp100168]

Expoziţie dedicată istoricului Paul Păltănea

În foaierul Teatrului Muzical "Nae Leonard" s‑a deschis, miercuri seara, expoziţia "Escala", cu lucrări de pictură, grafică şi instalaţii semnate de 25 de studenţi ai Universităţii de Arte "George Enescu" din Iaşi şi doi profesori: Valentin Sava şi Cristian Ungureanu. Unsprezece dintre expozanţi sunt gălăţeni. Evenimentul este dedicat memoriei istoricului Paul Păltănea. "Escala" va fi itinerată şi în alte oraşe, Galaţiul fiind doar primul dintre ele.

[dcp100168]

In memoriam

Paul Păltănea

Sunt cărturari care, atunci când trec în lumea celor drepţi, nu văduvesc prin dispariţia lor numai prezentul şi viitorul, ci ne lasă şi cu un trecut mai sărac. Un astfel de admirabil om a fost şi Profesorul Paul Păltănea, personalitate marcantă a lumii culturale şi ştiinţifice locale şi naţionale, dar mai întâi de toate exemplu de om care, de-a lungul unei vieţi cu multe suişuri şi coborâşuri, şi-a păstrat credinţa, moralitatea, verticalitatea.

Născut la Bucureşti, pe 25 iunie 1924, Paul Păltănea şi-a petrecut copilăria la Galaţi, unde familia sa, lipsită de prea mari posibilităţi materiale, se mutase. A urmat aici cursurile şcolii primare (1931-1935) şi apoi liceul „Vasile Alecsandri” (1935-1943), locuri unde a deprins, între atâtea alte valori şi cunoştinţe, respect pentru trecut şi dragoste pentru oraşul de adopţie. În 1943, în tumultul Marelui Război în care şi România era implicată, a fost admis la specializarea istorie, Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti. A avut astfel posibilitatea să audieze cursurile marilor istorici români, specialişti de talia lui Gheorghe Brătianu, Constantin C. Giurescu sau Ioan Nestor; aflat în acest select mediu universitar, a putut înţelege, cu simţurile unui tânăr pasionat în egală măsură de trecut, prezent şi viitor, direcţia tragică spre care ne îndreptam după ce armatele sovietice „eliberaseră” România. În acei ani fluizi în care „ciuma roşie” triumfa şi la noi, tânărul student, lipsit de resurse financiare suficiente, a fost nevoit să se angajeze ca profesor suplinitor în învăţământul secundar. Nu a mai putut susţine examenul de diplomă în 1947, iar în anul următor a intrat în atenţia autorităţilor represive ale proaspetei „democraţii populare”. Arestat şi condamnat pentru „crime contra statului socialist”, Paul Păltănea a petrecut patru ani şi jumătate (mai 1948 – decembrie 1952) în teribilul Gulag românesc. Au fost ani în care, la fel ca pentru toţi martirii puşcăriilor comuniste, tânărul condamnat penal pentru opiniile sale politice nu a fost „reeducat” şi transformat într-un individ obedient faţă de regimul totalitar, ci, dimpotrivă, şi-a întărit credinţa, şi-a şlefuit principiile, şi-a călit răbdarea şi forţa caracterului. Anii de libertate nu au fost uşori pentru un tânăr cu asemenea „pete” în trecutul său. S-a angajat pe rând ca muncitor, funcţionar cooperatist etc. şi abia în 1957 a fost acceptat să susţină examenul de diplomă care să-i asigure licenţierea. După un nou an de profesorat, de această dată la şcoala gimnazială din comuna Văcăreni, judeţul Tulcea, a fost rearestat şi condamnat penal, petrecând astfel alţi aproape cinci ani şi jumătate (aprilie 1959 – iulie 1964) în temniţele comuniste. La eliberarea sa, în vara anului 1964, bilanţul era unul teribil: un sfert dintre cei patruzeci de ani de viaţă fusese petrecut în locurile sinistre ale carcerei româneşti, în penitenciarele de muncă forţată de la Galaţi, Aiud, Ocnele Mari, Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Încadrat în 1965 ca restaurator şi apoi ca muzeograf la Muzeul Judeţean de Istorie din Galaţi, Paul Păltănea a început o fecundă activitate de cercetare istorică a regiunii oraşului Galaţi şi de valorificare a rezultatelor prin publicaţii ştiinţifice. Într-o perioadă în care reputatul academician Constantin C. Giurescu lucra la o monografie a oraşului Brăila, Paul Păltănea a reuşit să fie acceptat, datorită seriozităţii şi hărniciei pe care le dovedea în „meseria” de istoric, la doctorat. Astfel, în decembrie 1973, şi-a susţinut în public teza de doctorat cu titlul „Istoria oraşului Galaţi din cele mai vechi timpuri până la 1918”, excelent primită de comisia în faţa căreia a fost prezentată şi de comunitatea istoricilor români, dar nu şi de anumite „autorităţi” ale regimului, pentru care nu valoarea ştiinţifică a lucrării era cea care conta, ci trecutul autorului.

