Idei de afaceri pentru Galati

[AndreiM]

Pentru că a fost adus în discuție am făcut acest topic cu idei de afaceri.

O să încep eu cu o idee ce mă „ bântuie ” de ceva vreme și anume o Ciupercărie. Piață de desfacere ar fi și cred că ar ieși și concurența cu produsele din exterior dar o idee și mai bună ar fi realizarea Miceliului. Știu din surse sigure că majoritatea producătorilor din România îl importă din Ungaria.

Făcusem un calcul aproximativ și toată investiția s-ar ridica la cel mult 100.000 euro.

Alte idei sau păreri la cea de sus?

[Mikka]

100.000 euro poate fi mult sau putin, e doar o valoare, relativa.

Ca idee, e ok. Pusul in practica e "ceva" mai dificil.

[riaji]

Lasand la o parte posibilitatea de a pune cu totul in practica proiectul tau, Andrei, pe mine numai gandul ca orice pulifrici de la Garda/Finante/DSV/Mediu/Politia rurala/locala (mai nou)/Primarie etc o sa vrea sa bage capu pe poarta sa vada ce e asa deosebit la ciupercile tale de-ti merge bine ma inspaimanta si ma face sa ma gandesc de 100 de ori daca merita investitii de genul in Romania. Asta, daca uiti pentru o secunda de autorizatii, niste aprobari pentru proiect (asta in eventualitatea in care nu vrei sa vii cu toti banii de-acasa si sa poti profita de faptul ca esti tanar si ca brava UE iti pune la dispozitie niste facilitati in sensul asta) si, mai ales, oamenii capabili si de incredere care sa tina totul cum trebuie, ca presupun ca nu vei sta si te vei ocupa non-stop de ele.

[catzavenku]

Pentru că a fost adus în discuție am făcut acest topic cu idei de afaceri.

O să încep eu cu o idee ce mă „ bântuie ” de ceva vreme și anume o Ciupercărie. Piață de desfacere ar fi și cred că ar ieși și concurența cu produsele din exterior dar o idee și mai bună ar fi realizarea Miceliului. Știu din surse sigure că majoritatea producătorilor din România îl importă din Ungaria.

Făcusem un calcul aproximativ și toată investiția s-ar ridica la cel mult 100.000 euro.

Alte idei sau păreri la cea de sus?

O ciupercarie nu costa mai mult de 20.000 de euro (dacă ai un teren unde sa o faci)

[mambo]

O ciupercarie nu costa mai mult de 20.000 de euro (dacă ai un teren unde sa o faci)

daca nu ai teren, investitia se ridica la 50.000 de euro.

[AndreiM]

Mai pune și depozit, hârțogăraie, birouri, mobilier, echipamente și așa mai departe.

[mambo]

autorizari, conturi bancare...

[catzavenku]

Mai pune și depozit, hârțogăraie, birouri, mobilier, echipamente și așa mai departe.

REPET: 20.000 de euroi te costa tot, dacă ai terenul. Mă refer la o ciupercărie traditionala, adică în rulouri din rumegus şi în beci linear de tip bordei.

BODEIUL: se sapa un sant de 1,5 metri adincime, 10 metri lungine şi 2,5 metri latime, care se acopera cu sarpantă de lemn izolata cu folie si carton asfaltata, apoi se pune pământul excavat deasupra. Pentru 3 astfel de bordeie, la gata, un cunoscut a platit 10.000 de euro. Asta incluzând excavatia, materialele si manopera.

RULOURILE: sunt dintr-o plasă specială. se umplu cu rumeguş ud si nutrienţi şi se pune acolo si miceliul. se pun in picioare (sunt mai multe modele, de la 0,7 la 1,5 m inaltime şi 0,5-0,8 m in diametru), iar ciupercile cresc in lateral, de jur imprejur. Sunt excelente pentru PLEUROTUS. Un astfel de rulou, cu tot cu ce trebuie pentru el costa cam 5 euro . Intr-un beci incap, cu spatiile de rigoare, cam 60-80 de rulouri. Deci ai maximum 400 de euro per tura tot costul de infiintare. Plasa este apoi refolosibila, ca si rumegusul. La 3 beciuri ai deci cam 1200 de euro, plus maximum 800 de euro alte cheltuieli (doi angajaţi care sa munceasca in locul tau).

Alte cheltuieli: ladite şi pungi pentru desafcere, etichete, spagi, imprejmuire pentru teren, echipament de lucru, utilitati etc. Toate la un loc nu sunt mai mult de 3000 de euro. Mai dai 5000 de euro pe un hirb de masina de transport cu care sa ducu marfa la distribuitorii endetail, deci iata cum se fac 20.000.

Nu stiu exact ce recolta iese (prietenul asta al meu nu e foarte generos in detalii legate de profit), dar am senzatia ca merita!

[dcp100168]

Cum ar investi tinerii patru milioane de euro?

* Toţi cei intervievaţi ne-au spus că, dacă ar câştiga la Loto, ar investi banii în domenii care mai de care mai atractive * Cine n-ar paria pe agricultură, ar băga bani în cercetare sau ar tranzacţiona acţiuni Bursă

Un tânăr gălăţean care n-a părăsit încă băncile liceului sau ale facultăţii s-ar putea îmbogăţi, mâine seară, cu peste 4 milioane de euro, dacă ar câştiga premiul cel mare la extragerea Loto 6/49. O asemenea sumă în cont nu înseamnă, însă, neapărat şi o viaţă întreagă lipsită de griji. Mai degrabă, ar putea reprezenta şansa tânărului de a se transforma din elev sau student în viitor om de afaceri de succes. Am încercat să aflăm, ieri, cum ar investi tinerii gălăţeni cei aproape 4 milioane de euro cu care ar rămâne după reţinerea impozitului, dacă ar câştiga la Loto, mâine seară.

Spre surprinderea noastră, am aflat că cei mai mulţi dintre ei înţeleg pe deplin faptul că banii sunt necesari în afaceri, dar că ideile şi informaţiile preţioase sunt cele care te transformă dintr-un om oarecare într-un manager de top.

Liderul Ligii Studenţilor din Galaţi, Dorin Coteţ, spune că ar investi o parte din bani în afaceri proprii, dar că anumite sume ar merge şi către comunitate. „Aş investi în agricultură şi în dezvoltarea protecţiei mediului o parte din bani. Sunt încă student, aşa că aş apela la programele de dezvoltare pentru studenţi, ca să obţin şi finanţare de la stat. Nu e neapărat nevoie să dezvolt o afacere numai pe banii mei. Apoi aş ajuta oraşul să îşi construiască un centru de reintegrare pentru persoanele fără adăpost. Nu un centru de urgenţă, ci unul în care oamenii să aibă şansa să îşi recâştige locul în societate. Aş investi şi ca să îmi ajut familia. Nu cu banii jos, ci le-aş înfiinţa nişte fonduri de pensii private consistente, probabil”, ne-a spus Dorin Coteţ.

Cine nu vrea să investească agricultură, se gândeşte la viitor şi la cât de mult ar putea valora o invenţie folosită pe scară largă. „Eu aş investi banii în cercetare. S-a inventat, deja, de ceva vreme o maşină care funcţionează pe bază de apă, deci ştiinţa progresează rapid. Nici nu ne dăm seama cât de departe am putea ajunge dacă am investi în cercetare tehnologică. Şi cred că dacă aş avea banii pentru investiţie, aş câştiga mult mai mult decât aş da iniţial”, este de părere Claudiu Lujanschi, de 22 de ani, student în anul III.

Evident, cu aproape patru milioane de euro, un tânăr cu idei, dar şi cu un minim de experienţă nu trebuie să se limiteze la investiţii într-un singur domeniu. „Cu aproape 4 milioane de euro, aş putea să investesc, în primul rând, în energie regenerabilă. Apoi, cred că aş vrea să mă dezvolt pe partea de afaceri de divertisment, cum ar fi baruri, cafenele şi aşa mai departe. Evident, nu mi-aş investi toţi banii în astfel de afaceri, ci aş accesa şi diverse proiecte cu finanţare nerambursabilă”, a declarat Andrei Cerbu, în vârstă de 22 de ani, student în anul IV.

Bani mulţi s-ar putea face şi din investiţii ceva mai riscante. „O parte din bani i-aş juca la Bursa de Valori. Sigur că aş lăsa şi în bancă o anumită sumă, de rezervă. Şi cred că aş băga bani şi în imobiliare, pentru că investiţia ar fi una pe termen lung, chiar dacă piaţa nu mai merge la fel de bine ca în trecut”, apreciază Alexandru Năfureanu, în vârstă de 24 de ani, student.

Nici elevii n-ar investi greşit, dacă ar avea ocazia. „Sincer nu m-am gândit foarte bine, dar cred că aş investi în imobiliare pentru că par ceva mai sigur şi de durată. Totuşi, momentan nici nu îmi pot imagina cât de mare e suma”, ne-a spus Ramona Popov, de 18 ani.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Bankers Hubb - o nouă idee de afaceri

Radu Oprea este președintele Patronatului Tinerilor Întreprinzători din Regiunea Sud-Est (PTIR-SE) din România și, împreună cu Florin Jianu, președinte PTIR, au prezentat astăzi o nouă idee de afaceri.

Bankers Hubb este primul microincubator de afaceri și se adresează tinerilor cu vîrsta cuprinsă între 18 și 35 de ani care au idei de afaceri, instituțiilor și oamenilor de afaceri care vor să sprijine și să investească totodată timp și capital într-un nou concept de business. La Hubb sînt așteptați investitori, mentori, antreprenori de succes, specialiști în dezvoltare profesională și personală și experți în domeniul financiar, juridic și strategii. Bankers Hubb poate găzdui 20 de întreprinzători care-și deschid o afacere și cărora le vor fi puse la dispoziție, printre multe altele și un spațiu de birou, fișet cu cheie, internet, fax, consultanță finanțări și contabilitate de bază. Accesul în interiorul Bankers Hubb se face pe sistemul “primul venit-primul servit” și este afiliat la Programul StartUp România.

Cum funcționează programul

Înscrierea în programul StartUp România se face doar pe bază de concurs de idei de afaceri transmise prin intermediul site-ului bankershubb.ro, iar aplicația este deschisă pînă pe 15 octombrie 2012.

După această perioadă va urma o preselecție iar finaliștii vor participa la un interviu alături de oameni de afaceri din Galați, pe care vor trebui să-i convingă de caracterul inovator al ideii propuse. În urma interviurilor, vor fi aleși patru tineri care vor fi sprijiniți să devină antreprenori de succes timp de șase luni.

Radu Oprea spune că ”oferta este avantajoasă pentru tinerii care doresc să-și facă o firmă și să-și îmbunătățească afacerea” și că “e mult mai ieftin decît să-și cumpere o garsonieră”. Un debutant la acest program, Ionică Dragoș (22 de ani) a lucrat la o companie de IT și a decis să-și pună ideile în aplicare alegînd soluția aceasta, deoarece este la început, iar costurile sunt mari.

antidotul.ro

[dcp100168]

Business cu muşchi şi siluete

* Pasiunea poate naşte business * Muncă multă, nervi de oţel şi investiţii considerabile * Statul pune beţe în roate, în loc să ajute

Cu multă muncă, răbdare, dar şi cu o investiţie consistentă, pasiunea dezvoltată în ani se poate transforma în afacere. Laurenţiu Dârjan este absolvent de Sociologie, are 26 de ani şi, de la începutul lui 2012, este stăpân peste propria sală de fitness şi culturism - Black Gym. A cheltuit o mulţime de bani proprii şi s-a lovit, aproape la fiecare pas, de indiferenţa instituţiilor statului care trebuiau să îl ajute cu actele. A refăcut documentaţia ori de câte ori a fost nevoie şi a fost perseverent până când a reuşit să obţină şi un credit care să-i permită să îşi dezvolte afacerea. Recunoaşte că ar fi putut investi într-un business care să-i aducă mult mai mulţi bani, dar a ţinut să-şi construiască viitorul pe baza lucrurilor care îi plac şi la care se pricepe. Acum spune că a atins nivelul maxim de dezvoltare în domeniu, pe piaţa gălăţeană, şi că planurile sale de extindere nu mai vizează piaţa locală a serviciilor de profil, ci pe cea bucureşteană.

Curaj şi cheltuieli, pe lungul drum al hârtiilor

Pasionat de culturism încă din adolescenţă, Laurenţiu Dârjan a observat că, deşi în oraş mai existau săli specializate în forţă şi fitness, de aglomeraţie în timpul antrenamentului nu scăpai nicăieri. Cerere exista, deci, pe piaţă, pentru astfel de servicii, aşa că a venit cu un concept modern de sală, în care clienţii să găsească tot ceea ce le este necesar şi să se poată bucura de o atmosferă plăcută. Abia în acel moment a început greul.

„Am optat pentru un SRLD - societate cu răspundere limitată debutant. Există anumite avantaje, în sensul că cel care o înfiinţează nu trebuie să plătească actele la Registrul Comerţului. Totuşi, există o limită de cinci coduri CAEN, la care toţi tinerii care îşi înfiinţează un SRLDe ar trebui să fie atenţi. Eu am avut probleme, în acest sens şi a trebuit să le refac. Nu vorbesc despre o instituţie anume, atunci când vine vorba despre avize şi aprobări, dar am simţit că statul, în general, mai mult îţi pune beţe în roate decât te ajută să îţi deschizi o afacere. Asta, în condiţiile în care odată ce firma începe să aibă activitate, aduce bani la stat”, a declarat Laurenţiu Dârjan.

De ce acte au nevoie gălăţenii pe care îi bate gândul să îşi deschidă o sală? În primul rând, de cele rezultate din înscrierea la Registrul Comerţului. Urmează înscrierea la Primărie şi un lung şir de avize de la Mediu, Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică, Protecţia Muncii etc. Dacă nu sunteţi instructor autorizat, va trebui să vă angajaţi unul.

Investiţii şi iar investiţii

Ca să-şi deschidă sala, Laurenţiu a investit circa 35.000 de euro. Cea mai consistentă parte a investiţie a fost cumpărarea, din străinătate, a aparatelor marca MMG, pe care s-au dus mai mult de 10.000 de euro. Apoi, a venit identificarea şi închirierea spaţiului - în zonă centrală, cu vedere spre strada Bălcescu - şi pregătirea acestuia. În urmă cu circa trei săptămâni, spaţiul destinat sălii şi anexelor (duşuri, vestiare etc) a fost extins, sala ocupând două etaje de clădire şi o suprafaţă totală de 480 de metri pătraţi. Acum, principalele cheltuieli sunt destinate întreţinerii spaţiului şi plăţii creditului cu ajutorul căruia s-a putut face extinderea. Banii împrumutaţi au venit greu, deşi sala funcţiona deja şi făcea bani. „Putem spune că, în acest moment, afacerea se autosusţine. În cazul în care am fi vrut doar să amortizăm investiţia iniţială, cred că am fi reuşit cam într-un an şi jumătate. Dar am reinvestit aproape toţi bani obţinuţi (abonamentele costă între 50 lei şi 90 lei pe lună), am extins spaţiul şi am îmbunătăţit condiţiile, aşa că acum mi-e greu să apreciez în cât timp se va amortiza investiţia”, este de părere tânărul întreprinzător.

În acest moment, BlakGym are doi angajaţi, iar munca nu prea se termină niciodată. „Dacă e să considerăm că săptămâna de muncă are cinci zile, pot spune că în patru dintre ele trebuie să mă ocup de treburi administrative. Programul nostru este şi el extins, până la ora 23.00 în timpul săptămânii, aşa că şi aici este de muncă. Nu e o afacere foarte uşor de întreţinut”, apreciază Laurenţiu Dârjan.

Planuri de extindere în Capitală

După recenta extindere a spaţiului util al sălii, întreprinzătorul spune că nu se mai impune o altă mărire a capacităţii de lucru. „În Galaţi nu cred că ne mai putem extinde. Din păcate, la noi oamenii trecuţi de 35 de ani nu prea sunt receptivi atunci când vine vorba despre mişcare şi venit la sală. Cei mai mulţi dintre clienţii noştri sunt elevi şi studenţi sau gălăţeni care muncesc în străinătate şi care vin la sală doar atunci când revin în ţară, periodic. În Bucureşti, mentalitatea faţă de sport e deja alta. Poţi să-ţi deschizi, fără probleme, o sală de sport profitabilă lângă o altă sală care deja funcţionează bine. E greu de spus, în acest moment, dacă planurile de viitor se bazează pe o extindere a afacerii în Bucureşti sau pe mutarea sălii în Capitală”, spune Laurenţiu Dârjan.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Un gălăţean reinventează sifonul, la Iaşi, prin "Apa cu duh"

El sustine ca a investit in sifonaria sa 30.000 de euro. Produsul se gaseste in reteaua de magazine "La doi pasi".

Sifoanele reinvie la Iasi sub numele de „Apa cu duh“. Un galatean care s-a mutat la Iasi a pus pe picioare anul acesta impreuna cu sotia sa afacerea sifoanelor in care a investit pana acum 30.000 de euro. “Unii cred ca denumirea nu este importanta, dar ea te poate face sa cumperi sau nu, te poate amuza sau nu. Toata lumea s-a amuzat de numele afacerii, inca de cand am mers la Registrul Comertului sa inregistram firma. Ideea mi-a venit cand am vazut acelasi tip de afacere la un prieten din Galati, iar numele de «Apa cu duh» a aparut dupa ce am citit un articol despre botez“, a precizat Florin Damean, cel care detine afacerea sifoanelor. Acesta sustine ca pana acum a investit 30.000 de euro pentru a pune afacerea pe picioare, respectiv pentru a cumpara utilaje. “Masinile nu intra la socoteala aici. Avem trei deocamdata, dar vrem sa ne extindem si sa avem 10, dar asta cand o sa creasca productia. Acum producem 1000 de flacoane de sifon pe zi si le distribuie agentii. Sifonul se poate gasi in magazine alimentare, dar si in magazinele din lantul «La doi pasi». Prima data, clientul plateste intre 4,5 si 5 lei pentru a cumpara flaconul sigilat, iar apoi, pentru a-l umple va scoate din buzunar 1,5 lei. E important sa nu se desigileze capacul, pentru ca altfel flaconul trebuie sterilizat si sigilat din nou“, a mai precizat Florin Damean. Intrebat fiind de reactiile oamenilor la auzul despre afacerea cu sifoane, galateanul a precizat ca la inceput toti erau reticenti. „Ne-au contactat deja crame care vor sifon de la noi. Avem contract cu Crama Traian si suntem in discutii si cu Crama Dacilor. Deocamdata nu avem profit, dar prefer sa castig un ban din sifon, decat sa mai lucrez cu sume mari si sa am pierderi mari”, a adaugat Florin Damean. Galateanul sustine ca nu a fost niciodata angajatul cuiva. „Eu am fost studentul cu firma, ca din 1998 am inceput afaceri. Am facut doua facultati, Drept si Administratie Publica, iar acum vreau sa incep un master in teologie. Daca o sa mearga bine afacerea cu sifon, vreau sa construiesc si hale, pentru ca deocamdata productia se face la demisolul firmei. Am cumparat deja un teren pentru a extinde, dar mai astept“, a completat Florin Damean.

infoportal.rtv.net

[dcp100168]

Google şi “cei trei muşchetari” IT!

* Din postura de angajaţi la o firmă cu profil informatic la debutul în afaceri * Multe idei, un program Start-up şi facilităţi pentru debutanţi * La doar o lună de la lansare, FaceWeb duce magia tehnologiei la limite extreme

Să te apuci de la zero de afaceri în perioadă de criză economică? Unii ar spune că nu este o idee bună. Alţii, din contra, ar merge pe principiul că orice criză ascunde, în fapt, o oportunitate. Şi atunci de ce nu ar fi vorba de oportunitatea de a deschide o afacere ? Printre cei care au preferat să meargă pe varianta optimistă a… crizei au fost Dragoş Ionică, Cătălin Chiriţă şi Daniel Prună. Sunt tineri, îndrăzneţi şi au în cap numai tehnologie informatică! Nici nu se putea altfel: Primii doi sunt încă studenţi la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, cel de-al treilea este absolvent de Ştiinţe Economice, dar şi pentru el zona de IT s-a dovedit irezistibilă. Întâmplarea a făcut ca toţi trei să se angajeze la aceeaşi firmă cu profil informatic. Astfel s-au cunoscut şi au devenit un fel de « Cei trei muşchetari » în variantă supertehnologizată! Pentru că nu s-au simţit motivaţi de contractul pe care îl aveau la firma unde erau angajaţi, cei trei au decis să-şi ia soarta în propriile mâini şi să demonstreze că pasiunea lor se poate transforma într-o afacere profitabilă. Aşa a apărut în urmă cu vreo lună de zile firma FaceWeb, iar gama de servicii oferite e deja pe gustul multor clienţi, fie că vorbim aici de crearea de pagini web, de optimizarea unor produse informatice sau promovarea unei companii în mediul on-line.

Oportunităţi pentru afacerile IT

Dacă de multe ori este nevoie de sume destul de mari pentru a demara o afacere, tinerii întreprinzători s-au bazat mai mult pe ce aveau în cap şi mai puţin pe ce aveau în portofel. Drept este că, în materie de « utilaje » stăteau destul de bine, calculatoarele lor personale fiind unele performante. Un alt noroc al celor trei informaticieni a fost că au ştiut să profite de un program dedicat special celor care vor să înceapă o afacere – « Start-up pentru tineri », program iniţiat de Patronatul Tinerilor Întreprinzători din România (PTIR), dar s-au interesat şi de eventualele facilităţi fiscale de care pot beneficia în calitate de tineri antreprenori. "Calculatoarele le aveam şi acesta era lucru cel mai important. Deoarece eram debutanţi nu am plătit taxe de înfiinţare, ci am deschis numai un cont de capital social de 200 de lei", ne-a explicat Daniel Prună, cel care deţine calitatea de administrator al firmei. În ceea ce priveşte colaborarea cu asociaţia patronală, elementul de bază a fost acela că, în cadrul proiectului li s-a dat o mână de ajutor şi li s-a pus la dispoziţie un Centru Start-up unde li se oferă un spaţiu în care să-şi desfăşoare activitatea, acces la Internet şi consumabile, totul pentru doar 300 de lei pe lună! Problemele de audit şi contabilitate le-au rezolvat simplu, prin colaborarea cu o firmă de profil din Galaţi.