Aceleaşi probleme cu activiştii din nomenclatura locală au făcut ca, în 1975, să fie sancţionat şi mutat de la Muzeu. Ajuns într-un alt lăcaş de cultură al Galaţilor, Biblioteca „V. A. Urechia”, Paul Păltănea şi-a continuat valoroasa activitate de documentare şi de publicare a istoriei spaţiului de la gurile Dunării. A găsit, în bogatele colecţii ale bibliotecii gălăţene, dar şi la alte biblioteci şi arhive din Bucureşti, Iaşi sau alte oraşe ale ţării, numeroase informaţii istorice pe care le-a introdus în circuitul ştiinţific naţional. S-a ocupat cu o pasiune şi o putere de muncă admirabile de istoria oraşului Galaţi şi a satelor şi comunelor învecinate în epocile medievală şi modernă, de aspecte toponimice controversate, de genealogia unor familii importante, de personalităţi ale vieţii politice şi culturale româneşti care au avut legături cu oraşul Galaţi (Alexandru I. Cuza, Costache Negri, Costache Conachi, Mihail Kogălniceanu, V. A. Urechia, Al. Papadopol Calimah, Nicolae Iorga ş.a.). A scris sute de articole ştiinţifice sau de popularizare, răspândite în cele mai selecte reviste cu profil istoric din România („Revista de istorie”, „Studii şi articole de istorie” – Bucureşti, „Anuarul Institutului de Istorie Naţională Cluj”, „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie A.D. Xenopol Iaşi”), în publicaţii locale de cultură („Porto Franco”, „Dunărea de Jos”, „Dominus”) sau în presa cotidiană („Viaţa Liberă”).

După schimbarea regimului politic în România şi pensionarea sa, în 1990, a urmat recunoaşterea publică formală a valorii activităţii sale ştiinţifice. Titlul de doctor i-a fost recunoscut abia în 1993, iar „Istoria oraşului Galaţi”, publicată în 1994 la editura Porto-Franco din Galaţi, a fost distinsă de Academia Română cu prestigiosul premiul „A. D. Xenopol”.

A continuat să cerceteze trecutul acestor locuri până în ultimele zile ale vieţii, încercând parcă să compenseze anii în care regimul comunist i-a răpit această bucurie. A trecut peste problemele de sănătate care îi afectau vederea şi deplasarea şi a lucrat la reeditarea volumelor pe care le scrisese în deceniile anterioare. Din fericire a reuşit să finalizeze ediţia a II-a a „Vieţii lui Costache Negri”; din păcate nu a mai apucat să încheie şi ediţia revizuită şi adăugită a „Istoriei oraşului Galaţi”, la care a lucrat cu asiduitate în aceste luni.

În aceste momente de mare durere pentru familia sa, nu putem decât să ne exprimăm compasiunea şi tristeţea pentru pierderea unui om care ne-a preţuit pe toţi, ca membri ai comunităţii gălăţene, şi ne-a readus în atenţie atâtea momente interesante ale trecutului nostru.

Dumnezeu să va odihnească în pace, D-le Profesor!

http://www.impartial.ro/index.php?func= ... l=5#coment

[AnCa]

:cry: Dintotdeauna am vrut sa imi fac curaj sa ii vorbesc, sa ii spun ca vreau sa ajung arheolog, dar nu am reusit niciodata si o sa regret mereu... Tot respectul pentru dumnealui si pentru opera sa! Ideea cu denumirea strazii mi se pare foarte, foarte buna - poate in curand, cand mai vin acasa, o sa trec pe Strada Paul Paltanea...

[dcp100168]

In memoriam Paul Păltănea

Un an fără cărturarul Galaţiului

Vine o vreme când despre personalităţile ce au marcat o comunitate se vorbeşte la trecut. La prezent rămâne să răspundă opera lor. Acum un an, pe 25 ianuarie, Paul Păltănea se stingea în apartamentul său din centrul oraşului. Oraş despre care cel mai onest e să spunem nu că l-a primit cu braţele deschise pe acel copil venit cu familia din Capitală, ci mai degrabă că el, Galaţiul, a fost adoptat de un venerabil istoric.

Pentru că acesta din urmă i-a dăruit, ce preţuire mai mare poate exista?, pe lângă toţi cei 84 de ani ai săi, o carte: “Istoria oraşului Galaţi, de la origini până în 1918”. Cu doi dintre oamenii care i-au stat mai aproape în ultimii ani de viaţă - Valentina Oneţ, şefa serviciului Colecţii speciale de la Biblioteca “V.A. Urechia”, şi Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie - am pornit în căutarea cărturarului pierdut al Galaţiului.

Cartea sacră

A stat o viaţă întreagă aplecat peste o lume a buchiilor unde nespecialiştii nici nu ar şti ce să caute. E vorba despre cartea veche românească, în mod deosebit. Ca obiecte de studiu, dar şi produse finale ale studiilor sale, cărţile erau sacre, povesteşte doamna Oneţ: “Dacă aţi şti cum le atingea, cum le deschidea, cu sfinţenie, ca să caute un singur amănunt care îi lipsea”. Din 1990, de când a ieşit la pensie, zi de zi se afla în depozitul de cărţi al Bibliotecii “V.A. Urechia” sau la Arhivele Statului din Galaţi. Cărţile şi cercetarea erau, la rândul lor, pretext de prietenii. Aşa s-a legat iremediabil actualul director de la Istorie de Paul Păltănea, căruia i-a cerut sprijinul să înveţe grafia chirilică. Un om care nu vrea să trădeze nici după moarte scrisul nu e unul obişnuit. Dorinţa “Patriarhului Galaţiului” a fost ca în primele clipe după moarte să fie aşezat pe biroul lui de lucru. De altfel, până în ziua în care s-a mutat să lucreze în altă lume a lucrat la corectarea volumului doi al “Istoriei…” sale. Aceasta să fie “onestitatea faţă de muncă” pe care i-o venerează Valentina Oneţ?

“Am crezut că va trăi tot timpul”

Semnele unei slăbiciuni fizice - durerea de picior care a dus la amputare - s-au îngrămădit în ultimul său an de viaţă. Nu îi stătea însă în fire să se plângă. Ca şi cum numai perioada în care a stat în temniţele comuniste ar fi fost suprema durere. Prin comparaţie cu slăbiciunea din ultimii ani, tinereţea lui interioară îi oferea atributele unui nemuritor. “Am crezut că va trăi tot timpul”, şopteşte Cristian Căldăraru despre părintele său spiritual, “regret enorm că nu am avut un reportofon să îi înregistrez cuvintele”. Prezent la fiecare eveniment cultural din oraş - lansări de carte, expoziţii, ca să nu mai vorbim de celebrarea momentelor istorice - Păltănea îşi îndeplinea tabieturile (sau datoria?) de intelectual, fără a face rabat în ce priveşte cercetarea. „Era un intelectual de modă veche”, îl caracterizează dna Oneţ. Şi parcă îl vedem, cu părul alb şi cu bastonul negru, ce-i dădeau un plus de prestanţă, răsărind direct din perioada interbelică. Era nelipsit din viaţa culturală a urbei, mereu avea ceva nou de povestit, scria întotdeauna la o lucrare pe care urma să o publice într-o revistă, era deschis la dialog.