Partener oficial Google

Una peste alta, firma celor « trei muşchetari » IT a crescut frumos. « Tu eşti important ! » - acesta este deviza sub care tinerii informaticieni relaţionează cu clienţii lor. Primul produs realizat la proaspăta companie de IT a fost un site pentru o grădiniţă particulară gălăţeană. Deşi firma se află abia la început, ea are deja relaţii de colaborare cu peste 20 de firme din Galaţi, de la clinici stomatologice, restaurante până la şcoli de şoferi sau farmacii! Ca să-şi onoreze blazonul, ei au grijă să vină şi cu elemente care să-i diferenţieze de celelalte firme de profil. De exemplu, Dragoş Ionică a reuşit să obţină recent o certificare Google AdWords pentru „Promovare pe cuvinte cheie”. Astfel, FaceWeb a devenit prima firmă gălăţeană partener oficial Google şi printre primele de acest fel din ţară, fapt ce e de un real folos în promovarea intereselor clienţilor pe care îi reprezintă. „O configurare AdWords este complexă, dar realizată corespunzător poate da rezultate spectaculoase. De exemplu, o campanie AdWords poate fi configurată în funcţie de potenţialii clienţi avuţi în vedere, de zona geografică în care se află sau de limba pe care o folosesc. De asemenea, definim cuvintele-cheie cele mai inspirate, astfel încât, la căutarea pe Internet a unor cuvinte produsul nostru să fie printre primele rezultate », ni se explică. Una peste alta, postura de tineri atreprenori pare că îi prinde foarte bine pe Dragoş, Daniel şi Cătălin. Mai nou, au început să colaboreze şi cu un fotograf profesionist, astfel încât imaginile ce apar pe site-urile făcute de ei să fie de cea mai bună calitate. Iar de planuri de viitor nu duc lipsă. Se gândesc acum la realizarea unor magazine virtuale sau la lansarea unor servicii de marketing pentru reţelele de socializare.

Costuri de început pentru o afacere IT

Costurile de pornire pentru o afacere în domeniul informaticii, mai ales dacă este vorba de un SRL-D sunt rezonabile. Astfel de societăţi sunt scutite de taxa de înfiinţare. În cazul FaceWeb pentru formalităţile de pornire a fost nevoie doar de 255 lei (200 lei capital social, 55 lei ştampila). Cheltuielile lunare se ridică la 700 lei: chirie, utilităţi, consumabile – 300 lei, contabilitate – 200 lei, costuri on-line – 200 lei. La acestea se adaugă, ca investiţie iniţială, calculatoarele, unul din gama de vârf putând să ajungă la 1.000 de euro.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Calapodul unei afaceri de succes

* Atelierul My Way produce pantofi şi poşete din piele, la comandă, de circa o lună şi jumătate * Lipsa banilor a fost cel mai mare impediment în calea dezvoltării şi mai rapide a afacerii * Fondatoarea afacerii, în vârstă de 27 de ani, are deja planuri de dezvoltare

O afacere solidă nu se construieşte cât ai bate din palme. E nevoie de multă muncă, de nervi de oţel şi, mai ales, de bani. Ionela Costea are 27 de ani, e absolventă a Facultăţii de Nave şi lucrează, în prezent, în proiectare civilă. Oricât de mult i-ar plăcea ceea ce face la serviciu, spune că viitorul îi este legat de business, pentru că nimeni nu poate munci toată viaţă fără perspectiva unei stabilităţi financiare. Din această dorinţa de stabilitate, dar şi din aceea de a face ceva bun pentru ceilalţi, s-a născut, la începutul lunii septembrie, My Way - un atelier care produce, la comandă, încălţăminte şi poşete din piele.

E greu să începi fără bani

Chiar dacă drumul hârtiilor pe care trebuie să îl parcurgă un tânăr întreprinzător care îşi înfiinţează o firmă e destul de lung, Ionela Costea ne spune că nu birocraţia a fost cea care i-a ridicat probleme. „Nu cred că a durat mai mult de o lună până când am strâns actele de înfiinţare şi avizele, de la Registrul Comerţului, Primărie etc. Principala problemă cu care m-am confruntat la început a fost, de fapt, lipsa banilor. Investiţiile iniţiale sunt destul de mari, dacă vrei să ai o producţie de calitate. Numai utilajele au costat peste 60.000 lei, iar materialele pe care le folosim, parte din ţară, parte din import, sunt şi ele destul de scumpe. Plătim mii de lei pentru tocuri sau pentru pielea de bună calitate. Mai ales atunci când lucrezi pe un salariu modest, este foarte greu să faci credite sau să găseşti finanţări cu ajutorul cărora să te poţi dezvolta repede. Băncile spun că investesc în planuri de afaceri bune, dar nu prea se întâmplă aşa. Atelierul ar fi putut să înceapă producţia încă de la începutul anului, dacă aş fi avut suficienţi bani”, apreciază creatoarea My Way. Tânăra femeie de afaceri ne spune însă că a avut noroc şi a întâlnit oameni care au crezut în planul său de afaceri şi au ajutat-o cu finanţarea absolut necesară.

Experienţa angajaţilor - cheia succesului în atelier

Nu pare tocmai la îndemână să îţi deschizi o afacere într-un domeniu în care nu eşti specializat. Lucrurile pot, totuşi, să meargă şnur, mai ales după ce reuşeşti să îţi aduci în firmă oameni care cunosc bine domeniul de activitate. „Eu nu am avut experienţă în fabricarea de pantofi când am început afacerea. Căutam o idee care să meargă şi am ales-o pe aceasta. Am patru femei în curs de angajare care au făcut pantofi destul de multă vreme şi îşi cunosc bine meseria. Şi, bineînţeles, comunic şi cu alţi specialişti pe care i-am cunoscut pe parcurs şi care mă ajută cu sfaturi ori de câte ori am nevoie”, a declarat Ionela Costea. Spaţiul fizic destinat procesului de producţie este unul restrâns. Atelierul în care iau naştere pantofii are o suprafaţă de 100 de metri pătraţi şi găzduieşte întreaga linie de producţie şi stocurile.

Calitate mai bună, la preţ mai mic

Materialele din care sunt creaţi pantofii My Way - de la pielea de interior şi exterior până la tălpi, tocuri şi branţuri - nu sunt deloc ieftine, ajungând la mii de lei per transport. Parte din materia primă este de producţie românească, parte italienească. Chiar şi aşa, cu cheltuieli mari pentru materia primă, preţul unei perechi de pantofi de comandă este mai mic decât al uneia din rafturile magazinelor.

„De regulă, o pereche de pantofi care se vinde în magazinele specializate cu 300 lei, spre exemplu, ajunge la noi undeva la 250 de lei sau puţin peste. Sunt foarte mândră de pantofii pe care îi facem şi ţin neapărat ca toţi clienţii noştrii să fie mulţumiţi”, ne-a spus Ionela Costea.

Pantofi şi poşete prin curier

Momentan, My Way nu are un punct de desfacere, deşi deschiderea unui magazin face parte din planul de dezvoltare pe termen mediu al firmei. Comenzile se fac deocamdată doar telefonic sau prin intermediul paginii de facebook a atelierului. De la momentul înregistrării comenzii, clientul va îşi va primi pantofii sau poşeta în maxim o săptămână, prin curier. Plata se face doar după ce cumpărătorul care a ales produsele My Way se convinge că pantofii sau poşeta sunt într-adevăr de calitate.

În prezent, atelierul My Way produce circa 40 de modele de pantofi şi poşete, dar gama de produse se va îmbogăţi în curând.

Ionela Costea apreciază că nu îşi va amortiza prea uşor investiţiile făcute până acum. Dar, odată ce brandul va deveni cunoscut şi pe măsură ce numărul clienţilor va creşte, şi încasările vor fi mai mari, iar perspectivele de dezvoltare a afacerii se vor cristaliza.

viata-libera.ro

[dcp100168]

De la pasiune la business - bijuterii făcute manual

* Afacerile handmade, în trend * Cerceii, inelele, brăţările şi broşele sunt doar câteva dintre accesoriile pe care doamnele şi domnişoarele le folosesc pentru a-şi contura personalitatea * Pentru alte persoane, însă, bijuteriile reprezintă o posibilitate de a dezvolta o afacere

Bijuteriile reprezintă accesoriile aproape nelipsite pe care o femeie le poartă. Acestea pot fi cumpărate de peste tot, de la magazinele specializate, până la cele de cartier. Există, însă, o categorie aparte care nu se poate achiziţiona la fel de simplu. Aceasta o reprezintă bijuteriile confecţionate manual şi sunt realizate, uneori chiar la domiciliu, de către persoanele care au o pasiune pentru acest lucru. Un astfel de exemplu este Roxana Ginghină, o tânără în vârstă de 22 de ani, care de la pasiunea pentru bijuterii şi decoraţiuni a ajuns să pună bazele unei mici afaceri în domeniu.

Roxana a văzut ceea ce confecţionau alte fete, i-a plăcut foarte mult, iar din luna februarie a acestui an a încercat să facă ea singură diverse accesorii: "Am fost impresionată în mod plăcut de ceea ce lucrau alte fete şi mi-am propus să încerc şi eu. Pentru că tot se apropia luna martie, am vrut să confecţionez câteva mărţişoare pe care să le împart persoanelor dragi", ne-a povestit Roxana despre începuturile pasiunii ei.

De la hobby la afacere nu e decât un pas

De la micile piese pentru cei dragi, tânăra şi-a descoperit îndemânarea pentru realizarea accesoriilor handmade tot mai complexe şi s-a gândit că ar putea transforma această plăcere într-o afacere, astfel că a luat lucrurile în serios. A achiziţionat materialele necesare de pe internet şi a învăţat singură cum să le folosească: "Materialul folosit este argila polimerică. Aceasta se modelează şi se încălzeşte la cuptor, la o anumită temperatură până se întăreşte. Din păcate, accesul la materiale nu este tocmai uşor în Galaţi din cauză că astfel de produse nu prea se găsesc pe piaţă. Dar dacă eşti suficient de insistent, până la urmă te descurci", ne-a spus Roxana.