Iar de-a lungul timpului s-a oprit nu numai asupra istoriei oraşului, a genealogiei marilor familii, toponimiei sau heraldicii ci, tangenţial, şi asupra artelor plastice, filmografiei sau cartografiei. „Pe noi ne surprindea câteodată recitând poezii, vă vine să credeţi?”, îşi aminteşte şefa de la Colecţii speciale.

Cristian Căldăraru spune că l-a cunoscut şi pe Paul Păltănea cel „şugubăţ”. „La Iaşi, în 2006 (avea 82 de ani - n.r.), seara, după un congres, o sală întreagă l-a aplaudat după ce a onorat invitaţia la vals a unei doamne. Da, şi a recitat şi vreo 20 de poezii. Îi plăceau cele de dragoste.”

Călătorie în trecut

Dacă omul Paul Păltănea nu prea avea răgaz să călătorească, iar când o făcea, ţinta lui era o bibliotecă, istoricul Păltănea compensa, voiajând prin intermediul cărţilor, în timp şi spaţiu. Cristian Căldăraru i-a adresat odată o provocare demnă de o scenă dintr-un film documentar: o călătorie imaginară în Galaţiul vechi. „Era în 2006, vara. L-am luat de acasă la 8,30, am mers pe Gamulea, în spatele Modernului, pe Cuza, pe Domnească, apoi pe Mihai Bravu. Îmi spunea: aici a locuit cutare, pe ruinele astea era casa lui cutare, strada se numea aşa. Obosise. Era 12,30. Făcusem, timp de patru ore, o călătorie în timp.” Incursiunea în Galaţiul lui Păltănea e memorabilă. Dacă pentru cele 240 de minute ar fi fost de ajuns banda unui reportofon, pentru cărţile, lucrările şi articolele în care cercetătorul numeşte măcar în treacăt Galaţiul nu ar fi suficient un raft de bibliotecă. Practic, aproape fiecare scriere de-a sa conţine numele Galaţiului.

Directorul Muzeului de Istorie nuanţează: “Nu s-a considerat niciodată bucureştean. Spunea „eu m-am renăscut a doua oară aici”. A fost oraşul care i-a oferit o sursă de informare, care i-a pus la dispoziţie documente, care l-a făcut să scrie ce a scris”. Doamna Oneţ pune punctul pe “i”: “Fiecare gălăţean ar trebui să fie o fărâmă din domnul Păltănea”.

O datorie morală

Pentru majoritatea, chiar şi o fărâmă ar fi mult prea mult. Munca lui de Sisif, atât de migăloasă, este inegalabilă. “Nimeni din Galaţi, oricât de mare istoric s-ar declara, nu poate să scrie ceva fără să se raporteze la scriiturile lui Paul Păltănea, indiferent că le acceptă sau nu” (Cristian Căldăraru).

“Fiecare moleculă a lui răspundea istoriei României” (Valentina Oneţ).

Din acest punct şi până a continua lucrul început de pasionatul cercetător e cale lungă. Dar nu imposibilă. Ştiind că nu va putea să continue lucrarea sa de căpătâi, “Istoria oraşului Galaţi de la origini până la 1918”, a căutat să lase moştenire… naşterea unei noi cărţi. Directorul Muzeului de Istorie speră să ducă la final acest demers, alături de alţi câţiva cercetători.