Primul accesoriu pe care ea l-a făcut a fost o bijuterie în formă de trandafir. Cu timpul, s-a perfecţionat, piesele au devenit din ce în ce mai elaborate şi mai interesante, aşa că a trecut de la intenţie la fapte şi a făcut demersurile necesare pentru a-şi deschide o afacere.

Moda handmade, nouă pe piaţa accesoriilor

În Galaţi, acest trend este relativ nou, iar multă lume încă îl trece cu vederea. Un dezavantaj este faptul că, asaltaţi de produsele de serie, adesea oamenii nu mai apreciază lucrurile realizate manual la adevărata lor valoare şi nu sunt dispuşi să dea bani mulţi pentru achiziţionarea acestora. Acest lucru nu a descurajat-o pe tânăra artistă, iar acum are un portofoliu de produse diversificat, accesorii de tot soiul, de la cercei, inele, brăţări, coliere, broşe sau mărţişoare până la mărturii pentru nunţi şi botezuri, butoni pentru cămaşă şi chiar nasturi. Grupul ţintă al afacerii îl reprezintă, în mod special, persoanele feminine care poartă astfel de accesorii, aşa că Roxana primeşte din partea lor cele mai numeroase comenzi. "Am fost contactată de persoane cu vârste de la 13 până la aproape 50 de ani, după ce au aflat de la prietene sau cunoscuţi că o anumită piesă este făcută de mine. Prin urmare, încet-încet, astfel de bijuterii încep să fie apreciate. Cele mai căutate produse sunt, desigur, cerceii şi inelele. Unii clienţi îşi aleg modelul pe care îl doresc, iar alţii îmi spun cam ce şi-ar dori, iar eu dau formă ideilor lor", ne-a mărturisit Roxana.

Deşi tânăra antreprenoare este proaspătă absolventă de facultate, iar afacerea este încă mică, ea are planuri mari pentru viitor. De la micile bijuterii, tânăra vrea să-şi extindă colaborarea cu firmele organizatoare de evenimente festive, precum nunţile sau botezurile, în care produsele handmade realizate de ea să dea acea notă de eleganţă şi unicitate pe care şi-o doreşte oricine în astfel de clipe. Prin urmare, de la un simplu hobby se poate ajunge la o afacere în toată regula. Şi ce-şi poate dori mai mult cineva decât de a-şi urma propriile pasiuni, iar pe deasupra să facă şi bani din asta?

Costuri de început pentru o afacere handmade

În cazul unei afaceri cu bijuterii sau accesorii handmade, toată cheltuiala constă în materialele de lucru. Dacă se doreşte înfiinţarea unei firme, cei aflaţi la debut în lumea afacerilor pot opta pentru un SRL - D, dat fiind faptul că la acest tip de societate se acordă scutiri la taxele aferente înfiinţării. Practic, pentru înfiinţarea unei astfel de firme este nevoie de doar 280 lei (200 lei capital social, 80 lei ştampila). Cheltuielile lunare se ridică, în medie, cam la 200 lei: materiale, utilităţi. Principalul „capital” al acestui gen de afacere este dat de pasiune, talent şi imaginaţie.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Dan Vişan a deschis primul Deli-Shop din Galaţi

* Un tânăr din Galaţi, mare iubitor de mâncăruri rafinate şi băuturi fine, a rupt rândurile şi a deschis primul magazin cu delicatese din regiune

Aditivii, conservanţii şi potenţiatorii de aromă au cucerit industria alimentară mondială. Îi găsim în aproape toate produsele de pe rafturile supermarketurilor, fie că vorbim de conserve, sosuri, chipsuri, sucuri sau vinuri. În ultimii ani, însă, pe fondul scurgerilor de informaţii din industrie şi al creşterii vigilenţei consumatorilor, tot mai mulţi oameni au devenit fideli produselor bio sau organice. Cu un conţinut scăzut sau inexistent de e-uri, acestea sunt din ce în ce mai căutate, în ciuda preţurilor uşor mai ridicate decât cele ale produselor similare aditivate. În aceste condiţii, nu sunt surprinzătoare concluziile studiilor de piaţă care relevă că grupul de cumpărători ai produselor bio este constituit, în mare parte, din persoane care pun accentul pe calitate, nu pe cantitate, şi cărora le place să-şi satisfacă micile capricii.

Aceste persoane vor fi fericite să afle că un magazin care comercializează produse organice s-a deschis de curând la Galaţi. Amplasat pe strada Traian nr. 53, la jumătatea distanţei dintre Piaţa Centrală şi Complexul Potcoava de Aur, magazinul a fost inaugurat în urmă cu două săptămâni. Unitatea aduce în oraşul nostru conceptul "delishop". Popular în Occident, acest concept defineşte magazinele în care pot fi găsite produse alimentare naturale, băuturi fine sau tutun de calitate. Toate acestea şi multe altele se află pe rafturile magazinului din Galaţi, care se numeşte chiar aşa, Deli-Shop.

"Mi-am dorit altceva decât găsesc la supermarket"

Magazinul Deli-Shop a fost deschis de un tânăr din Galaţi, Dan Vişan. Unul dintre motivele pentru care s-a aventurat în afacerea cu delicatese este acela că el însuşi e un iubitor al mâncărurilor rafinate şi al băuturilor de calitate. Îl trădează "apetitul" cu care vorbeşte despre brânzeturile franţuzeşti, foie gras, salamurile spaniole, măslinele şi uleiurile greceşti, ciocolata belgiană, cafeaua arabică, ceaiurile asiatice, vinurile de colecţie sau trabucurile cubaneze de pe rafturi. Apoi, un magazin care să vândă toate aceste bunătăţi nu exista la Galaţi. "Mi-am dorit altceva decât găsesc la supermarket, iar ideea deschiderii unui astfel de magazin mi-a venit în timpul vizitelor în străinătate", spune Dan Vişan. Într-adevăr, Occidentul a dezvoltat o întreagă industrie a delishopurilor, acestea ajungând să funcţioneze şi pe internet.

Oarecum izolat în estul unei Românii în care delishopurile sunt la fel de rare ca mărfurile pe care le comercializează, lui Dan Vişan nu i-a fost uşor să pornească această afacere. "A fost şi este foarte mult de alergat. În cazul acestor produse e foarte important să vezi ceea ce cumperi, de aceea am procurat personal circa 80 la sută dintre cele aproape 1.000 de produse din magazin. Am făcut 5.000 km cu maşina în două săptămâni prin Europa", relatează tânărul om de afaceri.

Deocamdată, cumpără în cantităţi mici. Acum, de exemplu, a început să îşi facă stocul pentru perioada sărbătorilor de iarnă şi în magazin au apărut câteva cutii cu panettone - celebrii cozonaci italieni preparaţi, în mod tradiţional, de Crăciun.

Dar aprovizionarea nu a fost singura problemă de care Dan Vişan s-a lovit când s-a hotărât să deschidă delishopul. Spaţiul care să găzduiască magazinul cu delicatese a fost o chestiune destul de... delicată. "Am ales să închiriez un spaţiu pe Traian, nu în Centru, pentru că diferenţa de chirie s-ar fi reflectat în preţurile produselor, or, pentru mine este important să ies pe piaţă nu doar cu produse de calitate, ci şi cu preţuri rezonabile", explică tânărul.

Investiţia în spaţiu a fost, însă, infimă în comparaţie cu cheltuielile de aprovizionare, care s-au ridicat la câteva zeci de mii de euro.

Bunătăţi pe toate gusturile, la preţuri pentru toate buzunarele

De la plicuri de ceai asiatic până la accesorii pentru cei pasionaţi de vinuri sau de tabac, în magazinul Deli-Shop deschis de Dan Vişan se găsesc toţi agenţii desfătării. Iar clienţii îşi pot alege nu doar după poftă, ci şi după buzunar. Pastele italiene au preţuri cuprinse între 7 şi 11 lei, iar sosurile italiene şi spaniole pentru paste şi bruschete costă de la 6 la 14 lei. Uleiul de măsline – "Knossos", considerat cel mai bun ulei grecesc – costă 19 lei, la sticlă de 500 ml, şi 32 de lei, la 750 ml. Preţul unui borcan cu miere italiană din flori de lămâi şi portocali este 25-26 de lei, iar cel al ciocolatei belgiene variază între 9 şi 35 de lei. La băuturi, unde Dan Vişan se axează pe ediţii de colecţie şi ediţii limitate, preţurile pornesc de la câteva zeci de lei şi ajung până la câteva sute de lei sticla, în funcţie de marcă şi de vechime. "O sticlă de vin «Prince Vlad» din 2001 – vârful de gamă al podgoriei Vânju Mare – costă 43 de lei, în timp ce o sticlă de whiskey «Lagavulin», ediţie limitată, costă 470 de lei", exemplifică tânărul.

Tot după buget pot fi făcute diverse combinaţii de produse, pentru a fi oferite cadou. Un asemenea coş cu bunătăţi poate costa de la 30 până la 1.000 de lei. "Un coş pentru un iubitor de ceaiuri, de exemplu, care poate conţine o cutie de ceai, o cană de ceai şi o cutie de zahăr cristalizat pe băţ, costă 30 de lei", spune Dan Vişan. De aici, preţul coşului urcă, în funcţie de conţinut. "Un coş dietetic poate include o cutie de ciocolată fără zahăr şi un pachet de cafea fitness. Într-un coş pentru un iubitor de brânzeturi pot intra brânzeturi franţuzeşti, farfurii şi platou pentru brânzeturi, cu toate accesoriile. Un aşa-numit coş pentru gentlemen poate conţine un trabuc cubanez, accesorii pentru trabuc şi un coniac fin sau un vin de colecţie, un decantor şi un set de pahare", spune omul de afaceri.

Coşul, care poate fi personalizat de către clienţi, mai poate include tot soiul de accesorii: felicitări şi tuburi de confetti, lumânări de inspiraţie veneţiană sau figurine turceşti din fontă.

Dan Vişan îşi concentrează, deocamdată, eforturile pentru consolidarea afacerii cu delicatese. Dacă îi va merge bine, va deschide încă un magazin Deli-Shop într-unul din judeţele învecinate, Brăila sau Tulcea.

viata-libera.ro

[dcp100168]

House of English - Cum să înveţi engleză cu zâmbetul pe buze

* Pentru un întrerpinzător adevărat, predarea limbii engleze poate deveni şi o afacere * House of English - un concept care s-a dezvoltat şi pe timp de criză * "Concurenţa n-ar putea decât să ne fie de folos", apreciază Iulian Mardar, unul dintre fondatorii afacerii

Cine vrea cu orice preţ să devină propriul stăpân şi să îşi trăiască viaţa pe picioarele sale, găseşte soluţii! Cine nu, se mulţumeşte cu scuze! În judeţ avem, probabil, în acest moment, câteva mii de gălăţeni care au studiile necesare pentru a preda limba engleză. Cel puţin deocamdată, însă, doar doi dintre ei - Iulian Mardar şi Dorian Andone - au reuşit să îşi transforme cu succes pregătirea şi pasiunea într-o afacere care, de patru ani, creşte continuu, chiar şi pe timp de criză. N-au cheltuit mulţi bani pentru a-şi pune businessul pe picioare, dar investiţiile de timp şi de efort au fost, într-adevăr, consistente. În cele două puncte de lucru ale House of English - „şcoala de engleză”, aşa cum le place celor doi fondatori să o numească - copiii de toate vârstele iau, de patru ani, lecţii de comunicare în cea mai vorbită limbă din Europa şi învaţă tot soiul de alte lucruri utile. An după an, numărul elevilor a crescut, aşa că acum de la doar câţiva înscrişi, în 2008, la House of English, vin lunar peste 100 de elevi, mai mari sau mai mici.

Cine a creat House of English?

Iulian Mardar are 40 de ani şi a fost, până la începutul anilor 2000, profesor de engleză la Şcoala Nr.3. După aproape un an de încercări, a găsit un agent care i-a intermediat ocuparea unui post la o şcoală privată din Taiwan. A predat acolo limba engleză aproximativ cinci ani. „La început am fost circumspect şi, ca toţi ceilalţi români, mă temeam să nu fie o capcană. A trebuit să împrumut bani ca să pot pleca. Paşaportul pentru Taiwan nu se poate obţine din Bucureşti. A trebuit să mă duc până la Budapesta. Dar am ajuns acolo şi am descoperit o lume care este cu mulţi ani înainte noastră”, spune Iulian Mardar. După circa un an, profesorul de engleză l-a chemat în Taiwan şi pe Dorian Andone, acum în vârstă de 39 de ani. „Ne cunoşteam din armată şi eram amândoi filologi, aşa că avusesem ceva în comun. La început şi eu am fost neîncrezător, dar până la urmă am plecat şi Taiwanul a fost o experienţă extraordinară”, îşi aminteşte Dorian Andone.

Deşi au numai cuvinte de laudă pentru sistemul de învăţământ din Taiwan şi pentru oamenii de acolo şi cu toate că la un moment dat reuşiseră să se stabilească în Asia împreună cu familiile, cei doi profesori au revenit în România.

„Ne-am întors şi cu gândul de a-i învăţa engleză şi pe copiii noştri, nu doar pe ai taiwanezilor. Dar am stabilit de la început: după ce câştigasem în jur de 1.500 de euro pe lună în Taiwan şi văzusem ce înseamnă un învăţământ performant, nu aveam de gând să ne mai întoarcem în sistemul public, la şcoală”, spune Iulian Mardar.

Dorian Andone a mai petrecut o singură zi la catedră - ocazie cu care îşi aminteşte că a sesizat imediat neseriozitatea cu care colegii săi tratau probleme şcolii. Iulian Mardar nu a mai urcat niciodată la o catedră dintr-o şcoală publică.

Primii paşi ai afacerii - actele şi investiţia iniţială

House of English a fost înfiinţată în 2008. Nu a fost nevoie de autorizaţii speciale, ci doar de stabilirea unui cod CAEN cum ar fi 8552, „învăţământ în domeniul cultural (limbi străine, muzică, teatru, dans, arte plastice, alte domenii)”, de înregistrare la Registrul Comerţului, de autorizaţiile de la Primărie etc.. Practic, de actele indispensabile deschiderii oricărei afaceri. Faptul că elevii de la House of English nu petrec mai mult de o oră la cursuri a făcut ca afacerea să nu intre în regimul juridic al unei grădiniţe, pentru care numărul de autorizaţii ar fi fost mult mai mare.

„Nu mai ştiu cu siguranţă cât am investit, în 2008, ca să deschidem. Undeva între 3.600 lei şi 4.000 lei. Am plătit actele, am închiriat un spaţiu mic, pe care îl împărţisem în două”, îşi aminteşte Iulian Mardar.

„Am adus de acasă o masă mică pe care am folosit-o în cursul primelor lecţii. La acel moment, nu cred că aveam mai mult de doi sau trei copii pe grupă”, apreciază Dorian Andone. Pe măsură ce numărul elevilor a crescut, s-a impus extinderea spaţiului de lucru, aşa că acum House of English are două sedii închiriate.

Numărul angajaţilor şi cheltuielile de întreţinere

În afara asociaţilor care au fondat afacerea, la House of English lucrează alţi cinci profesori de engleză. Sunt angajaţi exclusiv aici pentru că, la interviuri, se impune o condiţie eliminatorie: candidatul trebuie să aibă calificarea necesară unui profesor de engleză, dar să nu fi lucrat niciodată în sistemul public de învăţământ.

Cheltuielile de administrare constau în achitarea chiriilor pentru cele două spaţii, în plata salariilor şi a dărilor către stat pentru angajaţi şi în cumpărarea consumabilelor de papetărie şi IT necesare susţinerii cursurilor. Cu totul, se ridică la mii bune de lei, în fiecare lună. Iulian Mardar spune că preţurile pe care părinţii le plătesc pentru elevii înscrişi la House of English - de la 5 ani până pe la 18, ba şi adulţi, uneori - trebuie gândite în raport cu calitatea. Există cursurile care încep în septembrie şi se termină în iunie şi care costă 1.530 lei, cu posibilităţi de discount, şi şcoala de vară care ajunge să coste 150 lei - 170 lei.

Principiile pe care s-a clădit „şcoala”

Cine intră în afaceri doar pentru a câştiga mulţi bani s-ar putea să şi reuşească, dar cu siguranţă nu îşi va savura niciodată pe deplin succesul profesional.

„Noi plecăm de la ideea că un copil poate învăţa orice, dacă ai încredere în el şi ne bucurăm atunci când metodele noastre dau roade. Ceea ce îi împiedică pe cei mai mulţi dintre cei mici să progreseze este tocmai neîncrederea adultului. Considerăm, de asemenea, că elevul este egalul nostru şi trebuie să muncim cot la cot cu el, pentru a-l ajuta. Dacă trebuie să ne aşezăm în cap pentru a fi siguri că cel mic va înţelege ce îi explicăm, o vom face fără doar şi poate. Sigur că fiecare îşi priveşte meseria în mod diferit, dar noi credem că a fi profesor este un privilegiu, pe care trebuie să îl merităm în permanenţă, prin ceea ce facem”, a conchis Iulian Mardar.

Planurile de extindere şi concurenţa

Cu peste 100 de elevi, la cursuri, fondatorii House of English îşi doresc să poată avea un sediu propriu, pe care să îl pregătească special pentru nevoile celor mici. În ceea ce priveşte concurenţa, ar fi binevenită. „Noi chiar ne-am bucura dacă s-ar mai deschide astfel de şcoli de engleză în Galaţi. Avem încredere în ceea ce facem aici, iar concurenţa nu ar face decât să ne motiveze, să ne ferească de plafonare”, conchide Iulian Mardar.

Fişa afacerii

Denumirea firmei: SC House Of English SRL

Domeniu de activitate: învăţământ privat

Investitori: Iulian Mardar şi Dorian Andone

Investiţie iniţială: 4.000 lei

Inaugurare: anul 2008

Acte şi avize speciale: nu necesită

Locuri de muncă create: 7

Număr actual de cursanţi: peste 100

viata-libera.ro

[dcp100168]

Model de business, de-a fir a păr. Frizerie pentru pitici, tătici şi bunici

* Nu a pus niciodată mâna pe foarfece, dar a găsit curajul de a deschide o frizerie * Salonul, dedicat copiilor şi bărbaţilor, a înghiţit 27.000 de euro înainte de inaugurare

„Când am mers prima dată cu fetiţa mea la tuns, a fost un chin. Dacă toţi părinţii trec prin asta, e un calvar şi m-am gândit că trebuie să existe o cale de a transforma această experienţă într-una pozitivă”, îşi aminteşte Simona Gampe-Crăciunescu, pe care o despart mai puţin de două săptămâni de momentul inaugurării frizeriei pentru copii, tătici şi bunici Gentleman Style by Cârlionţ.

„Vreau să aduc ceva nou pe piaţă”

După câţiva ani în care a lucrat în administraţia publică, gălăţeanca Simona Gampe-Crăciunescu a vrut să schimbe macazul şi, încurajată de prieteni, a decis să intre în mediul privat. Şi, deşi nu pusese niciodată mâna pe foarfece, a ales să deschidă o frizerie pentru copii şi bărbaţi, deoarece, pe de o parte, este mămică şi ştie cât de dificile pot fi vizitele cu micuţii la coafor şi, pe de altă parte, a învăţat, de-a lungul carierei, cât de important este aspectul fizic pentru bărbaţi, fie ei adolescenţi sau adulţi. „Am lucrat foarte mult cu tinerii, în special cu băieţii, şi am observat că au grijă tot timpul de părul lor - aleg frizuri la modă, se dau cu gel. Lucrurile nu se schimbă când ajung la maturitate - oamenii de afaceri, de exemplu, se împrospătează înaintea unei întâlniri importante”, spune Simona.

Aşa i-a venit ideea de a deschide o frizerie dedicată nu doar copiilor, ci şi bărbaţilor. „Pentru copii vom asigura servicii de frizerie şi styling cu produse bio, un loc de joacă şi multe posibilităţi de distracţie - pictură pe faţă sau televizoare pe care vor rula desene animate. De asemenea, după tuns, fiecare copil va primi o jucărie-cadou. Pentru bărbaţi vom asigura servicii de spălat pe cap, frizerie şi styling cu produse din gamele lux, servicii de manichiură şi, într-un viitor nu foarte îndepărtat, servicii de bărbierit. Nu ştiu să existe un astfel de salon în Galaţi, aşa că vreau să aduc ceva nou pe piaţă”, afirmă tânăra.

„Proiectul a fost aprobat într-o lună. După aceea, lucrurile s-au complicat”

Amplasat pe strada Tecuci, la numărul 157, în cadrul ansamblului rezidenţial Millennium, salonul Gentleman Style by Cârlionţ se află în faza finală de amenajare şi va fi inaugurat înainte de Crăciun. Dar drumul până aici nu a fost unul lipsit de bucle pentru Simona Gampe-Crăciunescu. „Un prieten mi-a spus că pot obţine o finanţare de la Agenţia pentru IMM-uri, care stimulează astfel iniţiativa privată în rândul tinerilor. Am scris proiectul şi a fost aprobat într-o lună. După aceea, lucrurile s-au complicat”, mărturiseşte gălăţeanca. „Agenţia mi-a acordat 10.000 de euro, dar banii au venit abia după o lună şi jumătate, ceea ce a îngreunat achiziţiile de mobilier şi echipamente. Totodată, am împrumutat încă 10.000 de euro de la bancă, însă, deşi studiasem oferta de creditare, am descoperit ulterior unele condiţii dezavantajoase: am plătit comisioane nejustificate, am făcut un aport de peste 4.000 de euro la credit pentru a acoperi TVA-ul şi am fost obligată să fac prima tragere pentru achiziţia de mobilier sau echipamente - bunuri care puteau fi gajate -, deşi eu trebuia să plătesc mai întâi consultanţii”, relatează Simona.