Datoria morală faţă de istoricul Galaţiului ne-a părut covârşitoare, cel puţin la cei doi interlocutori ai noştri. Dar ea nu se opreşte doar la aceştia. Zilele acestea, sub îngrijirea părintelui Eugen Drăgoi de la Episcopia Dunării de Jos, a ieşit de sub tipar primul volum din ediţia a doua, revizuită de istoric, a “Istoriei…”. Al doilea volum, la a cărui corectură lucra când a murit, stă să iasă, de asemenea, din tiparniţă. Cât de curând, strada pe care a locuit (Str. Lupeni) ar urma să primească numele cărturarului. În plus, Asociaţia Profesorilor de Istorie de la “Dunărea de Jos”, al cărui preşedinte de onoare a fost Păltănea, va fi botezată cu numele protectorului ei.

http://www.viata-libera.ro/articol-Un_a ... lui_2.html

[dcp100168]

La Biblioteca „V.A.Urechia”

Paul Păltănea, in memoriam

La un an de când istoricul Paul Păltănea a trecut în nefiinţă, Biblioteca „V.A. Urechia”, locul unde cercetătorul şi-a petrecut zeci de ani studiind, i-a închinat o manifestare-omagiu. Ieri, în locul paginilor de carte întoarse cu migală de Păltănea, s-au auzit numai vocile prietenilor sau ale colegilor de breaslă.

Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie, unul dintre cei care au fost mai tot timpul în preajma autorului „Istoriei oraşului Galaţi de la origini până în 1918”, a găsit cel mai potrivit să dea citire unei scrisori. Moment cu atât mai emoţionant cu cât era vorba de ultima epistolă primită de Paul Păltănea, de la Petru Năsturel, din Paris, scrisoare pe care nu a mai avut cum să o citească.

Părintele prof. Eugen Drăgoi a anunţat că în două săptămâni se va încheia editarea noii ediţii, revizuite şi adăugite, a monografiei semnată de Păltănea.

De altfel, prof. univ. dr. Vasile Lica, de la Facultatea de Istorie, a semnalat, spre ştiinţa celor mai tineri aflaţi în sala bibliotecii, că „doar Iaşiul se mai bucură de o astfel de monografie completă, iar aceea e realizată de un colectiv de autori, şi nu de unul singur precum e „Istoria…””. Tot Vasile Lica a amintit cât de mult ar fi însemnat pentru continuarea lucrărilor profesorului o bursă de cercetare. Biblioteca „V.A. Urechia” ar fi urmat să îl angajeze drept colaborator, aşa cum am aflat de la directoarea adjunctă Letiţia Buruiană. Nu s-a mai întâmplat acest lucru, pentru că cercetătorul nu a mai putut lupta cu slăbiciunea fizică, deşi a primit ajutor de la gălăţeni şi de la autorităţile locale.

Acum rămân, în afara contribuţiei inegalabile în domeniul istoric, amintirile despre Păltănea. Prof. Ghiţă Nazare a vorbit ieri despre generozitatea debordantă în ce priveşte activităţile cu tinerii la care venea, iar reprezentantul Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici despre un alt Păltănea, cel care a fost închis în închisorile comuniste.

În acelaşi context, în foaierul de la etajul I al bibliotecii s-a deschis şi o expoziţie inedită de fotografie. Surprins în diverse ipostaze, de către Nicolaie Sburlan, Paul Păltănea pare să îşi abordeze interlocutorul, chiar şi de pe pelicula foto, cu binecunoscutul apelativ „Colega!”.

http://www.viata-libera.ro/articol-Paul ... iam_2.html

[dcp100168]