Gălăţeanca a descoperit astfel că la mâna de ajutor pe care statul român le-o întinde tinerilor dornici să-şi deschidă o afacere nu pot ajunge decât cei care au deja bani. „Un tânăr care abia a absolvit facultatea, care nu are economii şi nici suport financiar din partea părinţilor sau a partenerului de viaţă nu se descurcă să-şi deschidă o afacere, deoarece, pe lângă cei 10.000 de euro acordaţi de stat, el trebuie să aibă sau să obţină de la bancă alte câteva mii de euro”, apreciază Simona Gampe-Crăciunescu.

Spaţiul, franciza şi dotările au constituit investiţia de bază

Ca să poată amenaja o frizerie, tânăra a trebuit să caute un spaţiu potrivit. L-a găsit la parterul ansamblului rezidenţial Millennium, unde a închiriat o suprafaţă de 100 de metri pătraţi.

A căutat apoi un francizor - o firmă cunoscută de styling sub sigla căreia să-şi deschidă salonul - şi a ales Cârlionţ, cu operaţiuni în România, de unde şi denumirea frizeriei Gentleman Style by Cârlionţ. Însă intrarea într-o reţea de franciză costă - o dată, cumpărarea francizei şi, pe urmă, folosirea ei. „Costul unei francize diferă de la un francizor la altul. În acest domeniu, poate ajunge şi la câteva zeci de mii de euro pe lună, la care se adaugă taxa anuală de exploatare”, explică Simona.

După ce a găsit un spaţiu şi o marcă, tânăra a început achiziţiile de mobilier şi echipamente, urmând îndeaproape indicaţiile titularului mărcii. „Asupra culorilor şi a tipului de mobilier care decorează frizeria am convenit împreună cu francizorul. În ceea ce priveşte materialele folosite, am mizat pe calitate şi am ales unele mai scumpe, dar rezistente la apă şi la aburi, astfel încât să poată fi folosite un timp îndelungat. La acestea s-au adăugat televizoare şi piese de mobilier cu care am amenajat un mic loc de joacă pentru copii, echipamente şi ustensile de tuns, precum şi un stoc de produse de styling - şampoane, balsam, măşti pentru păr - pentru perioada ulterioară inaugurării”, spune Simona.

Gălăţeanca nu a neglijat nici promovarea salonului şi contactul cu viitorii clienţi, construind un site de prezentare şi un portal on-line unde clienţii să-şi facă singuri programări la tuns.

Investiţiile realizate până acum se ridică la 27.000 de euro, estimează tânăra, care se gândeşte deja la cheltuielile lunare pe care le va avea după inaugurarea frizeriei: „Salonul va avea patru frizeri, fie ei angajaţi sau colaboratori, deci vor fi cheltuielile cu personalul - salarii şi contribuţii la stat. Se vor adăuga chiria, apa, energia electrică, gazele, salubrizarea, predarea deşeurilor de păr, consumabilele şi, nu în ultimul rând, taxa lunară către Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, pentru muzica ambientală”.

Deşi porţiunea de drum pe care a parcurs-o deja şi cea pe care o va parcurge de acum înainte pot părea istovitoare, pentru Simona Gampe-Crăciunescu gândul că aventura ei în lumea afacerilor abia acum începe este suficient de odihnitor: „Tot timpul mi-a plăcut să încerc ceva nou şi asta fac acum”.

Fişa afacerii

Denumirea salonului: Gentleman Style by Cârlionţ

Domeniu de activitate: coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare

Investitor: Simona Gampe-Crăciunescu

Investiţie: 27.000 de euro

Sursa finanţării: Agenţia pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru IMM-uri, credit bancar, resurse proprii

Spaţiu: 100 de metri pătraţi, închiriat

Număr de angajaţi/colaboratori: 4

viata-libera.ro

[dcp100168]

Afaceri profitabile în lumea poveştilor

* De la serbarea de la grădiniţă la business pe placul prichindeilor şi părinţilor * Talentul de a organiza evenimente festive, mână în mână cu garderoba pentru carnaval * Prinţi şi prinţese, magi şi spiriduşi pentru o zi de sărbătoare

Cam cum ar fi dacă, printr-o vrajă, personajele din poveste ar da buzna în viaţa dumneavoastră? Mai mult, cum ar fi dacă tot felul de prinţi, prinţese sau magicieni ar intra în… afaceri cu dumneavoastră? Ei bine, în business orice este posibil dacă pui pasiune în lucrurile pe care le faci. Iar Geanina Axente a descoperit lucrul acesta încă din… faşă. Mai exact, imediat ce s-a născut, în 2005, fetiţa sa, Tania, şi întreaga familie se pregătea de ceremonia botezului. „Îmi doream un decor mai deosebit, mă uitam tot timpul pe internet şi îmi plăcea foarte mult când vedeam ce se poate face. Şi am încercat să fac şi eu ceva la fel de frumos. În cele din urmă, a ieşit un botez ca în poveşti, dar mi-a venit şi ideea de a deschide - de ce nu? - o firmă care să se dedice organizării de evenimente de genul acesta”, ne-a mărturisit Geanina. Economiile familiei, vreo 2.000 euro cu totul, au fost puse la bătaie şi aşa a apărut „Tagio Events”, una dintre primele firme din Galaţi din domeniul organizării de evenimente. „În acest gen de afacere contează mult imaginaţia, simţul artistic, dar şi capacitatea de a comunica cu clienţii, pentru că nu e pur şi simplu un loc în care vine cineva, cumpără ceva şi pleacă, ci se discută mult, se analizează mai multe variante pentru a o alege pe cea mai potrivită. Dar pe lângă talent mai este nevoie şi de seriozitate, pentru că, dacă o persoană are nunta sâmbătă, nu poţi să spui că-i dai buchetul de mireasă luni. Trebuie să fii foarte prompt şi să nu încurci lucrurile”, ni se dezvăluie câteva dintre tainele acestui gen de afacere.

Afacere în lumea basmelor

Când micuţa Tania a ajuns la grădiniţă, prima serbare a fost un nou moment de inspiraţie pentru mămica ei, Geanina. „I-am făcut fetiţei un costumaş de furnicuţă şi a fost foarte admirată, toată lumea m-a întrebat de unde îl am. Şi m-am gândit, ce-ar fi dacă, pe lângă ce ofeream noi, să avem şi costume pentru carnaval şi serbări, costume care nu se găseau la vremea aceea în Galaţi”, ne-a mai spus tânăra întreprinzătoare. Ideea nu era rea, mai ales că Geanina s-a nimerit să aibă parte şi de ajutorul părinţilor ei, care au lucrat în domeniul textilelor şi al croitoriei. Şi uite-aşa, afacerea Geanieni a devenit una ca în poveşti! De la vreo 20 de costume, „de probă”, realizate la început pentru a testa piaţa, în garderoba de carnaval se găsesc acum peste o mie de costume! Iar dacă iniţial activitatea a început într-un spaţiul relativ restrâns, închiriat la „Casa Albă”, acum firma s-a mutat într-un spaţiu mai generos, la intersecţia străzilor Gării şi Traian (în apropiere de Baia Comunală), unde costumele, ornamentele, aranjamentele festive pot fi expuse mai bine. În timp, „Tagio Events” a crescut şi ca număr de angajaţi, la patru persoane, iar în prezent are o cifră de afaceri de aproximativ 300.000 de lei. Dar nici în lumea basmelor afacerile nu sunt chiar… jucărie. Copiii au deja propriile lor reprezentări despre personajele pe care vor să le întruchipeze şi, prin urmare, e o provocare în a realiza costume pe măsura imaginaţiei lor. „Avem mai multe surse de inspiraţie, de la reprezentările de pe internet şi cărţile de poveşti până la personajele clasice din desenele animate sau chiar imaginaţia noastră. Important este ca, atunci când poartă un costum, copilul să se regăsească în personajul respectiv”, ni se spune. Lumea poveştilor s-a dovedit atât de captivantă pentru Geanina, încât costumele de carnaval au devenit partea ei preferată din afacerea pe care a început-o. „Mi se pare foarte frumos, pentru că vin mulţi copii aici, sunt fascinaţi de accesorii, de costume, vor să le îmbrace pe toate, îşi pun tot felul de pălării, săbii, coroniţe de prinţese, sunt încântaţi de tot. Chiar şi mămicile sunt plăcut impresionate - „Oau, uite, intrăm într-o lume a poveştilor!””

Evenimente în pas cu moda

Dezvoltarea afacerii pe două paliere a fost pentru Geanina Axente o idee bună şi prin faptul că ele se completează „sezonier” foarte bine. Sunt perioade din an în care nu prea se fac nici nunţi, nici botezuri, iar atunci închirierea costumelor este o sursă bună de venit. Şi acum, cu sărbătorile de iarnă, la „Tagio Events” este vârf de sezon. Cea mai mare căutare, desigur, o au acum costumele de steluţe, de Crăiasa Zăpezilor, fulgi de nea, îngeraşi, magi, spiriduşii au început să fie şi ei din ce în ce mai cutaţi. Există varianta închirierii costumelor, cu 30 lei pe zi, dar mai sunt şi cazuri speciale în care clienţii vor cu propriul model de costum ce trebuie făcut în mod special. „Cam 90 la sută dintre clienţi merg pe varianta închirierii costumelor, dar dacă cineva doreşte un costum special, atunci acesta poate ajunge undeva la un milion, un milion şi jumătate de lei vechi, în funcţie de complexitatea modelului”, ne explică Geanina. Chiar dacă în domeniul organizării de evenimente concurenţa este, în prezent, destul de mare în Galaţi, Geania Axente consideră că încă mai este loc pe piaţă şi pentru alţi potenţiali întreprinzători. La fel stau lucrurile şi în domeniul costumelor de carnaval. „Poate că, în prezent, investiţia iniţială pentru acest gen de afacere ar trebui să fie ceva mai mare, undeva la 5.000 de euro. Asta pentru că, fiind concurenţa destul de mare, trebuie atenţie la materialele alese, să fie în ton cu trendul modei în domeniu, dar talentul artistic rămâne principalul „capital” într-o astfel de afacere”, ne mai spune Geanina Axente. Desigur, contează şi talentul de a te a adapta la economia de piaţă, pentru că o afacere, oricât de frumoasă, are nevoie de un bun manager.

Fişa afacerii

Domeniul de activitate: organizare de evenimente şi închirierea de costume pentru carnaval

Valoarea investiţiei: 20.000 lei din care:

Actele: 1.300 lei

Utilaje: maşină de cusut profesională (SH) - 1.000 lei, maşină de surfilat - 3.000 lei

Chirie: 1.500 lei/lună

Salarii angajaţi: 3.000 lei/lună, doi angajaţi

Materiale de lucru: 10.000 lei

viata-libera.ro

[dcp100168]

Poşete din piele italiană, produse la malul Dunării

* Un mic atelier de marochinărie din Galaţi fabrică poşete din piele a căror calitate o concurează pe cea a unor mărci celebre * Afacerea, demarată în urmă cu un an, este condusă de o tânără care este hotărâtă să dezvolte brandul sută la sută românesc

„Suntem prea săraci ca să ne permitem lucruri ieftine”, obişnuia să spună o bunică înţeleaptă. Probabil că mulţi dintre muncitorii României, ţară în care salariul mediu net este de 1.500 de lei pe lună, ar contesta această afirmaţie şi ar cataloga-o ca fiind îndepărtată de realitate. Însă tocmai realitatea – aceeaşi în care familii cu venituri sub medie nu dau 300 de lei pe o pereche de ghete din piele cu care ar traversa multe ierni, ci dau 100 de lei pe o pereche de ghete din înlocuitor în fiecare iarnă – ne demonstrează că bunica noastră nu putea fi mai aproape de adevăr.

Ca şi ea, a ales calitatea în defavoarea cantităţii şi gălăţeanca Adina Cioroiu. Pasionată din adolescenţă de designul de genţi, poşete şi plicuri, Adina, acum în vârstă de 32 de ani, îşi trăieşte visul de a crea accesoriile preferate ale femeilor, în game lux şi unicat. Fabricate la Galaţi, într-un mic atelier de marochinărie, şi comercializate deocamdată doar în Galaţi şi în Braşov, în magazine proprii, poşetele MGQ by Magnetiq sunt produsul reinventării în afaceri şi dovada că, în ciuda aparenţelor, România încă mai poate crea şi consuma mărfuri de calitate.

„Sunt nebună să deschid un atelier când alţii închid fabrici”

La fel ca produsul pe care îl fabrică, un business în industria de marochinărie este destul de costisitor. Doar materia primă (pielea) şi echipamentele de lucru (maşinile de cusut) presupun investiţii considerabile. Dacă punem la socoteală şi cheltuielile cu spaţiile de lucru şi de comercializare, cu forţa de muncă şi cu know-how-ul, ajungem la concluzia onestă că deschiderea unei asemenea afaceri nu este la îndemâna oricărui designer aspirant. Căci talentul nu este suficient. Este nevoie şi de ceva capital.

Înainte de a începe să confecţioneze poşete din piele, Adina Cioroiu avea deja o afacere. Ea conducea un business în domeniul serviciilor când a izbucnit criza economică, în toamna lui 2008. Pe măsură ce recesiunea s-a adâncit, afacerea i-a mers din ce în ce mai prost şi, în 2010, Adina a fost nevoită să se reorienteze.

A ales marochinăria, pariind mai mult cu sufletul decât cu mintea. „Designul de poşete este un vis din adolescenţă. Pe atunci, petreceam mult timp făcând schiţe. După mulţi ani, am revenit la acel vis. Dar revenirea s-a petrecut într-un moment dificil – economia intrase în recesiune şi fabrici mari de marochinărie din ţară îşi închideau porţile”, spune Adina Cioroiu. „O doamnă cu experienţă în acest domeniu mi-a spus chiar că sunt nebună să deschid un atelier de marochinărie când alţii închid. Sfatul ei a fost să deschid doar dacă voi face ceva cu totul deosebit – design nou, calitate superioară – şi am ales să îi urmez sfatul”, mărturiseşte tânăra.

„Nu se mai găsesc meseriaşi în marochinărie”

Să nu vă închipuiţi, însă, că Adina Cioroiu a bătut din palme şi a devenit peste noapte designer şi producător de poşete, cu atelier şi marcă proprii. Nu, nu, nu! Întâi de toate, ea s-a afundat în studiu. „Timp de un an, din 2010 până în 2011, am urmat cursuri de design şi am petrecut luni de zile în fabrici de marochinărie din România şi din Italia – patria accesoriilor din piele – ca să învăţ meserie. Abia după aceea am pornit afacerea”, spune Adina.

Cea mai mare problemă întâmpinată? Lipsa de personal calificat. „Făceam recrutări şi nu găseam meseriaşi în marochinărie. Singurii candidaţi care ştiau câte ceva lucraseră la fosta fabrică de încălţăminte din Galaţi. Am sfârşit prin a angaja şapte persoane. Niciuna dintre ele nu era specializată în fabricarea de poşete, aşa că am adus maiştri din ţară care să le instruiască”, relatează Adina Cioroiu.

Pregătirea oamenilor a durat mult, dar tânăra nu a pierdut timpul. A căutat furnizori de materie primă în Italia, de unde importă şi acum piele de diferite culori şi texturi din care creează poşetele MGQ. Totodată, a cumpărat echipamentele de producţie necesare funcţionării unui atelier de marochinărie. În total, a cheltuit până în 50.000 de euro.

Încet-încet, în toamna lui 2011, atelierul Magnetiq şi-a început activitatea. Adina desena modelele, angajaţii le fabricau şi, la încheierea procesului de producţie, creatoarea efectua un control al calităţii mai drastic decât cel realizat de cel mai zelos CTC-ist. Aşa face şi acum. „De când am deschis atelierul, nu mai am viaţă socială, iar prietenii mi-i văd doar dacă mă vizitează la lucru. Stau aici de dimineaţă până noaptea târziu şi, deşi am un angajat însărcinat cu controlul calităţii, verific în amănunt fiecare poşetă, îndată ce e gata”, dezvăluie Adina taina de căpătâi a afacerilor. „Produsele noastre, poşetele MGQ, sunt cartea de vizită a atelierului nostru, Magnetiq. Ele trebuie să fie ireproşabile, pentru a atrage şi păstra atenţia clienţilor, în condiţiile în care concurenţa este acerbă”.

Două magazine proprii, la un an de la deschiderea atelierului

În ianuarie 2012, la patru luni de la pornirea businessului, gălăţeanca Adina Cioroiu a deschis primul magazin Magnetiq. La Braşov. „Locuisem un an la Braşov şi cunoşteam piaţa de acolo, potenţialul economic şi turistic al oraşului. În primul rând, braşovenii au o putere de cumpărare mai ridicată decât a gălăţenilor. În plus, numeroşi turişti vizitează anual oraşul de sub Tâmpa”, explică Adina.

Decizia ei este uşor de înţeles, în condiţiile în care preţul unei poşete MGQ porneşte de la 190 de lei şi poate ajunge la câteva sute de lei.

Feedback-ul clienţilor a fost pozitiv încă din momentul deschiderii magazinului. „Multor clienţi, români şi străini, nu le vine să creadă nici acum că poşetele sunt de fabricaţie românească. Străinii în special sunt miraţi de calitatea ridicată şi de preţurile scăzute, în comparaţie cu tarifele afişate de produse similare în Occident. Unii cumpără trei, patru poşete o dată. La ei în ţară, cu banii daţi pe ele îşi pot lua una singură de o calitate similară”, relatează designerul.

La magazinul din Braşov au nimerit şi gălăţeni, care, atunci când au văzut că produsele sunt fabricate la malul Dunării, au cerut deschiderea unui magazin şi acasă. Amenajat pe strada Traian, între Baia Comunală şi Piaţa Centrală, acesta şi-a deschis porţile în august.

În cele două unităţi proprii, Adina Cioroiu comercializează poşetele din piele creaţie proprie, realizate de atelierul din Galaţi în game restrânse şi unicat, dar şi o linie de încălţăminte din piele, destinată tot femeilor. Designul pantofilor, botinelor şi cizmelor îl face ea, dar producţia o asigură o fabrică de profil din Bucureşti. Adina obişnuieşte să reinvestească toate câştigurile în tehnologie de lucru, aşa că nu este exclus ca, într-o zi, să producă singură şi gama de încălţăminte.

2013 – anul extinderii pe pieţele internaţionale

Astăzi, Adina Cioroiu conduce atelierul şi cele două magazine Magnetiq, care numără 15 angajaţi. Nu e uşor, mai ales în vreme de recesiune. O dovedesc alte fabrici de marochinărie din ţară, care au cedat presiunii exercitate de un mediu economic tot mai dificil şi au început să producă pentru mărci internaţionale, renunţând la propriul brand. Şi Adina a primit o asemenea ofertă, dar a refuzat-o. „O casă foarte cunoscută la nivel mondial mi-a propus să lucrez în sistem lohn pentru ea. Ar fi fost o afacere foarte bună, dar asta ar fi dus la dispariţia mărcii MGQ, ori eu am vrut să creez un brand românesc”, spune Adina Cioroiu.

Consolidarea brandului este principalul ei obiectiv pentru anul viitor. „În 2013, îmi propun să deschid un magazin Magnetiq într-un mall din Bucureşti şi să extind afacerea pe piaţa externă. Prospectez pieţele din Emiratele Arabe Unite, înclinate spre lux, şi din Europa, în special cele din Franţa şi Germania”, dezvăluie Adina.

Tot în 2013 va dezvolta componenta de comerţ on-line a afacerii, anexând site-ului www.mgq.ro o platformă destinată plasării comenzilor.

Deocamdată, însă, Adina Cioroiu este absorbită de lucrul la cea mai nouă colecţie de poşete. Modelele, la fel de strălucitoare ca sărbătorile de iarnă care au inspirat crearea lor, intră deja pe rafturile magazinelor Magnetiq.

Fişa afacerii

Investitor: Adina Cioroiu

Domeniu de activitate: fabricarea articolelor de marochinărie

Atelier: Magnetiq

Brand: MGQ

Investiţie iniţială: 50.000 de euro

Spaţii de producţie şi de comercializare: atelier, două magazine proprii

Număr de angajaţi: 15

Autorizaţii speciale: nu este cazul

viata-libera.ro

[toto]

...pai cine dintre "bikeri" nu-l cunoaste pe Ninel ?  Daca ai o problema cu bicla te rezolva imediat, face treaba buna.

[dcp100168]

O gălăţeancă a creat, în inima Bucureştiului, prima şcoală privată de germană

* Tiţa Angheluţă este din Cudalbi şi din afacere în afacere a ajuns să pună bazele unui centru privat de predare a limbii germane * Numărul de cursanţi s-a dublat, de la un an la altul, iar cifra de afaceri a crescut de trei ori şi jumătate * În Galaţi afacerile n-au mers, dar Bucureştiul a fost o piaţă mai bună * După înregistrarea brandului iQwelt, al centrului de predare a limbii germane, s-ar putea crea francize, aşa că şi gălăţenii ar putea învăţa germană după acelaşi model

Multe şi grele sunt obstacolele care se ivesc în calea unui om de afaceri gălăţean care vrea să îşi pună pe picioare un business. Cine are, însă, stofă de învingător, nu se lasă bătut cu una, cu două, şi până la urmă ajunge să îşi vadă visul împlinit. În ciuda unei educaţii solide, Tiţa Angheluţă a trecut inclusiv prin încercarea şomajului. Astăzi este, însă, un antreprenor de succes, care a dat Galaţiul pe Bucureşti, dar care s-a şi întors aici atunci când i s-a ivit ocazia, ca să le arate actualilor şomerilor gălăţeni, în cadrul unui seminar, că cine vrea să îşi trăiască viaţa pe propriile picioare găseşte întotdeauna o cale să o facă! Reţeta exactă a succesului e greu de redat. Am înţeles, însă, că în cazul Tiţei Angheluţă şi a iQwelt a fost vorba despre curaj, despre răbdare şi studiu, despre multă, multă muncă, dar şi despre pasiune pentru lucrurile bine făcute.