In memoriam Paul Păltănea

Miercuri după-amiază, la Sala „Mihai Eminescu” a Bibliotecii „V.A. Urechia” a avut loc o manifestare-omagiu închinată celui care a fost academician dr. Paul Păltănea. Manifestarea e inclusă în proiectul mai larg „Galaţi-file de istorie locală”, la care sunt parteneri, alături de bibliotecă, Şcoala de Arte şi Meserii Griviţa, Şcoala Gimnazială Slobozia Conachi, Şcoala Gimnazială Mihail Kogălniceanu, Şcoala nr. 17 „Nichita Stănescu”, Şcoala nr. 22 „Dimitrie Cantemir”, Grupul Şcolar Tudor Vladimirescu şi Şcoala Gimnazială Costache Negri. Săptămâna aceasta se împlinesc doi ani de când pasionatul istoric Paul Păltănea s-a stins în apartamentul său din centrul Galaţiului, la 84 de ani.

http://www.viata-libera.ro/articol-In_memoriam_Paul_Paltanea__2.html

[dcp100168]

Patru ani fără istoricul Paul Păltănea

Se împlinesc miercuri patru ani de când istoricul Paul Păltănea nu mai e printre noi. Remarcabil cercetător, autor de lucrări ştiinţifice, doctor în istorie, membru al Academiei Internaţionale de Genealogie de la Paris, este autorul lucrării "Istoria oraşului Galaţi de la origini până la 1918", ce a primit din partea Academiei Române prestigiosul premiu "A.D. Xenopol". Născut la Bucureşti, pe 25 iunie 1924, Paul Păltănea şi-a petrecut copilăria la Galaţi, unde a urmat cursurile şcolii primare (1931-1935) şi apoi Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” (1935-1943). A fost admis la specializarea istorie, Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti, în 1943, unde a audiat cursurile lui Gheorghe Brătianu, Constantin C. Giurescu, Ioan Nestor. A publicat, de-a lungul timpului, următoarele cărţi: „Mihail Voievod - domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei”, Galaţi, 1975; „Viaţa lui Costache Negri”, Iaşi, 1985; „Istoria oraşului Galaţi de la origini până la 1918”, editura Porto-Franco, Galaţi, 1994; „Neamul logofătului Costache Conachi”, editura Albatros, Bucureşti, 2001; „Peceţi ştefaniene la Dunărea de Jos”, Galaţi, 2004 şi sute de articole în revistele de specialitate.

Triplu eveniment în memoria sa

La începutul lunii februarie, Muzeul de Istorie va organiza un triplu eveniment dedicat Patriarhului Galaţilor, aşa cum era supranumit Paul Păltănea: inaugurarea unui spaţiu ce-i poartă numele, ce reconstituie camera sa de lucru (mobilierul, cărţile, maşina de scris, diplomele şi obiectele personale fiind donate de către familia istoricului), deschiderea unei expoziţii de fotografii inedite din perioada detenţiei şi facsimile după documentele profesorului, dar şi lansarea volumului „Ferestre deschise la o experienţă carcerală”, ce însumează 18 episoade publicate în Viaţa liberă între 1999 şi 2000, ce fac referire la cei zece ani în care Paul Păltănea a stat în închisorile comuniste (1948-1952 şi, respectiv, 1958-1964). „Avem şi manuscrisul cărţii pe care, în 1997, la rugămintea academicianului Alexandru Zub, istoricul îl pregătise pentru a fi publicat într-o lucrare colectivă, la Iaşi, care însă nu a mai apărut”, ne spune directorul muzeului, Cristian Căldăraru, adăugând: „Şi-a dedicat mare parte din viaţă pentru a scoate la iveală crâmpeie din istoria Galaţiului. Activitatea sa de istoric a început încă din 1947, când a publicat câteva lucrări despre Galaţi, în revistele de specialitate. Era o fire blajină, dar tăioasă în murmurul său, incomod pentru unii, pentru ideile sale, dar totodată, a fost vânat de toţi cei care încercau să se adape la fântâna istoriei locale şi naţionale, pentru că era o enciclopedie. Avea o putere extraordinară de a reţine ceea ce citea într-un anumit moment din arhive sau din biblioteci, a ştiut să exploateze la maxim fiecare informaţie pe care o descoperea. Cred că a fost un Profesor cu majuscule pentru toţi cei care au iubit şi iubesc istoria”.

viata-libera.ro