Prima firmă - un eşec de peste 10.000 de dolari

În martie 2006, Tiţa Angheluţă îşi deschide în Galaţi, împreună cu soţul, firma SC iQByte SRL, specializată în producţia de soft. Investiţia a fost finanţată cu bani dintr-un credit bancar, în valoare de 10.000 de dolari. Au fost atunci planuri şi speranţe mari, dar care, din păcate, până la urmă nu s-au concretizat. Nici vorbă de profit sau măcar de vreun termen de amortizare a investiţiei! Pe durata următoarelor 12 luni, un singur cumpărător a achiziţionat o singură licenţă de soft produs la iQByte, aşa că, în anul 2007, activitatea firmei a fost suspendată. Pierderile depăşeau 10.000 de dolari – o sumă destul de greu de strâns laolaltă.
Au urmat perioade în care antreprenorul Tiţa Angheluţă a învăţat şi a tot învăţat. În 2010 – 2011 a tatonat din nou mediului de afaceri. « Atunci am învăţat să merg pe bicicletă, din punct de vedere al antreprenoriatului », ne spune Tiţa Angheluţă.

De la IT la predarea limbii germane

În anul 2011, firma SC iQByte SRL s-a transferat în Iflov, Bucureşti, iar afacerea a devenit iQwelt, singurul centru din ţară specializat în predarea limbii germane pentru copii şi tineri. Cursanţii care se pot înscrie trebuie să aibă între 6 şi 16 ani. «Nu a fost uşor pentru că trebuia, din nou, să investim. Am alocat pentru noua afacere câteva mii de euro, dar după aceste cheltuieli aveam un centru pe Calea Moşilor, adică într-o zonă foarte bună a Capitalei», îşi aminteşte antreprenoarea.
Ideea i-a venit antreprenoarei în perioada în care încerca să îi găsească fiului său o şcoală unde să înveţe germană. Cum nicăieri nu a găsit aşa ceva,  s-a gândit că ar fi oportun să demareze o afacere pe acest segment.

Cifrele de afaceri cresc

În primul an, adică în 2011, centrul de predare a limbii germane a funcţionat cu o secretară, o contabilă şi cinci profesori colaboratori. Personalul lucra, la acea vreme, cu 65 de cursanţi. Cifra de afaceri netă de la care s-a pornit, după primul an de muncă grea, a fost de 35.935 lei. Pentru că s-a lucrat cu seriozitate şi cu dorinţa declarată de a oferi servicii de calitate, chiar dacă acest lucru nu atrage după sine un profit rapid, lucurile au mers din ce în ce mai bine, iar afacerea s-a dezvoltat.
În anul şcolar 2012-2013, centrul are deja 125 de cursanţi, deci aproape de două ori mai mulţi decât în anul şcolar trecut. Cu un volum de muncă mai mare, a fost nevoie ca doi dintre profesorii de germană să fie angajaţi cu normă întreagă, alţi doi cu jumătate de normă şi încă doi pe post de colaboratori. S-au dezvoltat proiecte noi, se organizează tabere şi parteneriate de tot felul.
Spre exemplu, în această vară, centrul organizează, în colaborarea cu Medieval Praxis, la Braşov, o tabără intitulată Von Rittern und Prinzessinnen - Despre Cavaleri şi Prinţese, dedicată cursanţilor cu vârste cuprinse între 6 ani şi 12 ani. Odată cu diversificarea activităţilor şi cu creşterea numărului de cursanţi, cifra de afaceri netă a iQWelt a crescut de la 35.935 lei la 122.614 lei.

Profesor devine cel care este în stare

Dacă poţi să-i înveţi pe copii germană, eşti bun de profesor. «Nu contează atât de mult ca germana pe care o vorbeşte profesorul nostru să fie una de un grad foarte înalt. Contează, înainte de toate, ca profesorul să ştie cum să transforme lecţia într-o joacă din care copilul să înveţe. De atfel, noi investim foarte mult în personalul nostru. Facem specializări şi aici şi în străinătate, până şi la Goethe Institute”, ne-a declarat Tiţa Angheluţă.

Cheia succesului

Fără muncă, nu se poate face nimic. La fel cum slabe sunt şansele de succes ale investitorului care este de părere că le ştie, dinainte, pe toate şi că nu are nevoie de sprijinul nimănui. “Este foarte greu să imporţi o reţetă pentru a-i învăţa pe copii şi pe tineri o limbă străină. Avem specificul nostru de învăţare, aşa că francizele nu se potrivesc şi nici nu au cum să dea rezultate bune. Eu am încercat, în permanenţă, să am în jurul meu oameni mult mai bine pregătiţi decât mine. Eu nu sunt vorbitor de limba germană, dar îmi pot da seama când cineva îşi face bine treaba în centrul de pregătire, pentru că se văd rezultatele. Înainte să ajungi să conduci, e bine să treci prin toate posturile din organigramă şi să poţi face faţă cerinţelor fiecărui job», conchide Tiţa Angheluţă.
FIŞA AFACERII
Investiţie iniţială: câteva mii de euro
Domeniu: educaţie în mediul privat
Sediu: Calea Moşilor, Bucureşti
Locuri de muncă create: sub 10
Cifră de afaceri: 122.614
Planuri de extindere: înregistrarea brand-ului şi francizare
PROFILUL INVESTITORULUI
Tiţa Angheluţă s-a născut în comuna Cudalbi şi a absolvit Institutul Pedagogic din Galaţi, în anul 1996. Ulterior, în 2004, a absolvit cursurile ASE, specializarea Management, la Universitatea “Dunărea de Jos”. A urmat cursuri de master şi doctorat. A lucrat ca învăţătoare, ca profesoară şi asistentă universitară şi, înainte de a pune bazele iQwelt, era director la un liceu privat din Bucureşti. Este căsătorită şi are un fiu.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Crezul unui tânăr antreprenor din Galaţi: „Uşor nu e, dar nici imposibil“

Sorin Gologan, 31 de ani, din Galaţi, absolvent de mar­keting, a pornit o afacere în designul de mobilier după ce a colaborat mai mult timp cu o firmă de producţie a mo­bi­lierului, ghidându-se în business după prin­cipiul „uşor nu e, dar nici im­po­sibil“.

Dorinţa de a avea propria afacere l-a îndemnat să ia 10.000 de euro de la stat fonduri nerambursabile. A investit în micul business aproximativ 25.000 de euro, dintre care aproape 10.000 de euro finanţarea neram­bur­sa­bilă de la stat, 10.000 de euro dintr-un credit bancar, iar restul din resurse proprii.

În atelierul din oraşul Galaţi, pe care antreprenorul îl deţine acum, el şi cei doi angajaţi creează mai multe tipuri de produse din lemn, precum mobilier pentru bucătărie „care se cere foarte mult“, pentru băi, dormitoare, dar şi biblioteci.  De asemenea, gălăţeanul vrea să producă şi colecţii de mo­bi­lier pentru grădiniţe şi a mers chiar la câteva pentru a le arăta ideile. „Încerc să măresc volumul producţiei şi sper să mai angajez 1-2 persoane în funcţie de comenzi“, spune proprie­tarul companiei Fabric Art SRL-D (societate cu răspundere limitată-debutant), cea care operează micul atelier.

Sorin Gologan a cumpărat utilajul CNC, cel care taie şi gra­vează lemnul după comenzi computerizate, în octombrie anul trecut, deci practic de atunci a început să lucreze efectiv şi spune că deocamdată nu poate vorbi despre vânzări. „10.000 de euro (vânzări n-red.) este targetul pe care mi l-am pro­pus eu anul acesta ca să mă stimulez. Trag tare pentru asta.“

Printre clienţii atelierului a fost şi un restaurant care a comandat 12 jardiniere, care au costat în total 10.200 de lei, adică 2.300 de euro (850 de lei/bucata), dar şi un colaborator care a comandat o tăblie de pat cu un ornament floral, care a costat 500 de lei. Antreprenorul este cel care face desenele, iar utilajul imprimă desenul pe lemn, iar apoi îl taie după model.

Gologan spune că până la finalul lunii aprilie piaţa mergea mai bine, dar după această perioadă a cam „îngheţat“.  „Văd o atitudine generală în piaţă. Oamenii nu mai sunt la fel de optimişti, nu mai au acea dorinţă de a face, de a schimba ceva.“

zf.ro

[Toma Florin]

Eu dezvolt o afacere in domeniul energiilor regenerabile si caut parteneri seriosi care vor sa investeasca in domeniu.

In aceeasi masura caut si agenti care pe baza de contract sa poata beneficia de procent din vanzari de 5-10%, indiferent de valoare totala a produselor distribuite. www.e-panouri.eu

Edited May 15, 2014 by Toma Florin

[dcp100168]

Topul celor mai profitabile SRL-D
Doi soţi din judeţul Satu Mare au cea mai profitabilă afacere pornită cu bani de la stat. Şi-au folosit economiile şi aproape jumătate din cei 10.000 de euro puşi la bătaie de autorităţi pentru a pune pe picioare o firmă care le-a adus anul trecut un profit de aproape 220.000 de euro. 
Topul celor mai profitabile SRL-D-uri este completat de firma Enviro Ecosmart, din Galaţi (profit 2013: 102.000 euro), Daleo Ilari din judeţul Maramureş, aflată în insolvenţă (96.000 de euro), Tawnie Spark, din judeţul Bistriţa-Năsăud (94.000 euro), Take Off Labs din judeţul Cluj (89.000 de euro), Perfect Curs, din Bucureşti (87.000 euro), Simbia Pan, din judeţul Ploieşti (83.000 de euro), Connections Suppport Consult, din Bucureşti (74.000 euro) şi Artify Media, din Judeţul Cluj (61.000 euro), potrivit datelor ONRC.
Programul de sprijinire a tinerilor întreprinzători, prin care aceşti primesc 10.000 de euro nerambursabili, a pornit în 2011, iar de atunci au fost înregistrate 14.261 de firme, din care mai funcţionează 14.014. De la lansarea programului, cele mai multe firme au fost înfiinţate în judeţul Cluj (1.925 SRL-D), Bucureşti (1.555 de firme), Timiş (1.013), Maramureş (476), Braşov (564) şi Bihor (525). La polul opus, cele mai puţine firme au fost înfiinţate în judeţele Călăraşi (458), Vaslui (59) şi Covasna (77) , arată datele de la Registrul Comerţului. Cele mai multe SRL-D au ca obiect de activitate domeniul întreţinerii şi reparării autovehiculelor (640 firme), urmate de cele care se ocupă de lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale (558), restaurante (515) şi transporturi rutiere de mărfuri (495).

economica.net